DeletedUser
un adevarat maestru al cuvintelor....onor tie
DeletedUser28078
mai vreeeeeem!!!!!..... unde ai umblat pina acum? treci pe aici mai des!
DeletedUser1079
Militarii trag rachete şi băieţii merg la fete
Curelele late de piele ale raniţei excesiv încărcate lăsaseră urme adânci, roşii-vineţii, peste claviculele mele. Piciorele îmi erau umflate şi pline de beşici crescute peste fostele beşici, ca o încrengătură coralieră. Şosetele musteau de la apa adunată în încălţări. Pe spatele ars, cămaşa slinoasă şi tocită se lipise de la şiroaiele de apă amestecate cu sudoarea cu iz marin. Slăbisem cinci kilograme în cele două săptămâni şi soarele mă înnegrise dându-mi un uşor aer de beduin subnutrit. Nu vroiam decât să intru la duş. Trebuia să mă mişc repede pentru că riscam să nu mai am loc. Deşi m-am grăbit, la duşuri deja era forfotă. Patruzeci de trupuri dezgolite la şase cabine de duş. Unii se înghesuiau la chiuvete mai ceva ca indienii în Gange. În două minute totul era numai un abur, spumă şi gălăgie. Involuntar mă gândeam cum ar fi fost să fie doar femei acolo. Fără îndoială că era mai multă organizare, dar eu mă gândeam la îmbăiere propriu zis, ca o filmare în slow motion pentru onanişti. Noi însă nici nu plecam privirea (ne cunoşteam prea bine capabilităţile, ne-am fi putut aşeza în formaţie pe mărimi şi forme fără probleme). Contactele, voluntare sau nu, în astfel de momente erau inevitabile, însă toată lumea era grăbită şi nu băga în seamă. Nici nu ştiu cum m-am schimbat şi am tăiat-o spre cămine impasibil la ploaia care mă biciuia din nou. Nimic nu mai conta. Eram parcă târât de o erecţie cu voinţă proprie. Aveam o prietenă moldoveancă, de dincolo de Prut, foarte frumoasă şi dezgheţată. Contrar prejudecăţilor cuminte. Cu un accent foarte pronunţat pe care-l găseam sexy. De nenumărate ori o puneam să povestească ceva doar să-i aud accentul şi-i sorbeam fiecare cuvânt cu un aer de copil aflat în faţa personajului preferat din lumea lui Disney. Revederea a fost plină de bucurie şi înflăcărare. Deşi sunt un bărbat atipic din punct de vedere al poziţiei în clasamentul preferinţelor pe care îl ocupă sexul oral am primit bucuros cadoul şi am adormit liniştit, convins fiind că nu voi rămâne dator în week-endul care ne aştepta, doar aveam atâta timp… Chiar toată viaţa cum credeam pe atunci…
Curelele late de piele ale raniţei excesiv încărcate lăsaseră urme adânci, roşii-vineţii, peste claviculele mele. Piciorele îmi erau umflate şi pline de beşici crescute peste fostele beşici, ca o încrengătură coralieră. Şosetele musteau de la apa adunată în încălţări. Pe spatele ars, cămaşa slinoasă şi tocită se lipise de la şiroaiele de apă amestecate cu sudoarea cu iz marin. Slăbisem cinci kilograme în cele două săptămâni şi soarele mă înnegrise dându-mi un uşor aer de beduin subnutrit. Nu vroiam decât să intru la duş. Trebuia să mă mişc repede pentru că riscam să nu mai am loc. Deşi m-am grăbit, la duşuri deja era forfotă. Patruzeci de trupuri dezgolite la şase cabine de duş. Unii se înghesuiau la chiuvete mai ceva ca indienii în Gange. În două minute totul era numai un abur, spumă şi gălăgie. Involuntar mă gândeam cum ar fi fost să fie doar femei acolo. Fără îndoială că era mai multă organizare, dar eu mă gândeam la îmbăiere propriu zis, ca o filmare în slow motion pentru onanişti. Noi însă nici nu plecam privirea (ne cunoşteam prea bine capabilităţile, ne-am fi putut aşeza în formaţie pe mărimi şi forme fără probleme). Contactele, voluntare sau nu, în astfel de momente erau inevitabile, însă toată lumea era grăbită şi nu