Mistere, civilizaţii şi secrete ale lumii

DeletedUser

Ochiul ala l-am vazut si eu printro manastire de prin Moldova.Nu mai stiu exact in care din ele ca am fost intrun pelerinaj.Nu sa ma rog :D Ori la Secu,ori la Sihastria au desenat aia ditamai ochiul. Ochiul ala stiu ca este simbolul Illuminati .Intreband un calugar(primul care l-am intalnit in cale si nu vorbea la mobil,ca sa-l deranjez ) despre ochiul ala,imi zice ca ala e Ochiul Domnului care ne priveste pe toti. Ochii de-aia au si adminii care stau pe invizibil si ne privesc pe toti nu doar doamne-doamne ...hahaha
Si mai zic astia de tigani care isi ridica palate cu turnulete vizibile din 5 judete!!! Prea cinstitii Domnului nu mai stiu cum sa-si expuna averea in valoare si deseneaza fel si fel de caricaturi prin biserici . Cand zic asta ma refer la toti sfintii aia pe care biblia ii condamna .Nu stiu care porunca din DECALOG zice clar :Sa nu-ti faci chip cioplit dupa chipul si asemanarea Domnului si ca nimic ce e facut de mana omului nu-i sfant.Omul fiind un pacatos prin natura lui inca de la nastere ...hihihi
Ca tiganii domne ,bisericile sunt viu colorate ca si palatele tiganesti . :D
 

DeletedUser28967

Pai da,explicatia lor este ca e simbolul dumnezeului lor ........ ,dupa parerea mea asta spune tot despre biserica si credintele lor sau naivitatea lor...nu mai conteaza ca dumnezeu a spus in cele 10 porunci ca nu au voie sa faca vreo statuie sau desen cu "asemanarea" lui.. chiar se apropie de teorile de conspiratie care socheaza lumea...
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Existenta sau inexistenta lui Dumnezeu este un subiect imens al literaturii filosofice. Dupa ce in antichitate si in evul mediu numerosi filosofi si teologi au urmarit cu preponderenta demonstrarea existentei lui, in zilele noastre accentul se pune pe demonstrarea inexistentei.Karl Marx spunea ca religia ar fi „opiu pentru mase”, in sensul ca acestea din urma ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca si sedarea cu opiu), de religie si promotorii acesteia, impotriva declansarii revolutiei proletare si a fauririi unei societati mai bune. :D
https://sites.google.com/site/gabonesteoriaconspiratiei/iluminati

https://sites.google.com/site/gabonesteoriaconspiratiei/top-10-conspirati

https://sites.google.com/site/ordinelecavaleresti/mafia

https://sites.google.com/site/gabonesteoriaconspiratiei/time-tracker


https://sites.google.com/site/gabonesteoriaconspiratiei/personaje-enigmatice


https://sites.google.com/site/gabonesteoriaconspiratiei/controverse
 

DeletedUser

Top 10 minuni mecanice monstruoase

Atunci cand este vorba despre telefoane mobile, computere portabile si console de jocuri la purtator, mai mic este intotdeauna mai bun. Dar, uneori, un dispozitiv trebuie sa fie mare, chiar gigantic. Pe masura dimensiunilor lor colosale, aceste inventii indeplinesc sarcini de o importanta vitala pentru existenta noastra cotidiana. Este vorba despre exploatare de zacaminte naturale, despre transporturi, constructii, experimente stiintifice, energie, in mai putine cuvinte - dezvoltare si progres.

Wartsila-Sulzer RTA96-C


Acest urias este un motor diesel capabil sa dezvolte 80.000 cai-putere, special proiectat pentru punerea in miscare a colosalelor vapoare de transportat marfuri. Denumit Wartsila-Sulzer RTA96-C, motorul supra-alimentat in doi timpi este echipat cu 10 cilindri, fiecare avand aproximativ 1 metru in diametru si producand 8.000 de cai-putere. Asamblat, giganticul motor cantareste aproximativ 1.600 de tone si consuma peste 3.785 litri de combustibil pe ora.

