Pagina 4 din 13 PrimaPrima 1234567 ... UltimaUltima
Rezultate 61 la 80 din 250
  1. #61
    Member Avatarul lui worldbreaker
    Data înscrierii
    September 10, 2009
    Locaţie
    Bucuresti
    Postări
    47

    Implicit

    Show-ul secolului – „Venirea lui Iisus”


    Al doilea pas al proiectului NASA presupune organizarea unui gigantic spectacol holografic proiectat chiar pe cer, astfel încât să fie vizibil pe întreaga planetă, care va simula venirea lui Mesia. Prin emisia unor unde care acţionează direct asupra creierului, fiecare om va vedea în această hologramă pe Mântuitorul specific religiei sale şi îl va auzi vorbindu-i în limba lui.

    Cu ajutorul unor computere performante care vor coordona spectacolul şi al sateliţilor din jurul pământului care vor emite semnale de joasă frecvenţă (LF), foarte joasă frecvenţă (VLF) şi extrem de joasă frecvenţă (ELF) vor fi proiectate holograme folosind pe post de ecran pelicula de sodiu care înconjoară pământul la o înălţime de aproximativ 100 de km.

    Animarea pe computer şi semnalele auditive vor părea că provin din adâncimile spaţiului şi îi vor face pe adepţii ardenţi ai diferitelor religii să creadă că sunt martorii mult promisei întoarceri a propriului Mesia.

    “Apoi proiecţiile lui Iisus, Mohamed, Buddha, Krishna etc. se vor uni într-o singură imagine şi « Salvatorul » universal le va face o mare revelaţie. Le va spune că diversele scripturi sunt false şi că vechile religii sunt responsabile pentru răul de pe planetă. De aceea ele trebuie abolite pentru a lăsa locul unei noi religii care va fi condusă de el, unicul Dumnezeu pe care îl pot vedea cu ochii lor şi auzi cu urechile lor.”

    Diabolicul plan prevede ca în urma acestei apariţii să se creeze o mare dezordine socială, în care milioane de susţinători fanatici ai dogmei unei religii se vor ridica împotriva altor milioane de susţinătorilor fanatici ai dogmei altor religii. Se vrea astfel generarea unor conflicte cum nu s-a mai văzut până acum. Pare de domeniul fanteziei, însă mijloacele pentru a realiza aceasta deja există.

    „Diverse servicii secrete arată că în ultimii 25 de ani (este vorba de anul 1994 n.n.) fosta URSS a stocat deja într-un computer extrem de avansat informaţii despre proprietăţile electrice, chimice şi biologice ale creierului uman rezultate în urma studiilor pe milioane de oameni. Aceste date permit manipularea senzaţiilor auditive şi vizuale. Au fost stocate de asemenea şi date despre toate limbile şi dialectele vorbite în prezent pe glob pentru a fi generate mesaje artificiale pe înţelesul oricui. Existenţa unor astfel de computere este menţionată şi într-un articol publicat în martie 1983 în ziarul Sidney Morning Arrow.

    La fel stau lucrurile şi în SUA şi Europa. Încă din anii ‘70 s-au realizat cercetări asidue privind combinarea undelor electromagnetice şi a hipnozei.. În 1974 cercetătorul G.F. Shapis scria: «Cuvintele hipnotizatorului pot fi modulate electromagnetic, astfel încât să acţioneze direct asupra creierului sub formă de unde, fără a mai fi nevoie de receptarea şi transportarea sunetului şi fără ca persoana expusă la astfel de influenţe să aibă vreo şansă de a controla fluxul informaţional receptat.» Cei care cercetează fenomenul de channeling au observat că numărul celor care se consideră canale a crescut exponenţial de când se fac astfel de cercetări. Cei care practică aşa ceva ar trebui să îşi utilizeze simţul critic şi discernământul pentru că de cele mai multe ori nu cunosc sursa a ceea ce ei numesc ghidare divină.”

    Vorbirea artificială asigură controlul mental


    „Existenţa unor astfel de tehnologii ţine de a treia direcţie de dezvoltare a proiectului Blue Beam care vizează comunicarea telepatică şi electromagnetică prin unde de joasă, foarte joasă şi extrem de joasă frecvenţă care îi va face pe oameni să creadă că îl aud pe propriul lor Dumnezeu vorbindu-le. Astfel de unde generate de computer vor fi transmise prin intermediul sateliţilor şi vor interacţiona cu gândirea naturală, făcând să apară ceea ce se numeşte „vorbire artificială”. Acest gen de tehnologie există încă din anii ‘70 şi a fost perfecţionată prin cercetări ulterioare privind relaţia dintre creierul uman şi computer.

    În ianuarie 1991 la Universitatea din Arizona a avut loc conferinţa intitulată „Cercetarea avansată NATO cu privire la fenomene emergente ale sistemelor biomoleculare”. Ce înseamnă aceasta mai exact? Într-una din lucrările prezentate la această conferinţă erau prezentate echipamente care puteau face un orb să vadă sau un surd să audă. Echipamente care puteau calma orice durere, fără a interveni cu medicamente şi a căror utilizare ar fi permis oricărei fiinţe umane să îşi menţină şi la vârste înaintate aceleaşi funcţii de la tinereţe. Autorul lucrării în cauză trăgea un semnal de alarmă asupra pericolului ca astfel de cercetări să fie deturnate de la scopul lor iniţial şi să fie folosite împotriva oamenilor. El afirma că astfel de echipamente sunt operaţionale în cadrul CIA şi FBI, nu pentru a vindeca oameni, ci pentru a tortura şi omorî pe cei care se opun sistemului sau pentru a crea ceea ce în mod obişnuit se numeşte „candidat manciurian”.

    Avem date care arată că astfel de experimente au loc şi în Marea Britanie, Austral,Franţa, Germania şi Finlanda. Agenţiile guvernamentale şi corporaţiile care lucrează mână în mână cu ele sunt gata să facă orice pentru a-şi atinge obiectivul: controlul social total. De ce? Foarte simplu. În primul rând, dacă terorizezi populaţia şi o faci să se teamă pentru siguranţa şi viaţa sa, îţi va fi mai uşor să implementezi un sistem draconic, să o supraveghezi, să o dezarmezi şi apoi să îi spui că totul este pentru protecţia ei. În al doilea rând pentru că aşa este mai uşor să promovezi un nou sistem politic şi social, în locul celui vechi care pare să nu mai funcţioneze. Evident că alternativa este pregătită de multă vreme şi se numeşte Noua Ordine Mondială. Frica a fost mereu utilizată ca un instrument cu care Elita a controlat şi a subjugat masele. Vechea zicală „Divide et impera” (Dezbină şi stăpâneşte) a fost aplicată în toate colţurile planetei pentru a avea siguranţa că oamenii sunt speriaţi, se tem pentru siguranţa lor şi îşi pierd încrederea în ceilalţi oameni. Şi aceasta este tot o formă de control mental.”

    Subliniem faptul că Serge Monaste spunea toate acestea în 1994, anticipând astfel înscenarea de la 11 septembrie 2001, care a permis instaurarea unui sistem de teroare şi a unor reguli stricte de supraveghere a populaţiei sub pretextul asigurării siguranţei acesteia.

    „Controlul mental de astăzi presupune mult mai mult, arată Serge Monaste în continuare. Iată ce scria în 1970 psihologul Gene V. Mc Connell într-un articol publicat în Psychology Today: „A venit ziua în care putem combina privarea senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea prin recompensă-pedeapsă pentru a câştiga un control aproape absolut asupra comportamentului unui individ. Putem deci realiza rapid şi cu destulă eficienţă un fel de spălare a creierului care duce la schimbări dramatice de comportament şi personalitate. Ar trebui să dăm o nouă formă societăţii astfel încât să fim cu toţii antrenaţi încă de la naştere să facem ceea ce societatea vrea ca noi să facem. Avem tehnologia necesară pentru a face aceasta. Nimeni nu este stăpânul propriei personalităţi. Nimeni nu are nimic de spus cu privire la ce fel de personalitate dobândeşte, deci nu are nici un motiv de a refuza să dobândească o nouă personalitate, dacă cea veche pe care o are este anti-socială”.
    Prietenii vin si pleaca. Dusmanii se acumuleaza.

  2. #62
    Member Avatarul lui worldbreaker
    Data înscrierii
    September 10, 2009
    Locaţie
    Bucuresti
    Postări
    47

    Implicit

    Dovezi ale existenţei tehnologiei pentru control mental


    „Tehnologia ce urmează a fi utilizată pentru controlul minţii în Proiectul Blue Beam include un transmiţător care emite pe frecvenţa sistemului nervos uman. El a fost deja produs de firma Laurel Electro-Optical System din Pasadena, California. Laurel este unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Aviaţiei Americane şi a lucrat mult în domeniul construirii unor arme care să implementeze mesajul direct în mintea inamicului. Aparatul utilizează radiaţii electro-magnetice şi frecvenţe extrem de joase şi a fost utilizat pentru a tortura fizic şi mental oamenii de la distanţă. Arme de acest tip au fost aplicate în anii ‘70 contra femeilor britanice care protestau împotriva prezenţei unor rachete americane în baza aeriană Greensam Common Air Base. Această armă poate induce o totală privare senzorială auditivă şi acţionează direct asupra nervilor auditivi, cu asemenea putere încât îi blochează victimei inclusiv capacitatea de a-şi auzi propriile gânduri. Exact ca în vechea zicală care spune: „e aşa mult zgomot aici că nu mă pot auzi nici pe mine gândind.”

    Dovezi despre existenţa unor astfel de tehnologii există inclusiv în publicaţii ale Departamentului American al Apărării. Căpitanul Paul E. Tyler semnează o lucrare având ca titlu „The electromagnetic spectrum and low intensity conflict” (Spectrul electromagnetic şi conflictul de intensitate joasă) inclusă în colecţia „Low intensity conflict in modern technology” (Conflictul de joasă intensitate în tehnologia modernă) publicată în 1986 de Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama. Aici se vorbeşte despre microunde care generează senzaţii auditive care pot fi auzite doar de individul ţintă. Tehnologia este relativ simplă şi poate fi folosită doar având la dispoziţie un banal radar de poliţie. Fascicolul de microunde generat de aparat este modelat în frecvenţe audio şi transmis direct în creier de care este receptat ca o voce, deşi nu a fost emis nici un sunet. Exact ceea ce se va petrece în proiectul Blue Beam.

    În cartea sa „Corpul electric,” Robert Becker, nominalizat la premiul Nobel, descrie o serie de experimente conduse la începutul anilor ‘60 de Olenfree, în cadrul cărora s-au obţinut astfel de fenomene. Olenfree a mai descoperit şi cum poate să încetinească, să accelereze sau chiar să oprească inima unei broaşte prin sincronizarea pulsului cu frecvenţa unor microunde. De aici până la provocarea unor atacuri de cord unor fiinţe umane este doar un pas.

    Tot în aceeaşi lucrare, Robert Becker menţionează cercetările dr. Joseph C. Sharp de la Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed, care a realizat teste pe propria persoană. În timp ce se afla într-o cameră perfect izolată fonic (deci prin pereţii căreia nu puteau pătrunde sunete) a auzit cuvinte ce i-au fost transmise prin simpla generare a unor unde electromagnetice cu vibraţie analoagă cuvintelor receptate de el. Concluzia a fost: „un astfel de aparat poate fi în mod clar aplicat în anumite operaţiuni în care se doreşte ca ţinta să ajungă la nebunie sau să îi transmiţi instrucţiuni nedetectabile de altcineva.”

    Şi James Lin explica în 1978 în cartea sa intitulată „Microwave Auditory Effect and Application” (Efectul auditiv al microundelor şi aplicarea lui) cum poate fi auzită o voce transmisă direct către creier fără a exista o vibraţie sonoră.

    Pe 21 septembrie 1977 CIA a prezentat rezultatele studiilor sale în faţa subcomisiei pentru sănătate şi cercetare ştiinţifică a Senatului american. Doctorului Sidney Gottlieb care conducea programul MK Ultra la acea vreme i s-a cerut în mod explicit să discute despre cercetările CIA privind acţiunea de la distanţă asupra organismului uman prin mijloace electronice.”

    Controlul total asupra planetei va fi obţinut prin teroare

    „A patra dimensiune a proiectului Blue Beam include controlul total asupra planetei. Pentru aceasta se va simula o invazie extraterestră în marile oraşe ale lumii. Se mizează pe faptul că ţările care deţin armament nuclear îl vor utiliza pentru a se apăra de acest pericol, devenind apoi total vulnerabile faţă de adevăratul atac, ce va fi realizat ulterior de guvernul din umbră.”

    Subliniem aici că tema unui atac extraterestru simultan în marile oraşe ale lumii apare aproape obsesiv în filmele de la Hollywood. În urma unui astfel de atac toate ţările mari, SUA, China, Rusia etc., coolaborează între ele atacându-i pe extratereştrii cu armele de care dispun. Fără nici un rezultat. Când situaţia pare a fi disperată apare El – unicul Salvator. Vedem cum prin astfel de filme ni se oferă de fapt modele de gândire. Suntem antrenaţi să ne temem de un atac extraterestru, suntem antrenaţi să îi ripostăm în forţă şi apoi să aşteptăm apariţia unui salvator unic. Şi aceasta este tot o formă de control mental.

    „Scopul este să fie anihilată orice formă de opoziţie faţă de Noua Ordine Mondială. Utilizând tehnologiile despre care am vorbit mai sus undele generatoare de gânduri vor putea fi transmise prin reţelele de fibre optice, cabluri TV, linii telefonice şi vor pătrunde în orice echipament care conţine microcipuri. La acel moment procesul de implantare al microcipurilor la nivelul populaţiei va fi realizat, astfel încât oamenii vor putea fi uşor împinşi la un val de sinucideri, violenţe şi nebunie.

    Am fost întrebat de multe ori când se vor petrece toate acestea. După ce va fi creată o criză economică, care îi va forţa pe oameni să îşi cheltuiască toate rezervele de bani. Apoi va fi implementat un sistem planetar de plăţi electronice astfel încât nimeni să nu poată supravieţui în afara lui. După atâtea dezastre omenirea va fi gata să implore apariţia unui salvator care să restabilească pacea cu orice preţ, chiar cu preţul propriei libertăţi. Un principiu similar a fost aplicat în URSS pentru instalarea comunismului.”

    Soluţia pentru a contracara proiectul Blue Beam

    Pare un tablou sumbru şi înfricoşător. Poate că acesta este şi scopul pentru care astfel de dezvăluiri sunt lăsate să apară. Cunoscând ceea ce ni se pregăteşte putem lua însă măsurile necesare pentru a nu se ajunge acolo. Dezvoltarea discernământului, conştiinţa de sine, cultivarea rezonanţei cu aspectele benefice, divine, rugăciunea, postul, (?n.m.A.J.ca/la/ Athos?) trairea autentica in Hristos sub ascultarea unui duhovnic (?deloc!.n.m.A.J.) anihilează aceste influenţe malefice. Acest lucru este binecunoscut de cei care doresc să controleze întreaga planetă şi de aceea de mii de ani şcolile spirituale în care oamenii învaţă astfel de practici sunt prigonite, distruse sau deturnate. Vom încheia citând tot din prezentarea lui Serge Monaste care demonstrează că slujitorii Noii Ordini Mondiale exact aceasta ne împiedică să facem.

    „În numărul din decembrie 1980 al US Army Journal, într-un un articol semnat de lt.col. John B. Alexander sub titlul „The new mental battlefield, beam me up Spock” (Noul câmp de luptă mental, radiază-mă Spock), acesta scrie: „Voi da mai multe exemple care să ilustreze progresele făcute în acest domeniu. Avem acum abilitatea de a vindeca sau de a cauza o boală de la distanţă, inducând boala sau moartea fără cauze aparente. A fost raportată şi posibilitatea de modificare telepatică a comportamentului, care include abilitatea de a induce stări hipnotice de la o distanţă de peste 1000 de km. Utilizarea hipnozei telepatice este o zonă care merită a fi exploatată. Ea va permite ca agenţii noştri să fie implantaţi subconştient cu programul pe care trebuie să îl execute, astfel încât nu va mai fi nevoie să utilizăm telefonul. Dacă vor fi perfecţionate, aceste tehnici vor permite transferul direct al gândurilor de la o minte sau grup de minţi la o audienţă ţintă.

    Receptorul nu va fi conştient că i-au fost implantate gânduri, va crede că sunt gândurile lui. Este posibil să introducem gânduri artificiale într-un computer şi apoi să le transmitem prin intermediul unui satelit, astfel vom putea controla întreaga planetă. Limitele acestui sistem sunt doar cei care îşi vor pune permanent întrebări cu privire la motivaţia care stă în spatele gândurilor lor şi nu le vor da curs automat. Este evident că televiziunea, filmele, publicitatea şi diferite forme de presiune socială au grijă să elimine pe cât posibil această categorie de oameni. Informaţiile privind acest gen de tehnologii vor fi considerate ridicole tocmai pentru că ele nu se vor conforma cu viziunea asupra realităţii pe care chiar noi o inducem; doar mai există şi în zilele noastre oameni care cred că pământul este plat”.
    Prietenii vin si pleaca. Dusmanii se acumuleaza.

  3. #63
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Triunghiul Vieţii - în caz de cutremur
    1) Oricine care pur si simplu "se apleaca si se acopera" cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau
    masini, sunt intotdeauna zdrobiti.
    2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el.
    3)Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si
    se misca cu fort cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire.
    De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate
    prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton.
    4)Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de
    siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur.
    5)Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.
    6) Toti care se pun sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat.
    7)Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a
    cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc incontinuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.
    8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fii langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare
    probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.
    9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste
    vehiculele, ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere al Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San
    Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost tot omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.
    10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.

    presupus a fi un articol din partea lui Doug Copp pe un blog
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  4. #64
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    2012-Sfarsitul timpului nu inseamna si sfarsitul lumii
    Maya ramane in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate.
    O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX. Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile. Pentru comparative, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.
    Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012! Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens.
    Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.
    - Alexei Dimitrov, un cercetator rus, a constatat ca Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde ape o suprafata de 6000 kmp.
    - Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.
    - Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace.
    - Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
    - Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
    - Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.
    - Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.
    Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.
    Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.
    Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.
    Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.
    Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. “Animal cu (oaresce) ratiune”, fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ganduri.
    Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.
    In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.
    Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii (?) si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre “baiatii buni si baietii rai” - dupa gandirea simplista americana.
    Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui… atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.
    Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei. Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul… periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru “Discovery” TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval.
    O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, “pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua”. Toate aceste modificari sunt ciclice si… obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.
    2012 pe Terra
    Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog! Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X).
    Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor iar ca rezultat… nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.
    Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA, va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla).
    Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba “bataia inimii”. Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, “rezonanta Schumann” a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi. Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt… doar 16 ore reale! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.
    Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista!!! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel “Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii!
    Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.
    Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:
    - intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
    - vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
    - banii vor disparea ca necesitate;
    - vom intra in Dimensiunea a 5-a;
    - ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.
    In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica):
    - migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
    - simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
    - slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
    - modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.
    In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “inaltare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.
    “Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.
    Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.
    Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:
    - intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
    - folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
    - toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
    - se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
    - corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.
    Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa.
    _________________________

    Panica in Croatia din cauza unui reportaj radiofonic cu martieni
    O farsa celebra despre martienii care au invadat pamantul, care a provocat acum 70 de ani o adevarata isterie in SUA, a starnit panica joi si in Croatia si nu doar in randurile ascultatorilor simpli, ci si a autoritatilor municipale.
    Jurnalistii de la postul de radio croat Antenna au decis sa reediteze experimentul lui Orson Welles, care a difuzat pe CBS, sub forma unor buletine de stiri, fragmente din adaptarea radiofonica a "Razboiului Lumilor", in care relata despre invadarea Terrei de catre martieni, informeaza Agerpres.
    "Joi, 11 decembrie 2008, ora 07:30. Pe cer, deasupra Zagrebului a fost descoperita o pata luminiscenta. OZN executa manevre de aterizare", a transmis Radio Antenna, imediat dupa aceea difuzand pe post, in direct, "relatarile unor martori" care ar fi urmarit fenomenul.
    Locuitorii capitalei croate au intrat in panica si au inceput sa dea telefoane rudelor, prietenilor, punand in alerta Primaria, Politia si Serviciul de Pompieri. Oamenii au cerut autoritatilor "sa faca lumina" si "sa ia imediat masuri" fata de "omuleti verzi".
    Abia spre orele pranzului, jurnalistii de la Radio Antenna au recunoscut pe post ca totul a fost o gluma, intr-o tentativa de a parodia intentiile primarului general al Zagrebului, Milan Bandic, de a transforma capitala croata intr-o "citadela politista".
    In apararea lor, jurnalistii postului de radio citat sustin ca au fost "neplacut surprinsi" de intentia primarului general de a achizitiona pentru politia municipala mai multe blindate si alte piese de tehnica militara si de initiativa acestuia de a construi un centru de comanda bine securizat pentru politisti.
    "Am decis atunci sa inscenam un atac al martienilor, pentru a testa vigilenta politistilor", au explicat jurnalistii de la Antenna, dar se pare ca gluma lor nu a fost gustata de autoritati, care ii ameninta cu aducerea in fata justitiei, pentru perturbarea ordinii publice si difuzare de informatii false.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  5. #65
    Member Avatarul lui pauleta
    Data înscrierii
    March 3, 2010
    Postări
    1.559

    Implicit

    Citat Postat în original de Atlant Vezi post
    _________________________

    Panica in Croatia din cauza unui reportaj radiofonic cu martieni
    O farsa celebra despre martienii care au invadat pamantul, care a provocat acum 70 de ani o adevarata isterie in SUA, a starnit panica joi si in Croatia si nu doar in randurile ascultatorilor simpli, ci si a autoritatilor municipale.
    Jurnalistii de la postul de radio croat Antenna au decis sa reediteze experimentul lui Orson Welles, care a difuzat pe CBS, sub forma unor buletine de stiri, fragmente din adaptarea radiofonica a "Razboiului Lumilor", in care relata despre invadarea Terrei de catre martieni, informeaza Agerpres.
    "Joi, 11 decembrie 2008, ora 07:30. Pe cer, deasupra Zagrebului a fost descoperita o pata luminiscenta. OZN executa manevre de aterizare", a transmis Radio Antenna, imediat dupa aceea difuzand pe post, in direct, "relatarile unor martori" care ar fi urmarit fenomenul.
    Locuitorii capitalei croate au intrat in panica si au inceput sa dea telefoane rudelor, prietenilor, punand in alerta Primaria, Politia si Serviciul de Pompieri. Oamenii au cerut autoritatilor "sa faca lumina" si "sa ia imediat masuri" fata de "omuleti verzi".
    Abia spre orele pranzului, jurnalistii de la Radio Antenna au recunoscut pe post ca totul a fost o gluma, intr-o tentativa de a parodia intentiile primarului general al Zagrebului, Milan Bandic, de a transforma capitala croata intr-o "citadela politista".
    In apararea lor, jurnalistii postului de radio citat sustin ca au fost "neplacut surprinsi" de intentia primarului general de a achizitiona pentru politia municipala mai multe blindate si alte piese de tehnica militara si de initiativa acestuia de a construi un centru de comanda bine securizat pentru politisti.
    "Am decis atunci sa inscenam un atac al martienilor, pentru a testa vigilenta politistilor", au explicat jurnalistii de la Antenna, dar se pare ca gluma lor nu a fost gustata de autoritati, care ii ameninta cu aducerea in fata justitiei, pentru perturbarea ordinii publice si difuzare de informatii false.


    Pe scurt,o sa devenim ca niste....fantome?:MAD:Mie imi suna ca si venirea lui Iisus pe pamant,ceea ce nu cred ca se va intampla prea devreme,deci este absurd...Next

  6. #66
    Member Avatarul lui worldbreaker
    Data înscrierii
    September 10, 2009
    Locaţie
    Bucuresti
    Postări
    47

    Implicit

    CELE 10 MARI CONSPIRATII DIN ISTORIA OMENIRII

    Indiferent daca credeti sau nu in ele, conspiratiile stau pe limba tuturor. Si este cel putin interesant sa le cunosti, indiferent daca teoriile sunt adevarate sau nu. Gaseste in continuare un top al celor mai mari conspiratii din toate timpurile, de la lupta impotriva masinilor electrice pana la… vezi si singur...

    10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice

    Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini.
    Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX.
    In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h.
    A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta.
    In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat ”de buna voie” EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie

    9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba


    Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru “natural”, ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului?
    Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda.
    De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: “Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice.”
    Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.


    8. Atacurile teroriste de la World Trade Center


    Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana.
    Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie – precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial –, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion.
    Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.


    7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala


    Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice.
    Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese
    Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala.
    Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi “absolut necesare” pentru a impiedica schimbarea climatica – adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele.
    In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.

    6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator


    In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa.
    Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei.
    Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.
    Prietenii vin si pleaca. Dusmanii se acumuleaza.

  7. #67
    Member Avatarul lui worldbreaker
    Data înscrierii
    September 10, 2009
    Locaţie
    Bucuresti
    Postări
    47

    Implicit

    5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?


    Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei.
    De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa.
    Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga.
    Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy?
    Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat – probabil – pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final.
    Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.


    4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!



    Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americanaar fi deschis focul.
    Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice – trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell– atunci, armata americanaar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswelldin New Mexico.
    Si in acest caz, un numar impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia.
    Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata).
    Explicatia oficiala – cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic – nu a multumit, din nou, pe nimeni.
    De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara.
    Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.


    3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bones


    O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII.
    De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica.
    Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar.
    Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.


    2. New WorldOrder – guvernul mondial

    Este varianta “hardcore” a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor.
    Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX – eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii.
    Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte – New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice.
    Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.

    1. Sionismul – lumea este controlata de evrei


    Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite.
    In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea.
    Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa.
    Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele… au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite – multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.
    Prietenii vin si pleaca. Dusmanii se acumuleaza.