băga în seamă. Nici nu ştiu cum m-am schimbat şi am tăiat-o spre cămine impasibil la ploaia care mă biciuia din nou. Nimic nu mai conta. Eram parcă târât de o erecţie cu voinţă proprie. Aveam o prietenă moldoveancă, de dincolo de Prut, foarte frumoasă şi dezgheţată. Contrar prejudecăţilor cuminte. Cu un accent foarte pronunţat pe care-l găseam sexy. De nenumărate ori o puneam să povestească ceva doar să-i aud accentul şi-i sorbeam fiecare cuvânt cu un aer de copil aflat în faţa personajului preferat din lumea lui Disney. Revederea a fost plină de bucurie şi înflăcărare. Deşi sunt un bărbat atipic din punct de vedere al poziţiei în clasamentul preferinţelor pe care îl ocupă sexul oral am primit bucuros cadoul şi am adormit liniştit, convins fiind că nu voi rămâne dator în week-endul care ne aştepta, doar aveam atâta timp… Chiar toată viaţa cum credeam pe atunci…
DeletedUser1079
Pledoarie pentru blonde
Deşi se spun multe bancuri cu tine eu te iubesc, blonda mea! Te iubesc din prima clipă deşi nu a fost chiar dragoste la prima vedere. Recunosc că m-ai atras şi vizual, dar a trebuit puţin mai mult pentru a te pune unde-ţi e locul. Nu m-am mai bucurat de mult de tine, poate din cauza ploilor putrede care cad necontenit, te-am înşelat de multe ori în tot acest timp, doar sunt bărbat şi prietenii adoră astfel de dovezi de masculinitate. Nu ştiu, sărmanii, că eu mor câte puţin de fiecare dată când nu-mi eşti tu pe buze. Sincer nici nu ştiu de ce te iubesc, poate doar pentru senzaţiile pe care le trezeşti în mine, dar cred că se pune şi pentru atât. Unde eşti? Unde eşti cu vara ta cu tot? Te aştept să-mi răcoreşti zilele, bere blondă, indiferent de marca ta!
Deşi se spun multe bancuri cu tine eu te iubesc, blonda mea! Te iubesc din prima clipă deşi nu a fost chiar dragoste la prima vedere. Recunosc că m-ai atras şi vizual, dar a trebuit puţin mai mult pentru a te pune unde-ţi e locul. Nu m-am mai bucurat de mult de tine, poate din cauza ploilor putrede care cad necontenit, te-am înşelat de multe ori în tot acest timp, doar sunt bărbat şi prietenii adoră astfel de dovezi de masculinitate. Nu ştiu, sărmanii, că eu mor câte puţin de fiecare dată când nu-mi eşti tu pe buze. Sincer nici nu ştiu de ce te iubesc, poate doar pentru senzaţiile pe care le trezeşti în mine, dar cred că se pune şi pentru atât. Unde eşti? Unde eşti cu vara ta cu tot? Te aştept să-mi răcoreşti zilele, bere blondă, indiferent de marca ta!
DeletedUser35749
Frumoasa si amuzanta, bravo )) Mai asteptam.
)) Mai asteptam.DeletedUser1079
Este cunoscut faptul ca muzica ne creaza stari la fel cum starile noastre influenteaza ce muzica ascultam la un moment dat. Azi am chef de viata si vreau sa va molipsesc si pe voi. Fie ca acordurile topului meu sa va faca macar sa dati din fund daca nu aruncati cu sutiene si chiloti in DJ, recte eu!
Numarul 5 - pentru ca vreau ca anul asta sa fac turul tarii avand doar chiloti de schimb si bani
Numarul 4 - pentru ca doar in bratele cuiva poti aprecia frumusetea unei zile
Numarul 3 - pentru ca ai nevoie de putere oricand
Numarul 2 - pentru ca ai o singura viata si e pacat sa o dormi
Numarul 1 - pentru ca sunt dependent de multe lucruri
si acum joooos textilaaaaaa!
Numarul 5 - pentru ca vreau ca anul asta sa fac turul tarii avand doar chiloti de schimb si bani
Numarul 4 - pentru ca doar in bratele cuiva poti aprecia frumusetea unei zile
Numarul 3 - pentru ca ai nevoie de putere oricand
Numarul 2 - pentru ca ai o singura viata si e pacat sa o dormi
Numarul 1 - pentru ca sunt dependent de multe lucruri
si acum joooos textilaaaaaa!