"Furnalul" solar


Uriasa si spectaculoasa oglinda din imaginea de mai sus nu este un exponat artistic, ci un panou pentru captara energiei si a caldurii soarelui, capabil sa degaje temperaturi de pana la 3.000 de grade Celsius. Localizat in Fond-Romeu-Odeillo-Via, o comuna din sudul Frantei, "furnalul" se comporta ca o lupa uriasa. Pe partea opusa a dealului unde se afla structura, sunt instalate sute de oglinzi plate, care reflecta razele soarelui in oglinda curbata pentru a concentra lumina intr-un punct focal. Furnalele solare asemenea acestuia sunt folosite la topirea otelului, generarea electricitatii si chiar transformarea dioxidului de carbon in combustibil. Furnalul din Franta, inaugurat in 1970, este cel mai mare de acest fel din lume. Principiul de functionare al furnalului solar este utlizat pentru obtinerea cuptoarelor solare economice, a gratarelor alimentate solar, precum si in purificarea solara a apei. Un prototip este construit in India, pentru a fi folosit ca un crematoriu solar. Suprafata reflectorizanta de 50 metri patrati va genera temperaturi de 700 grade Celsius, tinand locul celor 200 - 300 kilograme de lemn necesare unei crematiuni.

Platforma de transport NASA pentru nave cosmice


Aeronavele spatiale trimise de NASA in cosmos ajung la punctul de lansare cu ajutorul unei platforme mobile de transportare, un vehicul cu senile greu de 2.400 de tone. Cu o lungime de 40 de metri, o latime de 35 si o inaltime de 6,1 metri, "crawler"-ul, cum mai este numit dispozitivul, dispune de 16 motoare tractoare, alimentate de generatoare cu o putere totala de 1.341 cai-putere si puse in miscare de doua motoare diesel de 2.750 cp. Aceste performante asigura platoformei de transport un consum de aproximativ 350 litri/kilometru. Crawler-Transporter a fost folosit pentru transportarea rachetelor Saturn V si Saturn IB in timpul operatiunii Skylab, precum si la aeronavele Soyuz ale misiunilor Apollo si noile Space Shuttle. A fost proiectat de Bucyrus International si construit de Marion Power Shovel Company, contra sumei totale de 28 milioane dolari.

Masinaria de forat tuneluri S - 210


Daca v-ati intrebat vreodata cum ia nastere un tunel, iata raspunsul. Cu ajutorul colosalelor masinarii de sapat tuneluri, adevarati monstri mecanici de pisat, sfredelit, dislocat si distrus. In fata, aceasta minune a mecanicii, unul dintre principalii stalpi de sustinere ai civilizatiei si evolutiei noastre, are un ferastrau circular care se roteste, folosit pentru a pentra pamantul, nisipul si chiar stanca. In spatele rotii taietoare se afla o incinta unde solul excavat este colectat. Masinaria de forat S - 210 folosita la realizarea tubului estic al tunelului Gotthard Base din Elvetia, aflat inca in constructie, este cea mai mare din lume. Ea masoara noua metri in diametru, are o lungime de 400 metri si opereaza in zone subterane unde temperatura rocilor ajunge pana la 50 de grade Celsius.

Liftul pentru ambarcatiuni Strepy-Thieu


Este vorba despre cel mai inalt lift pentru ambarcatiuni din intreaga lume, amplasat pe Canal du Centre din Hainaut, Belgia. Liftul Strepy-Thieu are incredibila inaltime de 117 metri, cu o diferenta de 73 metri intre punctul de andocare al unei nave si punctul maximei sale suspendari in aer. Altfel spus, poate ridica vase pana la 73 metri deasupra apei. Construirea liftului a inceput in 1982 si a fost terminata in 2002, la un cost estimat de 160 milioane de euro, insa odata realizat a permis traficul fluvial al ambarcatiunilor de pana la 1.350 tone (greutatea maxima pe care o poate ridica), pe apele raurilor Meuse si Scheldt. Liftul a sporit tranzitul rivier de la 256 kilotone in 2001 la 2.295 kilotone in 2006. Intreaga structura, un complex de parghii, cabluri, roti dintate si beton are o masa de aproximativ 200.000 tone. Portile mobile pe verticala ale liftului sunt proiectate sa reziste unui impact la viteza de 5 km/h al unui vas de 2.000 tone. Liftul este promovat si ca atractie turistica de catre administratia din Hainaut, iar un bilet dus cu platforma costa 5.50 euro. Liftul va ramane cel mai inalt din lume pana cand barajul lift Three Gorges din China va fi finalizat.
 