  8. #68
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Arma secreta a lui Hitler
    Lucrand la bazele militare de la Peenemunde si Hillersleben, in cel mai deplin secret, oamenii de stiinta germani au realizat sau au fost pe punctul de a realiza multe „super-arme”, menite sa aduca victoria lui Hitler in cel de-al doilea razboi mondial. Dar sansa a fost de partea aliatilor care, beneficiari ai unei baze umane si materiale mult mai mari, si ai unor resurse superioare, au reusit sa invinga masina de razboi nazista. Cand Germania s-a predat, in mai 1945, savantii din aceste baze secrete au fost obligati sa abandoneze o serie intreaga de inovatii revolutionare, in diverse stadii de realizare.
    Inventiile diabolice ale nazistilor.
    Printre armele la care nemtii lucrau se numara o baterie de artilerie care avea drept proiectile rachete inteligente, capabile sa atinga tinte situate la cativa kilometri departare, un mortier ce putea lansa o singura data o tona de proiectile autopropulsate, care faceau prapad la locul impactului, ajungand pana la 5 km distanta, un tanc Tiger modificat care arunca proiectile de 250 kilograme la zece kilometri si un lant de rachete de mici dimensiuni ce puteau atinge tinte situate la 200 km distanta. Dar cele mai sinistre ambitii ale inginerilor militari germani constau in realizarea asa numitului Sonnengewehr (Tunul Solar), un dispozitiv orbital destinat sa distruga total inamicii Reichului si sa stabileasca dominatia rasei ariene asupra „rasei inferioare” de pe Pamant.
    „Raza mortii”, inventata involuntar de Oberth
    Cel care a avut prima data ideea realizarii unui astfel de dispozitiv a fost compatriotul nostru, Herman Oberth, savant nascut la Sibiu si considerat pe buna dreptate, alaturi de Constantin Tiolkovski, parintele aeronauticii moderne. In cartea lui „Wege zur Raumschiffahrt” (Modalitati de a zbura in spatiul cosmic), tiparita in 1929, Oberth prezenta descrierea stiintifica a unei statii spatiale cu echipaj uman capabile sa orbiteze in jurul Terrei, la o mie de kilometri altitudine. El detalia metodele de constructie, pledand pentru folosirea sectiunilor prefabricate, descria un ciclu rotational pentru producerea gravitatiei centrifugale in interiorul statiei si un sistem ingenios, pentru aprovizionarea periodica a misiunilor spatiale.
    Desigur, genialul savant dorea ca aceste „raumstationen” sa serveasca drept observatoare astronomice sau posturi telegrafice, sa transmita date meteorologice, sa supravegheze operatiuni de salvare etc. Dar ceea ce ii interesa pe nazisti era sugestia lui, potrivit careia o oglinda concava, cu diametrul de 100 metri, ar fi putut fi folosita pentru a reflecta razele solare intr-un anumit punct de pe suprafata Pamantului. Ideea lui Oberth avea destinatii pasnice – utilizarea intensei calduri rezultate astfel pentru a genera electricitate cu ajutorul turbinelor de aburi. Nazistii voiau insa altceva: realizarea unei „raze a mortii” de putere colosala, care putea incendia in cateva minute orase intregi!
    Arhimede – omul care si-a depasit epoca
    Ideea „Tunului solar” avea radacini adanci in istoria omenirii. In 212 i.Hr., romanii au incercat sa cucereasca orasul grec Siracuza; potrivit unei legende, primul atac asupra asezarii ar fi fost respins de aparatori intr-un mod ingenios: Arhimede, renumitul matematician, inventator si astronom grec, ar fi folosit puterea razelor solare pentru ca, prin intermediul unor oglinzi de cupru, sa incendieze la mare distanta corabiile romane. In zilele noastre au fost facute numeroase experimente pentru a confirma sau nega fezabilitatea unei asemenea arme, rezultatele fiind insa diferite. Cel mai celebru este cel realizat in anul 2006, in cadrul emisiunii „Distrugatorii de mituri”, concluzia fiind ca o serie de oglinzi de metal pot incendia o nava de lemn dar numai dupa o expunere de cateva minute asupra tintei.
    O forta distrugatoare
    Folosind planurile lui Oberth, savantii germani de la Hillersleben au dezvoltat considerabil conceptul oglinzilor spatiale. Calculele lor pledau pentru realizarea unei oglinzi parabolice de cel putin trei kilometri patrati, pentru a atinge puterea distructiva dorita – de peste o suta de mii de ori mai mare decat legendarele „raze ale mortii” imaginate de Arhimede, si o orbita ideala de 8200 kilometri. Dupa ce s-au luat in calcula o serie intreaga de materiale stralucitoare, s-a optat pentru sodiul metalic, element relativ abundent printre compusii naturali.
    In conditii obisnuite, sodiul reactioneaza violent la umezeala, dar avand in vedere ca dispozitivul urma sa fie lansat pe orbita, in vid, aceasta nu reprezenta o problema. Pentru a trimite pe orbita piesele pre-asamblate, inginerii intentioneau sa foloseasca versiuni modificate, mult mai puternice, ale rachetei V-2, cu care Hitler terorizase Anglia.
    Pamantul, distrus la ordin
    In interiorul suprafetei locuibile a statiei spatiale, electricitatea urma sa fie asigurata de dinamuri speciale, puse in miscare de forta aburului si care de asemenea puteau utiliza caldura radiatiilor solare brute. Astronautii nazisti ar fi urmat sa poarte incaltaminte magnetica pentru a se acomoda cu imponderabilitatea si rezervele lor de oxigen ar fi fost constant reimprospatate de catre sere cu plante mari consumatoare de dioxid de carbon. Echipajul unei asemenea statii spatiale urma sa primeasca ordine cifrate prin radio, in timp ce supraveghea atent activitatea dusmanilor Reichului.
    Cand li se ordona un atac asupra unei tinte terestre, cei de la bordul statiei roteau masivul reflector, ca pe o teava de tun anti-aerian, in directia dorita, calculand atent pozitia de tragere. Odata plasat pe traiectorie, oglinda capta razele puternice de Soare, inmagazinandu-le si trimitandu-le spre Pamant sub forma unei raze superconcentrate. In mod teoretic, aceasta raza era suficient de puternica spre a parjoli campuri, a incinera orase, a vaporiza rezervoare de combustibil si a pulveriza, pur si simplu, oamenii aflati la sol. Orice natiune care n-ar fi avut rachete spatiale ar fi fost neputincioasa in fata unei asemenea amenintari. Dupa distrugerea tintei, oglinda era intoarsa intr-o directie nepericuloasa pentru Pamant.
    Americanii intra pe fir
    Dar acest ambitios proiect a trebuit intrerupt in primavara lui 1945, cand victoria Aliatilor devenea tot mai evidenta. Serviciile secrete americano-britanice au reusit sa puna mana pe savantii germani si pe echipamentul acestora, pentru a-i impiedica pe sovietici sa beneficieze de ele. Ofiterul insarcinat cu interogarea cercetatorilor nazisti a fost colonelul american John A. Keck, a aflat de la acestia ca, daca razboiul s-ar mai fi prelungit cu inca un an, Germania ar fi putut dispune de arme redutabile, pe care le-au descris in detaliu, spre uimirea americanilor.
    Desigur, cea mai puternica impresie a facut „Tunul solar”, inventie care a fost luata foarte in serios de partea americana. S-a facut chiar un calcul de fezabilitate privind aplicarea proiectului de catre US Army dar s-a apreciat in cele din urma ca resursele materiale, financiare si umane necesare transportarii si montarii oglinzilor in spatiu ar fi fost prea mari pentru finalitatea dorita. Aceasta cu atat mai mult cu cat intre timp savantii americani realizasera arma atomica, suficienta pentru a le asigura suprematia in urmatorii ani.
    Oricum, savantii germani precum Oberth sau Wernher von Braun au pus stiinta mai presus decat patriotismul si vor participa la programul spatial american. Racheta lui von Braun, A 11, care urma sa transporte pe orbita componentele tunului solar, este precursoarea lui Saturn V, racheta care a purtat pe orbita astronautii misiunilor Apollo.
    Soarele, folosit in scopuri pasnice
    Chiar daca transformarea Soarelui intr-o arma a fost un concept niciodata realizat in epoca moderna, dispozitive similare „tunului solar” al nazistilor sunt puse in practica. Furnale solare folosind oglinzi parabolice asigura caldura pentru gatit, electricitate, metalurgie si producerea de oxigen. Cea mai mare instalatie de acest gen se gaseste in comuna franceza Odeillo, din Pirinei: o cladire de opt etaje, cuprinzand 10.000 de oglinzi concentrate pentru a capta razele solare si a produce temperaturi de pana la 3000 grade Celsius. Un concept similar este folosit la turnurile solare, unde o baterie de oglinzi reflecta razele de soare catre un receptor central, pentru a produce abur, din care rezulta electricitate, prin invartirea unor turbine.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  9. #69
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Codul lui Nostradamus.
    Uluitoarele profeţii ale lui Nostradamus au fost lăsate posterităţii în lucrarea de 4.680 de versete, „Centuriile“. O carte încă enigmatică în care sînt înscrise cu o precizie aproape matematică, destinele unor conducători şi popoare, calamităţi naturale şi războaie. O concentrare a celor mai diverse evenimente prin care oamenii şi istoria celor peste 400 de ani aveau să treacă aşa cum le prevăzuse Michel de Nostre-Dame, medic francez si astrolog. În urmă cu doi ani, la Biblioteca Naţională din Roma a fost descoperit un nou manuscris scris de Nostradamus. În cartea sa, „Codul Nostradamus, al treilea război mondial“, Dr. Michael Rathford pretinde că a descifrat noile scrieri şi astfel a aflat că anul acesta (2008) se va declanşa o mare conflagraţie mondială care se va sfîrşi abia în 2012.
    Profeţii împlinite
    Nostradamus s-a bucurat de recunoaşterea talentului său ieşit din comun încă din timpul vieţii. Previziunile pe termen scurt au fost, în marea lor majoritate, corecte. Se apreciază că 70% din profeţiile lui s-au adeverit. Chiar şi momentul propriei morţi l-a apreciat corect. Pînă în prezent au fost identificate mai multe evenimente care ar fi fost prevăzute de Nostradamus în centuriile sale. Arthur Crockett le enumeră în „Profeţiile inedite ale lui Nostradamus“: dominaţia maritimă a Marii Britanii vreme de aproape trei secole, moartea lui Giordano Bruno, revolta anti-comunistă din Ungaria, moartea lui J. F. Kennedy, căderea zidului Berlinului, războiul din fosta Iugoslavie, atacul de la 11 septembrie 2001.
    Documentul secret
    În 21 de ani de studiu al Centuriilor, americanul Michael Rathford n-a reuşit să descopere o cheie originală de interpretare a profeţiilor lui Nostradamus. În schimb, cînd a dat peste documentul îngropat vreme de 400 de ani în arhivele Librăriei Naţionale din Roma, a avut o revelaţie. O nouă viziune asupra perioadei actuale şi viitoare a prins contur în urma decriptării manuscrisului. Acesta a fost dăruit de Nostradamus fiului său care, la rîndul său, l-a donat Papei Urban VIII. Papa l-a ascuns, de teama persecuţiilor Inchiziţiei Spaniole, asigurîndu-se că umanitatea nu îl va descoperi pînă nu va fi suficient de evoluată pentru a-l descifra. Acest timp, se pare că a sosit. Rathford a combinat metodele de analiză tradiţionale cu altele mai sofisticate şi a ajuns la concluzia că trăim „Era Necazurilor“. Cea mai detaliată perioadă este cea dintre 2006 şi 2012, ani plini de războaie, disperare, dar şi speranţă. Dar acesta nu va fi sfîrşitul lumii.
    Cearta marilor puteri
    „Codul lui Nostradamus“ vorbeşte de viitor. Astfel, se anticipează că al treilea război mondial va izbucni anul acesta (2008, 2009 sau 2010) şi va dura pînă în 2012. Rathford spune că, în Centuria II, Catrenele 35 şi 48, Nostradamus prezice că, din cauza greşelii unui lider politic important va avea loc un incident internaţional. Se vor răci relaţiile dintre două mari state, unul din ele fiind SUA. Preşedintele respectiv va regreta şi va încerca să-şi repare greşeala. Dar va fi înlăturat de cei care vor să-i ia locul. Va ajunge în pragul sinuciderii, fiind eliminat din politică, economie, viaţa socială. Ambele state vor avea de pierdut, dar un al treilea va avea de cîştigat. Situaţia va lua amploare atunci cînd va interveni al treilea stat, un inamic al SUA, şi astfel întreaga planetă va ajunge să stea pe un butoi de pulbere.
    Vremea dezastrelor
    În Centuria IV, catrenul 67, se spune că o cometă foarte luminoasă, necunoscută pînă atunci, va apărea pe cer. Acest eveniment va coincide cu importante schimbări geologice, cutremure şi erupţii de vulcani care vor bloca accesul populaţiei la apă. Calamităţile vor aduce foamete, secetă, shimbări sociale. Ţările prospere şi puternice, în special cele din vestul Europei, vor cunoaşte decăderea. Vor fi dezbinate de lupte civile şi tulburări sociale, cînd oamenii vor migra spre zonele cu apă, prielnice culturilor agricole. Cutremure şi inundaţii serioase vor genera conflicte între state. SUA va fi ruinată în încercarea de a face faţă dezastrelor. Trei alte mari naţiuni vor trimite ajutoare supravieţuitorilor din SUA în încercarea de a-i ajuta, dar acţiunile umanitare vor fi de fapt tentative de ocupaţie.
    Musulmanii aruncă arma nucleară
    Mai ales Europa Centrală şi de Sud, Orientul Apropiat şi partea estică a Mediteranei vor fi afectate de inundaţii, se spune în Centuria VIII, catrenul 29. Guvernele locale nu vor putea face faţă, populaţia înspăimîntată va fi vulnerabilă şi uşor de manipulat. În multe zone, pentru a opri tulburările şi jafurile, va fi instaurată legea marţială. Orientul Mijlociu va fi ferit de dezastre şi va sări în ajutorul ţărilor sinistrate, dar de fapt, va implementa spioni şi va înrobi aceste popoare. Centuria 11, catrenele 3 şi 4 prevestesc că, în timpul tulburărilor permanente din Orientul Mijlociu, unul dintre lideri va intra în posesia armei nucleare şi nu va ezita să o folosească. Riposta va fi, la rîndul ei, tot cu arme nucleare, din partea unei ţări care are ieşire pe coasta mediteraneeană. Una din bombe va cădea în apa Mediteranei, ucigînd toţi peştii. Căile de acces vor fi întrerupte. Popoarele care depind de comerţul cu acel stat, vor ajunge să consume peştii otrăviţi. Aceste nenorociri se vor petrece în apropierea coastei mediteraneene, într-o zonă cu stînci închise la culoare.
    Franţa şi Italia, distruse
    Arma nucleară aruncată într-una din ţările Orientului Mijlociu va reaprinde războiul. Ţările europene vor încerca să intervină, interesate mai mult de aprovizionarea cu petrol. Amestecul europenilor îl va enerva pe cel care a aruncat bomba nucleară şi îl va determina să facă uz şi de restul arsenalului său, lovind partea sudică a continentului. Coasta europeană a Mediteranei, în zona Italiei, Franţei, va fi aproape de nelocuit. Centuria II, catrenul 62 spune că moartea conducătorului unui mare stat va coincide cu apariţia unei comete, care va fi vizibilă foarte clar în acele vremuri. Ţara acelui conducător se află în Orientul Mijlociu. Moartea lui şi răspîndirea foametei vor provoca declanşarea a numeroase revolte. Ele vor coincide cu apariţia cometei şi vor continua timp de 500 de zile.
    Războiul submarinelor
    Centuria II, catrenul 48 descrie detalii de război. Rachetele vor cădea în partea sudică a Oceanului Atlantic, în apropierea unui submarin rusesc. Comandantul submarinului va deschide focul asupra unui vas de suprafaţă american. Centuria III, catrenul 60 prevesteşte că un tînăr bărbat de culoare va deveni liderul ţărilor lumii a treia. Principalul lui scop este unirea mai multor ţări pentru a putea lupta contra superputerilor. Teatrul de conflict va fi în Estul Europei şi în Orientul Mijlociu, în zona Mărilor Adriatice şi Caspice şi în estul Mediteranei. Israelul va fi şi el implicat. Nu va învinge niciuna din tabere, dar lupta va ajuta la pregătirea terenului pentru Antichrist.
    Albii şi albaştrii
    Centuria II, catrenul 95 arată că zonele agricole importante vor îngheţa. Oamenii vor fugi spre locuri prielnice vieţii, dar pline de disensiuni şi lupte. Drept urmare a panicii populaţiei şi deciziilor incompetente ale guvernelor se va acumula un stres considerabil în rîndul populaţiei. Deciziile greşite vor conduce la dezastre majore. Statele Unite şi Anglia vor fi cele mai afectate. Într-o simulare a stării de război, între Marea Britanie şi alte ţări europene, va apărea o eroare care va transforma totul într-o situaţie reală de război. Se vor arunca bombe.
    Echipele vor fi denumite albii şi albaştrii, se spune în Centuria II, catrenul 2.
    Antichristul în Iran
    Preşedinţii SUA vor încerca să extindă graniţele ţării se spune în Centuria VII, Catrenul 41. Populaţia va fi nemulţumită şi se va revolta înaintea alegerilor. Va porni un fel de război civil, dar se vor organiza noi alegeri şi la Casa Albă se va instala un candidat acceptabil. „Antichristul se va muta în Iran, printr-un şiretlic asupra şeicului, cu ajutorul oamenilor de la curtea lui. Antichristul îl va distruge declanşînd un război civil. Se va folosi de un lider iranian loial şeicului. Acesta va fi asasinat odată cu atacarea Iranului. Oamenii şeicului vor trece de partea Antichristului“, traduce americanul din Centuria II, Catrenele 23 şi 81. Antichristul va obţine puterea în Orientul Mijlociu. Apoi, se va orienta către zona Mediteranei, după ce îi va aduce pe africanii din Nord, simpatizanţi ai culturii lui, de partea blocului din Asia. Noul document nu contrazice scrierile anterioare ale lui Nostradamus. Aduce doar detalii inedite. Catrenele acoperă evenimentele pînă în 7 iulie 2993, dată posibilă a sfîrşitului lumii.
    Alchimist şi astrolog
    • Pe mormîntul lui Michel de Nostredame scrie: „A murit la Salon în anul 1556. Posteritate, nu-i tulbura dulcea odihnă!“. Se pare că dorinţa nu i-a fost respectată, de atunci şi pînă astăzi fiind necontenit pomenit. Născut la 14 decembrie 1503, în Franţa, Nostradamus a fost cunoscut şi cînd trăia şi azi ca „prezicător“. Provenea dintr-o familie de negustori bogaţi. A studiat matematicile şi medicina. Ca medic, s-a oferit voluntar să îngrijească victimele ciumei, boala care avea să-i răpună mai tîrziu prima soţie şi cei doi copii. Multă vreme a fost un medic oarecare, pînă cînd a experimentat cu succes noi medicamente pe bază de plante. Nostradamus a rămas în istorie datorită Centuriilor sale, prima ediţie fiind datată 3 mai 1555. Însă debutul a fost cu trei ani mai devreme cu un „Tratat despre prăjituri şi farduri“. Pasionat de alchimie, el a pus la punct o serie de reţete pentru „prăjituri medicamentoase“. Dar Nostradamus a fost interesat şi de studiul astrelor, pasiune moştenită de la străbunicul său. Tot prevestind starea meteo la curtea Cahterinei de Médicis, i-a venit ideea să facă predicţii şi pentru viitorul îndepărtat. Centuriile sînt scrise într-un limbaj codat. Acesta este motivul pentru care decriptarea lor dă naştere a zeci de variante.
    Invadatori din Asia
    • Românul Vlaicu Ionescu, un interpret celebru al scrierilor lui Nostradamus, confirmă iminenţa unui al treilea război mondial. Decriptînd catrenele prezicătorului, Ionescu spune că „Europa va fi invadată de o coaliţie arabo-chineză, iar războiul va începe la nordul şi la sudul Mării Negre, ceea ce va afecta şi România, însă nu foarte grav, pentru că ţara noastră, aşa cum Nostradamus a spus-o în repetate rînduri, este protejată de voinţa divină“. Războiul va fi devastator, dar nu va duce la sfîrşitul lumii. Jean-Claude Bernard confirmă faptul că Nostradamus a prezis în catrenul 8-99 că trei lideri „vor prelua puterea la Roma“. Unul va fi rus, celălalt asiatic şi al treilea musulman. Salvarea omenirii va fi un rege născut la eclipsa din 1999. Vlaicu Ionescu crede că va domni în Franţa, în jurul anului 2022 şi va deveni spaima invadatorilor asiatici.
    Trei antichrişti ?
    • Cele mai vehiculate profeţii ale lui Nostradamus se referă la dictatorii lumii. Primul dintre ei ar fi Napoleon Bonaparte. „Născut lîngă Italia“, acesta va deveni, dintr-un simplu soldat, împărat. Îşi va trimite armata în Rusia, va lăsa în ruină un oraş (Moscova), iar în timpul retragerii mulţi dintre soldaţii lui „vor muri în teritoriul alb“. Predicţiile vorbesc despre „prinţul învins trimis în Elba“, după înfrîngerea „prin marele efort al forţelor străine“ (Waterloo). Al doilea antichrist ar fi Hitler (Hister): „un om pătat de crime“, „cel mai mare duşman al rasei umane“. După ce va cîştiga de partea lui mulţi oameni, acest „căpitan al Germaniei“, care nu va respecta nici o lege, va oferi omenirii doar „lacrimi, foc, sînge şi război“. Moartea dictatorului, „lîngă Rhin“, va rămîne sub semnul incertitudinii. Al treilea antichrist va fi un credincios al lui Mohammed, din Orientul Apropiat, care se va război cu Europa. Invazia va declanşa al treilea război mondial. Omenirea va fi ameninţată cu distrugerea totală. Războiul se va sfîrşi cînd liderii a două mari puteri de la Polul Nord (Rusia şi SUA) vor deveni prieteni.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  10. #70
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Misterioasa pestera-labirint

    În Dobrogea, la numai câtiva kilometri de Mangalia, se afla un loc extrem de atractiv pentru speologi, arheologi, istorici, dar si pentru iubitorii de mistere. De Pestera Limanu se leaga atât descoperiri stiintifice cu caracter de unicat mondial, cât si legende stravechi, fundamentate pe realitati istorice confirmate. În Dobrogea, la numai câtiva kilometri de Mangalia, se afla un loc extrem de atractiv pentru speologi, arheologi, istorici, dar si pentru iubitorii de mistere. De Pestera Limanu se leaga atât descoperiri stiintifice cu caracter de unicat mondial, cât si legende stravechi, fundamentate pe realitati istorice confirmate. Au trecut asadar peste doua mii de ani, de când stim ca acest labirint subpamântean era cunoscut si utilizat de localnici, totusi se pare ca el mai are înca destul de multe enigme nedescifrate.
    Pacatele proconsulului Crassus
    Reputatul arheolog si istoric bucurestean dr. Vasile Boroneant a explorat în amanuntime Pestera Limanu, ghidându-se si dupa o foarte valoroasa relatare din „Istoria romana” a lui Dio Cassius. Acesta scrie despre expeditia în Moesia Inferior a proconsulului Marcus Licinius Crassus, în anii 29-28 î.Ch., împotriva geto-dacilor condusi de Dapyx si în sprijinul interesat al altui conducator local, Roles; interesat, deoarece scopul principal al romanilor era acela de a pune stapânire pe întreaga Dobroge. Desi Dapyx a rezistat un timp „într-un loc întarit”, el a fost tradat si, dupa victoria lui Crassus, romanii s-au îndreptat spre pestera Keiris (sau Keiras). Aceasta, afirma Dio Cassius, era „atât de vasta si de puternica încât, dupa cum spun legendele, pâna si titanii se refugiasera aici, dupa înfrângerea suferita din partea zeilor”. În galeriile pesterii, localnicii „îsi carasera avutiile mai de pret si toate turmele. Dupa ce descoperi toate gurile pesterii, iesiri întortocheate si greu de gasit, Crassus le zidi si în acest fel îi sili pe refugiati sa se predea, pe calea înfometarii”.
    Orasul subpamântean
    Fapta extrem de cruda a necrutatorului proconsul ne aduce peste timp si informatii despre magnifica pestera, care este, aproape sigur, cea de la Limanu, numita si pestera de la Caracicala ori „de la Icoane”. Icoane reprezentate de fapt de desene realizate pe tavan si pereti, descoperite de V. Boroneant în 1971, arta de factura rupestra. Ulterior, s-a constatat ca labirintul subteran are în compunere o vasta retea de coridoare cu peretii si tavanele cioplite drept, sali si galerii naturale sau sapate de oameni, consolidate cu coloane de piatra. La distante diferite, exista firide pentru opaituri, iar „legaturile dintre coridoare au fost marcate cu semne al caror tâlc era cunoscut doar de locuitorii de atunci ai pesterii, servind ca puncte de orientare”, afirma dl. Boroneant. În partea de nord, exista doua camere cu altare, alte sectoare având cladite chiar si ziduri, iar un spatiu se presupune ca putea servi ca ascunzatoare secreta ori ca mormânt. Toate spatiile locuite beneficiau de un sistem de aerisire bine realizat. În ce priveste desenele, simbolurile si semnele de orientare, acestea sunt foarte diverse, acopera ca datare o perioada mare, pâna în secolul XI d.Ch. si înfatiseaza figuri de oameni (fiecare având mâna dreapta terminata cu o stranie pata neagra), de animale, de pasari. La circa 35 metri de la intrare se afla si un bloc de piatra pe care sunt gravate trei figuri umane, reprezentare partial distrusa.
    Un unicat terestru
    În memoria localnicilor se pastreaza informatia ca o galerie a Pesterii Limanu ar ajunge departe, dincolo de granita cu Bulgaria. Oricum, nu sunt multi cei ce s-ar aventura în adâncurile ei, întrucât riscul de a te pierde în labirint e foarte mare, numeroase coridoare semănând între ele pâna la identitate. Pe de alta parte, speologii sunt foarte interesati de ea, fiind verificat faptul ca Pestera Limanu face parte dintr-o vasta retea de galerii subterane, prin care se dreneaza apele provenite din placile de calcare. Din acest sistem face parte si Pestera Movile, situata la numai 3 km de Limanu, care a facut senzatie în întreaga lume. Aici s-a descoperit singurul ecosistem subteran chemo-autotrof de pe planeta. Este vorba despre mai mult de 30 de specii de vietati unice în lume, care se hranesc doar cu masa organica sintetizata de bacterii specializate în descompunerea hidrogenului sulfurat, oxigenul fiind absent aici. Aceste descoperiri sunt relativ recente. Chiar si prospectiunile arheologice, desi începute în 1916 si continuate sporadic, au lasat numeroase întrebari fara raspuns. De aceea, ele trebuie elucidate, nu neaparat pentru a risipi aura de mister ce învaluie locurile respective, ci pentru ca elementele existente în Pestera Limanu pot dezvalui pagini valoroase din istoria framântata a vechilor locuitori ai Dobrogei.
    _____________________