DeletedUser1079
Avatarii menestrelului Balieca
Ochiul închis afară, înlăuntru se deşteaptă! Ca al poetului. Ca al lui Mahomed, numele lui Alah fie lăudat! Iar al meu când se deşteaptă hoinăreşte. Hoinăreşte prin trecutele vieţi, prin viitoarele, ca într-o trecere în revistă a imaginarelor reîncarnări.
Ploaia desfundase drumurile. De două zile nu ieşisem din cort. Pe de-o parte să nu-mi ruginească armura, pe de alta că mă apucau pandaliile dacă simţeam apa şiroindu-mi pe spate, pe sub cămaşa de zale până în accesoriul vestimentar ce ţinea loc de chiloţi. Din uşa cortului vedeam soldaţii cum cădeau în depresie unul câte unul şi eram conştient că doar o încleştare, o mini-bătălie i-ar fi scos din starea asta. „ Mâine, orice ar fi, îi las să jefuiască un sat două, eventual şi să incendieze nişte gospodării” gândesc eu sensibilizat de apatia oştenilor mei.
Cunosc pădurile Alsaciei destul de bine, dar nu pot lăsa la întâmplare o bătălie decisivă. Prin urmare, îmi iau doi generali de încredere şi în goana cailor părăsim tabăra şi plecăm în recunoaştere pentru a alege noi locul unde moartea va zâmbii cu toţii dinţii ei perfecţi. Ajungem la o gospodărie izolată. Descălecăm şi intrăm trufaşi cu gândul de a culege informaţii de la localnici.
- Bienvenue! ne întâmpină gazda. Era un zdrahon blond, nemţălău după parerea mea.
- Nous voulons, ce ai pe aici de manger!
- Mais, oui! Mintenaş! ne pofti gazda la masă.
Golirăm câte două carafe de vin până să vina friptura. Însă friptura nu ne-a fost adusă de zdrahon. Aşa a apărut în scenă o minunăţie de nemţoaică, cu două cosiţe groase, cu braţe rotunde şi incredibil de albe, cu pistrui pe nas şi obraji, cu ochi albaştri speriaţi ca de căprioară încolţită. Brusc friptura nu mai era principala atracţie. Ameţiţi de vin, am început toţi trei să ne hlizim şi să devenim soldaţi galanţi: o ciupeam de fund de fiecare dată când trecea pe aproape. Cum era de aşteptat, nemţălăul, neţinând cont că eram de viţă nobilă, p.l.m., cavaleri, a sărit cu pretenţii şi cu un topor. Contele de Parmierre i-a retezat mâna cu tot cu topor şi l-a privit în ochi în timp ce-i străpungea pieptul. Le Favre deja începuse s-o jumulească de fuste pe Inga. Scărbit de ceea ce văd l-am îmbrâncit pe nemernic şi i-am dat două palme pentru incredibila şi josnica faptă. Suntem cavaleri sau nu mai suntem? Păi nu avem nici un respect? Trebuie să fiu primul, merde! Şi în frunte cu mine, cel mai mare în rang, ne-am bucurat de blondă în reprize scurte asezonate cu friptură şi vin!
VA URMA
Ochiul închis afară, înlăuntru se deşteaptă! Ca al poetului. Ca al lui Mahomed, numele lui Alah fie lăudat! Iar al meu când se deşteaptă hoinăreşte. Hoinăreşte prin trecutele vieţi, prin viitoarele, ca într-o trecere în revistă a imaginarelor reîncarnări.
Ploaia desfundase drumurile. De două zile nu ieşisem din cort. Pe de-o parte să nu-mi ruginească armura, pe de alta că mă apucau pandaliile dacă simţeam apa şiroindu-mi pe spate, pe sub cămaşa de zale până în accesoriul vestimentar ce ţinea loc de chiloţi. Din uşa cortului vedeam soldaţii cum cădeau în depresie unul câte unul şi eram conştient că doar o încleştare, o mini-bătălie i-ar fi scos din starea asta. „ Mâine, orice ar fi, îi las să jefuiască un sat două, eventual şi să incendieze nişte gospodării” gândesc eu sensibilizat de apatia oştenilor mei.
Cunosc pădurile Alsaciei destul de bine, dar nu pot lăsa la întâmplare o bătălie decisivă. Prin urmare, îmi iau doi generali de încredere şi în goana cailor părăsim tabăra şi plecăm în recunoaştere pentru a alege noi locul unde moartea va zâmbii cu toţii dinţii ei perfecţi. Ajungem la o gospodărie izolată. Descălecăm şi intrăm trufaşi cu gândul de a culege informaţii de la localnici.
