Inca un post educativ .Facem educatie prin spam .
Despre sex. Curiozitati
In 1997 un urolog american a cumparat cu aproximativ 3000 de dolari penisul lui Napoleon !!! Eu as spune ca si-a luat o mare teapa. La pretul ala il putea lua pe-al lui Terente si e de 3x mai mare.
De ce a cumparat un urolog penisul lui Napoleon?
Penisul lui Napoleon a fost achizitionat de catre un urolog american, pe nume John K. Lattimer, ce se presupune ca a platit 3000$ pentru acesta si l-a cumparat pentru ca a vrut sa indeparteze obiectul din spatiul public. Napoleon, fost imparat al Frantei, a murit in 1821, in exil pe insula Sf. Elena. O examinare post-mortem efectuata la cererea lui Napoleon inainte de moartea sa a fost efectuata de medicul Francesco Antommarchi, in prezenta a 17 martori. Desi nici unul dintre martori nu a confirmat, se presupune ca medicul a indepartat penisul lui Napoleon din organism. In 1916, un descendent al unuia dintre martori a vandut ramasitele din mostenirea lui Napoleon unei librarii engleze. Aceasta le-a vandut in 1924 lui A.S.W. Rosenbach, un distribuitor american de carti si manuscrise rare. Printre aceste obiecte, se presupune ca s-a gasit si penisul mumificat al lui Napoleon. Penisul a schimbat cativa proprietari inainte de cel actual si a fost cumparat ultima data de Dr. Lattimer, in 1977. Acesta a scanat cu raze X obiectul si a stabilit ca este, intr-adevar, un penis uman, dar guvernul francez nu a fost de acord sa ofere o mostra din ADN-ul lui Napoleon pentru comparatie. Dr. Lattimer a decedat in 2007, fiica sa mostenind penisul. Ea a avut mai multe oferte sa-l vanda, cel putin una dintre ele fiind in valoare de 100.000$.
Napoleon nu si-a pierdut fecioria decat la varsta de 18 ani, cu o prostituata. A fost un act deliberat si indelung pregatit ? "une experience psihosophique ” cum avea el sa scrie în jurnal. Adolescentul Napoleon a gasit experienta dezgustatoare si a ramas retinut si circumspect toata viata în privinta femeilor” scria Narcisa Ambrozie, doua secole mai târziu de la moartea lui Napoleon. Avea o parere proasta despre femei, exprimata deseori în replici cum ar fi: De ce trebuie sa se plânga majoritatea doamnelor? Nu le ajunge faptul ca recunoastem ca au si ele suflet? Cer egalitate! Nebunie curata! Femeia e proprietatea noastra”¦ La fel cum fructul din copac îi apartine gradinarului. Napoleon perora adesea despre slabiciunile intelectului feminin si credea ca tratam femeile mult prea bine si procedând astfel am stricat totul. Am gresit foarte mult ridicându-le la nivelul nostru. Orientalii sunt cu mult mai inteligenti facând femeile sclave. Napoleon era blând si rezervat cu femeile ce-i treceau prin pat. De altfel, nu a avut niciodata chef si timp sa zaboveasca în erotism. El nu e preocupat de iubiri profunde Si complicate. El e multumit sa dea satisfactie minima fiziologiei. Idealul sau intim este casatoria, având ca scop procreatia. Femeia ideala ramâne” mama! De aceea, toate femeile pe care le va alege sunt voinice, cu forme pline, cu mijlocul subtire si cu bazinul mare. Este indubitabil ca prima si marea iubire împlinita într-o casnicie” ratata, a fost Josephine, bogata si super-versata femeie (mai în vârsta ca el cu 4 ani) careia înflacaratul tânar Bonaparte îi scria scrisori patimase. În noaptea nuntii cu ea, câinele femeii l-a muscat pe barbat de picior. Acesta s-a retras între cartile si tratatele sale, pentru ca peste doar o zi sa plece în Italia, la postul sau de militar. A fost, se pare, un foc de paie, pentru barbatul ce si-a scurtat luna de miere la doar 36 de ore, începutul sfârsitului unei relatii de indiferenta, excelent caracterizata prin replica sa favorita: Asta seara nu, Josephine! - replica seaca, prin care, pe atunci, tânarul general de 30 de ani îi reprosa raceala si indolenta ei sexuala. Aventurile amoroase ale lui Napoleon nu mai aveau nicio legatura cu sotia