    Legendele Brasovului
    Catacombele medievale, tuneelurile secrete, gropile cu mancare de sub Piata Sfatului, imensul lac de sub Tampa, si comoara lui Solomon, sunt miturile cele mai populare ale Brasovului. Despre ele au povestit de-a lungul veacurilor toti brasovenii, astfel incat s-au transmis din generatie in generatie pana la noi.
    Una dintre legende se refera chiar la stema Brasovului si anume coroana asezata pe un trunchi de copac. Unii dintre specialistii in heraldica sustin teoria conform careia simbolul stemei Brasovului il reprezinta supunerea orasului fata de coroana austriaca si permanenta pe aceste locuri (reprezentata de radacinile din stema)
    O alta parte sustine legenda conform careia atunci cand regele Solomon fuge din oras cu o mare cantitate de bogatii si tilharii ii iau urma acesta se refugiaza in zona ce azi ii poarta numele si anume "pietrele lui Solomon". Acolo, dupa ce isi ascunde bine bogatiile incearca sa sara de pe o stanca pe alta pentru a scapa de raufacatori dar se prabuseste in prapastie iar corona ce o purta pe cap ii cade pe o buturuga de unde si stema orasului.
    De obiceiul Junilor Brasoveni care in duminica Tomii inconjoara de 3 ori cetatea Brasovului se leaga o legenda straveche. Asa cum se stie in evul mediu romanii din Schei nu aveau voie sa patrunda in cetatea medievala Brasov, deoarece se credea ca daca un scheian va apuca sa inconjoare de 3 ori calare Piata Sfatului atunci orasul va cadea in mainile romanilor. Nu se mai stie cand anume au reusit scheienii sa intre calare in cetate si sa implineasca legenda dar din acel momnent junii inconjoara in fiecare an Piata Sfatului de 3 ori pentru a mentine credinta straveche.
    Una dintre legendele devenite insa realitate se leaga de existenta sub caldaramul Pietei Sfatului a unor gropi cu cereale. Existenta acestora a fost certifcata in 3 randuri incepand cu finalul anilor `50 si continuand in 1967 si 1987 de prabusirea a trei camioane in gropile de alimente pline cu ceramica dacica si chiar de data mai recenta din evul mediu.
    Se stie ca in timpul orasului medieval aici erau ingropate proviziile de alimente de care orasul se servea in cazul asediilor. Locul exact al fiecarei gropi era cunoscut doar de 3 oameni din oras care intinzand din trei colturi ale pietei, intr-un anumit fel franghii pe care existau noduri ce corespundeau fiecarei gropi de alimente puteau astfel sa le afle cu exactitate locul.
    Alte enigme ale Brasovului tin de asa zisul lac de sub muntele Tampa, de catacombele care pleaca din diferite puncte strategice ale orasului cum sunt Cetatuia, zona Dupa Ziduri, Turnul Negru, Biserica Neagra, Biserica Bartolomeu, sau cladirea Modarom. Unele dintre tuneluri au fost strabatute dintr-un capat intr-altul altora doar le-a putut fi intuit traseul insa cert este ca cele mai multe dateaza din secolul al ?XVI-lea si din perioada interbelica.
    Ultima modificare făcută de Atlant; 29-04-10 la 16:56.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  11. #71
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Tainicele gauri negre
    Misterioasele gauri negre, obiecte celeste invizibile, dar omniprezente în inima galaxiilor, dupa spusele astrofizicienilor, încep sa-si dezvaluie tainele fata de astrofizicieni, potrivit unor comunicate ale agentiilor de presa, din ianuarie 2005. Considerata ca „ultimul drum” al celor mai masive stele, dupa ce si-au consumat toate rezervele de carburant, o gaura neagra ia nastere din contractia gravitationala a nucleelor acestora, episod ce succede momentul exploziei respectivelor astre transformate astfel în supernove.
    Astrofizicianul american Jon Miller a detectat particule de gaz „navigând pe un val de spatiu-timp”, în jurul unei gauri negre situate la 40.000 de ani-lumina, în constelatia Aquilla. Aceste observatii, care au fost posibile gratie celui mai mare telescop spatial cu raze X de la NASA, ar confirma teoria relativitatii generale, a lui Albert Einstein, aratând în ce masura forta gravitationala a gaurilor negre poate denatura chiar si fabricarea spatiului-timp.
    O alta echipa de cercetatori, coordonata de Jane Turner, a observat trei blocuri de particule de gaz cu temperaturi extrem de înalte, de talia Soarelui nostru, evoluând în jurul unei gauri negre, cu viteza de 32.000 kilometri pe secunda! Premiera, realizata cu un satelit al ESA, le-a permis astrofizicienilor sa urmareasca evolutia unor bucati de materie care au efectuat o revolutie completa în jurul unei gauri negre. Datele obtinute se preconizeaza sa fie folosite la masurarea masei si a altor caracteristici ale acestor obiecte cosmice misterioase.
    Pe de alta parte, observatiile obtinute astfel aduc si explicatia unui fenomen pe cât de spectaculos, pe atât de enigmatic, pâna în prezent: cum se face ca gaurile negre gigantice, cum este si cea situata în centrul Caii Lactee (galaxia noastra), înghit gauri negre mai mici si stele, pentru a deveni si mai masive. Gratie unei modelizari informatice, s-a putut calcula frecventa acestor evenimente, ale caror efecte vor fi observate in mai multe etape, datorita programului comun al ESA si NASA, numit LISA.
    Viitorul sistem de sateliti dotati cu antene laser va detecta undele gravitationale declansate înainte ca o gaura neagra uriasa sa se hraneasca cu suratele ei mai mici din apropiere sau cu stele. Ondulatiile respective ale spatiului-timp, intuite de Einstein si care se deplaseaza cu viteza luminii, nu au fost detectate niciodata direct, însa ele reprezinta cele mai bune ocazii de a observa fenomenul.
    Densitatea gaurilor negre e aproape inimaginabil de mare (pentru o masa de patru ori mai mare decât cea a Soarelui, ele au raza abia de aproximativ 12 kilometri!), astfel ca absorb ca un sifon extrem de puternic tot ce se afla în preajma. S-a constatat ca aceste obiecte stelare sunt capabile, datorita densitatii lor colosale, sa absoarba chiar si lumina, facându-le invizibile si, în consecinta, detectabile doar prin efectele ce le declanseaza asupra mediului lor înconjurator, între care si amintita deformare a spatiului-timp. Desi e înca prematur de avansat o asemenea ipoteza, nu trebuie exclusa eventualitatea gasirii unei cai si pentru a explica asa-numitele bucle temporale, „traduse” mai pe întelesul comun, în special datorita literaturii si filmelor de anticipatie, prin fascinantele si deopotriva înfricosatoarele calatorii în timp.
    ________________

    Lemuria
    Pentru oamenii de stiinta gasire unui continent de legatura intre India si America era necesar, altfel nu s-ar fi putut explica distributia faunei si florei din zona oceanului Indian cum ar fi de exemplu prezenta lemurului, creatura ce traieste in insula Madagascar, dar mai putin in Africa, chiar si in India sau arhipelagul Malaieziei. Alte animale si plante au ridicat aceeasi problema. Cum ar fi putut lemurul sa treaca peste oceanul Indian? Un document prost conservat si un model de teracota spart l-au inspirit pe ocultistul britanic Scott Elliot in desenarea unei harti a Lemuriei, asa cum era la momentul intinderii ei maxime. Naturalistul german Ernst Haikel credea ca un continent s-ar fi intins candva din Madagascar pana in Malaiezia si ar fi putut explica arealul de distributie al lemurilor si al altor specii. Doctorul francez Augustus Le Longeon care a facut sapaturi in ruinele mayase din Yucatan a tradus una din cartile mayase "codecs troana". Acolo era o extraordinara relatare despre asa zisul continent Mu, un teritoriu infloritor, paradisiac distrus de un cutremur. Lep Longeon sustinea ca are dovezi dupa care locuitorii din Mu ar fi fost stramosii mayasilor dar si ai egiptenilor. Celebrul occultist Helena Blavatski in peregrinarile sale prin Tibet ar fi gasit in manastirile sacre ale Tibetului la asa zisi Mahatmas (suflete mari,iluminate) un manuscris intitulat "Cartea Dzyan". Despre acesta inteleptii spuneau ca este un vechi text din Atlantida in care se pomenea de evolutia umanitatii prin mai multe rase (7 rase) intre care lemurienii ar fi fost a treia. Dupa cartea Helenei Blavatski acestia ar fi trait pe un continent ce acoperea cea mai mare parte din emisfera sudica. Ei erau creature gigantice asemanatoare cu maimutele. Unii aveau patru brate in timp ce altii aveau un al treilea ochi in ceafa. Nu vorbeau nici o limba, comunicau doar telepathic si detineau uimitoare puteri paranormale. In timp, Lemuria s-a fragmentat descinzand din ea continental Atlantida si lumea actuala.

    William Scott, un alt teozof spunea despre lemurieni ca aveau aproape 4,5 m inaltime si pielea bruna. Fetele lor erau tesite, fara frunti dar cu maxilare iesite inafara. Ochii le erau atat de departati unul de celalalt incat puteau vedea la fel de bine in lateral ca si inainte. Aveau calcaiele atat de lungi si de intinse inapoi incat puteau merge cu spatele la fel ca si cu fata. Ei ar fi fost candva hermafroditi dar in timp au ajuns sa se inmulteasca la fel ca oamenii.
    _______________

    Atlantida
    Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.
    O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.
    O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.
    Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime.
    O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.
    Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca "a patra rasa originala a omenirii".
    De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual.
    ______________

    Shambala
    Despre Shambala s-au scris uimitoare povesti si s-a mentionat in nenumarate rubrici de religie si cultura. Chiar ilustrul scriitor Mircea Eliade pomeneste despre acest taram intr-o nuvela fantastica "Strada Mantuleasa". Scrieri budiste stravechi vorbesc despre acest taram mirific ca fiind atat real cat si mitic adica cuprinzand domeniul ceresc. Fiind descries ca un izvor de intelepciune ancestrala, credinta in el era candva larg raspandita in China sub denumirea de Kun Lun - o vale in care nemuritorii traiesc in perfecta armonie. In traditia Indiana exista un loc denumit Kalapa aflat la nord de Himalaya si in care traiesc oameni desavarsiti. In Rusia se spune ca in drumul spre Mongolia ajungi la Belovodai, loc in care oamenii sfinti traiau separate de lume, "o tara a apelor albe". Muntii Tibetului ascund un taram misterios numit Shangri-La. Acest misterios taram aflat la nordul Tibetului unde muntii inchid in stransoarea lor vai secrete fertile si pline de verdeata, nu este trecut pe vreo harta. Locul exact al lui Shangri-La despre care se spune in Tibet ca ar fi Shambala, se poate afla in regiunea Tibetana din Himalaya, in muntii Cun Lun din China sau poate in Altai din Mongolia. Legendele si textele referitoare la Shangri-La indica totusi o zona la nord de India.
    Inainte de invazia chineza, platoul Tibetan era cel mai izolat taram locuit de pe pamant, tocmai aceasta favorizand nasterea unei civilizatii spirituale condusa de Dalai-Lama, direct din templul lui aflat in Lhasa. Calugarii budisti si misticii Tibetului detineau si detin inca puteri iesite din comun. Una din tehnicile cele mai cunoscute este Lung-gom-pa, un exercitiu care le permitea Tibetanilor sa strabata distante foarte intinse intr-un timp foarte scurt. O alta tehnica (prezentata si pe canalul TV Discovery) era cea de Tumo, tehnica prin care tibetanii rezistau la temperaturi foarte joase fara vreun acoperis si cu o imbracaminte extrem de sumara, ei putand sa doarma in zapada la temperaturi de minus 40 de grade la altitudini de 5000 m, aproape goi. Aceasta descriere a Tibetului sacru este foarte aproape de descrierea mirificului taram Shambala.
    Calatorul rus Nicolas Roerich, membru al societatii Teofizice, intreband un lama daca Shambala este un loc real, i se raspunse: "Shambala este un maret domeniu ceresc si nu are de a face cu pamantul nostru". Multe texte sacre budiste descriu drumul si harta care duce in Shambala, dar mai degraba obstacolele (munti, rauri, paduri) si drumurile piezise sunt probe si teste spirituale pe care aspirantul parcurgandu-le dobandeste accesul in domeniul Shambalei. Pe langa aceasta traditia budista vorbeste de un paradis subteran denumit Agharta, care este si el legat de existenta Shambalei. Roerich il numea Agharti si auzise de el in timpul unei expeditii prin muntii Altai din Mongolia si Tibet. Un lama i-a spus ca Shambala se afla chiar in inima tarii Agharta si este condusa de un "rege al lumii". Textele sacre vorbesc de orasul Shambala ca fiind perfect rotund, in el se inalta coloane, piramide, si temple colosale, locuitorii sai fiind fiinte desavarsite spiritual traind intr-o perfecta pace si armonie. Rolul acestui centru este acela de a mentine pacea si armonia in lume si de a inspira si ghida spiritual locuitorii planetei.
    Ultima modificare făcută de Atlant; 29-04-10 la 22:26.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  12. #72
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Dovezi scrise în atestarea istorică a lui Iisus Christos
    Pornind de la un articol publicat pe internet, unde se acreditează ideea (susţinută pe baza unei documentaţii riguroase) că Iisus ar fi „marele Iniţiat din Dacia”, vom aduce şi noi alte argumente, „teza” noastră fiind centrată pe doctrina de sorginte zamolxiană a lui Iisus.
    Mai întâi, se cuvine să amintim consideraţiile în legătură cu atestarea documentară a existenţei lui Iisus: «Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunţă că Iisus Christos nu a existat ca personaj istoric, fiind doar o născocire evreiască. Ateii mai moderaţi şi cu puţină ştiinţă de carte, susţin faptul ca inexistenţa unui Iisus istoric este susţinută de cvasi-totala lipsă a informaţiilor despre persoana sa în documentele istorice ale vremii (în afara Evangheliilor a căror existenţă nu o pot contesta). Noi spunem că nici unii nici ceilalţi nu au dreptate.
    Avem rezerve în a crede şi faptul că Iisus lipseşte cu desăvârşire în literatura vremii, deoarece există o sumedenie de autori care-l menţionează foarte clar ca personaj istoric. Acest lucru îl menţionează până şi evreii, acuzându-l însă de vrăjitorie. O tradiţie din secolul I sau II menţionează pe „Yeshu” care „practica vrăjitoria şi uimea Israelul” (cf. Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II, p.305, ediţia 1992). Apoi, avem mărturia lui Flavius Josephus, istoric roman de naţionalitate evreiască, ce afirma că în acea epocă trăia un om pe nume Iisus, care avea o purtare foarte bună şi virtuţi puternice. (cf. J. Duquesne, Iisus, Ediura Humanitas,1995, p. 245). Mai mult, el este pomenit şi de către cei mai înverşunaţi duşmani ai creştinismului, romanii. Tacitus de exemplu, ne confirmă faptul ca Iisus a fost condamnat la moarte în vremea când guvernator al Palestinei era Pontius Pilat (Anale, 15, 44). Alte mărturii în legătură cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tânăr, (Scrisori, 10, 96) şi Suetonius (Viaţa lui Claudius, 25,4). Să nu mai punem la socoteală faptul ca o „născocire” nu putea beneficia de „acte în regulă” a condamnării sale la moarte. Acest document există, precum şi altele cum sunt Mărturia păgânului Lentullus, proconsul al Tyrului şi Sydonului în vremea împăratului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele său Procula, adresată prietenei sale Pulvia, în care se relatează despre ultimele evenimente din viaţa lui Iisus şi alte patru epistole ale lui Pilat către împăratul Romei. Atâta zarvă pentru o „născocire” ? Ne îndoim în mod serios.
    Urmărind atât relatările istorice despre Iisus, cât şi cele evanghelice, avem anumite rezerve în a crede că Iisus ar fi fost evreu, aşa cum afirma M. Eliade şi că divinitatea căreia i se închina el şi o numea Tată, era Yahwe al evreilor.»
    Iată care sunt argumentele: «Beneficiem de două descrieri amănunţite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , funcţionar roman în regiunea Tyr şi Sydon şi alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate împăratului de la Roma. Să dăm cuvântul lui Lentullus care ne spune: „(Iisus) este de o statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă şi îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nicio pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa lui rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu arată niciun argument pentru vreo critică logică, iar barba lui bogată si de aceeaşi culoare cu părul său, este lungă şi se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaştrii vineţi, blânzi şi senini.” (diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1993, p. 116).
    Iată şi de afirmaţia lui Pontiu Pilat: „Trecând într-o zi pe lângă lacul ce se cheamă Siloam, am văzut acolo mare mulţime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr… Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puţin mă aşteptam să vad, atât de mare era deosebirea dintre el şi ascultătorii lui… El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast mai izbitor decât între el şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele încruntate” (Ibidem, p. 121)
    ___________________

    HAR TIOS (Tatăl Harului)
    un posibil TATĂL NOSTRU
    în limba geto-dacă :
    Atta Unsar Thu In Himinai Veihnai Namo Thein,
    Vimai Thiu Dinasus Theius, Vairthai Vilga Theius,
    Sve In Himina Gai Ana Airthai .Hlaif Unsar Ana Thana Sinteinai Gif Uns Himina Daga.
    Gah Aflet Uns Thati Skulan Biganima .Gai Veis Thai Skulam Unsaraim,
    Gai Ni Brigais Uns In Frainstubru .Gah Akh Lausei Uns Af Thama Ubilin Aunte Theina Ist Tindagardi.
    Gam Machs, Gah Vultans In Aivin.

    Tatăl Harului – Tatăl Nostru (al dacilor)
    Tatăl Nostru, Tu Care ai Locul Tău în Lumină,
    Sfânt Eşti Tu şi Numele Tău …
    În Cer şi pe Pământ. Aştept Darul Înălţării Tale în mine .
    Sfânta e Voinţa Numelui Tău în inima mea – în Cer şi pe Pământ .Primesc Darul Harului Tău în fiecare zi .
    Dă-ne Darul Luminii Tale şi azi – El e Pâinea noastră în fiecare zi .Harul Tău să ne dea Puterea Sfinţeniei Sufletului,
    Da-ne nouă Puterea Luminii Numelui Tău.
    Tată Sfânt, prin Puterea Harului Numelui Tău,
    Sufletul nostru cere să primească Binecuvântarea Luminii Tale ,
    În Inima întunecată şi în Inima care întunecă.Tată Sfânt, aducem mulţumire Focului Inimii Tale,
    Care ne duce Binecuvantaţi în Cerul, în Puterea şi în Sfinţenia Ta. Amin.
    _____________________

    Dacii de la Vatican
    cap de dac
    Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exista un numar mare de statui, busturi si capete reprezentand daci. O prima inventariere a acestor opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de piese. O a doua numaratoare, facuta in 1980, a crescut numarul acestora la 40. In sfarsit, o teza de doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci, iar numarul lor este cu siguranta mai mare. Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale. Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui Traian. Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i impodobi forul. Toate sunt insotite de eticheta “prizonier dac”. Sunt daci cu priviri semete, dar cu o atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. In galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit in marmura frigiana violacee cu vinisoare. Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis in marmura pretioasa.
    Trei capete colosale de daci, deosebit de expresive, desi cu privirile sterse de trecerea timpului, se afla in acelasi muzeu, in sala Braccio Nuovo, galerie rareori accesibila publicului. Am gasit-o inchisa, dar la o simpla privire prin sticla dusmanoasa care ne despartea, am zarit chipurile inconfundabile ale dacilor, dominand intrarea in incapere. Cum nu puteam rata o intalnire atat de tulburatoare cu istoria, am obtinut permisiunea speciala de a vizita sala a doua zi, sub supravegherea unui jandarm. Am lasat repede in urma atatea minuni tentante ale artei adapostite la Braccio Nuovo, incepand cu mozaicurile pretioase, vechi de doua mii de ani, care imi furau ecoul pasilor, si pana la colosala statuie a fluviului Nil personificat, si am alergat, printre zei decadenti, amazoane ranite si imparati romani, spre intalnirea cu cei trei daci. Pe partea dreapta a salii, la numarul 9, se afla un comatus, dac de rand in floarea varstei, cu plete bogate, usor ondulate, si barba scurta. In comparatie cu el, capetele de romani din stanga si din dreapta sa sunt de doua ori mai mici.
    Un tanar comatus poarta numarul de ordine 115 si inscriptia “Captivus Dacus” (Dac prizonier). Are barba foarte scurta, parul taiat pe frunte, buzele intredeschise si aceeasi atitudine mandra, dar calma. In sfarsit, la numarul 124, se afla un tarabostes (nobil), cu binecunoscuta caciula. Este mai in varsta decat ceilalti doi, barba stufoasa ii este elegant aranjata, are parul tuns scurt la spate si fruntea usor incruntata. Privirea ii este dreapta, pometii usor proeminenti, intreaga infatisare denota inteligenta si hotarare. Despre acest chip s-a spus, de multa vreme, ca ar fi al insusi marelui rege Decebal.
    La usa salii, turistii protesteaza: vor si ei inauntru. Sunt singura, privilegiata, in imensitatea salii, fata in fata cu chipurile atat de vii, atat de adevarate, ale unor daci de seama. Pasii carabinierului se apropie, anuntandu-mi sfarsitul intalnirii. Ii mai privesc in ochi inca o data pe cei trei daci. In tacerea Vaticanului, aproape ca ii aud murmurand, cu buzele intredeschise, o rugaciune.
    Statuile au fost sculptate dupa modele reale. Multi prizonieri daci au fost adusi la Roma
    - Lucrarile de specialitate ne indicau un numar mic de statui de daci. Dumneavoastra ati gasit peste o suta. Cum ati dat de urma lor si de unde provin?
    - Am inceput cu ani in urma aceasta cercetare a imaginilor de daci in sculptura, cautand prin salile muzeelor si prin rezervele lor. Multe lucruri importante stau prin rezerve, uitate si abandonate. De altele am aflat datorita mentiunilor mai vechi, din literatura de specialitate. Aceste sculpturi de daci, pastrate acum in muzee si colectii particulare, au fost gasite in mare parte in Forul lui Traian si au fost facute de artistii antici romani (oficiali, de la “curte”) in perioada lui Traian. Exista insa si statui de daci facute intr-o perioada mai tarzie, posterioara lui Traian (de exemplu, in timpul lui Hadrian), care au cu totul alta origine si o alta istorie. Este foarte important de retinut ca, din punct de vedere iconografic, in timpul lui Traian, arta romana se afla la apogeul ei, iar calitatea sculpturilor de daci, din punct de vedere portretistic, este remarcabila. Nicidecum nu au fost lucrate ca o imagine stereotipa, adica toate la fel, cum se reprezentau de pilda divinitatile, ci au fost sculptate dupa modele reale (prizonierii daci au fost dusi in numar mare la Roma), intr-un stil realist roman, caracteristic pentru aceasta perioada.
    - Toate statuile provin din Forul lui Traian? Care era rostul lor? Unde erau asezate in antichitate?
    - Aceste statui de daci au fost facute de romani in perioada lui Traian, pentru Forul de la Roma. Conform reconstituirilor Forului lui Traian facute de italieni si, ceva mai recent, de americani, cred ca au fost la origine in jur de o suta de statui de daci. In curtea principala a forului, aceste statui se aflau la inaltime, deasupra porticurilor (galeriilor) care inconjurau piata principala a acestui for, cam in dreptul fiecarei coloane care sustinea porticul. Acestor statui din marmura trebuie sa li se adauge si statuile din porfir rosu-visiniu care au facut parte din faimosul portic din porfir al forului. Nu se poate sti exact cate statui de daci au facut parte din acest portic, mentionat de mai multe ori in antichitate. De altfel, asa s-a aflat de existenta lui, din scrieri, caci deocamdata arheologii nu au gasit nimic si nu au reusit sa-l localizeze in complexul forului. De ce nu s-a mai gasit nici o urma? Pentru ca toate complexurile monumentale din Roma au fost “jefuite”, materialele au fost descompletate, luate si reutilizate la constructii, mai ales in timpul Renasterii. Si cum Forurile Imperiale erau garnisite cu diferite marmuri colorate de toate tipurile si nuantele, asa se poate explica de ce acest portic a disparut complet: era construit din porfir rosu, material de constructie deosebit de cautat in Renastere si Baroc. Si acest portic din porfir se pare ca a existat cu adevarat, caci au fost gasite 5 statui de daci din porfir rosu-visiniu. Doua se afla la Luvru, trei la Florenta, iar cateva fragmente in rezervele Forului lui Traian.
    Dacii au mainile impreunate, nu legate, asa cum procedau romanii cu prizonierii barbari”.
    - Se considera ca toate aceste reprezentari sunt ale unor daci prizonieri. Exista si statui de daci liberi, in alte posturi decat cea de prizonier?
    - Toata literatura de specialitate considera ca este vorba de reprezentari de daci “prizonieri”, insa eu nu sunt de acord cu aceasta interpretare. Este mult de spus, dar incerc sa rezum in cateva cuvinte. Daca observam cu atentie aceste statui, se poate remarca faptul ca personajele sunt intr-o pozitie demna, normala, linistita, de repaus, si nicidecum intr-o pozitie agitata, furioasa, umilitoare. Aceasta pozitie cu mainile impreunate (nu legate!) se poate vedea si azi la taranii nostri. Cand ceream voie sa fotografiez in Romania, la sate, tarani in costumul popular, mi se raspundea “asteptati, va rog”, isi dregeau putin hainele de pe ei, le scuturau putin cu mana si – aici devine interesant – impreunau mainile in fata, la nivelul pantecului, deci luau exact aceeasi pozitie pe care o au statuile de daci.
    Prin urmare, pot sa spun ca nu am intalnit la nici una din sculpturile de daci din Forul lui Traian aceasta imagine (reala) de prizonier, descrisa mai sus.
    - Daca nu este vorba de niste prizonieri de razboi, care era totusi rostul lor intr-un for care celebra tocmai infrangerea dacilor?
    - Este foarte mult de discutat in jurul acestui subiect, care are numeroase ramificatii si paranteze. Pot sa va spun ca aceste sculpturi ocupau un loc foarte important din punct de vedere iconografic, fiind ca o imagine a “barbarilor” in inima lumii romane, adica la Roma. De ce romanii (mai precis Traian) au decis sa-i reprezinte pe daci, popor considerat “barbar”, in centrul de elita al lumii romane? De ce nu au fost reprezentate personalitatile romane, cum ar fi fost mult mai logic? Este un Mare, Mare Mister. Nu trebuie sa uitam ca acest for a fost construit pentru a-l glorifica pe imparatul Traian. Dar, in urma constatarilor arheologice, putem adauga ca, in acelasi timp, acest loc de o mare importanta pentru romani a fost dedicat in mare parte si glorificarii dacilor. Invinsii au fost glorificati si omagiati de invingatori. Acest lucru consider ca este de o mare importanta si poate fi considerat total iesit din comun. Adica, romanii au adus, au implantat, de buna voie, imaginea dacilor, un popor invins, imaginea lumii “barbare”, in locul cel mai de pret al lor, Forul.
    - Exista, intre aceste chipuri, vreunul despre care sa se poata spune cu destula certitudine ca este al regelui Decebal?
    - Sa nu uitam, domeniul artei nu este o stiinta exacta, aici putem vorbi de ipoteze plauzibile, de idei mai mult sau mai putin sustinute, dovedite, analizate etc. Da, este foarte posibil sa existe si un portet al lui Decebal. Am intalnit printre aceste sculpturi de daci mai multe (trei), care se aseamana foarte mult intre ele si care par a reprezenta acelasi personaj. In mod logic, ne punem intrebarea urmatoare: de ce oare romanii si-au dat silinta de a reprezenta acelasi chip de dac de mai multe ori ? Este foarte posibil ca acest dac sa fie un anume dac, o personalitate, regele dacilor, insusi Decebal. Iar aceste ipoteze devin si mai sustinute, daca comparam aceste capete (unul de la Vatican si doua de la Florenta – Gradina Boboli si Muzeul Domului) cu imaginile lui Decebal de pe Columna lui Traian: avem marea surpriza de a constata ca asemanarile sunt foarte mari. Un al patrulea cap de dac, pastrat in Rusia, la Ermitaj, prezinta mari asemanari cu celelalte trei. Dar ceea ce m-a intrigat putin – si din acest motiv am ezitat sa-l tratez laolalta cu celelalte trei – este faptul ca personajul, desi seamana mult cu celelalte, pare sa fie mai in varsta. Este posibil sa faca parte din familia lui Decebal? De ce nu? Textele antice chiar pomenesc de un frate al lui Decebal, pe nume Diegis. E drept, nu este decat o ipoteza. Mai mentionez ca in Forul lui Traian si in alte muzee (la New York, de exemplu) am gasit si copii “barbari”. Am discutat cu conservatorii de la Forul lui Traian si de la Vatican, si acestia au fost de acord ca aceste reprezentari de copii, gasite in Forul lui Traian, sunt copii “barbari” (si nicidecum copii de romani), iar imbracamintea ce se identifica pe aceste fragmente si tipurile figurilor lor pledeaza pentru iconografia dacica. Deci, copii daci.
    A incercat Ministerul Culturii sa le inventarieze, sa imprumute macar o parte din ele si sa organizeze o expozitie in Romania? Sau cel putin sa finanteze efectuarea unor duplicate, pentru a-i aduce acasa pe acesti daci ramasi pe meleaguri straine, de doua mii de ani? Sau a incercat sa fotografieze toate aceste reprezentari risipite in intreaga lume si sa alcatuiasca un album?
    Aceste chipuri de daci ne privesc, peste mari si tari si peste secole departare. Ei nu sunt prizonieri: nu exista nici macar o singura statuie de dac cu mainile in lanturi. Ochii lor ascund o enigma, expresia lor este aceea a unor intelepti. De ce au vrut romanii sa ii aiba, in mijlocul Romei si in mijlocul imperiului lor, pe acesti enigmatici initiati, cu privirea lor senina, dar de nedescifrat? De ce i-au adus in for si le-au inchinat o grandioasa columna, celebrandu-le moartea si sacrificiul? Nu Traian si neamul sau de cuceritori ai lumii sunt cei ce i-au scos pe daci din istorie. Dimpotriva! Lor trebuie sa le fim recunoscatori pentru ca i-au facut nemuritori, prin trupul marmurei. Noi suntem cei ce vrem sa-i dam afara pe daci din tara lor, prin nepasarea noastra. Noi suntem cei care continuam sa le risipim cetatile, fara sa le vedem sufletul in fiecare piatra, cum adevarat jelesc versurile poetului: “De teama sa nu inviem,/ Ne-au risipit cetatile, ne-au ucis altarele,/ Toate frumusetile, ca-ntr-un blestem,/ Ni le-au schilodit. Si-am ramas doar cu soarele./ Din el ne-am croit poteci in padure, in munte,/ Langa vetre marunte./ Daca te uiti bine, inapoi/ In pietre, nemuritori, suntem noi, numai noi”.
    Ultima modificare făcută de Atlant; 02-05-10 la 17:55.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  13. #73
    Senior Member Avatarul lui alinapopescu
    Data înscrierii
    April 11, 2009
    Locaţie
    vatra dornei/Los Angeles,California
    Postări
    127

    Implicit

    Top 10 constructii uluitoare din pamant

    La ce se gandeste oricine atunci cand vorbeste despre o casa de pamant, sau despre orice constructie a carei materie prima este solul modelat si uscat? In mod cert, la saracie, la improvizatie, amatorism si spoiala – cu siguranta, nu la grandoare, inginerie arhitecturala ori maiestrie. Ei bine, exista in lume cateva exemple de constructii pe baza de pamant care s-ar putea sa schimbe un pic optica generala cu privire la aceasta tendinta de zamislire a unor cladiri.