- Bienvenue! ne întâmpină gazda. Era un zdrahon blond, nemţălău după parerea mea.
- Nous voulons, ce ai pe aici de manger!
- Mais, oui! Mintenaş! ne pofti gazda la masă.
Golirăm câte două carafe de vin până să vina friptura. Însă friptura nu ne-a fost adusă de zdrahon. Aşa a apărut în scenă o minunăţie de nemţoaică, cu două cosiţe groase, cu braţe rotunde şi incredibil de albe, cu pistrui pe nas şi obraji, cu ochi albaştri speriaţi ca de căprioară încolţită. Brusc friptura nu mai era principala atracţie. Ameţiţi de vin, am început toţi trei să ne hlizim şi să devenim soldaţi galanţi: o ciupeam de fund de fiecare dată când trecea pe aproape. Cum era de aşteptat, nemţălăul, neţinând cont că eram de viţă nobilă, p.l.m., cavaleri, a sărit cu pretenţii şi cu un topor. Contele de Parmierre i-a retezat mâna cu tot cu topor şi l-a privit în ochi în timp ce-i străpungea pieptul. Le Favre deja începuse s-o jumulească de fuste pe Inga. Scărbit de ceea ce văd l-am îmbrâncit pe nemernic şi i-am dat două palme pentru incredibila şi josnica faptă. Suntem cavaleri sau nu mai suntem? Păi nu avem nici un respect? Trebuie să fiu primul, merde! Şi în frunte cu mine, cel mai mare în rang, ne-am bucurat de blondă în reprize scurte asezonate cu friptură şi vin!
VA URMA
DeletedUser1079
2
Ochii mei scrutau orizontul. De dincolo de Valea Lupului eram avertizat de pericolul care ne paşte. „ Vin… de patru ori câte zece… feţe palide… pe mama lor… terminat”. Fumul se înălţa mărind cuvintele. „Pe mama lor” era scris pe jumătate de cer.
Sar pe mustang şi gonesc spre sat. Ajuns acolo mă grăbesc spre colibă. Ştiu că dacă vorbesc cu bătrânii se vor panica şi nu voi avea timp să-mi iau rămas bun de la iubita mea soţie.
- Te-ai întors Cel Pe Care-L Ţine Până-N Zori! strigă de bucurie sărindu-mi în braţe femeia mea.
- Da, scumpă Bunăciune Bronzată Uniform! o sărutai eu tandru. Treci în cort că nu avem mult timp.
Nu pot da amănunte legat de activitatea desfăşurată în cort, dar sunt convins că a fost mai tandru decât ce vă imaginaţi voi, perverşi mici, care sunteţi voi perverşi! Tot ce spun este că trupurile frumos lucrate (mai mult al meu), bronzate (mai mult al ei) şi epilate (mai mult al meu) s-au contopit ridicând un imn al dragostei spre Marele Spirit, Făcătorul cerului şi pământului, al apelor şi tuturor fiinţelor…
Feţele palide au câştigat în deplasare. Dar ce contează? Viaţă după viaţă o caut pe Bunăciune şi de multe ori o şi găsesc. Restul e can-can!
Ochii mei scrutau orizontul. De dincolo de Valea Lupului eram avertizat de pericolul care ne paşte. „ Vin… de patru ori câte zece… feţe palide… pe mama lor… terminat”. Fumul se înălţa mărind cuvintele. „Pe mama lor” era scris pe jumătate de cer.
Sar pe mustang şi gonesc spre sat. Ajuns acolo mă grăbesc spre colibă. Ştiu că dacă vorbesc cu bătrânii se vor panica şi nu voi avea timp să-mi iau rămas bun de la iubita mea soţie.
- Te-ai întors Cel Pe Care-L Ţine Până-N Zori! strigă de bucurie sărindu-mi în braţe femeia mea.
- Da, scumpă Bunăciune Bronzată Uniform! o sărutai eu tandru. Treci în cort că nu avem mult timp.
Nu pot da amănunte legat de activitatea desfăşurată în cort, dar sunt convins că a fost mai tandru decât ce vă imaginaţi voi, perverşi mici, care sunteţi voi perverşi! Tot ce spun este că trupurile frumos lucrate (mai mult al meu), bronzate (mai mult al ei) şi epilate (mai mult al meu) s-au contopit ridicând un imn al dragostei spre Marele Spirit, Făcătorul cerului şi pământului, al apelor şi tuturor fiinţelor…
Feţele palide au câştigat în deplasare. Dar ce contează? Viaţă după viaţă o caut pe Bunăciune şi de multe ori o şi găsesc. Restul e can-can!