Atașamente

  • 10-wartsila-sulzer.jpg
    10-wartsila-sulzer.jpg
    72,1 KB · Vizualizări: 90
  • 09-furnalul.jpg
    09-furnalul.jpg
    37,4 KB · Vizualizări: 73
  • 08-platforma-transport-nasa.jpg
    08-platforma-transport-nasa.jpg
    40,9 KB · Vizualizări: 76
  • 07-masinaria-forat.jpg
    07-masinaria-forat.jpg
    30,6 KB · Vizualizări: 63
  • 06-liftul-ambarcatiuni.jpg
    06-liftul-ambarcatiuni.jpg
    22 KB · Vizualizări: 61
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Antonov An 225: Cea mai mare si mai grea aeronava construita vreodata


Antonov 225 Mriya este cea mai mare si cea mai grea aeronava din lume. Ca dovada, dupa cum se poate observa si din fotografia alaturata, nava spatiala Buran este transportata pe spatele unui An 225. Aparatul a zburat pentru prima oara in 1988 si este o nava de transport strategic. In prezent, exista o singura nava operabila, dar o a doua este reconditionata chiar acum si programata sa intre in circuitul aviatic in anul 2016. Antonov An 225 are o sarcina utila de 250 tone, o lungime de 84 metri, o anvergura a aripilor de 88.4 metri si o inaltime de 18.1 metri. Suprafata aripilor este de 905 metri patrati, in timp ce volumul pentru marfa transportata are 1.300 metri cubi. Greutatea maxima admisa pentru decolare este de 600 tone, fiind necesara o pista lunga de 3.500 metri pentru decolare la aceasta incarcatura. Viteza maxima a lui Antonov An 225 este de 850 km/h, iar viteza de croaziera de 800 km/h.

Takraf RB293 - cel mai mare vehicul terestru din istoria lumii


Extrem de masiv, extrem de puternic si teribil de eficient - se poate spune cu usurinta despre Bagger 293 ca arata intocmai ca o masinarie infernala, cu tente SF-apocaliptice. Este vorba despre un utilaj multifunctional, un excavator avand greutatea de 14.197 de tone, capabil sa extraga pana la 240.000 de tone de carbune lignit intr-o singura zi. In plus, inalt de 94 metri si lung de 220, Bagger 293 detine recordul mondial Guiness Book pentru cel mai mare si mai greu vehicul terestru. Masinaria arata si provoaca un zgomot extrem de intimidant, iar operarea sa necesita concursul a 5 indivizi simultan: 20 de cupe uriase sunt atasate unei roti gigantice cu diametrul de 21 metri; atunci cand roata se invarte, cupele musca din pamant, pe care il depun apoi pe o banda transportatoare. Fiecare cupa poate contine pana la 15 metri cubi de pamant - echivalentul a aproximativ 80 de cazi. Bagger 293 se afla in prezent in mina de carbune din Hambach, Germania, asteptand ziua in care va iesi din nou la suprafata, spre a stapani Pamantul.

Podul F60: Cea mai mare masinarie mobila din lume


S-a renuntat la folosirea celei mai mari masinarii mobile din lume dupa numai treisprezece luni de functionare, din cauza unor ratiuni politice si energetice, insa ea exista inca. Numele F60 vine de la inaltimea de 60 metri a utilajului, lung de 502 metri, lat de 240 metri, greu de 13.600 tone si adesea descris sub denumirea de "Turnul Eiffel culcat". F60 estre rezultatul contopirii a cinci poduri transportabile folosite in mineritul pentru lignit din Germania. Aceste poduri sunt cele mai mari masinarii industriale tehnologice din toata lumea.

Knock Nevi - cea mai mare ambarcatiune construita vreodata


Knock Nevi este un vas urias, folosit in prezent ca unitate plutitoare de stocare si descarcare. Detinuta de compania norvegiana Fred Olsen Production, platforma a fost initial o barja petroliera uriasa si detine inca recordul pentru cel mai mare vas construit vreodata. Ca supertanker, Knock Nevi era cunoscut drept Seawise Giant, Happy Giant si Jahre Viking. Are o greutate de 564.763 tone, o lungime de 458.45 metri, este lat de 69 metri si inalt de 30. Ca supertanker, Knocl Nevi avea 46 de rezervoare, 31.541 metri patrati de punte si necesita prea multa apa pentru a putea traversa Canalul Englez, pe cel Suez sau Canalul Panama. Este mai lung decat turnurile Petronas, de 452 metri, ocupand, daca - ipotetic - ar fi o cladire, locul patru la inaltime in lume.