    10. Capela Reconcilierii

    Minimalista Capela a Reconcilierii, din Berlin, este un simbol al reuniuniiGermaniei de Est cu Germania de Vest, fiind plasata chiar pe fostul teritoriu neutru, de tranzit, dintre cele doua tari, inainte de 1989. Este prima cladire publica de lut din Berlin si singura biserica ridicata din pamant batatorit din Germania, fapt ce o claseaza printre cele mai moderne exemple ale unor asemenea tehnici de constructie.

    Intrebuintarea pamantului batatorit in aceasta cladire a implicat o mixtura compacta de soluri cu nisip, prundis si argila, mixtura introdusa intr-o rama care modeleaza forma peretelui, facandu-l foarte solid. Cladirea, de forma ovala, proiectata de arhitectii Rudolf Reitermann si Peter Sassenroth, a fost terminata in 2000 si consta dintr-un miez de pamant batatorit, inconjurat de o structura intermitenta de lujeri din lemn.



    9. Taos, satul de pamant din New Mexico

    Este vorba despre un sat istoric din argila nisipoasa aflat in Taos, New Mexico, ce gazduieste cladiri de culoare maro-roscat, cu mai multe etaje, care sunt locuite de peste 1000 de ani. A fost, probabil, construit in jurul anului 1000 d.Hr., iar in prezent adaposteste 150 de locuitori. Este vorba despre cea mai mare structura sateasca multietajata inca existenta, ale carei cladiri de pamant au pereti grosi de pana la un metru.

    Casele de aici sunt formate, in general doua camere, dintre care una este destinata somnului si traiului, iar cealalta gatitului, mancatului si depozitarii. In vechime, intregul sat era izolat de restul lumii printr-un zid inalt, cu o singura intrare. Acum scurtat, zidul era in trecut mult mai masiv, pentru a oferi protectie impotriva triburilor inamice ale americanilor nativi de aici. Raul care curge prin sat serveste drept sursa principala de apa pentru baut si gatit.


    8. Casele Hakka din China

    Locuintele Hakka sunt cladiri de pamant, construite de catre poporul cu acelasi nume, care si-a inceput imigrarea in sudul Chinei din partea nordica a tarii, in secolul al XVII-lea. Aceste case rotunde, din pamant batatorit, au fost ridicate in scopuri defensive, cu o singura intrare si fara ferestre la nivelul solului. Cele mai mari case Hakka acopereau 40.000 metri patrati, iar majoritatea celor care stau in picioare astazi acopera suprafete de cate 10.000 metri patrati. Stilul de arhitectura din pamant Hakka este unic pe teritoriul Chinei.

    Materialele folosite in acest stil arhitectural pot fi caramida, piatra sau pamantul batatorit, cel din urma fiind cel mai des intalnit. Peretii exteriori ai acestor cladiri au, in general, grosimea de un metru, iar intreaga cladire poate fi inalta de 3 sau 4 etaje. Turete erau, adeasea, construite aditional, pentru a spori aria de capacitate defensiva. Forma rotunda a peretilor, care a devenit populara pentru mai multe constructii de mai tarziu, a adaugat valoare defensiva fortificatiilor, reducand efectul artileriilor. Un fort Hakka putea rezista unui asediu prelungit, fiind foarte bine dotat cu grane si avand o sursa interna de apa. Casele Hakka aveau si propriile sisteme, sofisticate, de canalizare.


    7. Eartheaven

    Este vorba despre o comunitate sateasca ecologista dintr-o padure de munte situata in Black Mountain, in apropiere de Asheville, Carolina de Nord, S.U.A. Comunitatea din Eartheaven se preocupa de bunastarea oamenilor si a planetei, practicand si propovaduind educatia si traiul intr-o lume pacifista si prietenoasa cu mediul si animalele salbatice.

    Cea mai inedita trasatura din acest loc o reprezinta constructiile, atat cele comunitare, cat si locuintele, care sunt construite numai din materiale naturale, imbinate cu pamant. Fondat in 1994, Eartheaven se intinde pe o suprafata de 320 de acri.

    6. Moscheea Dijinguere Ber

    … din orasul Timbuktu, a fost construita intre anii 1324 si 1327, de catre imparatul din Mali, Mansa Musa, dupa intorcerea acestuia din Hajj, pelerinajul anual la Mecca, orasul sfant al musulmanilor. Moscheea este atribuita arhitectului Abu Ishq al-Saheli. Asemenea celor mai multe cladiri stravechi din oras, constructia a trecut prin stadii succesive de dezvoltare si reparatii. Asa cum arata astazi, planul moscheei consta dintr-un sanctuar rectangular cu o curte interioara mica in capatul nordic si o curte externa mare in portiunea vestica. Cea mai veche parte a moscheei este considerata cea din vestul sanctuarului.

    Aici se gasesc arcade construite din calcar, care suporta acoperisul, o caracteristica nemaintalnita nicaieri in Africa de Vest dinaintea perioadei coloniale. Dijinguere Ber are doua turnuri, unul conic, cu excrescente din lemn de salcam, la exterior, si un minaret adiacent, aflat in curtea interioara. Dijinguere Ber este considerata cea mai veche constructie musulmana a orasului Timbuktu, iar in trecut este posibil sa fi fost separata de restul localitatii. Moscheea este realizata, in cea mai mare proportie, din caramizi de pamant, acoperite cu un strat de argila, cu rol de netezire.


    5. Glaoui Kasbah din Maroc

    Un kasbah sau Qassabah este o portiune districtuala a unui oras islamic, sau o fortareata. El servea, in trecut, drept resedinta pentru seicii locali si avea rolul de aparare atunci cand orasul era atacat. Este si cazul kasbahului Taourirt, construit din pamant si argila, un fost palat al familiei Glaoui si principala atractie a orasului marocan Ouarzazate. Aceasta fortareata cu 300 de camere, partial restaurata, marcheaza jonctiunea a trei rauri – Dades, Draa si Ziz – precum si locul de rascruce al multor rute de caravane.

    In timp ce liderii Glaoui, cunoscuti sub denumirea de “caid”, nu au locuit niciodata in opulentul palat, kasbahul lor din Taourirt a gazduit candva sute de oameni. Fortareata din lut a fost construita de Ahmed Amghar, dintr-un amestec de argila si paie, la care s-au adaugat unele decoratii sau modelari geometrice, observabile in portiunile superioare ale peretilor. Kasbahul este unul dintre cele mai vizitate monumente din Ouarzazate, accesul costa 20 de drahme de persoana, iar locul a reprezentat platoul de filmare al multor scene cinematografice, de-a lungul anilor.


    4. Citadela din Rayen

    Demult parasita, citadela din Rayen este un oras antic complet, bine prezervat cu toate elementele sale, intre care se numara locuinte, magazine, bazaruri, unitati militare, piete, fortarete, cladiri religioase, grajdiuri si scoli. Citadela este situata in sud-vestul orasului Rayen, in provincia Kermna, si este considerata cea mai mare si mai veche structura de pamant (ramasa in picioare) din Iran.

    Monumentul dateaza din era Sassanida, cuprinsa intre anii 224 si 651 d.Hr., si acopera o suprafata de 20.000 de metri patrati, ramanand un simbol al fortaretei rezidentiale din vremurile antice. Arg-e Rayen a fost locuit pana acum 150 de ani.


    3. Marea Moschee din Djenne

    Pozitionata pe valea raului Bani, in orasul Djenne, din Mali, Marea Moschee este cea mai mare cladire de lut din lume, considerata de multi arhitecti, in ciuda influentelor islamice, realizarea de capatai a stilului arhitectural Sudano-Sahelian. Moscheea a fost ridicata pe ruinele unei foste constructii similare, din secolul XIII, cea pe care o putem admira astazi datand (numai) din anul 1907. Impozanta cladire este centrul comunitatii din Djenne, dar reprezinta si una dintre cele mai emblematice entitati arhitecturale din Africa. Construirea noii moschei a inceput in 1906, din ordinul administratiei franceze a orasului si s-a savarsit un an mai tarziu. Peretii Marii Moschei sunt fauriti din blocuri de pamant uscate la soare, imbinate cu mortar pe baza de pamant si imbracati intr-un invelis de argila care ii ofera cladirii un aspect fin, nivelat.

    Peretii sunt decorati cu o multime de lemne din trunchiuri de palmieri, denumite “toron”, care ies 60 de centimetri in afara constructiei si servesc drept schele in operatiunile de restaurare. Intreaga structura este ridicata pe o platforma patrata, cu latura de 75 de metri si inalta de 3 metri. Platforma este accesibila prin 6 seturi de scari, decorate cu mici protuberante. Planul general al cladirii are forma de trapez, peretele de rugaciune sau qibla se afla cu fata spre Mecca, iar peretii exteriori ai moscheei masoara aproximativ un metru in grosime. Din 1907 pana in prezent Marea Moschee din Djenne a ramas la fel, putine ajustari fiind aduse constructiei, iar acelea numai la nivelul fatadei. Intreaga comunitate din Djenne este implicata activ in mentenanta constructiei printr-un festival anul unic, ce implica muzica si festin, dar al carui principal obiectiv este repararea portiunilor depreciate ale moscheei. Regiunile istorice din Djenne, inclusiv Marea Moschee au fost declarate, in 1988, Patrimoniu Mondial UNESCO.


    2. Arg-e Bam din Iran

    Este vorba despre ceea ce a insemnat, candva, cea mai mare constructie din pamant si argila din lume, localizata in Bam, un oras din provincia Kerman, aflat in sud-estul Iranului. Enorma citadela situata pe Drumul Matasii a fost construita inaintea anului 500 i.Hr. si a fost intrebuintanta pana in 1850 d.Hr. Nu se stie cu exactitate de ce a fost abandonata. Pe vremuri, constructia era o fortareata de mari dimensiuni, in a carei inima se afla citadela – dar, din pricina aspectului impresionant al acesteia, intreaga fortareata a devenit cunoscuta drept Citadela Bam. Zona pe care se intindea citadela Bam avea o suprafata de aproximativ 180.000 metri patrati si era inconjurata de un zid gigantic, inalt de 6-7 metri si lung de 1.815 metri, strajuit de 67 de turnuri.

    Cu adevarat remarcabile la aceasta constructie sunt turnurile “prinzatoare de vant”. Este vorba despre structuri care ies din cladiri pentru a intercepta curentii de aer si a-i directiona inspre constructii, ca un fel de sistem rudimentar de aer conditionat. Uneori, aerul era barbotat printr-un bazin cu apa din cladire, pentru a fi racit si curatat de praf. Diferite tipuri de turnuri de vant au fost utilizate pentru cladiri diferite. De exemplu, exista 4 turnuri directionale de vant pentru cladirile mai mari si mai importante, capabile sa capteze vantul omnidirectional si sunt turnuri unidirectionale pentru cladirile mai mici. Cutremurul din 2003 din Iran a distrus mai mult de 80% din citadela aflata pe lista siturilor UNESCO.


    1. Shibam – Manhattan-ul desertului

    Se poate spune despre Shibam, din Yemen, ca este orasul primilor zgarie-nori ai lumii, Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani.

    Planul orasului a fost astfel realizat incat asezarea sa fie strabatuta de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de peste 2000 de ani, dar multi il considera, mai degraba, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost ridicate cele mai multe dintre uriasele sale cladiri.

    Eroziunea si ploile, chiar daca rare, i-au determinat pe locuitori sa faca reparatii si imbunatatiri constante, astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris.

    Ultima modificare făcută de alinapopescu; 02-05-10 la 21:32.

  14. #74
    În vacantă
    Data înscrierii
    December 16, 2008
    Locaţie
    In parc
    Postări
    1.099

    Implicit

    Operatiunea secreta Luna-Marte

    In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici. Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea buna.
    Fara a avea avantajul unui acces nemijlocit la relicvele si artefactele fotografiate de NASA pe alte corpuri astrale, exoarhelogii legati de Pamant sunt obligati adesea sa-si extraga informatiile din fotografii neclare, realizate aleator de sonde spatiale fara echipaj uman la bord. In virtutea handicapului inerent unei asemenea abordari a stiintei, o comunitate dedicata de cercetatori, adepti ai teoriei conspiratiei, a construit un scenariu sumbru: atat Luna cat si Marte erau candva intestate de arhitecti si constructori extraterestri, care s-ar mai putea afla si astazi acolo.

    Musamalizare si sabotaj
    Timp de peste un deceniu, cel mai vizibil si mai zgomotos promoter al teoriilor despre orasele martiene si lunare de odinioara a fost Richard C. Hoagland, autor de lucrari stiintifice. La mijlocul anilor ’80, Hoagland a strans o echipa de oameni de stiinta pentru a analiza un enigmatic obiect asemanator Sfinxului, prezent in mai multe dintre fotografiile planetei Marte, realizate de NASA. “Chipul de pe Marte”, cum este cunoscuta formatiunea ciudata, a ajuns oficial in analele istoriei conspiratiilor in vara lui 1976, atunci cand nava spatiala Viking 1 parcurgea, pentru a 35-a oara, o rotatie pe orbita in jurul Planetei Rosii. In timp ce facea fotografii ale unei regiuni desertice numite “Cydonia”, la o altitudine de circa 1.600 km de suprafata martiana, Viking 1 a inregistrat pe pelicula o imagine extrem de neobisnuita: o forma geografica ce se intindea pe 1,5 kilometri semana cu vederea frontala a unei fete umane sau, cel putin, a unei fete de umanoid. In cele doua imagini neclare, care de atunci au devenit celebre, “chipul” pare sa aiba intr-adevar ochi, nas si gura.

    “Martianul” Hoagland
    Desi NASA a afirmat ca fotografia reprezinta doar un efect al luminii pe o formatiune geologica naturala, doi specialisti in computere fara nicio legatura cu agentia spatiala, Vincent DiPetro si Gregory Molenaar, au marit digital imaginile folosind tehnici pe computer concepute de ei. Si au gasit detalii si mai uimitoare: ochii fetei respective pareau sa aiba pleoape iar strania fata parea sa aiba o gura plina de dinti si chiar o chica de par. Hoagland merge insa mai departe, distingand mai multe detalii in fotografiile disponibile: la cativa kilometri sud-vest de fata umana, el a pretins ca vede ruinele unui oras, inconjurat de piramide lungi de 1,5 kilometri, marginite de o formatiune similara cu o fortareata, ca un “fagure”, pe mai multe etaje, impartita in doua de un “bulevard principal” si ingramadita in jurul unei “piete centrale”. “Un intreg oras construit pe Marte, cu precizia unui maestru arhitect”, explica Hoagland in cartea lui “Monumentele de pe Marte”.
    Avansand studierea fotografiilor, Hoagland a identificat o serie de relatii si proportii matematice intre trasaturile chipului, “orasul” din vecinatate si un al treilea obiect, o structura piramidala cu cinci laturi. Entuziastul cercetator a mers chiar pana acolo incat a pretins ca formatiunile de pe Marte incearca sa ne comunice mesaje importante de evolutie pentru umanitate, stabilind chiar bazele unei noi fizici, cea hiperdimensionala, care ne-ar putea oferi posibilitatea alimentarii cu energie din alte dimensiuni. Premisele indraznete ale lui Hoagland au fostt insa rapid atacate de cercetatori si oameni de stiinta, care acuza ca nefondate concluziile sale, despre care spun ca s-ar baza parca pe analizarea unor alte fotografii decat cele implicate, care nu se potriveau deloc cu sesizarile autorului.
    Cu toate acestea, in jurul regiunii martiene Cydonia graviteaza speculatia ca NASA ar incerca insistent sa mascheze adevarul cu privire la orasul pierdut de pe Marte, ascunzand fotografii importante si chiar sabotandu-si propriile misiuni. O astfel de situatie s-a inregistrat chiar in august 1992, in timpul misiunii spatiale Mars Observer, care avea printre obiective si realizarea de fotografii de inalta rezolutie ale zonei Cydonia. Atunci, chiar inainte de a intra pe orbita Planetei Rosii, sonda spatiala a incetat sa mai transmita semnale spre Pamant. NASA a abandonat rapid misiunea, acuzand o pierdere de combustibil. Teoria conspirationista conturata in jurul acestei intamplari sustine ca NASA a trebuit sa distruga sonda Mars Observer pentru a pastra secretul asupra a ceea ce ascundea Cydonia. Sau, ar fi existat o alta forta, de provenienta extraterestra, care a lansat un atac asupra navei spatiale. Aceste teorii au fost intarite si de ceea ce s-a intamplat in cazul misiunilor rusesti care aveau ca obiectiv tot observarea Planetei Rosii. La sfarsitul anilor ’80, fosta Uniune Sovietica a trimis spre Marte doua vehicule spatiale fara echipaj uman, Phobos 1 si 2, cu intentia de a fotografia planeta si una dintre lunile ei, Phobos.

    Prima sonda a suferit o defectiune tehnica pe drum. In 1989, Phobos 2 a ajuns la destinatie si a realizat fotografii extinse ale suprafetei martiene, dupa care si ea a incetat din activitate. Intr-una dintre fotografiile trimise spre Pamant de aceasta a doua sonda insa, se poate observa o umbra cu forma cilindrica, conturandu-se pe suprafata lui Marte. O serie de cercetatori din domeniul conspiratiilor pretind ca aceasta umbra a fost aruncata de o nava spatiala extraterestra chiar inainte de a spulbera sonda ruseasca. Oamenii de stiinta specialisti in sistemul planetar au explicat insa acest fenomen ca fiind o proiectie a lunii martiene Phobos, un satelit natural de forma neregulata.

    In urma acestor intamplari, Hoagland va reveni din nou in atentie, oferind o serie de documente interesante tinute secret timp de 30 de ani. Primul era un raport elaborat de NASA in care se recomanda ca orice descoperiri viitoare referitoare la viata extraterestra sa fie secretizate, pentru a nu perturba civilizatia pamanteana a secolului al XX-lea. Al doilea reprezenta o anexa ciudata la statutul NASA in care se stabilea ca agentia spatiala americana este o ramura a institutiilor militare. Hoagland nu se va multumi insa doar sa prezinte aceste documente, comentand si ca ele au servit la mascarea deliberata a unei superputeri timp de 30 de ani, pentru a-i tine pe oameni in intuneric cu privire la descoperiri uimitoare de pe Marte si de pe Luna.

    “Lunaticul” Brian
    William L. Brian al II-lea, autor al cartii “Moongate: descoperirile secrete ale programului spatial al SUA”, lansata in 1982, isi va face si el aparitia in “teatrul de razboi” al teoriilor conspirationiste, schitand un peisaj asemanator al lucrurilor, undein. Brian si-a propus sa faca o ancheta referitoare la ascunderea masinata de NASA a inteligentei extraterestre de pe Luna. Baza tezei sale este aceea ca NASA minte atunci cand pretinde ca gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat cea a Pamantului. Astfel, Brian doreste sa demonstreze ca NASA a descoperit, in anii ’60, despre campul gravitational selenar ca acesta are, in realitate, 64% din forta celui terestrui. Implicatiile acestei descoperiri sunt, potrivit lui Brian, suficient de infricosatoare incat sa stimuleze o musamalizare a NASA. Daca atractia gravitationala a Lunii ar fi intr-adevar apropiata ca valoare de cea a Pamantului, legea gravitatiei universale a lui Newton ar fi in intregime gresita si fizica conventionala s-ar baza pe o fundatie nesigura. Mai mult, autorul sustine ca o gravitatie puternica a Lunii ar mai implica si existenta unei atmosfere, care ar duce mai departe la posibilitatea existentei vietii, poate chiar a uneia evoluate.

    Dezertorii cu sange albastru
    Brian isi bazeaza aceasta teorie mai ales pe faptul ca astronautii care au ajuns pe Luna nu puteau face in inaltime salturi mai mari de 35 centimetri, inaltime care, la o gravitatie de sase ori mai mica decat cea de pe Pamant ar trebui sa fie de aproximativ doi metri in cazul unui individ cu o greutate de 180 kilograme, atat cat cantareau astronautii echipati. Considerand ca, atmosfera mult mai densa decat s-a declarat, a Lunii, ar fi putut fi si respirabila, Brian a acuzat chiar faptul ca existenta costumelor astronautilor avea singurul rol de a ascunde, in timpul filmarilor, adevaratele conditii de pe satelitul natural al Terrei. In continuare, marsand pe controversatele marturii ale lui Neil Armstrong, primul om pe Luna, autorul sustine chiar ca atunci cand oamenii au aselenizat au fost intampinati si monitorizati indeaproape de OZN-uri si chiar de entitati extraterestre. Mai tarziu, pe baza unor surse discutabile si subiective, Brian va afirma despre Luna ca nu este deloc un tinut pustiu asa cum sustine NASA. Luna, spune el, este de fapt un tinut placut, cu un “cer de culoarea sofranului”, cu vegetatie si viata in anumite zone, cu munti acoperiti de paduri, cu lacuri si rauri, si cu unele comunitati extraterestre. Teoriile lui Brian vor avea ecou intr-un alt domeniu al presupunerilor conspirative aerospatiale, cel denumit “Alternativa 3”, care a inceput initial ca o parodie fictiva, dar mai apoi a capatat proportii serioase in randul maselor. Dupa cum a fost expusa, Alternativa 3 ar reprezenta un complot conceput de o reuniune globala a elitelor vizand abandonarea in mainile maselor de rand a planetei Terra, suprapopulata si poluata, purtatorii de sange albastru fiind transportati in secret de pe Pamant, impreuna cu cohorte de oameni care sa reprezinte forta de munca, spre orasele-cupola de pe Luna si Marte. Sunt teorii mai mult decat indraznete, premise cel putin paranoice si temeri aparent lipsite de orice temei relevant, insa daca exista vreun pilon solid care sa le sprijine, acela este ca emitentii si adeptii lor sunt oameni invatati, pregatiti si inteligenti, ale caror concluzii nu sunt chiar unele indoielnice. Cu toate acestea, vanatori de celebritate si succes s-au ridicat din randurile celor mai curati, iar suspectarea de o asemenea pornire vine sa demoleze orice acreditare a unui promotor de teorii conspirationiste.