DeletedUser1079
3
M-am săturat de nenorocita asta de junglă. Înaintam foarte greu prin desişul verde. Am pierdut trei oameni muşcaţi de lighioane şi şerpi. Din când în când mai apar şi dracii ăia goi cu săgeţile otrăvite. Dar ce nu facem noi pentru aur. Cred că azi ajungem în El Dorado.
- Manuel, morţii de tua madre, que dracu faci, cabron? Pune-ţi coiful pe tărtăcuţă! Nu ştiu cum m-am procopsit cu neinstruiţii ăştia. Mai bine mă duceam într-o cruciadă…
Nu mi-am terminat bine cuvintele şi un zumzet letal s-a abătut asupra noastră. A căzut Manuel, Jose, Miguel, Ramon, Esteban, Exceberia, Fernando, Alberto, Enrique, Alfonso, Pedro, Gheorghe (valahul), Pinto, Raul…
Mă uit uimit la săgeata din mine… Simt o căldură că mă învăluie. Cad şi eu gândind că nu trebuia s-o las pe Isabella pentru tot aurul din lume. Întuneric. Nimic.
M-am săturat de nenorocita asta de junglă. Înaintam foarte greu prin desişul verde. Am pierdut trei oameni muşcaţi de lighioane şi şerpi. Din când în când mai apar şi dracii ăia goi cu săgeţile otrăvite. Dar ce nu facem noi pentru aur. Cred că azi ajungem în El Dorado.
- Manuel, morţii de tua madre, que dracu faci, cabron? Pune-ţi coiful pe tărtăcuţă! Nu ştiu cum m-am procopsit cu neinstruiţii ăştia. Mai bine mă duceam într-o cruciadă…
Nu mi-am terminat bine cuvintele şi un zumzet letal s-a abătut asupra noastră. A căzut Manuel, Jose, Miguel, Ramon, Esteban, Exceberia, Fernando, Alberto, Enrique, Alfonso, Pedro, Gheorghe (valahul), Pinto, Raul…
Mă uit uimit la săgeata din mine… Simt o căldură că mă învăluie. Cad şi eu gândind că nu trebuia s-o las pe Isabella pentru tot aurul din lume. Întuneric. Nimic.
DeletedUser1079
4
Aburii mă învăluiau ca ceaţa lăptoasă văile din Edo. Apa fierbinte mă moleşise teribil. Ashita se apropie şi cu ochii în pământ m-a şters cu grijă ajutându-mă să părăsesc baia reconfortantă. Cu o singură mişcare a mâinii i-am desfăcut chimonoul lăsând-o în toată splendoarea trupului ei gol. A plecat ochii parcă sfioasă, dar nu am zărit nici o urmă de stânjeneală. Am tras de beţele din păru-i negru ca de smoală şi acesta îi căzu pe umerii goi. Păsări ciripeau afară bucuroase parcă de spectacolul oferit de natură: înfloriseră cireşii. Mâinile mele au început să exploreze abia atingând, culegând şi oferind fiori. Nici o clipă privirile noastre nu se întâlneau şi asta era frustrant. Nu mai existau ranguri, eram doar două trupuri, două suflete gata să se ridice spre cer. Inimile începuseră să se grăbească. Mâinile mele începuseră să strângă. Gemea. Durere şi plăcere. Intrarea în Templu a fost ca o cascadă de senzaţii… Dincolo de cuvinte, spre necuvinte. Minute în şir am fost una cu zeii. Minute în şir am fost nemuritor. Explozia de final a fost covârşitoare, ca un joc între viaţă şi moarte, răvăşitoare, cutremurătoare. Fără cuvinte m-am îndreptat spre cuvinte. M-am aşezat în faţa papirusului şi cu mişcări sigure de pensulă am aşternut:
„ În mare
Cerul arde-
Apune soarele”
