Legenda Atlantidei

[Asfaloth]

As vrea sa ii multumesc mamei, tatei, prietenilor si fanilor mei... ma rog, nu chiar. Doar lui veetrok, balieca, slim si andi

Indraznesc si eu sa ma alatur si eu celor care incearca ceva narativ pe aci. Am pornit mai mult in gluma, dar din gluma in gluma au ajuns sa imi fluture niste idei marete prin cap. Am mai scapat din cele ce ma aglomerau in RL si am zis sa incerc, sa vedem ce iese. As fi vrut sa termin de scris mai intai, dar unu la mana sunt o putoare si nu stiu cnd voi termina, si doi la mana m-a rugat azi cineva sa scriu pe forum. Asa ca bucatele ce vor urma sunt cu dedicatie.

[Asfaloth]

„Candva demult, in vremuri care se pierd in negura inceputurilor de timp, a avut loc o batalie crancena. S-au infruntat atunci, aproape de facerea Lumii, doua puternice semintii: cea a titanilor si cea a puternicilor zei olimpieni. In cele din urma, invingatori din aceasta confruntare pentru suprematia asupra lumii au iesit zeii.

Trei frati au luat atunci in stapanire lumea. Incruntatul Hades a coborat si si-a stabilit imparatia in intunecata lume subterana, unde domneste asupra celor raposati. Maretul Zeus s-a inscaunat in Cer, ca Domn al vazduhului. Aprigului Poseidon i-au revenit apele inspumate ale Oceanului. Muritorii care vietuiesc pe Pamant sunt supusi influentei si capriciilor tuturor zeilor olimpieni si le arata cinstire deopotriva, pentru a nu le starni mania asupra-le.

Hades s-a retras in afunduri, in imparatia sa subterana iar Zeus si-a ocupat locul cuvenit pe varful incununat de nori al muntelui Olimp. Stapanul Marilor, Poseidon, a ales sa isi faca salasul pe insula numita Atlantida.”

Stateam cu privirea pironita in zare, cu picioarele bine infipte pe puntea vasului. Navigam de saptamani bune si totusi cu tangajul vasului nu ma obisnuisem inca. Ma facea sa ma simt de parca as fi sarit calul la butoiul cu vin. O briza usoara facea sa imi fluture mantia. Era senin si un soare bland de septembrie tarziu incalzea puntea. Ape albastre, vazduh albastru... iar eu pe corabie – un mic punct negru intr-o mare de albastru. Corabia aluneca inainte, spintecand valurile usoare, cu vant prielnic in panze. Am zambit in sinea mea. Se pare ca Poseidon ne era binevoitor.

[balieca]

In ritmul asta vom fi nevoiti sa facem un curent literar (Tribulismul)!
Tot respectul pentru curajosi si talentati! Tu faci parte din ambele categorii!

[Asfaloth]

multumesc


Trezindu-ma din reverie, am incercat sa imi dau seama care era cauza intreruperii bruste a viselor mele cu ochii deschisi. Am realizat ca batranul Kun, care citise pana atunci cu voce tare, tacuse. M-am intors spre el. Batranul Kun era un marinar carunt, cu o barba deasa si ingrijita. Degaja un aer de intelepciune pe care sfaturile sale, oferite cu voce domoala il confirmau intotdeauna. Asta cand situatia era serioasa. In rest, era cel mai ironic batranel pe care il cunoscusem vreodata.

Sedea pe un butoi langa parapet si tinea pe genunchi, deschisa, o carte mare si groasa, legata in piele roscata. Paginile erau galbejite de vreme, iar pe alocuri scrisul impodobit elegant era sters, poate de la multele degete care se plimbasera pe randuri de-a lungul timpului. Batranul Kun era aplecat asupra tomului sau, incruntat de concentrare in incercarea de a descifra ceva.

- Da-te la o parte, Agrael. E suficient ca ma lasa vederea, nu trebuie sa imi stai si tu in lumina. Si Platon asta... mai mic nu putea scrie, nici sa fi vrut, pufni el suparat.

[SlimSlick]

Felicitari si spor la scris, taty. Se prezinta frumoasa si inspirata naratiunea... Astept continuarea. Talent ai, asa ca .. da-i bataie.