  15. #75
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Post

    Citat Postat în original de Sisu.com? Vezi post
    si eu la fel ceva despre lumina si sunet nu aveti si voi cu imagini... pentru a a 7-a?
    Aş putea găsi câte ceva... poate că am ales ce trebuie, dar să vedem...
    _____________

    O nouă tehnologie laser transformă lumina în sunet
    Cercetătorii au dezvoltat o nouă tehnologie laser ce face posibilă transformarea luminii în sunet. Echipa de oameni de ştiinţă de la Naval Research Laboratory din Statele Unite speră ca noua tehnologie să îmbunătăţească comunicarea din cadrul marinei, în special cea subacvatică. Transformarea luminii în sunet se face prin comprimarea pulsurilor laser. Diferitele culori ale laserului se deplasează cu viteze diferite în apă. Aceste culori pot fi aranjate astfel încât pulsul laserului să se comprime în timp ce se mişcă prin apă, concentrându-se în lumină. Pentru a transforma lumina în sunet, pulsul laserului este comprimat astfel încât să ionizeze o cantitate mică de apă, care absoarbe energia laserului şi se încălzeşte. Rezultatul este o explozie mică de aburi care generează un sunet de 220 decibeli. Pulsul laserului se deplasează atât prin aer, cât şi prin apă, însă efectul de concentrare este mult mai puternic în mediul acvatic. Noua tehnologie ar putea fi folosită pentru eficientizarea comunicaţiilor între avioane şi submarine.
    __________

    Lumina si sunet - Ghid clinic de Thomas Budzynsky, Ph. D.
    Lumina si sunet - Cercetari selectate
    Exista un numar substantial de dovezi care sprijina tehnologia de lumina si sunet (L/S) Cu siguranta acest camp de cercetare creste rapid si ca rezultat al proliferarii noilor dispozitive comerciale, apar reportaje din abundenta in presa. Hutchinson (1990) si-a dedicat aproape intreg volumul 1, cercetarii acestei probleme a luminii si sunetului, in incitantul sau jurnal, MEGABRAIN REPORT.
    Primele observatii
    Asa cum observa Hutchinson, oamenii de stiinta din vechime erau fascinati de fenomenul luminilor care palpaie. Apuleius a experimentat in 125 e.n. cu lumina care palpaie produsa de invartirea unei roti de olarit, descoperind ca ar putea pune in evidenta un tip de epilepsie. Ptolemeu a studiat in anul 200 e.n. fenomenul de palpaire generat de lumina solara printre spitele unei roti care se invarte. El a observat ca patternurile si culorile apareau in ochii observatorului si ca aparea un simtamant de euforie. Psihologul francez Pierre Janet, unul dintre primii care a raportat o procedura de ,,rescripting”, a observat ca pacientii din Spitalul Salpetriere din Paris prezentau reduceri ale isteriei si o relaxare crescuta atunci cand erau expusi la lumini care palpaie.
    Asa cum sublinia Hutchinson, autoritatea in materie de şamanism si antropologie Michael Hamer a spus ca "instrumentele de baza pentru a intra in starea samanica a constiintei sunt tobele si zanganitul". Hamer a observat de asemenea ca frecventele batailor de toba din domeniul theta (aratate pe EEG) predominau in timpul procedurilor de initiere. Mai mult, combinatiile de sunet ritmic si palpaire de lumina erau folosite de catre antici pentru a induce transa.
    În anii '30 si '40 (secolul XX) oameni de ştiinţă precum W. Gray Walter si alţii au folosit lumini stroboscopice electronice puternice si noi echipamente EEG pentru a modifica activitatea cerebrala producand stari asemanatoare transei, de profunda relaxare si imagerie intensa. Hutchinson a observat ca cercetarea lui Walter a dus la cresterea atentiei unui numar de artisti inclusiv a lui William Burroughs. Ei au dezvoltat un dispozitiv de palpaire pe care l-au denumit "Dreamachine” cu care subiectii au raportat lumini orbitoare de o nepamanteasca stralucire si culoare. De la imagini geometrice frumoase care semanau cu mandalele imaginea se putea dizolva in imagini individuale si scene dramatice asemanatoare celor din visele colorate.
    În timpul perioadei tulburi a anilor '60 - '70 interesul pentru producerea starilor modificate de constiinta fara droguri a proliferat pe langa cea data de droguri. EEG de stare alfa cu feedback al dr. Joe Kamiya de la Langley-Porter Neuropsychiatric Institute din San Franciso a ajutat la aparitia erei feedback-ului.
    Altii au gasit efecte asemanatoare psihedelice in combinatiile de lumina si sunet si in numeroase cluburi de noapte au inceput sa foloseasca stroboscoape pentru a accentua efectele muzicii de dans. Oamenii de stiinta au continuat investigatia lor asupra luminii si sunetului, examinand fenomenele de sincronizare emisferica si ,,entrainment” EEG.
    Jack Scwarz, cunoscut pentru demonstratiile sale in ceea ce priveste controlul mintii constiente asupra raspunsurilor autonome, a dezvoltat ISIS, un dispozitiv care folosea sunete ritmice si lumini de frecventa variabila in ochelari cu leduri (goggles) pentru a produce anumite stari mentale. Un alt explorator contemporan al fenomenului Lumina/Sunet a fost Richard Townsend, care in 1973 a publicat o descriere a unui dispozitiv cu lumina inclusa in ochelari cu leduri pentru "entrainment" vizual. Seymour Charas, un om de stiinta de la City College din New York, a obtinut in 1974 primul patent pentru un dispozitiv Lumina/Sunet, dar conform lui Hutchinson (1990), nu a fost produs niciodata.
    Avansurile tehnologice in microelectronica din anii '80 au oferit posibilitatea unui numar de inventatori sa dezvolte programe variate de schimbare a frecventei luminii si sunetului si a modulatiei intensitatii luminoase.
    Observatii ale cercetarilor clinice
    În 1980, la clinica din Denver, a fost studiat un dispozitiv comercial de Lumina si Sunet si asa cum mentiona Michael Hutchinson in cartea sa MEGABRAIN (1986), s-a observat ca folosirea acestui dispozitiv ducea la cresterea inductiei hipnotice, producand stari de ameteala, hipnagogice (caracterizate de frecvente cerebrale theta) si uneori la aparitia imaginilor holografice intense. Acest dispozitiv a facilitat "recuperarea inconstientului” in timpul procedurilor de "rescripting”. Frecventele din spectrul inferior al undelor theta (3-6 Hz) pareau ca ajuta la rechemarea memoriei din perioada copilariei. Aceste imagini au fost folosite in urmatoarea sesiune terapeutica pentru a ajuta la descoperirea si rescrierea materialului traumatic.
    O procedura care s-a parut a fi folositoare a fost aceea de a prezenta clientului sugestii inregistrate pe o caseta audio in timpul sesiunii de Lumina si Sunet. Caseta a inceput cu mesaje de nivelul subliminal care gradat au fost redate cu volum mai mare devenind supraliminal dupa 10 minute. Dupa aceea mesajele au continuat sa fie redate cu volum usor crescator pana cand au ajuns la un nivel confortabil de ascultare. Mai mult, dispozitivul de L/S a fost de ajutor in facilitarea undelor theta observate pe EEG in timpul sesiunilor de invatare crepusculara.
    În acea vreme (1980) a fost atrasa atentia asupra folosirii acestei tehnologii deoarece oferea posibilitatea aducerii la suprafata a materialului mental reprimat. De aceea se atrage atentia ca daca apar astfel de manifestari subiectul trebuie neaparat sa se sfatuiasca cu un cadru competent specializat in sanatate mintala pentru a capata ajutor in integrarea materialului reprimat care iese la suprafata in mintea constienta.
    Michael Hutchinson scria in Megabrain ca un alt doctor clinic care a gasit dispozitivele de L/S folositoare la vremea aceea ea fost dr. Roman Chrucky – Director Medical al North New Jersey Development Center din Totowa, New Jersey. El a descoperit ca masina avea un efect puternic tranchilizant care dura 2-3 zile. El a observat de asemenea ca dispozitivul imbunatatea inductia hipnotica si sugestibilitatea in general. Dr. Churcky a observat ca folosirea L/S facilita aparitia gandurilor creative.
    Dr. Gene Brockkopp (1984), un cercetator din New York, a descoperit ca dispozitivul de L/S producea efecte dramatice la unii subiecti. El a consultat cercetarea de la acea vreme (inceputul anilor '80) care includea stimularea fotica si auditiva a creierului, constiintei si diferentierii emisferice, facuta pe patternuri EEG si variabile de personalitate precum si asupra efectelor de comportament date patternurile de stimuli indusi. Una dintre observatiile sale a fost aceea ca coerenta patternului EEG de inalta frecventa este aparent legata de functionarea intelectuala crescuta. Aceasta a dus la concluzia ca daca dispozitivul L/S creeaza sau faciliteaza coerenta el ar putea duce la cresterea functionarii intelectuale. Dr. Brockopp a observat de asemenea ca atunci cand se experimenteaza o anumita stare a undelor cerebrale, invatata si practicata pe o perioada de timp, ea rezista. Hutchinson (1986) observa ca acest lucru ar putea explica de ce dispozitivul L/S pare sa aiba un efect cumulativ, astfel ca dupa o serie de experiente cu L/S utilizatorii par sa produca mai usor starea dorita caracterizata de respectivele unde cerebrale.
    Asa cum s-a observat de catre Hutchinson (1990), Bruce Harrah-Conforth, Ph. D. de la Universitatea Indiana a intreprins un studiu al unitatii de L/S numita MindsEye Plus si a raportat ca, comparativ cu un grup de control care a ascultat sunet caracterizat de zgomot ,,roz”, grupul stimulat prin L/S a aratat schimbari dramatice in pattern-urile EEG, raspunzand frecventei dispozitivului de L/S. Participantii au prezentat de asemenea dovezi ale sincronizarii emisferice.
    Dr. Harrah-Conforth, intr-o scrisoare catre Raportul Megabrain (Volumul 1, nr. 2), scrie: ,,Am putine dubii ca tehnologia de ,,entrainment” a creierului este un mijloc foarte eficient de a induce schimbari in constiinta. Entrainmentul creierului a facilitat experientele intregului creier.” Concluzionand, Harrah-Conforth scrie: ,,...indiciile preliminare sunt puternice si anume ca aceasta tehnologie nou dezvoltata va revolutiona profund conceptele despre si interactiunea cu constiinta noastra... Evolutia constiintei umane este un proces tangibil manipulabil. Putem controla destinul nostru. Se pare ca entrainmentul creierului va fi printre tehnologiile care ne vor duce pe acest drum.
    Schimbarea frecventei undelor cerebrale produce schimbari la nivelul raspunsurilor musculare si autonome? Raspunsul este da. Exista diferente individuale majore in gradul de corelatie dintre raspunsurile musculare si autonome si EEG. La un arousal inalt si la unul scazut gradul de corelatie creste. Totusi, in general, scaderea frecventa EEG produce un raspuns de relaxare. Mai mult, coborand frecventa catre domeniul alfa inferior si apoi catre theta se produce o modificare in constiinta. Mai precis, majoritatea indivizilor castiga experienta unui proces de gandire al constiintei mai linistit sau incetinit in functie de scaderea frecventei alfa. Anumiti indivizi pot prezenta ceea ce se numeste ,,raspuns gardian”. Acesta se refera la mentinerea unuia sau a mai multor raspunsuri la un nivel inalt de arousal in timp ce celelalte raspunsuri scad odata cu instalarea unei relaxari mai adanci sau a unui arousal mai mic. De aceea clientul mentine o masura completa a constiintei in timp ce aspectul fiziologic se relaxeaza. Raspunsul gardian apare cel mai adesea la acei indivizi care, la un anumit nivel, se tem de pierderea alegerii odata cu scaderea arousalului. Pentru acesti indivizi o adancire a starii de relaxare inseamna o vulnerabilitate crescuta si o posibila dauna.
    Asemenea indivizi pot arata rezistenta sub mai multe forme:
    1. aratand un raspuns gardian
    2. spasme bruste sau socuri mioclonice
    3. senzatii bruste de panica
    4. rasete
    5. Mentinerea frecventelor primare EEG beta chiar si atunci cand frecventa L/S scade, sau pe un nivel ceva mai adanc, mentinandu-se frecventa undelor alfa desi frecventa L/S scade catre theta
    6. Senzatii de greata sau alte simptome fizice aversive
    7. Comentarii verbale intermitente
    8. Plangeri despre unele aspecte ale L/S, scaun, sau alte aspecte ale mediului inconjurator imediat
    9. Facand comentarii ridicole despre procedura
    10. Mancarime neobisnuita sau senzatii de durere
    11. Experimentand imagerie infricosatoare din interior
    12. Nevoia de a merge la dormitor dupa ce a inceput sesiunea
    13. Aratand vina sau frica din cauza credintelor religioase
    14. Avand o minte pe fuga sau prezentand ganduri de constrangere
    Cercetari preliminare in tulburarea ADDH (Attention Deficit Disorder Hyperactive) – Tulburare cu deficit de atentie si hiperactivitate
    La intalnirea anuala din 1991 a AAPB (Association of Applied Psychiphysiology and Biofeedback) din Texas, Harold Russell, Ph. D, a raportat noile cercetari care au scos in evidenta faptul ca frecventele beta (18-21 Hz) ale L/S pareau sa imbunatateasca functionarea cognitiva a copiilor cu tulburari cu deficit de atentie si hiperactivitate. Acesti copii prezinta cantitati peste normal de unde theta si mai putin decat nivelul normal de unde beta. Mai mult, dr. Russell a observat cercetarea dr. Marion Diamond care, in cartea sa ,,Enhancing Heredity” (1988), a aratat ca stimularea senzoriala a creierului sobolanilor a dus la cresterea dendritelor creierelor acestora. Aceste schimbari pot avea loc la toate varstele animalului: de la stadiul de embrion la cel de adult foarte varstinc. Russell si asociatul sau Hohn Carter au descoperit ca antrenarea emisferei corticale mai slabe functional a studentilor a arat diferente mai mari de 10 puncte in scorurile de vorbire si cele de performanta ale testului de IQ WAIS. Astfel, daca un student a prezentat un scor verbal mai slab si i s-a oferit stimulare cu frecvente beta aplicate emisferei stangi, acesta si-a imbunatatit semnificativ scorul dupa 30 de sesiuni de antrenare a cate 40 minute. În contrast, un copil cu un scor mai mic la performanta poate fi antrenat cu L/S aplicate emisferei drepte. Antrenarea subiectilor cu emisfere inalt performante nu a dus la o crestere a performantei pe acea scala. Copiii au folosit de asemenea o caseta audio pentru relaxare acasa in fiecare noapte. Russell a concluzionat ca probabil stimularea L/S ar putea fi combinata cu biofeedback-ul EEG pentru antrenarea copiilor cu ADDH pentru o autoreglare a starilor potrivite in ceea ce priveste undele cerebrale.
    Antrenarea cu unde cerebrale alfa-theta si nivelele de beta-endorfina la alcoolici
    Eugene Peniston si Paul Kulkosky, Universitatea Colorado, Pueblo
    Un program de antrenament de biofeedback cu unde cerebrale alfa-theta a fost aplicat ca o tehnica noua de tratament alcoolicilor cronici. Urmata de o faza de preantrenare de biofeedback de temperatura, subiectii au facut un antrenament de 15 sesiuni a cate 30 minute de biofeedback alfa-theta. În comparatie cu grupul de control de nealcoolici si cu un grup de control tratat in mod traditional, alcoolicii care au primit antrenament al undelor cerebrale au aratat imbunatatiri semnificative in procentajele inregistrarilor in ritmurile alfa si theta si amplitudini ale ritmului alfa crescute. Alcoolicii care au primit antrenare a undelor cerebrale au prezentat o crestere graduala a ritmurilor alfa si theta de-alungul celor 15 sesiuni experimentale. Acesti alcoolici tratati experimental au prezentat reduceri ale depresiei auto-asistate (Beck's Depression Inventory) in comparatie cu grupurile de control. Alcoolicii care au primit tratament standard (abstinenta, psihoterapie in grup, antidepresive) au prezentat o crestere semnificativa a nivelurilor de beta-endorfine. Aceasta neuropeptida este un indicator al stresului si un stimulant al ratiei calorice (de ex. etanol). Aplicarea tratamentului undelor cerebrale, unei terapii de relaxare, reiese ca contracareaza cresterea nivelelor de beta-endorfine observata in grupul de control. Dupa 13 luni, datele indicau preventia sustinuta a recidivei la alcoolicii care au incheiat antrenamentul cu unde cerebrale alfa-theta.
    ______________

    AMERICANII VOR TESTA O ARMA NELETALA, CARE IMBINA LUMINA CU SUNETUL
    O arma neletala ce imbina lumina cu sunetul ar putea intra cit de curind in arsenalul trupelor americane desfasurate in Irak si Afganistan.
    Oamenii de Stiinta de la Applied Research Laboratory din Pennsylvania, finantati de Pentagon, se pregatesc sa testeze o arma neletala ce combina lumina deranjanta cu sunete repulsive, botezata "Distributed Sound and Light Array Debilitator", in prima jumatate a anului viitor, informeaza publicatia "Wired News". Nicholas C. Nicholas, cercetator principal al laboratorului, a declarat in cadrul unei conferinte dedicate armelor neletale ca efectele asteptate dupa folosirea acestui dispozitiv includ ameteala, pierderea echilibrului si greata. Totodata, echipa din Pennsylvania si-a impus sa testeze efectele comportamentale asupra oamenilor ale sunetelor cu multi decibeli pentru a da contur unei arme sonice, in timp ce statul american aloca tot mai multi bani pentru tehnologia neletala folosita in Irak si Afganistan. Desi armele neletale defileaza an de an in lumina reflectoarelor, dând impresia ca armata americana are deja un adevarat arsenal de asemenea dispozitive de lupta, mare parte din ele se afla, deocamdata, doar in faza de proiect, nefiind inca testate pe oameni din cauza potentialului pericol. Astfel, mecanismele lor de functionare nu pot fi garantate. Lucrurile s-ar putea schimba insa in ceea ce priveste mijloacele de aparare pe baza de sunete. Applied Research Laboratory se straduieste sa obtina aprobarea de a face primele experimente pe oameni la 130 de decibeli, pentru a vedea daca sunetele pot avea si "efecte de intimidare", in afara de zgomotul enervant. Nicholas C. Nicholas spune ca, deocamdata, nu exista informatii pe care sa se bizuie in ceea ce priveste comportamentul oamenilor supusi la un nivel tot mai ridicat de decibeli, iar marea problema o reprezinta standardele de securitate, care sint prea rigide. Desi s-a vorbit foarte mult pina acum de armele acustice, oamenii de stiinta inca nu stiu daca pot construi o arma neletala demna de incredere, incarcata cu sunete. Exista, de exemplu, grenade de tip flash bang (care orbesc sau surzesc adversarul), insa acestea nu fac mai mult decit sa buimaceasca oamenii pentru scurt timp, explica Nicholas. Totodata, dispozitivul acustic LRAD (Long Range Acoustic Device), care avertiza initial navele militare americane daca se apropie un vas fara permisiune, a intrat apoi in arsenalul armelor neletale, intrucit poate cauza durere, facindu-se multa zarva in jurul eficientei sale in lupta cu piratii. Dar, spune Nicholas, LRAD nu poate fi consi-derat o arma eficienta pentru ca, atunci cind a fost intrebuintat de vasul de croaziera Seabourn Spirit pentru a alunga piratii ce l-au atacat la circa 160 de kilometri de coasta Somaliei, in 2005, "corsarii" tot au apucat sa traga cu gloante inspre echipaj. Cu toate acestea, sute de dispozitive LRAD au fost trimise in Irak si Afganistan, dupa spusele companiei producatoare, American Technology Corp., altele fiind raportate in arsenalul politiei din Georgia.
    Alte dispozitive de gen configurate de armata SUA il includ si pe Active Denial System, conceput acum zece ani, care trage cu microunde dureroase, incarcate cu peste 50 de grade Celsius, pina la o distanta de 500 de metri, pentru a descuraja atacatorii.
    In cele 10.000 de teste, sistemul a cauzat in jur de sase leziuni neintentionate, inclusiv una care a trimis un "cobai" uman in spital. Experimentele au fost astfel amânate pâna in 2010, sistemul aflându-se acum in mâinile cercetatorilor de la Applied Research Laboratory. Armele acustice, asemenea laserelor orbitoare, pot ajunge sa cauzeze leziuni permanente.
    "Trebuie tolerate unele leziuni, altfel nu se pot dezvolta arme neletale", spune insa cercetatorul principal de la Applied Research Laboratory. Daca experimentul echipei conduse de Nicholas va fi incununat cu succes, rezultatele sale pot face plauzibila eficienta unui alt sistem, "Sheriff", care combina tehnologii neletale, precum lasere orbitoare sau unde de durere, care a facut furori la conferinta de anul trecut.
    ______________

    Sunetul - este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului. La oameni auzul are loc cand vibratiile de frecvente intre 15 si 20.000 de hertzi ajung la urechea interna. Hertzul, sau Hz, este unitatea de masura a frecventei egala cu o perioada pe secunda. Astfel de vibratii ajung la urechea interna cand sunt transmise prin aer, si termenul sunet este ceva restrictionat la astfel de unde care vibreaza in aer. Fizicienii moderni, insa, extind termenul pentru a include vibratii similare in medii lichide sau solide. Sunete de frecvente mai mari de 20.000 Hz sunt numite ultrasonice.
    In general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. In ambele cazuri, doar energia miscarii undei este propagata prin mediu; nici o parte din mediu nu se misca prea departe. Ca exemplu, o sfoara poate fi legata de un stalp la un capat, iar celalalt capat este tras pana sfoara se intinde, iar apoi sfoara este scuturata o data. O unda va trece pe sfoara pana la stalp, iar aici va fi reflectata si ea se va intoarce la mana. Nici un punct de pe sfoara nu se misca longitudinal spre stalp, dar parti succesive din sfoara se misca transversal. Acest tip de miscare se numeste unda transversala. De asemenea, daca o piatra este aruncata intr-o piscina, o serie de unde transversale pleaca din punctul de impact al pietrei. Un dop de pluta plutind in apropiere se va misca in sus si in jos, adica se va misca transversal respectand si directia de miscare a undei, dar nu se va deplasa prea mult longitudinal. O unda sonora, insa, este o unda longitudinala. In timp ce energia miscarii undei se propaga in exteriorul sursei, moleculele de aer care duc sunetul se misca in fata si in spate, paralel la directia de miscare a undei. Asadar, o unda sonora este o serie de compresii si extensii alternative ale aerului. Fiecare molecula da energia moleculei vecine, dar dupa ce unda sonora a trecut, fiecare molecula ramane in aceeasi pozitie ca la inceput.
    Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Distanta maxima pe care o unda o parcurge de la pozitia normala, sau zero, este amplitudinea; aceasta corespunde cu gradul de miscare in moleculele de aer ale unei unde. Cand gradul de miscare in molecule creste, acestea lovesc urechea cu o forta mai mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un sunet mai puternic. O comparatie de unde sonore la amplitudine scazuta, medie, si inalta demonstreaza schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeasi frecventa, si ar trebui sa sune la fel doar ca exista o diferenta perceptibila in volum.
    Amplitudinea unei unde sonore este gradul de miscare al moleculelor de aer din unda. Cu cat amplitudinea unei unde este mai mare, cu atat moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii si sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea unei unde sonore poate fi exprimata in unitati masurand distanta pe care se intind moleculele de aer, sau diferenta de presiune intre compresie si extensie ale moleculelor, sau energia implicata in proces. Cand cineva vorbeste normal, de exemplu, se produce energie sonora la o rata de aproximativ o suta de miime dintr-un watt. Toate aceste masuratori sunt extrem de dificil de facut, si intensitatea sunetului este exprimata, in general, prin compararea cu un sunet standard, masurat in decibeli.
    Caracteristici fizice: Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicala, poate fi descrisa in totalitate, specificand trei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate, si calitate (timbru). Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice: frecventa, amplitudine, si constitutia armonica, sau respectiv forma undei. Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe diferite frecvente, sau note care nu sunt legate armonic.
    Frecventa: Noi percepem frecventa ca sunete mai "inalte" sau sunete mai "joase". Frecventa unui sunet este numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le efectueaza intr-un timp dat. Frecventa este masurata in hertzi, sau perioade pe secunda. Undele se propaga si la frecvente mari si la frecvente joase, dar oamenii nu sunt capabili sa le auda in afara unei raze relativ mici. Sunetele pot fi produse la frecvente dorite prin metode diferite. De exemplu, un sunet de 440 Hz poate fi creat activand o boxa cu un oscilator care actioneaza pe aceasta frecventa. Un curent de aer poate fi intrerupt de o roata dintata cu 44 de dinti, care se roteste cu 10 rotatii/secunda; aceasta metoda este folosita la sirena. Sunetul produs de boxa si cel produs de sirena, la aceeasi frecventa este foarte diferit in calitate dar corespund la inaltime.
    Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli (dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie 10 dB, si intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensitatile sunetului sunt aranjate pe o scara logaritmica, ceea ce inseamna ca o marire de 10 dB corespunde cu o crestere a intensitatii cu o rata de 10. Astfel, fosnetul frunzelor este de aproape 10 ori mai intens decat soapta. Distanta la care un sunet poate fi auzit depinde de intensitatea acestuia, care reprezinta rata medie a cursului energiei pe unitatea de suprafata perpendiculara pe directia de propagare. In cazul undelor sferice care se raspandesc de la un punct sursa, intensitatea variaza invers proportional cu patratul distantei, cu conditia sa nu se piarda energie din cauza vascozitatii, caldurii, sau alte efecte de absorbtie. Astfel, intr-un mediu perfect omogen, un sunet va fi de 9 ori mai intens la distanta de 1 unitate de origine decat la 3 unitati. In propagarea sunetului in atmosfera,schimbarile in proprietatile fizice ale aerului, cum ar fi temperatura, presiune si umiditate,produc scaderea amplitudinii undei sau imprastierea acesteia, asa ca legea de mai sus nu este aplicabila in masurarea intensitatii sunetului in practica.
    Perceptia notelor: Daca urechea unei persoane tinere este testata de un audiometru, se va observa ca este sensibila la toate sunetele de la 15-20 Hz pana la 15.000-20.000 Hz. Auzul persoanelor in virsta este mai putin acut, mai ales la frecvente mai inalte. Gradul in care o ureche normala poate separa doua note de volum putin diferit sau de frecventa putin diferita variaza in diferite raze de volum si frecventa a notelor. O diferenta in inaltime de aproape 20%(1 decibel,dB), si o diferenta in frecventa de 1/3%(aproximativ 1/20 dintr-o nota) poate fi distinsa in sunete de intensitate moderata la frecventele la care urechea este sensibila (intre 1.000-2.000 Hz). Tot in acest interval, diferenta intre cel mai mic sunet care poate fi auzit si cel mai puternic sunet care poate fi perceput ca sunet (sunetele mai puternice sunt "simtite", sau percepute ca stimuli durerosi) este de aproape 120 dB(de aproximativ 1 trilion de ori mai puternic).
    Toate aceste teste de senzitivitate se refera la note pure, cum ar fi cele produse de un oscilator electronic. Chiar si pentru astfel de note urechea este imperfecta. Note de frecventa identica dar cu intensitate foarte diferita par ca difera putin in inaltime. Mai importanta este diferenta intre intensitati aparent relative cu frecvente diferite. La volum inalt urechea este aproximativ la fel de sensibila la toate frecventele, dar la volum mai mic urechea este mai sensibila la frecventele mijlocii decat la cele mari sau mici. Astfel, aparatele care reproduc sunetele si functioneaza perfect, par ca nu reproduc corect notele cele mai mici si cele mai mari, daca volumul este scazut.
    Reflexia: Sunetul este guvernat de reflexie de asemenea, respectand legea fundamentala ca unghiul de reflexie este egal cu cel de incidenta. Rezultatul reflexiei este ecoul. Sistemul de radar subacvatic depinde de reflexia sunetelor propagate in apa. Un megafon este un tub tip cornet care formeaza o raza de unde sonore reflectand unele dintre razele divergente din partile tubului. Un tub similar poate aduna undele sonore daca se indreapta spre sursa sonora capatul mai mare; astfel de aparat este urechea externa a omului.
    Refractia: Sunetul, intr-un mediu cu densitate uniforma, se deplaseaza inainte intr-o linie dreapta. Insa, ca si lumina, sunetul este supus refractiei, care indeparteaza undele sonore de directia lor originala. In regiuni polare, de exemplu, unde aerul de langa pamant este mai rece decat cel ce se afla la inaltimi mai ridicate, o unda sonora indreptata in sus care intra in zona mai calda din atmosfera este refractata inspre pamant. Receptia excelenta a sunetului in directia in care bate vantul si receptia proasta invers directiei vantului se datoreaza tot refractiei. Viteza vantului este, de obicei, mai mare la altitudini ridicate decat la nivelul pamantului; o unda sonora verticala care se deplaseaza in directia vantului este refractata inspre pamant in timp ce aceeasi unda indreptata invers directiei vintului, este refractata in sus.
    Trei tipuri importante de sunete obisnuite:
    In discutie, muzica, si zgomot, notele pure sunt rareori auzite. O nota muzicala contine in plus de o frecventa fundamentala, tonuri mai inalte care sunt armonici ale frecventei fundamentale. Vocea contine un amestec complex de sunete, dintre care unele (nu toate) sunt in relatie armonica intre ele. Zgomotul consista intr-un amestec de multe frecvente diferite intr-un anumit interval; este astfel comparabil cu lumina alba, care consta intr-un amestec de lumini de culori diferite. Zgomote diferite sunt distinse prin diferite distributii ale energiei in mai multe intervale de frecventa.
    Cand o nota muzicala continand niste armonici ale unei note fundamentale, dar lipsindu-i unele armonici sau chiar fundamentala insasi, este transmisa la ureche, urechea formeaza diferite sunete sub forma sumei sau diferentei frecventelor, astfel producand armonicile sau fundamentala lipsa in sunetul original. Aceste note sunt si ele armonici ale notei fundamentale. Aceasta anomalie a urechii poate fi folositoare. Aparatele ce reproduc sunete si nu au boxe foarte mari, de exemplu, nu pot produce, in general, sunete de inaltime mai mica de anumite valori; totusi, o ureche umana ce asculta la astfel de echipament poate reda nota fundamentala rezolvand frecventele sunetului din armonicile sale. O alta imperfectie a urechii in prezenta sunetelor normale este incapabilitatea de a auzi note de frecventa inalta cand este prezent sunet de frecventa joasa de intensitate considerabila. Acest fenomen se numeste mascare.
    In general, vocea este inteligibila si cantecele pot fi satisfacator intelese daca sunt reproduse doar frecventele intre 250 si 3.000 Hz, intervalul de frecventa a telefoanelor, chiar daca unele sunete din limbajul nostru au frecvente de aproape 6.000 Hz. Pentru naturalete, insa, trebuie reproduse frecventele de la 100 la 10.000 Hz. Sunetele produse de unele instrumente muzicale, pot fi reproduse natural doar la frecvente relativ scazute, si unele zgomote pot fi reproduse doar la frecvente relativ inalte.
    Unde sonore caracteristice: Fiecare instrument produce o anumita vibratie caracteristica. Vibratiile calatoresc prin aer sub forma undelor sonore care ajung la urechile noastre, dandu-ne posibilitatea sa identificam instrumentul chiar si daca nu il vedem. Cele patru unde sonore aratate in poza arata forma vibratiilor unor instrumente comune. Un diapazon scoate un sunet pur, vibrand regulat intr-o forma curbata. O vioara genereaza un sunet voios si o unda sonora cu forme ascutite. Flautul produce un sunet tandru, adevarat, si o forma relativ curbata. Diapazonul, vioara, si flautul, cantau toate aceeasi nota, de aceea, distanta dintre punctele inalte ale undei este aceeasi pentru fiecare unda. Un gong nu vibreaza intr-un sablon obisnuit ca celelalte trei instrumente. Forma undei este ascutita si libera, iar inaltimea sa nu este, in general, recunoscuta.
    Viteza sunetului: Frecventa unei unde sonore este o masura a numarului de unde care trec printr-un punct dat intr-o secunda. Distanta dintre doua varfuri succesive ale undei (ventre) se numeste lungime de unda. Produsul dintre lungimea de unda si frecventa este egal cu viteza de propagare a undei, si este aceeasi pentru sunetele de orice frecventa (daca sunetul se propaga in acelasi mediu la aceeasi temperatura). Viteza de propagare in aer uscat la temperatura de 0° C(32° F este de 331,6 m/sec). Daca temperatura este marita, viteza sunetului creste; astfel, la 20° C, viteza sunetului este 344 m/sec. Schimbarile presiunii la o densitate controlata, nu au nici un efect asupra vitezei sunetului. Viteza sunetului in alte gaze depinde doar de densitatea acestora. Daca moleculele sunt grele, se misca mai greu, iar sunetul se propaga mai incet. De aceea sunetul se propaga putin mai repede in aer mai umed decat in aer uscat, deoarece aerul umed contine un numar mai mare de molecule mai usoare. Viteza sunetului in cele mai multe gaze depinde de asemenea de un alt factor, caldura specifica, care afecteaza propagarea undelor sonore. Sunetul se propaga, in general, mult mai repede in lichide si solide decat in gaze. Si in lichide si in solide, densitatea are acelasi efect ca in gaze; adica, viteza este invers proportionala cu radacina patrata a densitatii. Viteza mai variaza si direct proportional cu radacina patrata a elasticitatii. Viteza sunetului in apa, de exemplu, este aproximativ 1525 m/sec la temperaturi normale dar creste foarte mult cand creste temperatura. Viteza sunetului in cupru este de aproape 3353 m/sec la temperaturi normale si scade odata cu cresterea temperaturii (din cauza elasticitatii care scade); in otel, care este mult mai elastic, sunetul se propaga cu o viteza de aproape 4877 m/sec, propagandu-se foarte eficient. Undele sonore calatoresc mai rapid si mai eficient in apa decat in aer uscat, permitand animalelor cum ar fi balenele sa comunice intre ele de la distante foarte mari. Balenele si casalotii folosesc undele sonore si pentru a le ajuta sa navigheze in ape intunecate, directionand si primind undele sonore la fel ca un radar al unei nave sau submarin.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  16. #76
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Tehnologie avansată din vechi timpuri (civilizaţii apuse)
    Aparate de zbor pre-antice Intr-o piramida egipteana s-a descoperit o macheta de avion care arata exact ca unul actual. E incredibil cum o macheta de peste 2000 de ani, poate chiar de peste 3000-4000 de ani sa semene atat de izbitor cu un avion construit acum. Are ampenaj orizontal, vertical, aripi lungi, asemanatoare cu aripile planoarelor. Schematic e reprezentat si postul pilotului, care e in fata. Un alt avion antic, dar de data aceasta e cam controversat, este unul gasit undeva prin Mexic. Este tot o macheta, dar construita integral din aur. Are aripi in Delta si in spate, niste ampenaje orizontale si unul vertical.
    Despre avionul amerindian, nu se stie exact nici vechimea lui, dar se zice totusi ca are peste 1000 de ani. "Avionul" mayas este inca un obiect de controverse. Arheologii si cine se mai ocupa de studiul acelor popoare, nu exclud posibilitatea de a fi reprezentarea unei insecte sau a unei pasari. Inginerii aeronauti au studiat macheta respectiva si au zis ca acel avion nu ar putea zbura. Insa, tot ei au emis o alta ipoteza: ca botul, dupa cum arata, se poate rabata, iar asa avionul ar avea mai multe sanse de zbor. Iar daca reprezinta o pasare, atunci care are aripi in delta si ampenaje orizontale in spate? Deci, nu seamana cu nici un animal cunoscut până acum.
    From this images we see many craft that resemble modern day flying machines.