Large Hadron Collider


S-a spus, pe buna dreptate, ca experimentul LHC este cel mai mare din istoria de pana acum a omenirii. Peste 10.000 de persoane au lucrat timp de 14 ani pentru a putea pune in functiune uriasul mecanism, aflat la aproape 100 de metri adancime, si care se intinde pe nu mai putin de 29 de kilometri, pe sub granita dintre Franta si Elvetia. Giganticul accelerator de particule este format din circa 5000 de magneti superconductori, si va accelera protoni in ambele sensuri ale tunelului cu o viteza egala cu 99,9999991 din viteza luminii. Energia dezvoltata in timpul acestui experiment va fi de 100.000 de ori mai mare decat cea existenta in centrul Soarelui, motiv pentru care superconductorii LHC vor fi raciti pana la temperatura de -273,15 C, temperatura minima admisa de natura. Se incearca, astfel, recrearea conditiilor existente in microsecunda imediat urmatoare ipoteticului Big Bang, o situatie de la care oamenii de stiinta asteapta raspunsuri legate de aparitia a tot ceea ce reprezinta astazi Universul.
 

Atașamente

  • 05-antonov.jpg
    05-antonov.jpg
    25,9 KB · Vizualizări: 55
  • 04-takraf-rb293.jpg
    04-takraf-rb293.jpg
    29,6 KB · Vizualizări: 75
  • 03-podul-f60.jpg
    03-podul-f60.jpg
    36,4 KB · Vizualizări: 84
  • 02-knock-nevi.jpg
    02-knock-nevi.jpg
    25,2 KB · Vizualizări: 68
  • 01-lhc.jpg
    01-lhc.jpg
    49,7 KB · Vizualizări: 68
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Cele mai cumplite dezastre naturale

In repetate randuri, istoria ne-a demonstrat ca omul este extrem de capabil si inventiv, atunci cand vine vorba de distrugere. Nu luam in calcul motivele lui, ci numai puterea de care dispune in acest sens. Este vorba despre o forta apreciabila, care atunci cand este descatusata poate face prapad. Cu toate acestea, natura se ambitioneaza uneori sa ne demonstreze ca nu este numai o forta creatoare, fascinanta si docila, pe care o putem exploata dupa bunul plac. Nu. Natura poate distruge si, ironic, o poate face cu o eficienta mult superioara mijloacelor umane. Dezastrele naturale sunt rare, dar atunci cand se intampla, suplinesc cu succes potentialul distructiv al razboaielor, facand pagube colosale atat in randul vietilor omenesti, cat si de ordin material. Iata cateva astfel de demonstratii de forta din istoria relativ recenta.

10. Inundatia din Zhumadian, Provincia Henan, China – 7 august 1975


Regiunea administrativa Zhumadian din provincia chineza Henan gazduia inainte de 1975 barajul Banqiao. Acesta a fost cladit la inceputul anilor 1950 pe raul „Ru”, un afluent al Fluviului Galben. Scopul proiectului: reglarea inundatiilor din regiune. Dupa terminarea constructiei barajului, apar fisuri in dig si la ecluza, care sunt rapid remediate cu ajutorul inginerilor sovietici. Inca din acel moment, Chen Xing, hidrolog chinez de renume, critica metodele de construire a barajului si se declara sceptic cu privire la rezistenta acestuia. Propunerile sale nu au fost acceptate de regimul comunist nici dupa ce, in 1961, interventia sa este necesara in urma ivirii unor probleme la sistemul barajului. La data de 7 august 1975, un taifun puternic loveste Banqiao, involburand apele, in fata carora ecluzele cedeaza. In dimineata zilei de 8 august 1975, digul barajului mic Shimantan se rupe, fapt care atrage dupa sine fracturarea in cascada a altor 62 de baraje. Acest efect de domino al prabusirii digurilor determina formarea unui val care se deplaseaza in aval cu o viteza 50 km/h, inundand regiunea de ses din imprejurimi. Sunt astfel inecate cinci districte si o serie de localitati din afara acestora, suprafete insumand mii de kilometri patrati. Circulatia, comunicatiile si actiunile de salvare erau complet paralizate. Dupa noua zile izbucneste in randurile celor incercuiti de apa epidemia si foametea, care duc la o decimare populatiei din regiune. Dezastrul a provocat moartea a 230.000 persoane.