sa. Dar nici ale ei” ”Vaduva” Josephine îl însela fara remuscari cu Charles si îl va trada, între altii, cu Fouche pentru câteva bancnote de o mie de franci. Josephine va plati pentru imoralitatea sa, ca si pentru infertilitatea ei dovedita. Bonaparte va divorta dupa 10 ani de casnicie, în 1809, cu 5 ani înainte de moartea Josephinei, la 29 mai 1814. Dar, cu numai o saptamâna înainte, mai precis pe 21 mai 1814, sotia sa legitima, Maria-Luiza, se întorsese pe furis în Austria, obligata de tatal ei, Francisc al II-lea, sa-l paraseasca pe Napoleon. Care nu avea sa afle niciodata ca, în urma intrigilor lui Metternich, Maria-Luiza îsi luase deja ca amant pe contele de Neipperg. Se spune ca singura sa dragoste adevarata a fost Maria Walewska, frumoasa sotie a unui conte polonez în vârsta de 70 de ani. Initial, Maria a respins avansurile împaratului si darurile scumpe trimise. Pesemne ca ma ia drept o prostituata, spunea ea. Începutul relatiei lor a fost ” vorba lui Balzac ” mai mult un viol. Napoleon s-a aruncat asupra femeii ce i-a cedat din ratiuni patriotice si rugata de sotul ei. Femeia a lesinat. El a posedat-o, lipsita de cunostinta, remarcând doar ca ea nu s-a zbatut prea mult. Sacrificiul Mariei avea sa fie inutil. Ulterior, Napoleon a încheiat un tratat cu tarul, acceptând ca însesi cuvintele Polonia si polonezi sa fie sterse nu doar din orice traducere, ci si din istorie. Totusi, Maria Walewska a fost, probabil, singura femeie care l-a iubit sincer si neconditionat. Când îl viziteaza pe Insula Elba, Napoleon, preocupat neexplicabil de gura lumii, o culca într-o camera separata. Motiv serios ca femeia refuzata sa noteze în jurnalul ei: Sentimentele mele pentru el sunt puternice si neschimbate. Înteleg lucruri pe care rudele sale cele mai apropiate nu au cum sa le priceapa” Dar” nu înteleg, de pilda, de ce m-a primit pe insula daca dorea sa ma faca sa înteleg ca nu mi se mai adreseaza cu pasiunea de altadata”. Iata-l deci cuprins, din nou, de vechea sa neîncredere în femei. Unul din medicii sai confirma ”teama” sa de femei: El se teme de înclinatia spre intriga a femeii si de siretenia ei, în fata careia se simtea dezarmat. Marea sa forta era nesigura în fata unei slabiciuni atât de subtile. Pentru a rapi seducatoarelor orice iluzie privind puterea lor, se distra prefacându-se ca e un badaran. Le povestea ” urmarindu-le reactiile ” ce infidelitati comisesera sotii sau amantii lor. Cu amantele sale de-o clipa, Napoleon nu depaseste stadiul pulsiunii, nevoii fiziologice. Stendhal descrie, ca un apropiat al lui ce era, comportarile erotice ale împaratului: Când îi era anuntata o doamna, îi cerea, fara a ridica ochii din hârtii, sa-l astepte în pat. Mult mai târziu, cu un sfesnic în mâna, el o conducea afara din dormitor, pentru a reveni la interminabilele sale decrete. Partea esentiala a ”randez-vous”-ului nu dura mai mult de trei minute. A facut cariera povestea actritei chemate de un Napoleon în culmea gloriei, care îi va spune femeii ce îl astepta în pat: Dezbraca-te!, Asteapta!, Îmbraca-te si pleaca!. Napoleon ”care credea ca dragostea e o pasiune aparte, care transforma barbatii în animale. Eu intru în calduri ca un câine. - nu iubea prea mult femeile. Era, de fapt, un misogin si, spre sfârsitul vietii, a recunoscut ca în jocul dragostei nu era prea interesat. Se zvonea ” atunci si acum ” ca Napoleon avea un penis prea mic. Dovada o ofera raportul de autopsie întocmit de britanici (având, firesc, o valoare de propaganda). Acolo, pubisul lui era descris ca având o înfatisare feminina, asemanator cu Mons Veneris-ul femeilor, iar trupul sau era complet lipsit de par, cu pielea fina si alba, avea sânii grasi si rotunji, astfel încât multe reprezentante ale sexului frumos s-ar fi mândrit cu ei. Penisul lui Napoleon a fost extirpat si pastrat o vreme, pentru a fi vândut la licitatie, la Christie`s, în anul 1969.