    Într-o opera indiana (din sanskrita) "Ramayana" parca, o adevarata poveste gen fat-frumos si imparatul verde, pe langa zei, zmei si care de foc care zburau pe deasupra, intr-un capitol era descrisă o luptă pe care regele rama a castigat-o fara drept de apel, mai exact se descria o arma atomica, un fel de sceptru, de care regele rama s-a folosit. Daca ai scoate separat, din context, textele respective si ai pune pe cineva sa le citeasca ar fi spus cititorul ca acele texte sunt dintr-un articol care descrie bombele de la Hiroshima si Nagasaki si a efectelor oribile ale acestora: se descria o lumina puternica orbitoare, binecunoscuta undă care dărâma copaci, soldati si mai tot ce prindea in cale, apoi soldatii fugeau in panica, iar cei mai ghinionisti ajungeau luminosi si se transformau in cenusa sau le cadea pielea si alte asemenea detalii groaznice. Ceea ce stim despre vehiculele zburatoare indiene vine din surse antice indiene: texte scrise care s-au pastrat de-a lungul secolelor. Bineinteles, foarte multe din acestea sunt autentice; multe sunt binecunoscute poeme indiene. Cele mai multe dintre ele nu au fost inca traduse in engleza din sanscrita veche.
    Imparatul indian Ashoka a fondat “ Societatea secreta a celor 9 oameni necunoscuti”: mari oameni de stiinta indieni care se presupunea ca stapanesc bine multe stiinte. Ashoka a pastrat in secret lucrarile lor pentru ca se temea ca scrierile acestor oameni, selectate din surse indiene antice vor fi folosite in scopuri distructive, de razboi, lucru cu care Ashoka era impotriva. El fusese convertit la budism dupa infrangerea unei armate rivale intr-un razboi sangeros. Cei “9 oameni necunoscuti” au scris 9 carti in total, probabil fiecare dintre ei a scris cate una. Una din carti se intitula:”Secretele gravitatiei”. Aceasta carte, cunoscuta de istorici, dar nu prea vazuta ca avand legaturi in cea mai mare parte cu controlul gravitatiei. Acestea exista inca undeva, tinute in biblioteci secrete in India, Tibet sau altundeva (probabil ar putea fi si in America de Nord). Cineva sigur stie motivul pentru care Ashoka a vrut sa tina secrete cartile, a fost de asemenea constient de razboaiele devastatoare folosind tot vehicule sofisticate si alte arme avansate care au distrus imperiul antic Rama, cu mai multe mii de ani in urma. Cu numai cativa ani in urma, chinezii au descoperit documente sanscrite in Lhasa, Tibet si le-au trimis la Universitatea din Chandrigarh, ca sa fie traduse. Dr. Ruth Reyna de la universitate a afirmat recent ca documentele contin instructiuni pentru construirea de nave spatiale. Metodele lor de propulsie sunt cele antigravitationale si sunt bazate pe un sistem analog cu cel de laghima, puterea necunoscuta a eului omenesc, “o forta centrifuga suficient de puternica pentru a neutraliza toata forta gravitationala”. Dupa cum spune Hindu Yoghis, e aceasta “laghima” care permite persoanelor sa leviteze. Dr. Reyna a spus ca la bordul acestor masini numite “Astras”, din text, au fost trimisi oameni pe o alta planeta, care sunt estimate ca avand mii de ani. Manuscrisele au revelat si secretul “antimei”, “calota invizibilului (the cap of invisibility)” si “garima”, “cum sa fii greu ca un munte de plumb”. Oamenii de stiinta indieni nu au luat textele foarte in serios, dar atunci au avut atitudini mai pozitive asupra lor, cand chinezii i-au anuntat ca au inclus cateva parti din studiul asupra programului lor spatial. Acesta a fost primul fapt al unui guvern care a recunoscut descoperirea antigravitatiei. Manuscrisele nu au spus concret despre existenta unei calatorii interplanetare, dar a mentionat printre altele despre planificarea unei calatorii pe Luna. Oricum, una dintre cele mai celebre poeme indiene, Ramayana, a descris detaliat o calatorie pe Luna cu un Vimana (Astra) si o batalie purtata pe Luna, intre o Vimana indiana si o nava atlanta. Aici s-au scris date despre tehnologia spatiala antica si antigravitatie. Imperiul Rama situat in nordul Indiei si Pakistan s-a dezvoltat cu cel putin 15.000 de ani in urma si a fost un imperiu cu multe orase mari si sofisticate, multe dintre ele gasindu-se in deserturile Pakistanului si in nordul si vestul Indiei. Imperiul Rama a existat in paralel cu Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic, si a fost condus de “Preotii-Regi iluminati” care guvernau orasele. Cele 7 mari orase ale Imperiului Rama au fost cunoscute in textele indiene drept “Cele 7 Orase Rishi”. Dand crezare textelor indiene antice, oamenii aveau aparate de zbor numite Vimana. Textele indiene descriau Vimanaurile ca fiind aparate circulare cu doua etaje mai mult decat niste farfurii zburatoare. Acestea zburau cu viteza vantului si emiteau un sunet melodios. Au existat in cele din urma 4 tipuri de Vimana, unele in forma de farfurie, altele in forma de cilindru (tip trabuc). Textele indiene antice despre Vimana sunt foarte numeroase, sunt volume intregi. Indienii antici care au fabricat insisi aceste nave au scris si manuale de zbor pentru acestea, multe dintre ele pastrandu-se si azi, unele chiar traduse in engleza. Samara Sutradhara e un tratat stiintific despre diferite unghiuri de zbor dintr-o Vimana, despre decolare, zbor de croaziera, aterizari normale si fortate si chiar despre posibile coliziuni cu pasari. In 1875, Vaimanika Sastra, text din secolul al IV-lea i.e.n. scris de Bharadvajy inteleptul, utilizand surse mai vechi, a fost descoperit intr-un templu din India. Cuprindea informatii despre zborul Vimanaurilor, precautii pentru zboruri pe distante mari, protectia navei impotriva furtunii si a fulgerului si cum sa se comute sursa de energie a navei pe energie solara de pe o alta energie de genul antigravitatiei. Vimanika Sastra are 8 capitole cu diagrame, descriind 3 tipuri de aeronave incluzand si aparatura lor. Se mentioneaza de asemenea 31 de parti componente ale vehiculelor si 16 materiale din care au fost construite, care absorb lumina si caldura, din care cauza au fost considerate indicate pentru constructia Vimanaurilor. Acestea aveau decolare verticala, erau capabile sa pluteasca in vazduh ca un elicopter sau dirijabil. Bharadvajy cel intelept a facut referiri si la 70 de autoritati si 10 experti in ale zborului din antichitate. Aceste surse sunt acum pierdute. Vimanaurile au fost tinute intr-un Vimana Griha, un fel de hangar, si uneori se scria ca functionau cu un lichid galbui, alteori se scria ca functionau cu mercur. Acel lichid galbui ne-ar duce cu gandul la gaz, petrol, poate si kerosen. Si probabil ca o vimana avea mai multe astfel de propulsoare, incluzand propulsoare pe combustie si motoare "pulse-jet". Este interesant ca nazistii au inventat primul aparat cu propulsie "pulse-jet" pentru niste rachete. Hitler si cu tot personalul nazist erau interesati de Tibet, India antica si au facut expeditii in ambele tari, incepand cu 1930, cu scopul de a strange evidente ezoterice ce au si facut. Luandu-ne dupa Dronaprava, o parte din Mahabharatasi Ramayana, o Vimana este descrisa ca aratand cu o sfera, avand viteza unui vant puternic, datorita propulsiei cu mercur. Se misca precum un OZN, coborand, urcand, inainte, inapoi, dupa preferintele pilotului. Intr-o alta sursa indiana, Samar, Vimana erau niste masini de fier, solide, netede, cu o incarcatura de mercur, care emitea in spate o flama zgomotoasa. O alta lucrare, Samaranganasutradhara descrie cum sunt construite acestea. Mercurul ar fi posibil sa aiba de a face cu propulsia si cu ghidajul. In mod curios, sovieticii au descoperit ceea ce au numit "instrument vechi de navigare pentru vehiculele cosmice" in Turkmenistan si Desertul Gobi. Aparatul este semisferic, de sticla sau portelan terminandu-se cu un con cu o picatura de mercur in interior. Indienii antici zburau cu aceste aparate peste toata Asia, Atlantida, si America de Sud. Scrierea gasita la Mohenjodaro in Pakistan(presupunandu-se a fi unul din cele 7 orase Rishi ale Imperiului Rama) este inca indescifrabila si a fost gasita o copie a ei in alt colt al lumii: Insula Pastelui. Scrierea din Insula Pastelui, numita scrierea Rongo-Rongo este de asemenea indescifrabila si similara cu scrierea din Mohenjodaro. A fost cumva Insula Pastelui o baza aeriana pentru ruta aeriana a Imperiului Rama? (La Mohenjodaro, la Vimanadrome, pasagerii puteau auzi sunetul melodios al anuntului, in niste difuzoare: "Zborul Liniilor Aeriene Rama, numarul 7 pentru Bali, Insula Pastelui, Nazca, si Atlantida este gata de decolare" - presupunere). In Tibet, nu la mare distanta de India, se vorbea in acest fel despre Vimana: "Bhima zbura impreuna cu acest vehicul, ca o flama pe cerul noptii de vara, strabatandu-l ca o cometa. A fost ca si cum doi sori ar fi stralucit." Textele vedice descriu aparatele Vimana ca fiind de mai multe tipuri: Ahnihotra-Vimana, cu 2 motoare, Elephant-Vimana, cu mai multe motoare si alte tipuri. Ca si alte descoperiri stiintifice si Vimanaurile au fost folosite in scopuri razboinice. Atlantii au folosit aeronavele lor, numite Vailixi, ceva similar cu Vimana. Atlantii sunt numiti in poemele indiene "Asvini". Ei au fost aparent mult mai dezvoltati tehnologic decat indienii si cu tendinte de a cuceri. Vailixiurile aveau tot o forma de trabuc si aveau o manevrabilitate mare atat in aer cat si sub apa. Dand crezare lui Eklal Kueshana, autorul cartii "Ultima frontiera", intr-un articol scris in 1966, Vailixiurile au fost construite prima data in Atlantida acum 20.000 de ani, cele mai comune forme erau cele de farfurie cu trei motoare. Acestea dezvoltau 80.000 cai putere. Există o presupunere că atunci când Alexandru Macedon a patruns cu armata in India, acum 2000 de ani, intr-un loc au fost atacati de "scuturi zburatoare incandescente". Momentan se considera ca mai multe Vimana si Vailixi sunt tinute in adaposturi ascunse in Tibet si alte locuri din Asia.
    Admiţând că după catastrofa terestră din care a rezultat scufundarea Atlantidei şi altele, iar cei rămaşi, adică care au mai putut scăpa cu câte ceva, material sau informativ, astfel, s-au mai putut reface unele lucruri, nesemnificative însă, că tehnologia s-a dus pe apa Terrei, cei ce au scăpat şi deţinând cunoştinţe avansate, ajungând prin locuri mult mai slab civilizate, pe unde au putut sa fugă, nu mai aveau necesităţile de a reface câte ceva sau de a se întoarce la ce s-a pierdut deja. Ca sa faci un anumit obiect, de zbor sa zicem, ai nevoie si de tehnologia necesara, ca sa nu mai punem la socoteala cunostintele necesare.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  17. #77
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Tot pe aceeaşi temă de subiect, de pe un forum mai aparte, voi preciza aici câteva citate interesante:
    Citat Postat în original de Rayden
    hai sa vorbim un pic ipotetic: "stiu ca nazistii au avut un succes nebun cand au facut expeditiile alea in tibet, pe unde ar fi gasit o multime de lucruri pe care se asteptau sa le gaseasca..pentru ca ei, stiau si credeam vekile povesti/legende.. cu ce au gasit au pus bazele unor constructii mai.. neconventionale de aparate zburatoare pe langa cele 3-4 tipuri de aerodine lenticulare sau vrill/haunebu pe care alti ingineri germani f deshtepti incepusera deja sa le construiasca prin '42 ..fara sa mai luam la socotit ca au mai avut norocul - asta spre ghinionul ocupantilor - de a gasi o farfurie zburatoare prin '36 sau '39 pe teritoriu german..iar sa fac aici o paranteza off topic - ei au fost primii care au ajuns pe marte si au vazut piramidele martiene si chipul de pe marte..si un oras..sau mai bine zis ruinele acestuia..- ocazie cu care au testat o parte din tehnologia pusa la punct in constructia unei nave spatiale la care au folosit atat ce au invatat din nava prabusita cat si din ce au gasit in tibet si din ce stiau pionerii inginerilor germani in materie de inginerie aerospatiala.. lucrurile stau asa de ..incredibil incat ai impresia ca citesti un roman SF.
    problema e ca dupa cucerirea germaniei de catre americani si rusi..fiecare parte a putut sa se infrupte din roadele muncii inginerilor germani..astfel incat atat rusii cat si americanii..dar mai ales americanii, au reusit sa ia o gramada de tehnologie.. fel si fel de aparate zburatoare de diferite forme si cu tot felul de sisteme de propulsie, reusind sa le foloseasca.. revenind la skiţe.. sunt in special descrise modalitati de folosire a curentilor de aer si cateva forme perfecte pentru atmosfera.. cele pentru parasirea planetei au in compozitie anumite materiale si se explica imbinarea lor.. ce fel de instalatie trebuie folosita ca sa fie cat mai eficienta.. imagineaza-ti ca pe vremuri cand stiinta era accesibila tuturor..aproape toti aveau acces la modalitatea de construire a unei masinarii zburatoare, incat pe vremea continentului Mu nu exista mijloc de deplasare gen "car cu boi" sau mai stiu eu ce.. se putea zbura in voie.. iar accidente nu existau, aparatele lor erau sigure, sunt texte in care se vorbeste ca fiecare familie detinea un aparat zburator si isi puteau vizita rudele in partea cealalta a taramului (continentului).. si se mai vorbeste despre acele aparate pe care nu le aveau oricine, aparate cu care puteai sa te duci spre stele si sa vezi minunatii si sa te intalnesti cu oamenii care stateau in stele care de altfel veneau si ei destul de des in vizita.. si apoi, uita-te pe planeta asta cat abunda in urme, dovezi ca lucrurile au stat asa cum sta scris in vekile legende/scrieri...ca nu vor oamenii sa creada..asta e altceva..." oricum, ipotetic vorbind..
    si..of the record - a fost o vreme super tare atunci inainte de razboi
    Citat Postat în original de focusX
    Un alt exemplu vine dintr-o cronica chineza din vremea Imparatului SHUN (2258-2208 i.e.n). La curtea acelui imparat a fost construita o masina zburatoare; termenii imprecisi n-au putut oferi o reconstituire exacta din punct de vedere tehnic dar totusi putem afla ca masina era echipata cu aripi si parasute. Chiar, cum "gandeau" cei de acum patru milenii, ceea ce azi numim Fuselaj? ampenaj? comenzile avionului? Alt Imparat chinez, Cheng Tang, mai apropiat noua cu cinci sute de ani, a poruncit prin 1760 i.e.n lui Ki-Kung-***, sa construiasca un vehicul zburator. Cronica atesta construirea masinii de catre Ki-Kung-*** si aflam ca masina a zburat, dar ulterior aeronava a fost distrusa ca sa nu cada in mana dusmanilor...
    Citat Postat în original de Skywalker
    Aparatele Vimana aveau 32 de secrete de functionare. Pilotul le cunostea pe toate, precum si structura aparatelor. Pilotul era antrenat in maantrica si taantrica, kritaka si antaraalaka, goodha sau ascunderea, drishya si adrishya adca vizibil/invizibil, paroshka si aparoshka, adica contractia si expansiunea, schimbarea formei, devenirea luminoasa a obiectului sau invaluita in intuneric, miscarea in zig-zag, si anumite tehnici de razboi.
    Citat Postat în original de warrlock
    piramidele egiptene au fost imbracate cu un material stralucitor ( imi scapa denumirea acum , material ce se gaseste insa pe palatul imperial al presedintelui sau regelui Egiptului ) , care le faceau vizibile din spatiu ... in piramida lui Keops s-a gasit o harta a cerului mult mai complexa decat cea de acum , asta zic eu trage o concluzie .... ceva trebuie sa fi existat
    Citat Postat în original de lyly-ice
    eu am citit intr-o carte despre ceva asemanator, ca piramidele ar fi fost acoperite cu un fel de placi de marmura, pe care erau niste motive geometrice, iar nu stiu ce "Paşă" a folosit aceste placi la pavarea curtii interioare a unei mari Moschee din Cairo. Asezindu-le exact cum au fost initial pe piramida, ascund mari secrete; matematica, stiinta, spiritualitate. De câţiva ani Conducerea acestei Moschei a interzis total accesul reporterilor si a curiosilor in aceasta curte.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  18. #78
    SpeedTeam.ro Avatarul lui Sisu.com?
    Data înscrierii
    March 2, 2010
    Locaţie
    În vacanþã
    Postări
    2.784