9. Cutremurul din Haiyuan, China – 16 decembrie 1920


Cutremurul consumat la 16 decembrie 1920 in China a avut epicentrul in districtul Haiyuan din Ningxia. Datorita faptului ca Ningxia era o parte din Gansu atunci cand s-a intamplat dezastrul, acesta mai este cunoscut si ca “seismul Gansu”. Catastrofa a inregistrat o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter, fiind urmata timp de trei ani de replici seismice. Cutremurul Gansu a provocat distrugeri totale in teritoriul Lijunbu-Haiyuan-Ganyanchi, ucigand peste 240.000 de persoane. O alunecare de teren a ingropat la propriu satul Sujiahe din Xiji. Aproape toate cladirile s-au prabusit in orasele Longde si Huining. Alte cinci mari orase au fost afectate serios, cutremurul fiind resimtit de la Marea Galbena pana la provincia Qinghai (actualul Tsinghai) si din centrul Mongoliei pana in provincia Sichuan. Unele rauri au fost stavilite, iar altora li s-a schimbat cursul, in timp ce valuri ale cutremurului au putut fi observate in doua lacuri si trei fiorduri din vestul Norvegiei.

8. Cutremurul din Tangshan, China – 28 iulie 1976


In data de 28 iulie 1976, la ora 3:42 a.m., un cutremur cu magnitudinea de 8 grade pe scara Richter a lovit orasul Tangshan, aflat in nord-estul Chinei. Cutremurul extrem de puternic s-a manifestat intr-o zona cu totul neasteptata, transformand in ruina orasul Tangshan si provocand moartea a peste 242.000 de locuitori. Atunci cand a inceput seismul, peste un milion de chinezi din Tangshan dormeau, inconstienti de dezastrul ce urma sa se abata asuprea lor. Pe masura ce pamantul a inceput sa se cutremure, numai cativa oameni au avut sansa de a se trezi si de a se putea adaposti sub o masa sau in cadrul usilor. Cei mai multi nu au avut timpul necesar unor asemenea masuri. Totul a durat intre 14 si 16 secunde, suficient pentru colosalul cutremur sa ingroape un oras si sa ucida aproape un sfert de milion de oameni.

7. Valul Tsunami din Oceanul Indian – 26 decembrie 2004


Cutremurul care a avut loc la data de 26 decembrie 2004 in Oceanul Indian, a fost un seism submarin, al carui epicentru s-a aflat chiar in apropierea coastei nordice a insulei indoneziene Sumatra. Cutremurul a avut o magnitudine de 9.3 grade pe scara Richter si a provocat o serie de valuri tsunami, care au afectat regiunile de coasta din opt tari asiatice, cauzand moartea confirmata a 229.866 de persoane, dar suspectata in cazul a peste 300.000. Peste un milion de gospodarii si case au fost maturate de valurile uriase, iar autoritatile se tem in continuare de izbucnirea unor epidemii aparute din cauza contaminarii apei, care ar putea dubla numarul de victime. Data fiind rata mare de natalitate din tarile afectate, aproape o treime din victimele tsunamiului din 2004 au fost copii. Seria de valuri inalte de pana la 30 metri a transformat mai bine de 4 milioane de localnici ai zonelor afectate, in sinistrati. Cutremurul a avut cea mai lunga durata inregistrata vreodata, intre 8.3 si 10 minunte. A determinat devierea intregii planete cu un centimetru de la axa sa fireasca si a declansat o replica tocmai in tinuturile Alaskai.

6. Cutremurul din Antioch, Turcia – 20 mai 526


In data de 20 mai 526, orasul turcesc Antioch, un important punct comercial al cunoscutului “Drum al Matasii” a fost aproape sters de pe fata Pamantului, in urma unui cutremur devastator. Nu exista o documentatie prea vasta care sa vorbeasca despre acest eveniment, dar se estimeaza ca seismul a ucis peste 250.000 de oameni in asezarea care reprezenta pe atunci Usa Comerciala a Europei.
 

DeletedUser

5. Ciclonul tropical din Haiphong, Vietnam - 1881


Este vorba despre unul dintre cele mai catastrofale dezastre naturale din istorie. Ciclonul a lovit Golful Tonkin in anul 1881, dand nastere unor fluxuri de apa care au inundat orasul Haiphong, aflat in nord-estul Vietnamului. Acestea au provocat distrugeri uriase si au condus la moartea a aproximativ 300.000 de locuitori. Amplasat pe un mal al Raului Rosu, orasul portuar Haiphong se invecineaza cu marea printr-un canal de acces, care, pe durata furtunii, a amplificat extinderea inundatiei si distrugerea. Desi furtuna a provocat direct moartea a 300.000 de oameni, se considera ca destui au murit ulterior din cauza bolilor si a foametei. Categoria si forta exacte ale ciclonului nu sunt cunoscute.