Eventual, nu strica nici aici niste imagini mai sugestive, ramane la aprecierea naratorului daca ele ajuta sau nu.

[lordul]

primul comment la care m-am gandit il vei afla in particular pe forum spun asta:

BRAVO!!! mai ai putin si ma ajungi la talent(prea multa lauda strica)

[Asfaloth]

BlooM... alea vin in varianta PDF, cand o fi gata.
Ideea e de trilogie, ca se poarta trilogiile Lordule... eu zic sa te ferchezuiesti de pe acu', in partea a treia ai rol important



M-am conformat. Nu era momentul sa il enervez. Nu prea credeam eu ca Platon ar fi tinut in mana cartea aceea, dar nici nu mi-as fi pariat butoiul de vin din cabina ca nu era asa. De la Mos Kun te puteai astepta la asemenea surprize. Apropiindu-ma astfel incat sa nu ii stau in lumina, am vazut ca ceea ce se chinuia sa descifreze era un text scris pe verticala pe marginea paginii, in dreptul paragrafelor pe care mi le citise cu voce tare. Era scris tare micut si inghesuit si pe deasupra in afurisitele alea de litere grecesti.

- Ce zice acolo? Teoria aceea cu Coloanele lui Hercule?

- Heracle!, a izbucnit Mos Kun enervat. De cate ori sa va tot spun? Omul ala era grec si il chema Heracle! De ce trebuie voi sa importati tot soiul de neologisme si sa denaturati faptele istorice cu poleieli din astea straine?

Intrasem pe teren minat. Batranul Kun, marinarul, era adeptul preciziei. De fapt, al Preciziei. Mai mult ca sigur pentru el se scria cu majuscula.

Puteam sa inteleg asta atunci cand facea calculele legate de navigatie. La urma urmei, ne doream sa ajungem in Atlantida, nu in cine stie ce alt taram uitat de lume. Lasam placerea descoperirii de pamanturi noi cautatorilor de El Dorado si vanatorilor de mirodenii. Noi cautam pamanturi vechi. Noi cautam Atlantida.

Puteam sa inteleg precizia si atunci cand venea vorba de elaborat un plan de atac asupra inamicilor. Vazusem destui nobili morti la viata mea pentru a nu ii subestima importanta in batalie. Cu precizia in vorbe, nu prea ma aveam eu bine, recunosc. Asta era meseria diplomatilor, definire de situatii, contracte si alte cele. Stiu asta, pentru ca am incercat. Nu e de mine. Mie sa imi dati arma in mana, nu vorba in gura.

[lordul]

Text original Asfaloth

Lordule... eu zic sa te ferchezuiesti de pe acu', in partea a treia ai rol important

Nu-mi spune... sunt Zeus

[Asfaloth]

mdeah... sigur

-----------------

In consecinta, am incercat sa trec peste moment, fara sa il mai supar prea tare pe Batranul Kun.

- Coloanele lui Heracle... despre asta scrie?

- Mda, mormai Kun. Ma uitase deja, pe mine si pe Hercule. Se adancise in descifrarea textului. Il transcria pe un petec de hartie. M-am aplecat nitel pentru a vedea ce scrie, dar gandurile mele zburasera deja inaintea corabiei. Zburau deasupra Oceanului, regatul lui Poseidon inspre salasul sau pe aceasta Lume. Spre Atlantida.

Cuvintele pe care le zaream formandu-se sub pana Batranului Kun pareau desprinse din povestile copilariei. Imi evocau deopotriva serile cand le ascultasem povestite de veterani in sala de ospete, ascunzandu-ma in umbra coloanelor, pentru ca nimeni sa nu ma descopere si sa ma trimita sa imi vad de treburile mele (treaba de capatai la ora aceea trebuind sa fie somnul), cat si imaginile pe care ele le nasteau in mintea mea, la fel de vii de parca ar fi fost amintiri si nu plasmuiri.

"o mare putere care neprovocata... expeditie impotriva Europei si Asiei... din Oceanul Atlantic... o insula situata dinaintea stramtorii numite Coloanele lui Heracle, mai vasta decat Libia si Asia la un loc... un maret si minunat Imperiu care domnea peste aceasta insula si inca multe altele...".

Toate acestea le pareau unora legende. Pentru mine, erau aievea.