Aburii mă învăluiau ca ceaţa lăptoasă văile din Edo. Apa fierbinte mă moleşise teribil. Ashita se apropie şi cu ochii în pământ m-a şters cu grijă ajutându-mă să părăsesc baia reconfortantă. Cu o singură mişcare a mâinii i-am desfăcut chimonoul lăsând-o în toată splendoarea trupului ei gol. A plecat ochii parcă sfioasă, dar nu am zărit nici o urmă de stânjeneală. Am tras de beţele din păru-i negru ca de smoală şi acesta îi căzu pe umerii goi. Păsări ciripeau afară bucuroase parcă de spectacolul oferit de natură: înfloriseră cireşii. Mâinile mele au început să exploreze abia atingând, culegând şi oferind fiori. Nici o clipă privirile noastre nu se întâlneau şi asta era frustrant. Nu mai existau ranguri, eram doar două trupuri, două suflete gata să se ridice spre cer. Inimile începuseră să se grăbească. Mâinile mele începuseră să strângă. Gemea. Durere şi plăcere. Intrarea în Templu a fost ca o cascadă de senzaţii… Dincolo de cuvinte, spre necuvinte. Minute în şir am fost una cu zeii. Minute în şir am fost nemuritor. Explozia de final a fost covârşitoare, ca un joc între viaţă şi moarte, răvăşitoare, cutremurătoare. Fără cuvinte m-am îndreptat spre cuvinte. M-am aşezat în faţa papirusului şi cu mişcări sigure de pensulă am aşternut:
„ În mare
Cerul arde-
Apune soarele”
DeletedUser1079
5
Parfumul trandafirilor din grădină mă învăluia. Cerul însângerat la orizont accentua tabloul ireal din faţa mea. Peste tot opulenţă, marmură, ziduri puternice, slujitori grăbiţi să nu-mi deranjeze ochii însetaţi de frumos. De la înălţimea terasei palatului care domina Babilonul zăream forfota din oraşul care nu doarme niciodată. Negustorii şi cumpărătorii creau o forfotă de nedescris, departe de mine şi ca locaţie şi ca lume. Eu eram din altă lume. Aveam în comun doar nemărginita dragoste şi supuşenie faţă de Iştar, zeiţa fecundităţii şi a războiului. Două lucruri regretam. Primul că nu voi putea niciodată să cuprind tot imperiul cu privirea în acelaşi timp. Poate dacă aş fi şoim şi aş zbura destul de sus aş reuşi, dar asta nu se va întâmpla niciodată. Al doilea că nu puteam avea un urmaş. Ani de zile nici o supusă din haremul meu nu m-a binecuvântat cu un moştenitor. Poate slăvita zeiţă îmi dăruia lumea prin puterea armelor, dar îmi lua bucuria unui fiu.
Toate aste sper să se sfârşească azi, odată cu noul oraş cucerit şi multele scalve prinse. Generalul meu, Jafanipal, intră în sală şi cu ochii în pământ rosti:
- Mărite stăpân al Babilonului, fiu al zeilor care a întins imperiul între cele trei mări, cel care a dărâmat zidurile ninivene doar cu puterea glasului… mărite Nabopolassar, iartă-mi îndrăzneala de a-ţi prezenta viitoarea soţie. Se dete la o parte şi o zeiţă mi se arătă. Piele măslinie, ochi migdalaţi, păr până la brâu, negru tăcine, forme rotunde, voluptoase, piept plin ce sălta în ritmul respiraţiei… Îi citeam groaza pentru că fusese luată de acasă cum smulgi o floare din grădină. M-am apropiat, i-am ridicat bărbia şi cu toată blândeţea de care era capabil un războinic călit în lupte din fragedă pruncie i-am şoptit:
- Nu-ţi fie teamă, tu-mi vei dărui fiul care va domni peste toată lumea. Apoi făcui semn primei soţii să o ducă în harem şi să o pregătească.
Făcui semn să fiu lăsat singur cu Jafanipal.
- Îţi văd supărarea, scumpul meu general! îi zisei.
- Ştii ce mă frământă, mărite! răspunse el.
- Eşti copil dacă crezi că te poate înlocui cineva în inima mea! îl liniştii îmbrăţişându-l şi unindu-ne buzele într-un sărut plin de dorul celor patru luni cât fuseserăm despărţiţi de război.