    Implicit

    multumesc raman dator

  19. #79
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Continuare la "Tot pe aceeaşi temă de subiect, de pe un forum mai aparte, voi preciza aici câteva citate interesante" :
    Citat Postat în original de antoniu
    cu cateva zeci de ani in urma aparuse in presa un articol legat de descoperirea unor tuneluri in retea de cateva sute de kilometri sub pamant la cateva sute de metri adancime in america de sud (Ecuador,Peru). Printre machetele de aur gasite in salile descoperite de marimea unor hangare imense, reprezentand animale preistorice din cuaternar, s-a descoperit si o macheta ce semana cu un aparat de zbor. Acesta testat in tunelul aerodinamic intrunea toate caracteristicile aerodinamice ale celor mai performante aparate de zbor existente la acea data in lume. La putin timp de la descoperire, programul spatial de la NASA a introdus zborul cu naveta spatiala, ce seamana izbitor cu macheta din tunelurile descoperite in America de sud. La evaluarea cu c14 s-a stabilit vechimea civilizatiei care a construit machetele, la 240 milioane ani vechime, cercetati presa vremii.
    Citat Postat în original de Cautatorul
    "Unul dintre exponatele mai deosebite este un obiect metalic descoperit în 1973, în apropiere de Aiud. Acesta seamănă izbitor de mult cu piciorul unui tren de aterizare, iar din analiza stratului de oxid alb-gălbui care îl acoperă s-a tras concluzia că acesta are o vechime 300-400. Pe lângă metalul principal, piesa conţine, în cantităţi mici cupru, zinc, cobalt, zirconiu, aceste metale nefiind descoperite decât mult mai târziu decât vârsta obiectului."
    Si un articol din evenimentul zilei:
    Piesa extraterestra de la Aiud
    Evenimentul Zilei - Duminica, 15 Decembrie 2002 :
    Acum aproape doua decenii, in 1983, cercetatorul iesean Florin Gheorghita publica in cartea sa “Enigme in Galaxie” o informatie socanta: in 1973, la Aiud, la o adincime apreciabila, a fost descoperit un straniu obiect din aluminiu, probabil de provenienta extraterestra. Informatia a facut vilva atit in tara cit si in strainatate, dar exista o singura problema: obiectul disparuse, de parca ar fi reintrat in pamint! Timp de 12 ani, obiectul a fost doar o legenda care circula in sfera pasionatilor de fenomene misterioase. Dupa o investigatie demna de filmele cu detectivi, o echipa a fostei reviste “RUFOR” avea sa regaseasca obiectul, in 1995, la Cluj, in depozitul Muzeului National de Istorie al Transilvaniei.
    Carari regasite si un obiect surprinzator
    Povestea obiectului incepe in vara anului 1973, la o cariera de nisip de pe malul Muresului, la Aiud. Atunci, cupa excavatorului scotea la suprafata, de la o adincime de peste 10 metri, o bucata compacta, pietrificata, iar lucratorii ii anunta pe arheologii muzeului din localitate. Dupa ce acestia au indepartat crusta, nu mica le-a fost mirarea cind au descoperit un obiect metalic si citeva oase fosilizate (identificate ulterior ca fiind al unui rinocer linos, animal contemporan cu omul de Neanderthal). Obiectul metalic a luat calea Clujului. Dupa curatare s-a dovedit un artefact avind forma de talpa sau suport metalic, cu doua orificii (unul superior si altul posterior, aceasta din urma prezentind urme de filet). De asemenea, are doua brate posterioare, greutatea sa este de 2,3 kg si are dimensiunile de 205 x125 x 68 mm. A fost extrasa o carota care a fost analizata la Institutul de la Magurele. Rezultatul a fost surprinzator: obiectul este din aluminiu (89%), avind drept “ingrediente” cupru (6,2%), siliciu (2,84%), zinc (1,81%), staniu, zirconiu, cadmiu, nichel, cobalt, bismut, argint, galiu. La putin timp, si un institut de specialitate din Lausanne (Elvetia) a ajuns la acelasi rezultat.
    In plus, specialistii elvetieni au adus noi detalii: in primul rind, compozitia nu este standard, fiind vorba de un aluminiu “moale”. In al doilea rind, examinind obiectul, se poate lesne observa un strat gros, galbui, de oxid de aluminiu, dar se stie ca aluminiul se oxideaza greu, dezvoltind un asemenea strat protector in profunzime la o rata de citiva microni pe an. Prin datarea stratului de oxid gros, care face ca obiectul de aluminiu sa aiba un aspect “imbatrinit”, specialistii i-au dat o vechime de minimum 300-400 de ani! De asemenea, nu trebuie omisa nici adincimea la care s-a gasit obiectul, nici stratul fosilifer extrem de vechi, pentru acesta stind marturie oasele de rinocer linos, vechi de aproape 20.000 de ani.
    Rasfoind paginile unui manual de chimie, aflam cu surprindere ca aluminiul a fost descoperit in 1825 de H.Cr. Oersted, iar prelucrarea sa a fost posibila abia dupa lansarea productiei la scara industriala de curent electric si a descoperirii electrolizei (pentru intiia oara in 1883, la firma ALCOA, in SUA). Si celelalte metale din aliaj sint descoperite mai recent de 300 de ani: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735. Pe scurt, daca aluminiul a fost utilizat doar de acum 120 de ani, cum poate fi datat obiectul de la Aiud la o virsta cuprinsa intre 300 si... 20.000 de ani? Aceasta intrebare adinceste enigma din ce in ce mai mult.
    Ipoteze tulburatoare
    Multi considera ca obiectul are o provenienta extraterestra. Ca un obiect non-terestru si-a pierdut un angrenaj care l-a trimis pe vesnicele pajisti pe bietul rinocer linos care pastea pe savana transilvana. Desi nu poate fi total exclusa, ipoteza ca piesa ar fi fost trenul de aterizare al acestui obiect este mai mult ca sigur improbabila, data fiind compozitia moale a aluminiului. N-au lipsit nici alte ipoteze nastrusnice: de pilda, ca obiectul ar fi un colt al cupei unui excavator. Dar cine a vazut o asemenea cupa facuta din aluminiu? Desigur, arheologii au fost pusi in dificultate: nu pot pune pe eticheta ca este paleolitic, dacic sau macar bizantin. Un lucru cert este ca obiectul de la Aiud este un artefact construit dupa metode ingineresti si ca cele doua orificii demonstreaza ca a facut parte dintr-un ansamblu mecanic. Cui a apartinut acest mecanism si la ce a folosit, ramin enigme de nedescifrat.
    Din pacate, obiectul de la Aiud continua sa zaca in depozitul muzeului clujean. Abia anul acesta, asa cum a relatat si “Evenimentul zilei”, obiectul a fost prezentat in cadrul unei expozitii temporare. Dar, stupoare! Dupa citeva zile, obiectul a fost retras. De ce si de catre cine, n-am reusit sa aflam de la angajatii muzeului. Cert este ca un asemenea exponat ar aduce mii de vizitatori de pretutindeni din lume. Decenii la rind s-a scris enorm despre obiecte metalice stranii descoperite fie in mine, fie in roci. Dar, de-a lungul istoriei, tuturor li s-a pierdut urma, iar singurul care exista este obiectul de la Aiud. Si este pacat ca acest artefact misterios, unic in lume, sa reintre in uitare.
    "
    Deci s-a gasit ceva totusi. Si asta doar la noi.
    Citat Postat în original de Prometeus
    "Din pacate, obiectul de la Aiud continua sa zaca in depozitul muzeului clujean. Abia anul acesta, asa cum a relatat si “Evenimentul zilei”, obiectul a fost prezentat in cadrul unei expozitii temporare. Dar, stupoare! Dupa citeva zile, obiectul a fost retras. De ce si de catre cine, n-am reusit sa aflam de la angajatii muzeului. "
    ------Probabil ca ulterior s-a descoperit ca obiectul fusese fabricat de industria socialista...
    Intre timp si ideile legate de trenurile de aterizare la ozn-uri au evoluat f.mult.
    ________________

    Acum, vă voi oferi alte citate de pe un forum special, legat de Lemuria :
    Continentul Lemuria a rezistat timp de 60.000 - 70.000 de ani. In timpul erei lemurienilor, constiinta planetei a devenit predominant intuitiva si feminina. Lemurienii au avut tehnologie pe care noi nu o putem intelege inca cum ar fi un gen de vergele care lucrau doar atunci cand mintea si inima lor se uneau.
    Plasandu-ne inapoi in timp, in Lemuria, in urma cu aproximativ 80.000 de ani, sau inainte cu 1.000 de ani inainte de scufundarea acestui continent - s-a scufundat foarte lent la inceput -, acolo au trait un cuplu, Ay si Tyia. Ay si Tyia au obtinut nemurirea fizica in cursul vietii lor si au deschis o scoala ezoterica pentru a invata imortalitatea si inaltarea - Scoala de Mistere Naacal. Inaltarea este o metoda de translatare constienta dintr-o lume (dimensiune) in alta, luand si corpul cu tine. Inaltarea difera de renastere, care reprezinta o translatare constienta dintr-o lume in alta prin moarte apoi recreerea corpului de lumina in cealalta lume. In cursul existentei sale, la aceasta scoala au absolvit aproximativ 1.000 de maestri nemuritori, pana in timpul cand Lemuria s-a scufundat rapid. Extrem de intuitiva, rasa lemuriana stia ca se va scufunda; ei erau bine pregatiti pentru acest eveniment, asa ca au fost probabil foarte putine accidente si intamplari neprevazute. Lemurienii au migrat atat spre sud in zone cum ar fi lacul Titicaca in Peru cat si spre nord, in zone cum ar fi muntele Shasta din California.
    Citat Postat în original de pri3stess
    lemuria sau mu...continentul mama...se spune ca a existat in oceanul pacific
    cel care a fost atras de acest continent pierdut a fost colonelul churward, caruia un anticar i-a dezvaluit existenta unor tablite scrise in naacal( limba oficiala a continentului mu ) aflate in posesia unui preot tibetan care se autointitula "mare preot al organizatiei naacal"; acelasi anticar, i-a zis faptul ca tablitele de piatra( 3.340 B.C.) atesta nastere, inflorirea si decaderea imperiului
    curcward a si scris o serie de carti despre continentul disparut:
    -"Mu- continentul pierdut" - autorul descrie frumusetea continentului si il aseamana cu edenul crestin
    - "Copiii lui Mu" -63 milioane de persoane au trait pe Mu,aveau puteri paranormale iesite din comun, traiau in case cu acoperisuri de sticla
    -"simboluri sacre ale continentului mu" - el afirma ca toate simboluri sacre din toate religiile isi au provenienta pe mu, cunostinte "predate" de moise, osiris, isus
    -" forte cosmice" - toate bolile pot fi combatute de om, evolutia biologica e un mit
    -" a 2a carte despre fortele cosmice"
    alte scrieri atesta ca acel continent era locuit de reptilieni si o rasa numita "naga", iar ca dovezi scriitorii au adus povesti/mituri din australia si cambodgia, care vorbesc de oameni dragon/oamenii-serpi, care aveau puteri magice;
    un alt document care atesta existenta lemuriei este cartea lui dzyan, prima carte care a descris un razboi atomic!
    tablitele mexicane afirma ca omul a aparut pe continentul mu si ca resturi ale acelei limbi exista inca in vocabularul fiecarei rase, de aici si simbolul pomului cu sarpele ( pomul inseamna continentul mama"imbratisat" de reptilieni ), iar simboluri care apar in biblie si care impanzeau epoca antica apartin tot lemuriei( cruce, sarpele, piramida cu ochi etc)
    Citat Postat în original de adrianh
    Din textele străvechi ale Mării de Sud, precum şi din scrierile tamile, care sunt păstrate în arhive secrete, aflăm de imensa parte sudică a continentului indian, care făcea legătura cu cel australian , însă această legătură s-a întrerupt datorită unui cataclism care a avut loc în urmă cu zeci de mii de ani. Acest continent de legătură se numea Lemuria şi s-a prăbuşit datorită erupţiilor unor numeroşi vulcani.
    Citat Postat în original de angella
    Epoca Lemuriană se întinde cu aproximaţie între anii 4.500.000 şi 12.000 înaintea erei noastre....
    Citat Postat în original de sevastase
    acum 12000 de ani a avut loc un conflict planetar termonuclear. Asta a dus la miscarea axei si subsecvent la cataclismul natural.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

  20. #80
    Member Avatarul lui Atlant
    Data înscrierii
    April 24, 2008
    Locaţie
    Romania, Bucharest
    Postări
    173

    Implicit

    Taina spadei din San-Galgano
    De peste opt sute de ani, cei ce viziteaza vechea abatie San-Galgano, aflata nu departe de ora-sul italian Siena, privesc cu ace-easi nemarginita uimire principala atractie a locului: o spada cavalereasca medievala împlântata adânc, pâna la mâner, într-o stana de piatra! Multa vreme a existat credinta ca aceasta spada nu este decât un fals, menit sa atraga turistii si pelerinii. Cu toate acestea, analizele metalografice complete facute în toamna anului 2001 la universitatea orasului Pavia au aratat ca spada dateaza din secolul al XII-lea! Ce era aceasta spada, cum putuse ea sa strapunga acum opt sute de ani o stânca? O veche legenda leaga povestea spadei de cavalerul Galgano Guidoti ( 1148- 1181), al carui castel se afla nu departe de Siena. Nestapânit din fire, de o deosebita cruzime si trufie, arogant si egoist, Galgano era o adeva-rata pacoste, pricinuind necazuri tuturor oa-menilor din partea locului. Dar, în anul 1180, lui Galgano i s-a întâmplat ceva cu totul neobisnuit: i-a aparut în fata arhanghelul Mihail, care i-a spus ce avea sa faca spre a-si salva sufletul. Pentru asta Galgano trebuia sa-si lase castelul în schimbul unei pesteri si sa tina post. Tulburat pâna în adâncul sufletului, cavalerul a facut ceea ce i s-a spus. Dar ai lui, nemultumiti ca el fusese pâna mai ieri un barbat în toata puterea cuvântului, ajuns acum ascet, au început sa ia zilnic drumul pesterii, încercând în fel si chip sa-l întoarca la viata pe care o traise pâna atunci. Galgano a încalecat pe cal, hotarât sa se lase în voia Domnului, iar calul l-a dus în vârful unei culmi abrupte, Monte-Sepi. Deodata, a rasunat o voce care i-a poruncit sa se opreasca acolo, si pe acea culme pustie înainte, Galgano a vazut un templu rotund, iar pe treptele lui era Iisus Hristos si Fecioara Maria, înconjurati de apostoli. Galgano a ramas încremenit; între timp viziunea disparuse. Dar vocea din ceruri a continuat sa se faca auzita si i-a poruncit din nou cavalerului sa paraseasca desfatarile omenesti si sa devina sihastru. Galgano a spus nestingherit ca asta ar fi fost pentru el la fel de greu pe cât ar fi fost sa-si înfiga spada în stânca aceea. Si, pentru a-si dovedi spusele, a lovit cu spada în stânca, si... spada a intrat în ea ca în unt. Doar mânerul si câtiva centimetri de tais au mai ramas în afara... Vazând aceasta minune Galgano a ramas sa traiasca în singuratate pe vârful Monte Sepi. A mai trait doar un an, timp în care a înfaptuit câteva minuni, iar în anul 1185 a fost canonizat. Deasupra mormântului sau de pe vârful Monte Sepi a fost ridicata o abatie cistericana, iar deasupra stâncii cu spada s-a ridicat un templu rotund, aidoma celui din viziunea pe care a avut-o San Galgano... Taina spadei lui San Galgano a atras înca de mult atentia cercetatorilor. Unii istorici descopera în legenda despre San Galgano paralele cu vestita epopee despre regele Arthur considerat întemeietorul Britaniei. Se stie ca, pentru a-si dovedi obârsia regeasca, regele Arthur a trebuit sa scoata din stânca spada lui Escalibur. Dar în toata Europa nu exista în realitate decât o spada în stânca – spada lui San Galgano! Este de asemenea interesant si urmatorul lucru: legendele despre abatie spun ca cel ce va încerca sa scoata aceasta spada din stânca va ramâne fara mâini. În cartea “Taina lui San Galgano”, cercetatorul italian Mario Moiraghi afirma ca, într-adevar, spada lui San Galgano, nu este nimic altceva decât vestita spada a regelui Arthur – Escalibur. Moiraghi este convins ca legenda despre regele Arthur îsi are radacinile în Italia si nu în nordul Europei cum se considera pâna acum. Rezultatele analizelor au aratat ca spada lui San Galgano dateaza din secolul al XII-lea. Primele marturii despre Escalibur apar abia cu câteva zeci de ani mai târziu. Cea mai timpurie mentiune a fost gasita în poemul “Percival” al poetului francez Robert de Baron. Potrivit versiunii lui, spada a fost înfipta într-o nicovala care statea pe vârful unei stânci.
    Dar legendele despre Regele Arthur si spada lui au început sa cunoasca o larga raspândire abia în secolul al XII –lea, când povestea despre spada lui San Galgano era deja cunoscuta în întreaga Europa. Mario Moiraghi remarca faptul ca în legendele despre San Galgano exista o serie de coincidente vizibile cu legendele despre sir Percival, care a gasit Sfântul Graal. Dupa parerea lui Moiraghi, acest lucru da de presupus ca tocmai viata lui San Galgano, cavalerul –sihastru, a inspirat legendele despre regele Arthur, iar Galgano a fost prototipul lui sir Percival. Dar daca personalitatea regelui Arthur continua sa fie legendara, spada lui San Galgano este absolut materiala si, ca acum sute de ani în urma, poate fi vazuta de orice doritor. Acesta nu trebuie sa uite însa ce spun vechile legende ce se întâmpla când cineva încearca sa o scoata din stânca....
    ______________