4. Ciclonul din Bhola, Bangladesh – 13 noiembrie 1970


Ciclonul Bhola, a fost un taifun tropical devastator, care a lovit Pakistanul de Est (in prezent Bangladesh) si Bengalul de Vest din India, in data de 13 noiembrie 1970. A fost cel mai distrugator ciclon tropical inregistrat vreodata si unul dintre cele mai mortale dezastre naturale ale timpurilor moderne. Pana la 500.000 de persoane si-au pierdut vietile in timpul furtunii, in principal din cauza valurilor care au inundat insulele din delta raului Gange. Ciclonul Bhola a fost cel de-al saselea si cel mai puternic din sezonul ciclonic al anului 1970, in Oceanul Indian de Nord, atingand o forta echivalenta cu cea a unui uragan de Categoria 3. Ciclonul s-a format desupra golfului central bengalez la 8 noiembrie si a calatorit spre nord, intensificandu-se in tot acest timp. Si-a atins apogeul cu vanturi de 185 km/h la 12 noiembrie 1970, aterizand chiar in acea noapte pe coasta Pakistanului de Est. Furtuna a devastat multe dintre insulele de coasta, anihiland sate si distrugand culturile agricole din regiune. Cel mai rau afectat a fost subdistrictul Thana, din Tazumuddin, unde peste 45% din populatia de 167.000 de persoane de aici a fost decimata de furtuna.

3. Cutremurul din Shaanxi, China – 23 ianuarie 1556


Cutremurul Jiajing, petrecut in 1556 in Shaanxi, China, este seismul cu cea mai mare rata de morti inregistrata vreodata, detinand un record sumbru de 830.000 de persoane ucise. A inceput in dimineata zilei de 23 ianuarie. Mai mult de 97 de districte din povinciile Shaanxi, Shanxi, Henan, Gansu, Hebei, Shandong, Hubei, Hunan, Jiangsu si Anhui au fost afectate. O suprafata cu o raza de 840 kilometri a fost devastata, iar in unele zone 60% din populatie a fost ucisa. La acea data, majoritatea oamenilor acelor locuri traiau in yaodonguri, pesteri artificiale sapate in stancile de loess (roca sedimentara), dintre care multe s-au prabusit in timpul calamitatii, cu mari pierderi de vieti. Epicentrul cutremurului din Shaanxi a fost in Valea Raului Wei din provincia Shaanxi, aproape de Huaxian, Weinan si Huayin. In Huaxiam, fiecare cladire si camin au fost demolate, ucigand mai mult de jumatate din rezidentii acestui oras. In unele locuri, crevase de 20 metri adancime s-au deschis in sol. Distrugerea si moartea erau pretutindeni, afectand locuri aflate la 500 kilometri de epicentru. Cutremurul a declansat si alunecari de teren, care au contribuit la decesul masiv.

2. Revarsarea Raului Galben, China – sept.-oct. 1887


Raul Galben (Huang He) din China este predispus revarsarii, din pricina teritoriului neted si intins aflat de o parte si de cealalta a sa. Inundatiile provocate in 1887 de Raul Galben au devastat aceasta zona, omorand intre 900.000 si 2.000.000 oameni. Potopul din acel an a reprezentat unul dintre cele mai groaznice catastrofe din istoria cunoscuta. Timp de secole, fermierii care au locuit in apropierea Raului Galben au construit diguri pentru a retine apele umflate din cauza aluviunilor acumulate pe fundul raului. In anul 1887, patul aflat in crestere al acestuia, coroborat cu mai multe zile de ploaie torentiala, au venit de hac digurilor, provocand o indundatie masiva. Se crede ca apele Raului Galben au patruns mai ales prin digurile din Huayankou, aproape de orasul Zhengzou din provincia Henan. Din pricina campiilor joase din zona, potopul s-a propagat foarte rapid prin tot nordul Chinei, acoperind o suprafata estimata la 80.000 kilometri patrati si distrugand centre agricole si comerciale. In urma inundatiei, doua milioane de persoane au ramas pe drumuri. Pandemiile si lipsurile ulterioare nenorocirii se crede ca au curmat tot atatea vieti pe cat a facut-o evenimentul in sine. A fost una dintre cele mai teribile inundatii din istorie, care avea sa fie insa detronata la scurt timp de un nou cataclism asemanator.