Parfumul trandafirilor din grădină mă învăluia. Cerul însângerat la orizont accentua tabloul ireal din faţa mea. Peste tot opulenţă, marmură, ziduri puternice, slujitori grăbiţi să nu-mi deranjeze ochii însetaţi de frumos. De la înălţimea terasei palatului care domina Babilonul zăream forfota din oraşul care nu doarme niciodată. Negustorii şi cumpărătorii creau o forfotă de nedescris, departe de mine şi ca locaţie şi ca lume. Eu eram din altă lume. Aveam în comun doar nemărginita dragoste şi supuşenie faţă de Iştar, zeiţa fecundităţii şi a războiului. Două lucruri regretam. Primul că nu voi putea niciodată să cuprind tot imperiul cu privirea în acelaşi timp. Poate dacă aş fi şoim şi aş zbura destul de sus aş reuşi, dar asta nu se va întâmpla niciodată. Al doilea că nu puteam avea un urmaş. Ani de zile nici o supusă din haremul meu nu m-a binecuvântat cu un moştenitor. Poate slăvita zeiţă îmi dăruia lumea prin puterea armelor, dar îmi lua bucuria unui fiu.
Toate aste sper să se sfârşească azi, odată cu noul oraş cucerit şi multele scalve prinse. Generalul meu, Jafanipal, intră în sală şi cu ochii în pământ rosti:
- Mărite stăpân al Babilonului, fiu al zeilor care a întins imperiul între cele trei mări, cel care a dărâmat zidurile ninivene doar cu puterea glasului… mărite Nabopolassar, iartă-mi îndrăzneala de a-ţi prezenta viitoarea soţie. Se dete la o parte şi o zeiţă mi se arătă. Piele măslinie, ochi migdalaţi, păr până la brâu, negru tăcine, forme rotunde, voluptoase, piept plin ce sălta în ritmul respiraţiei… Îi citeam groaza pentru că fusese luată de acasă cum smulgi o floare din grădină. M-am apropiat, i-am ridicat bărbia şi cu toată blândeţea de care era capabil un războinic călit în lupte din fragedă pruncie i-am şoptit:
- Nu-ţi fie teamă, tu-mi vei dărui fiul care va domni peste toată lumea. Apoi făcui semn primei soţii să o ducă în harem şi să o pregătească.
Făcui semn să fiu lăsat singur cu Jafanipal.
- Îţi văd supărarea, scumpul meu general! îi zisei.
- Ştii ce mă frământă, mărite! răspunse el.
- Eşti copil dacă crezi că te poate înlocui cineva în inima mea! îl liniştii îmbrăţişându-l şi unindu-ne buzele într-un sărut plin de dorul celor patru luni cât fuseserăm despărţiţi de război.
DeletedUser1079
6
Cerul se prăvălea peste noi de două zile. Drakkarele acnorate în siguranţă la adăpostul golfului gemeau sub puterea valurilor. „Ştie Odin ce face! Nu degeaba ne zice să aşteptăm aici!” gândeam privind iubita mea, marea. Cea care zilnic mi-ar da cea din urmă îmbrăţişare, pasională, când limpede, cristalină, când de smoală, plină de toane feminine. Mă iubeşte aşa mult încât m-ar păstra în ea pentru totdeauna. Ştiu că aici se va ajunge, dar mai am multe de îndeplinit. Bödvar nu şi-a spus ultimul cuvânt. Strâng mai aproape blana de urs ştiind că ea mă poate apăra de orice pericol. Nimic nu-mi este mai aproape ca forţa spiritului urşilor. Nici măcar toporul greu de fier care împarte moarte. Nici măcar marea care furioasă că nu am mai mângâiat-o de mult are acum o criză de gelozie.
Valurile vin să sărute ţărmul, veşnic îndrăgostite de el. În depărtare nu se mai zăreşte limita mării. Cerul şi marea şi-au încetat nesfârşitul joc al orizontului şi s-au contopit într-o singură entitate, la chemarea căreia nu poţi rezista.
" De sabie,
prin foc,
în mare-
drumul meu spre Walhalla"
Cerul se prăvălea peste noi de două zile. Drakkarele acnorate în siguranţă la adăpostul golfului gemeau sub puterea valurilor. „Ştie Odin ce face! Nu degeaba ne zice să aşteptăm aici!” gândeam privind iubita mea, marea. Cea care zilnic mi-ar da cea din urmă îmbrăţişare, pasională, când limpede, cristalină, când de smoală, plină de toane feminine. Mă iubeşte aşa mult încât m-ar păstra în ea pentru totdeauna. Ştiu că aici se va ajunge, dar mai am multe de îndeplinit. Bödvar nu şi-a spus ultimul cuvânt. Strâng mai aproape blana de urs ştiind că ea mă poate apăra de orice pericol. Nimic nu-mi este mai aproape ca forţa spiritului urşilor. Nici măcar toporul greu de fier care împarte moarte. Nici măcar marea care furioasă că nu am mai mângâiat-o de mult are acum o criză de gelozie.