    Istoria Egiptului Antic
    Istoria celei mai antice perioade al Egiptului, era învăluită în mister şi legende.
    Marii învăţaţi au crezut că vor găsi remniscienţe a unor evenimente preistorice în vechile mituri egiptene, cum ar fi cel care descrie lupta dintre zeii Osiris şi Seth pentru tronul Egiptului, dar este puţin probabil ca aceste mituri să aibe fond istoric.
    Pe de altă parte, investigatorii preistoriei au excavat cătune şi morminte pe care ei le situau în perioada predinastică, dar este foarte dificil de stabilit cu exactitate de când datează aceste relicve.
    În pragul celui de-al treilea mileniu înaintea erei noastre, civilizaţia egipteană se face cunoscută, înscriindu-se în istorie, în acelaşi timp, se semnalează existenţa unui popor cu o rasă relativ omogenă, constituirea unui stat, a unei limbi şi a unei economii agricole remarcabile pentru punerea la punct a unui sistem complex de irigaţii. Scrierea neobisnuită, originala, exprimând legi, obiceiuri, o religie aparte, întregesc această civilizaţie structurată, care va evolua destul de puţin, timp de trei milenii.
    Vechii egipteni foloseau mai multe denumiri pentru ţara lor. Cea mai frecventă este, fără îndoială, Kemet, care înseamnă „pământul negru", opus „pământului roşu." deşertic Desheref. În textele egiptene mai figurează termenii ia meri, având sensul de „pământ iubit" şi ta nutri, cu înţelesul de „pamânt al nater-ilor," adică pământ al zeilor. Nu se ştie prea bine de ce grecii foloseau, încă de pe timpul lui Homer, termenul de Aegyptos, din care noi am făcut Egipt. Anumiţi autori afirmă că termenul provine, deformat, din Ha-Ka-Ptah, numele templului lui Ptah, din Memphis.
    Egiptul Predinastic
    Egiptul a fost populat încă din paleolitic (aprox. mileniul X î.e.n.). În neolitic (aprox. mileniul VIII î.e.n.), vechii egipteni se îndeletniceau cu pescuitul, cu agricultura primitivă şi cu creşterea vitelor. Aproximativ în mileniul al V-lea î.e.n. a început descompunerea orânduirilor gentilice şi formarea comunităţilor teritoriale. În prima jumătate a mileniul al IV-lea, ca urmare a apariţiei plusprodusului şi a proprietăţii private, a început diferenţierea de avere, statale timpurii, numite nomme şi conduse de nomarhi. Dezvoltarea economică şi socială, şi mai ales necesitatea marilor lucrări de irigaţie au grăbit unificarea Egiptului antic. Pe la mijlocul mileniului al IV-lea î.e.n. în urma unui şir de războaie dintre nomme, s-au constituit doua state: Egiptul de Sus (la sud) şi Egiptul de Jos (la nord). Regatul de Nord cuprindea delta, întinzându-se în triunghi, de la orasul Memphis până la ţărmurile mâloase ale Mediteranei. Simbolul lui era papirusul: regele din Nord purta o coroană roşie şi avea drept emblemă albina. Regatul de Sud reprezenta întreaga vale a Nilului, de la Memphis la hotarele cu Nubia; regele din Sud purta o coroana albă si avea drept simbol papura. Hieroglifa care redă „Cele Doua Tari" este o monograma care uneşte papura cu papirusul. Prin mileniul III î.e.n. Egiptul de Sus a supus Egiptul de Jos, formând un stat centralizat şi unificat cu capitala la Memphis.
    Perioada Dinastica Timpurie
    Puţine se cunosc despre această perioadă în timpul căreia, întreaga ţară pare să fi fost unită pentru prima dată sub conducerea unui singur faraon. În mod traditional această faptă este atribuită faraonului Menes, primul monarh al dinastiei I. Cu el începe dinastia I. Acesta a întemeiat la graniţa dintre Egiptul de Sus şi cel de Jos cetatea „Zidul Alb", denumită mai târziu Memphis. După Menes urmează, printre alţii, regii Djer si Wadj, iar din dinastia a II-a Nynetjer şi Khasekhemwy.
    Dinastia a II-a 2770 - 2649 î.e.n. În timpul acestei dinastii, capitala era stabilită în oraşul This, zeul cel mai venerat fiind Seth, fratele cel malefic al lui Osiris şi al lui Isis. Printre regi se numără Nebre, Nineter, Peribsen. Primele două dinastii au domnit în perioada timpurie a statului egiptean antic. Regii au organizat apărarea Egiptului, au înfiinţat o administraţie centrală şi au purtat tratative chiar şi cu cetatea Byblos din Liban. S-au dezvoltat scrierea şi socotitul, prelucrarea pietrei şi alte arte. În această perioadă s-au pus bazele statului egiptean.
    Dinastia a III-a 2649 - 2575 î.e.n. Zoser, unul dintre regii ei, a mutat capitala la Memphis şi a construit la Saqqara o piramidă în trepte, spre a-i servi drept mormânt. Piramida aceasta este considerată piramida care a dat startul construirii obsesive de piramide care a culminat cu realizarea unei dintre cele şapte minuni ale lumii – Marea Piramidă. Piramida lui Djoser are o înălţime de 60 m şi este cea mai veche construcţie din piatră de asemenea dimensiuni din lume. printre faraonii care au domnit în timpul acestei dinastii se numără Sanakht, Khaba, Neferka şi Hu.
    Regatul Vechi
    Dinastia a IV-a 2575 - 2465 î.e.n. Regii din această dinastie sunt Snefru, Keops, Dudufri, Kefren, Mykerinos. Din punct de vedere arhitectural şi nu numai, această perioadă coincide apogeului Egiptului Antic, în care au fost construite cele mai impresionante monumente. Faraonul Keops este cel caruia ii aparţine cea mai mare dintre piramidele care au fost construite vreodată. Ea se află la Gizeh, iar înălţimea ei de aproape 147 m demonstrează limpede că faraonul era în măsură să utilizeze resursele întregului Egipt pentru planurile sale. Cuvântul său era ordin, iar supuşii săi îl considerau un zeu. Tot în această perioadă este construit şi un alt simbol al Egiptului şi anume Sfinxul.
    Dinastia a V-a 2465 - 2323 î.e.n. Regii din dinastia a V-a îl venerau cu fervoare pe zeul Soarelui, Ra. Faraonul Sahure relata pe la 2500 î.e.n. despre campania sa victorioasă împotriva libienilor şi despre expediţia flotei sale de-a lungul ţărmurilor Mediteranei, spre Byblos. În perioada Regatului Vechi, Egiptul şi-a consolidat graniţele şi a trimis expediţii care să aducă materii prime, în primul rând piatră, minereuri şi lemn. S-a asigurat influenţa egipteană la sud de prima cataractă, în Nubia, şi în Peninsula Sinai, dar încă nu exista tendinţa de extindere a Egiptului prin cuceriri. Printre regii acelei perioade amintim pe Userkaf, Sahure, Isesi, Unas. Din timpul acestei dinastii datează textul reprodus de regele din dinastia etiopiană Şabaka, ca şi mitul lui Horus şi al lui Seth, dar şi textul fundamental al teologiei din Memfis.
    Dinastia a VI-a 2323 - 2150 î.e.n. Faraonii care au domnit au fost Usirkare, Pepi I, Merire şi Pepi al II-lea. În această perioadă se formează o nobilime independentă, iar funcţiile devin ereditare. Pepi al II-lea are cea mai lungă domnie din istoria Egiptului. Spre sfârşitul dinastiei a Vl-a, Regatul Vechi a început să decadă: înalţii funcţionari din provincii dobândiseră o foarte mare putere personală, slăbind astfel influenţa faraonului. Apoi, statul şi-a pierdut o parte din venituri, deoarece templele îşi sporeau mereu posesiunile. Succesiunea la tron se decidea tot mai adesea prin luptă. Mulţi suverani domneau doar pentru perioade scurte şi izbucneau războaie civile.
    Arta Regatului Vechi
    După căutările şovăielnice de la începutul artei predinastice şi primele sale realizări, din epoca thinită, arta Regatului Vechi are o evoluţie certă, atingând apogeul odată cu dinastia a V-a.
    Arta epocii acesteia este dominată de figura impunătoare a regelui, adevărat Horus pe pământ. Suveran absolut, el este moştenitorul unei tradiţii care contribuie la preamărirea superiorităţii sale de netăgăduit. Piramida, mormânt regal, este mărturia cea mai prestigioasă a acestei epoci. La acest mormânt se adauga un templu funerar, precedat de o curte vastă, înconjurată de capele.
    Prinţii şi înalţii demnitari erau îngropaţi în cavouri pe deasupra cărora se ridicau mici piramide. Oamenii de rând dacă erau suficient de bogaţi ca să-şi poată oferi un mormânt, alegeau mastabalele, simple cavouri-borne, sau un ansamblu de încăperi funerare şi de capele. O lespede dreptunghiulară reprezenta mortul, aşezat în faţa mesei pentru ofrande, în dinastia a V-a; basorelieful ajunge la o rară perfecţiune, îmbinând fineţea trăsăturilor cu armonia culorilor, înfăţişând, în scene foarte bine alcătuite, viaţa zilnică a nobililor egipteni.
    Templele celei de a V-a dinastii sunt mai ales temple solare, consacrate lui Ra. Cultul zeului era oficiat în aer liber, în mijlocul curţii vaste, împrejmuită cu un zid de cărămidă, se înălţa o terasă mare, având forma unei piramide trunchiate, deasupra căruia se afla un obelisc, în faţa căruia se înălţa altarul principal.
    Statuile din Regatul Vechi erau rezervate în exclusivitate cultului funerar. Ele au fost descoperite în capelele anexate piramidelor, în morminte şi în mastabale.
    Aceste efigii din lemn, piatră dură sau calcar erau pictate. Ţinuta adoptată de persoană sau de grupurile de persoane era destul de stereotipă: dar ansamblul, departe de a fi banal, exprimă - mai ales în arta statuară rezervată regelui - o măiestate impunătoare şi o nobleţe plină de măreţie. Printre capodoperele epocii cităm admirabila statuie a regelui Zoser (muzeul din Cairo), cea a lui Mikerinos şi a soţiei sale Khamererne-bety (muzeul din Boston) sau celebrul calcar policrom reprezentând scribul care stă aşezat cu picioarele sub el şi a cărui figură exprimă forţă şi atenţie încordată (muzeul Luvru).
    Prima perioadă intermediară
    Situată între 2134 - 2040 î.e.n. Prima Perioadă Intermediară, o perioadă de criză şi revolte sociale. O serie de inundaţii de mică amploare şi foametea rezultată după acestea în timpul celei de A Sasea Dinastii au micsorat stabilitatea statului şi au provocat unele revolte. Poporul egiptean şi-a amintit de Vechiul Regat ca de o Epoca de Aur. Pe lângă inovaţiile în arhitectură, unele încă vizibile dupa mii de ani, au mai cunoscut o dezvoltare remarcabilă pictura şi sculptura, precum şi medicina, literatura şi teologia.
    Perioada care a urmat a fost remarcată printr-un declin rapid. În lipsa unei puteri centrale, provinciile au devenit state independente, adesea aflate în război unele cu altele. Situaţia s-a înrăutăţit odată cu pătrunderea străinilor nomazi în regiunea deltei. Scrierile din această perioadă reflectă nesiguranţa şi tristeţea unui popor pentru care: ,,Râsul a pierit. Mâhnirea cutreiera prin ţară .’’
    S-au impus două regate:
    Dinastia a IX-a/a X-a (Herakleopolitana) Suveranii dinastiilor a IX-a şi a X-a guvernau de la Heracleopolis în apropierea Oazei Fayum. Dinastia a XI-a (Tebană) Domnitorii dinastiei a Xl-a şi-au fixat capitala la Theba, Luxorul de astăzi.
    Regatul Mijlociu
    Dinastia a XI-a (tot Egiptul) 2040 - 1991 î.e.n. Regatul de Mijloc începe cu reunificarea ţării sub conducerea lui Mentuhotep I. El a presupus ca Horus, numele Coroanei Albe implică automat şi conducerea regatului sudic, şi astfel el i-a eliminat pe regii de la Herakleopolis. Complexul său mortuar construit la Dayr al-Bahri contituie inspiraţia arhitecturală a templului lui Hatshepsut,construit după 500 de ani. Faraonii din această dinastie sunt: Intef I, Intef II, Intef III, Mentuhotep I, Mentuhotep II, Mentuhotep III.
    Dinastia a XII-a 1991 - 1783 î.e.n. Amenemhet I a mutat capitala din nou la Memphis. În această perioadă a avut loc o reînviere a stilului artistic din Regatul Vechi. Mai târziu, l-a numit pe fiul său Sesostris I co-regent. Timp de 10 ani Sesostris a întreprins campanii militare în Nubia inferioară, unde a reuşit mai multe cuceriri. Pe când se afla într-o campanie militară în Libia, Amenemhet a fost ucis, dar la întoarcere, Sesostris I a reuşit să-şi menţină tronul şi chiar mai mult de atât, el a reuşit să păstreze şi să îmbunătăţească reformele făcute de tatăl său, mergând pe urmele tatălui său, a continuat să restabilească pacea în Nubia, înaintând până la a treia cataractă, însuşindu-şi bogatele mine de aur ale regiunii. Amenhemet II şi Sesostris II îi succedă la tron.
    Sesostris III a fost unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului, a realizat o reorganizare teritorială a Egiptului. El a împărţit Egiptul în patru părţi: Valea Nilului de Nord şi Sud; Delta de est şi de vest. El şi succesorul său, Amenemhet III au lăsat o moştenire artistică impresionantă în ceea ce îi priveşte pe ei doi ca pe nişte conducători buni, plini de căldură, şi adevăraţi reformatori.
    În această perioadă scrisul a luat forma clasică de egipteana de mijloc. Deşi s-au găsit câteva texte care datează din eopca Regatului Vechi, din punct de vedere istoric începuturile istoriografiei egiptene sunt socotite ca fiind primele secole al Regatului de Mijloc. Cea mai importantă scriere găsită din această perioadă este : "Instructii pentru Merikare", un discurs asupra regalităţii si responsabilităţilor morale.
    Amenhemet III, Amenhemet IV şi Sobeknefru, prima femeie monarh încheie cea de-a XII-a dinastie. Faraonii din această dinastie sunt: Amenemhet I, Sesostris I, Amenemhet II, Sesostris II, Sesostris III, Amenemhet III, Amenemhet IV, Regina Sobeknefru.
    Dinastia a XIII-a 1783 - dupa 1640 î.e.n. Adevărata cronologie a celei de-a XIII-a dinastie este cam vagă, din moment ce din această perioadă nu sunt prea multe monumente care să ateste firul evoluţiei faptelor. În această perioadă au fost mulţi regi care au domnit pentru o perioada scurtă de timp, sau care s-au născut direct cu titlul regal. Ultimii 50 de ani au reprezentat un adevărat declin. Dupa moartea lui Ay, Egiptul a fost condus de catre regi "pământeni", dar de o importanţă nulă. Despre acei regi nu se ştie aproape nimic. Imigraţiile asiatice au devenit comune, iar Delta de nord-est se confrunta cu invazii de palestinieni. Faraonii din această dinastie au fost: Wegaf, Intef IV, Hor, Sobekhotep II, Khendjer, Sobekhotep III, Neferhotep I, Sobekhotep IV, Ay, Neferhotep II.
    Dinastia a XIV-a A durat aproximativ 57 de ani. Regi minori contemporani cu dinastiile XIII şi XV.
    Arta Regatului de Mijloc
    Insuficient cunoscută, perioada tulburărilor care au zdruncinat Egiptul se incheie în Regatul de Mijloc. Arta, dependentă de cerinţele regale sau religioase şi de pretenţiile nobililor şi ale bogăaşilor, şi-a pierdut vigoarea, estompându-se în anarhia mediului social, îndeosebi în nord. Arta arhitecturală renaşte odată cu restaurarea puterii regale: ea păstreaza tradiţia Regatului Vechi, exprimându-se totuşi într-o manieră diferită.
    Dispunem de mărturii destul de puţine. Vom cita, de exemplu, templul dinastiei a Xll-a la Medinet-Madi şi cel al lui Sesostris III, la Medammud. Mormintele regale au proporţii mai modeste, mici piramide din cărămidă. Mastabalele dispar treptat fiind înlocuite cu morminte cum sunt hipogeele (în antichitate, construcţie subterană, alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească ca mormânt) săpate în pereţii stâncilor.
    Arta statuară a Regatului de Mijloc este caracterizată prin două şcoli care se influenţează reciproc şi, în cele din urmă, se reunesc. Prima conferă personajelor o expresie binevoitoare şi blândă, integrând tradiţia Regatului Vechi, adăugându-i însă câteva elemente de decadenţă. A doua, al cărui centru de creaţie se află la sud, reprezintă o noua artă, al cărui realism este în mod deliberat dur şi brutal, preamărind virtuţile bărbăteşti războinice.
    Basoreliefurile şi picturile, în ciuda unor atitudini stângace şi rudimentar exprimate, îşi recapată maiestria recunoscută pe vremea Regatului Vechi.
    Fresce vaste reprezintă numeroase personaje: pictura animalieră ajunge la o perfecţiune rar întâlnită.
    Dar cea mai mare realizare artistică a Regatului de Mijloc este incontestabil aceea a orfevreriei, dovedind o măiestrie exceptională, fără pereche. Execuţia bijuteriilor egiptene care ne-au parvenit demonstrează stăpânirea unei tehnici deosebite, o uşurinţă şi un gust desăvârşit.
    A doua perioadă intermediară
    Situată între 1640 - 1532 î.e.n. Migraţiile indo-europene alungă popoarele semite din Iran şi din Babilonia. Aceasta situaţie nelinişteşte suveranii celei de-a Xlll-a dinastii, care de la bun început îşi stabilesc capitala la Tanis, pentru a supraveghea graniţa cu Asia. Hyksosii (păstori), indo-europeni amestecaţi cu triburi semite, se reped asupra pământurilor roditoare ale deltei, făcând din oraşul Avaris capitala lor bine fortificată. Ei se organizează, îşi aleg o căpetenie, ajung la Memphis şi pornesc la cucerirea întregului Egipt.
    Nu se pot menţine multă vreme în Egiptul de Sus şi sunt nevoiţi să se mulţumească cu stăpânirea deltei. Au adus în Egipt calul, animal destul de necunoscut, au introdus carul şi caruţa cu roţi. Ei şi-au constituit propriile dinastii (a XV-a si a XVI-a) şi, după pilda dată de faraoni, au pus şi ei să se graveze numele lor în cartuşele de pe monumente şi de pe statui. Ei îl adoră pe zeul Seth, zeu al deşertului şi al haosului, căruia îi pun podoabe orientale, în cadrul procesiunilor de sărbătoare.
    Dinastia a XV-a 1640 - 1532 î.e.n. Hyksosii se numeau adesea ca fiind regi păstori sau prinţi ai deşertului. Aceştia au distrus capitala de la Memphis şi au construit alta nouă la Avaris în Delta. Această dinastie este alcătuită din 5, probabil 6 regi, dintre care cel mai faimos fiind Apepi I care a domnit 40 de ani. Regii acestei dinastii sunt: Sheshi, Yakubher, Khyan, Apepi I, Apepi II.
    Dinastia a XVI-a (contemporană cu Dinastia a XV-a). Legile din această perioadă au adus o mulţime de inovaţii în Egipt, de la modelarea şi munca cu unelte din bronz la olărie, războiul de ţesut, noi instrumente şi stiluri muzicale. Au fost introduse noi specii de animale şi culturi agricole. Cele mai importante investiţii în Egipt în această epocă au fost arcul, calul, şi pumnalele cu lama lungă. Regii acestei dinastii sunt: Anather, Yakobaam.
    Dinastia a XVII-a (Tebană) 1640 - 1550 î.e.n. În timp ce hyksosii domneau în nord, în Teba se afirma o nouă familie de conducători. Aceştia au controlat partea Egiptului situată între Elephantina şi Abydos în centru. Prmii conducători nu au încercat să-i provoace pe hyksoşi, iar intre ei a existat o pace nu foarte uşoară. Oricum, regii mai târzii din această zonă s-au ridicat împotriva hyksoşilor şi au purtat o mulţime de batalii cu aceştia.
    Pe atunci domnea un rege, Sekenenra, dar regatul lui cuprindea doar regiunea din sud, hycsosii puseseră stăpânire pe oraşele din nord: monarhul lor se numea Apozis şi ţara întreagă îi aducea pri-noasele unui pamant mănos, încărcat cu toate bunătăţile Egiptului. Războiul între cei doi regi a izbucnit şi Sekenenra, în vârstă de 35 ani, a fost ucis în luptă. Mumia lui a fost descoperită recent, prezentând urmele unei mutilări îngrozitoare. O secure de luptă i-a despicat partea superioară a frunţii, pe o portiune de cinci centimetri; o altă lovitură a patruns până la creier, deasupra ochiului drept; o spadă i-a străpuns obrazul stâng; o lance i s-a înfipt în craniu, deasupra urechii stângi, şi o măciucă i-a strivit ochiul, orbita şi rădăcina nasului. Jertfa lui nu a fost zadarnică, deoarece succesorii lui au izbutit să-i alunge pe mârşavi de pe pământul atât de roditor al Egiptului. Către 1600 î.e.n., un faraon teban, Kamosis, îi respinge pe hyksosi, spre nord, recucereşte oraşul Memfis şi luptă împotriva nubienilor, care vroiau să profite de slăbiciunea de care dădeau dovada egiptenii, pentru a pune stăpânire pe bunurile lor. Fratele său, Ahmosis, cucereste in 1550 î.e.n. oraşul Avaris şi izgoneşte definitiv năvălitorii. A doua perioadă intermediară sfârşeşte cu Ahmosis.
    REGATUL NOU
    Regatul Nou
    Dinastia a XVIII-a 1550 - 1307 î.e.n. În această perioadă au fost marii domni, Ahmosis care i-a expulzat pe hyksosi din Egipt, urmat de Tutmes I care a fost primul faraon care a cucerit teritorii în Est-ul apropiat şi Africa. Regina Hatshepsut si Tutmes III care au făcut din Egiptul antic o super putere. Magnificul Amnehotep III care a început o adevarata revoluţie artistică, Amenhotep IV (Akhnaton) şi Nefertiti care au început o revoluţie religioasă-conceptul unui singur Zeu şi în sfârşit Tutankhamon care este atât de faimos în zilele noastre. Odată cu această familie a început un succes nemaivăzut până atunci pe plan extern. A fost o succesiune la tron a unor regi/ne capabili,care au pus bazele unui Egipt puternic atât pe plan economic cât şi politic pentru urmaşii din dinastia a XIX-a. Faraonii acestei dinastii sunt: Ahmose, Amenhotep I, Tutmes I, Tutmes II, Regina Hatshepsut, Tutmes III, Amenhotep II, Tutmes IV, Amenhotep III, Amenhotep IV (Akhnaton), Tutankhamon, Ay, Horemheb.
    Dinastia a XIX-a 1307 - 1196 î.e.n. Seti I a avut parte de o domnie foarte prospera. El a restaurat o mulţime de temple, monumente care au fost lăsate în paragină. Templul său de la Abydos ne arată o mulţime de reliefuri sculptate, cu şi despre acea viaţă antică. Fiul său, Ramses II este figura dominantă a acestei ere. În tot acest timp hitiţii au devenit o putere asiatică puternică şi astfel a izbucnit între aceste două popoare un lung şir de războaie şi tratate. De acum Egiptul a devenit o societate antică multilaterală, fapt reprezentat de expresia artistică mult diversificată. Din păcate istoria nu se putea opri în loc, iar fiul lui Ramses II, Merenptah face mari eforturi în păstrarea prestigiului egiptean. Faraonii acestei dinastii sunt: Ramses I, Seti I, Ramses II, Merenptah, Amenmessu, Seti II, Saptah, Tausret.
    Dinastia a XX-a 1196 - 1070 î.e.n. Faraonul Setnakht a domnit foarte puţin timp, dar a restaurat disciplina, după o perioadă lungă de haos. Fiul său, Ramses III a fost ultimul mare faraon. El are bucuria de a reda Egiptului clipele de glorie, prin înfrângerea Oamenilor Mării care a distrus total Imperiul Hitit şi au distrus totul în calea lor spre sud. Dupa Ramses III Egiptul a început să sufere un declin economic. Au urmat la tron o mulţime de regi care s-au autointitulat Ramses, datorită renumelui şi cunoştinţelor de care s-a bucurat acesta. Faraonii acestei dinastii sunt: Setnakht, Ramses III, Ramses IV, Ramses V, Ramses VI, Ramses VII, Ramses VIII, Ramses IX, Ramses X, Ramses XI.
    Regatul Nou aduce Egiptului ultimile sclipiri de glorie. Faraonii se războiesc fără încetare în Asia dar, în acelaşi timp, ei înalţă temple splendide în cinstea zeilor şi edifică morminte măreţe pentru rămăşiţele lor pământeşti. Urmează decadenţa, ocupaţia străină, apoi uitarea. Această perioadă istorică oferă prilejul de a prezenta noi faţete ale civilizaţiei egiptene: războiul şi armata, succesiunile faraonice, o religie eretică, pe cât de limitată pe atât de strălucitoare, construirea templelor si relatarea făcuta de diferite cronici ale vremii.
    Arta Regatului Nou
    Departe de a suscita o reînnoire artistică, aşa cum a însemnat Regatul de Mijloc la sfârşitul primei perioade intermediare, Regatul Nou urmează, în succesiune logică, Regatului de Mijloc, în domeniul artistic. Dar el izbucneşte triumfător şi, dupa expresia lui Pierre de Bourguet, „face să pătrundă lumina lui vie şi strălucitoare peste tot." Digresiunea amarniană, compusă din realism brutal, pentru arta statuară, şi dintr-o arhitectură mai sobră, pentru temple, nu va reuşi sa frâneze acest entuziasm care va cuprinde întreaga ţară, până la hotarele cu Nubia.
    Cele mai numeroase vestigii arhitecturale ale artei egiptene pe care le admirăm în ziua de azi provin din Regatul Nou. Egiptul antic pe care-l descoperă turiştii în valea Nilului este (cu excepţia Marilor Piramide) Egiptul Regatului Nou.
    Templele de la Karnak, Luxor, Deir el-Bahari, Abu-Simbel sau admirabilele realizări ale necropolei tebane sunt exemplele sale edificatoare. Aici se atinge o neîntrecuta culme a artei arhitecturale egiptene, care se defineşte şi prin gigantism, dacă luăm ca exemplu realizările colosale ale lui Ramses al ll-lea.
    Arta statuară, care a sintetizat diferitele şcoli ale Regatului de Mijloc, îi adaugă elemente noi, cum sunt cele importate din Asia, caracterizate prin moliciune şi supleţe, înlăturând rigiditatea severă. Artiştii depăşesc reprezentarea naturalistă şi se străduiesc să redea o anumită realitate interioară a subiectului, ceea ce constituie şi explică farmecul şi eleganţa unor statui. Frumuseţea înlocuieşte adevărul, vigoarea şi forţa cedează locul farmecului şi seducţiei plastice, în acest gen, una din capodoperele de la începutul Regatului Nou este admirabila statuie a marelui Tutmosis al lll-lea. mergând pe cele „nouă arcuri".
    Ar fi atâtea lucruri de spus despre arhitectură şi sculptură încât am fi tentaţi să neglijăm celelalte arte. Si, cu toate acestea, am putea discuta la infinit despre bijuterii, mobilier funerar, diferite obiecte de uz casnic, bronzuri, ceramică. Si s-ar cuveni să acordam un loc deosebit picturii, pentru care Regatul Nou a fost epoca de aur, iar artiştii săi se numără printre cei mai de seamă, din toate timpurile.
    A treia perioadă intermediară
    Situată între 1070 - 712 î.e.n. În a treia perioadă intermediară, s-a înregistrat o fragmentare a Egiptului şi intervenţia libanezilor şi a etiopienilor.
    Dinastia a XXI-a 1070 - 945 î.e.n. Declinul Egiptului a început să se manifeste încă de la începutul dinastiei a XXI-a întemeiate de Smendes. Acesta a transferat capitala de la Per-Ramses la Tanis, într-o tentativă extremă de a sărbatori controlul asupra ţării şi de a menţine contractele cu străinătatea. Toate acestea s-au întâmplat chiar dacă influenţa politică a Egiptului asupra teritoriilor vecine era demult pierdută. Peste autoritatea faraonilor aflaţi la putere în Deltă s-a suprapus cea a teocraţiei sacerdotale tebane. În Egiptul de Sus, în tot acest timp a intrat în joc noua forţă a generalilor libieni, al căror suveran Tanit Osorkon a fost primul reprezentant.
    Dinastia a XXII-a şi a XXIII-a 945 - 712 î.e.n. Urcarea pe tron a suveranilor de origine libiană a fost considerată de dinastia a XXII-a, numită şi cea libiană, având capitala la Bubastis, în Deltă. Încă de la primul suveran al acestui neam, Sesonk I, s-a exercitat o duelitate a puterii în Egipt între Bubastis şi Teba, fapt care a determinat un dezechilibru. Aceasta autoritate s-a deteriorat după aproape un secol, când, începând cu Sesonk al II-lea, Egiptul s-a fragmentat în trei state independente: unul corespunzând dinastiei a XXII-a, cu capitala la Bubastis; al doilea aparţinând dinastiei a XXIII-a, cu capitala la Tanis, iar al treilea era condus în mod independent de marii sacerdoţi a lui Amon.
    Dinastia a XXV-a (Nubia şi Teba) 770 - 712 î.e.n. Independenţa statului teban a ajuns la sfârsit când suveranul dinastiei a XXIII-a, Osorkon al III-lea, a numit-o pe fiica sa „divina adoratoare a lui Amon”, încredinţându-i controlul direct asupra Tebei. Totuşi, aceasta situatie a durat puţin, care, în cele din urmă, fărâmiţează Egiptul înainte de a fi parţial cucerit de catre un suveran nubian.
    Perioada târzie
    Dinastia a XXV-a (Nubia şi tot Egiptul) 712 - 664 î.e.n. În adevăr, nubienii, care se desprinseseră, de câteva secole, de imperiul egiptean, întemeiaseră la Napata un regat independent, puternic influentat de cultura egipteana, fiind credincioşi ai cultului lui Amon. în 712 î.e.n., Pianki a fost ales rege al acestui oraş, actualul Karina, aşezat în centrul Sudanului, în aval de a patra cataractă a Nilului. Pianki cucereste Egiptul şi fondează dinastia a XXV-a.
    Armatele asiriene ale regelui As-sarhaddon străbat Sinai şi atacă Egiptul. Este un adevărat dezastru, în mai puţin de două săptămâni ele ajung la Memphis, asediază oraşul şi îl cuceresc curând. Armatele egiptene sunt înfrânte, una câte una. Guvernul asirian stăpâneşte delta, iar monarhii din sud îi plătesc tribut.
    Taharqua, faraonul nubian, recucereşte Memfis în 669 î.e.n. Nu este decât un răgaz, în 666 î.e.n., Asurbanipal, fiul lui Assarhaddon, trimite în Egipt forţe considerabile. Memphis şi Teba sunt ocupate; apoi asirienii părăsesc Egiptul, lăsând, însă, câteva trupe de ocupaţie.
    Tanutamon, succesorul lui Taharqua, restabileşte într-o oarecare măsură, dreptul său de a-şi exercita autoritatea asupra deltei: dar veleităţile sale de recucerire primesc o replica cumplită din partea asirienilor, în 664 î.e.n. Ţara este distrusă. Teba, cel mai mare şi mai frumos oraş al Egiptului, este naruit. Masacrele sunt îngrozitoare şi secole de-a rândul rămân întipărite atât în mintea egiptenilor, cât şi a altor popoare orientale. Dinastia nubiană nu se reface după această înfrângere, iar Tanutamon este constrâns să se înapoieze la Napata, unde succesorii săi vor menţine, multe secole de-a rândul, un regat independent. Cu toată civilizaţia sa egipteană, care, de altfel, se va africaniza treptat, acest Sudan nubian a parasit Egiptul definitiv.
    Dinastia a XXVI-a (Sais) 664 - 525 î.e.n. Prinţ al Saisului, oraş al deltei, Psammetic l (663-609), alungă asirienii din Egipt şi întemeiază dinastia a XXVI-a. Egiptul cunoaşte atunci o epocă de reînoire; civilizaţia sa va străluci pentru ultima oară pe pământ asiatic sau nubian...mic răgaz îngăduit înaintea căderii definitive.
    Încercând să-şi regăsească unitatea culturală: Egiptul se întoarce către trecutul său glorios, cel al monarhilor absoluţi din Regatul Vechi. Cultul divinităţilor asiatice, care se impusese treptat, este părăsit. Se revine la puritatea originară a teologiei egiptene. Sunt readuse la lumină şi cinstite Textele Piramidelor, se copiază, cu fidelitate glacială, statuile ale căror trăsături erau deja rigide, din Regatul Vechi; basoreliefurile caută să se inspire din cele care împodobesc anticele mastabale.
    Arta saită, ultima licărire a artei egiptene, nu va regăsi forţa şi vigoarea vremurilor străvechi. Arhaismul sait nu este decât o renaştere artificiala; geniul civilizaţiei egiptene a apus definitiv, mistuindu-se în decadenţă.
    Dinastia a XXVII-a (Persană) 525 - 404 î.e.n. Egiptul întreg este invadat, până la graniţele cu Nubia; începe dinastia a XXVII-a, cuprinzând faraonii de obârşie persană: Cambize (525-522), care moare nebun, în Siria: Darius l (522-485), care reorganizează Egiptul după propriile sale legi ancestrale şi este învins de greci la Maraton; Xerxes (485-464) care trebuie să stăpânească o răscoală egipăteană, ivită la sfârşitul domniei tatalui sau: Artaxerxes l (464-424), care trebuie să trimita 300000 oameni în Egipt pentru a pune capăt unei rebeliuni importante, şi Darius II (424-404), care pierde Egiptul.
    Dinastia a XXVIII-a 404 - 399 În 404, după un lung război de neatârnare, dus de Amyrtee (404-398), conducătorul partidului national, acesta devine rege şi fondează dinastia a XXVIII-a a Egiptului. Cele două dinastii următoare, chiar dacă domnesc asupra întregului Egipt, nu pot înlătura necazurile pe care le îndura un popor de atâtea secole: decadenţa civilizaţiei, autoritatea marilor dregători locali, certurile dinastice necontenite, importanţa crescândă a mercenarilor străini (mai ales greci), ameninţarea prezentată de împărăţiile asiatice.
    Dinastia a XXIX-a 399 - 380 î.e.n. Cinci regi aparţin dinastiei a XXIX-a: Neferites l, Mutis, Psammutis, Achoris si Neferites II.
    Dinastia a XXX-a 380-343 î.e.n. Este reprezentată de trei regi: Nectanebo l, Teos si Nectanebo II. Nectanebo II are de înfruntat opoziţia celor credincioşi dinastiei a XXIX-a.
    A doua perioadă Persană 343 - 332 î.e.n. în Persia, Artaxerxes III (358-338) decide să recucerească Egiptul. El eşuează prima dată, în 351 î.e.n. Dar, în 343-342 î.e.n., iarna, el întruneşte o armată formidabilă, de 300000 oameni, sprijinită şi de o flotă de 300 corăbii. Atacat pe mare şi pe uscat, Egiptul este repede învins. Nectanebo II se refugiază în Egiptul de Sus, care este cucerit definitiv de perşi, în 341. Trei suverani perşi vor stăpâni succesiv valea Nilului: Artaxerxes III, apoi Arses (338-335) şi Darius III (335-330).
    Perioada Greco-Romană
    Dinastia macedoneană 332 - 304 î.e.n. În 332 î.e.n., Alexandru cel Mare, după ce l-a învins pe Darius III la Issos, „eliberează" ţara. În noiembrie 332 î.e.n. pătrunde în Egipt unde nu întâlneşte rezistenţă. A reuşit prin ofrande aduse lui Amon să se declare fiu al zeului ceea ce-i dădea dreptul de a moşteni tronul Egiptului. El a mai întemeiat în Egipt şi un oraş pe care l-a numit Alexandria (332/331 î.e.n.) aici construindu-se mai târziu una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, farul din Alexandria. Farul din Alexandria se ridica înalt deasupra insulei, în port. Focul din vârful său ardea zi şi noapte, ghidând navele pierdute în valurile furtunilor. În fiecare zi, căruţe trase de cai cărau tone de lemn înăuntrul turnului pentru a menţine focul aprins. Alexandru a întrerupt consolidarea imperiului în 3 iunie 323 î.e.n. datorită sănătăţii sale având să se stingă din viaţă la 13 iunie 323 î.e.n. la vârsta de numai 33 de ani, murind fără a-şi desemna un succesor.
    Dinastia ptolemeică 304 - 30 î.e.n. Ptolemeu I Soter, unul dintre cei mai străluciţi generali ai lui Alexandru, devine satrap (guvernator) al Egiptului punând bazele celui mai puternic stat militar-birocratic al lumii elenistice. Adoptă titlul de rege întemeind dinastia ptolemeică/lagidă - Egiptul Lagid care cuprindea Egiptul până la prima cataractă şi Cyrenaica.
    274 î.e.n. Începe conflictul de 150 de ani cu Regatul Seleucid pentru posesiunile din sudul Siriei.
    116 î.e.n. Egiptul Lagid este împărţit în 3 state.
    74 î.e.n. Cyrenaica devine provincie romană.
    48-47 î.e.n. Războiul Alexandrin, disputa dinastică dintre Cleopatra VII şi fratele ei Ptolemeu XIII. Caesar întervine şi o instalează pe tronul Egiptului pe Cleopatra.
    47-30 î.e.n. Domnia Cleopatrei care încearcă, cu ajutorul lui Caesar şi ulterior al lui Marcus Antonius, să restabilească vechile graniţe ale REgiptului Lagid.
    30 î.e.n. Capitularea Alexandriei şi sinuciderea Cleopatrei şi a lui Marc Antonius. Egiptul, ultimul stat elenistic este cucerit de Octavianus şi transformat în provincie romană.
    Împăraţii romani 30 î.e.n. - 395 e.n. După cucerirea de către Octavianus, egiptul devine o provincie romană administrată direct de un prefect al împăratului. Pentru următorii 600 de ani, Egiptul a fost coşul de pâine al Romei, aducând imperiului transporturi constante de făină. Împăraţii luau de asemenea aur şi argint din minele Egiptului. Dar pe de altă parte, Egiptul a "cucerit" Roma. Romanii mândri, impresionaţi de monumentele, oamenii şi cultura antică a Nilului, au imitat multe tradiţii egiptene chiar şi în moarte. Integrarea Egiptului în Imperiul roman duce la o influenţă culturală asupra culturii romane. Astfel la Roma, se dezvolta cultul lui Osiris şi Isis. Romanii bogaţi din Egipt îşi conservau trupurile, după moarte, în mumii. Artiştii pictau portretul persoanei decedate şi îl ataşau sicriului, la fel ca măştile din Egiptul Antic.
    Lovit şi n-am renunţat! Prăbuşit, dar am renăscut
    Ad hunc locum Curia advisari vult. Lege, quaeso!
    Ελληνική Δημοκρατία Ελευθερία και ευτυχία

Pagina 4 din 13 PrimaPrima 1234567 ... UltimaUltima

Etichete pentru acest subiect

Permisiuni postare

  • Nu poţi posta subiecte noi
  • Nu poţi răspunde la subiecte
  • Nu poţi adăuga ataşamente
  • Nu poţi edita posturile proprii
  •