Valurile vin să sărute ţărmul, veşnic îndrăgostite de el. În depărtare nu se mai zăreşte limita mării. Cerul şi marea şi-au încetat nesfârşitul joc al orizontului şi s-au contopit într-o singură entitate, la chemarea căreia nu poţi rezista.
" De sabie,
prin foc,
în mare-
drumul meu spre Walhalla"
DeletedUser
Oooo, cat ma bucur sa te regasesc! Printul meu! :d:d
DeletedUser1079
Regina mea!
Nu credeam că urechile-mi blege îţi vor mai auzi glasul cristalin pe holurile palatului meu!DeletedUser
cand vantul glumet falfai jucand cu carliontii parului din ureche regele tranti usa palatului lesinand o musca ;
Unde imi este scribul? unde imi este paharnicul?
Unde imi este scribul? unde imi este paharnicul?
DeletedUser28078
zi-le domnu' balieca
DeletedUser
Regele fara tron,, doar cu micul halebardier dupa el ce tara un toc ruginit in loc de sabie.
- Maria ta , mai povestim din neguri de vremi ceva, sau invatam sa fim uitati!
- Maria ta , mai povestim din neguri de vremi ceva, sau invatam sa fim uitati!
DeletedUser
Am stat ore intregi si marturisesc ca am reusit sa citesc absolut tot de pe acest topic, am ramas profund impresionat de acesta "pastila albastra", Balieca. Meritia citita cap-coada, totul este extraordinar.
Am citit despre Balieca latinul, Balieca vikingul ajuns in Asia, am vazut si scrisorile de dragoste, jurnalele de calatorie...Esti absolut genial!
"Ideea este ca fara tine viata e ca triburile fara forum, fara farmec" - asta spuneai intr-o scrisoare de dragoste... Ideea e ca triburile fara forum e ca Off-topicul fara tine, iar fara Off-topic, forumul e mort. Iar fara forum, Triburile e mort.
Si pe langa un talent literar deosebit, ai si un umor, sau o modestie(tind sa cred ca umor, un om ca tine nu are de ce sa fie modest) pe masura:
Te asteptam si vara asta, asteptam sa-ti etalezi din nou talentul pe acest forum si sa ne uimesti cu povestioarele tale. Revino si incata-ne cu povestioarele tale, te asteptam nerabdatori!
Am citit despre Balieca latinul, Balieca vikingul ajuns in Asia, am vazut si scrisorile de dragoste, jurnalele de calatorie...Esti absolut genial!
"Ideea este ca fara tine viata e ca triburile fara forum, fara farmec" - asta spuneai intr-o scrisoare de dragoste... Ideea e ca triburile fara forum e ca Off-topicul fara tine, iar fara Off-topic, forumul e mort. Iar fara forum, Triburile e mort.
Si pe langa un talent literar deosebit, ai si un umor, sau o modestie(tind sa cred ca umor, un om ca tine nu are de ce sa fie modest) pe masura:
Te asteptam si vara asta, asteptam sa-ti etalezi din nou talentul pe acest forum si sa ne uimesti cu povestioarele tale. Revino si incata-ne cu povestioarele tale, te asteptam nerabdatori!
DeletedUser1079
Au trecut multe luni de când nu am mai călcat pe aici. Sabia nu mi-a mai ieşit din teacă. Însă aici am devenit războinicul care sunt.
Dacă vreţi să-mi mai simţiţi cuvântul, vă invit din când în când Aici unde putem îmbina violenţa războaielor de pe hartă cu relaxarea de pe timp de pace având popcorn în stânga şi bere/ suc în dreapta!
Dacă vreţi să-mi mai simţiţi cuvântul, vă invit din când în când Aici unde putem îmbina violenţa războaielor de pe hartă cu relaxarea de pe timp de pace având popcorn în stânga şi bere/ suc în dreapta!
DeletedUser
Don Balieca, bine te-am regasit, fie si pentru "cateva randuri". Pastila albastra si "Don Balieca si lumea filmului" sunt deja in bookmark. Exact cum spui tu, imi iau de la tine doza zilnica necesara da....fantastic Felicitarile mele.
BlooM
Felicitarile mele.BlooM