1. Inundatiile din China – iulie-noiembrie 1931


Seria de inundatii care a avut loc in China Centrala in anul 1931, pe perioada decadei Nanjing, este considerata, la modul general, cel mai devastator cataclism natural despre care au existat vreodata date si cu siguranta cel mai important dezastru al secolului XX. Pierderile umane din urma inundatiilor din 1931 au fost estimate intre 3.7 si 4 milioane de victime. Intre anii 1928 si 1930, o seceta teribila a precedat potopul. Conform unor atestari, o vreme anormala a inceput in centrul Chinei in iarna lui 1930. Ninsorile masive din iarna au fost urmate de dezghetul primaverii, care a venit cu ploi abundente ce au ridicat si mai mult nivelul Raului Galben. Ploaia s-a intetit in iulie si august 1931. Numai in iulie au lovit sapte cicloane. Acest lucru a determinat inundatii uriase ca urmare a umflarii raurilor Galben, Yangtze si Huai. Raul Galben, al carui nivel a crescut pana la 30 de metri, a ucis intre unul si doua milioane de oameni, inundand 87 km patrati si lasand 80 milioane de oameni fara case. Yangtze a ucis 145.000 de persoane si a afectat 28.5 milioane. In final, Huai, al carui nivel a crescut cu 16 metri, a ucis mai mult de 200.000 de oameni.
 

DeletedUser

Top 10 al celor mai izolate locuri de pe Pamant

Într-o eră în care tehnologia permite străbaterea continentelor în decursul a doar câteva ore, în care ţi-ai imagina că nu mai există loc pe care omul să nu îl poată atinge oricând doreşte, există locuri în care este extrem de dificil să poţi ajunge. Unele dintre ele se află, aşa cum ar fi spus străvechii marinari, la capătul Pământului, în timp ce altele se găsesc în locuri în care simpla intenţie de a ajunge este sinonimă cu aventura extremă. Mai jos găsiţi o listă aleatorie a unor astfel de destinaţii extreme.[/b]

10. Insula Paştelui, Chile


Situată la circa 4.000 de kilometri de coasta chiliană, Insula Paştelui, sau Rapa Nui, a devenit faimoasă de-a lungul timpului pentru statuile misterioase care au fost ridicate prin mijloace necunoscute pe ţărmul ei. Insula este relativ mică, nu măsoara mai mult de 140 kilometri pătraţi, şi este complet lipsită de copaci. Doar 4.000 de oameni mai trăiesc pe Insula Paştelui, iar micul aeroport existent aici (considerat cel mai izolat aeroport al lumii) îi poate transporta în câteva ore până în Santiago de Chile. Trebuie de spus că, în urmă cu mai puţin de un secol, o călătorie de pe continentul sud-american şi până la Rapa Nui dura câteva săptamani bune. Probabil că astfel au ajuns şi primii locuitori ai insulei, în jurul anului 1.500 d.Hr., cei cărora li se atribuie ridicarea uriaşelor statui Moai.

9. La Rinconada, Peru


Puţine localităţi din lume pot spune că sunt mai inaccesibile decât această mică aşezare minieră peruană. De altfel, trebuie de menţionat că La Rinconada este oraşul situat la cea mai mare altitudine din lume, 5.200 metri deasupra nivelui mării, record omologat de către reprezentanţii Cărţii Recordurilor. Orăşelul este situat pe un gheţar permanent şi poate fi atins doar cu o maşină rezistentă de teren, pe un traseu pe care nu ar risca să meargă nici cei mai experimentaţi şoferi. Chiar şi aşa, cu maşina se ajunge în câteva zile la cea mai apropiată aşezare, iar dacă la acesta adăugăm şi râul de înălţime şi sărăcia cumplită în care se zbat cei mai mulţi dintre localnici, ne putem crea o imagine destul de elocventă asupra acestui oraş. Chiar şi aşa, se spune că La Rinconada are în jur de 30.000 de locuitori, motivul pentru care aceştia au ales să locuiască aici fiind mina de aur situată sub gheţar. Mulţi dintre cei care lucrează în mine nici măcar nu sunt plătiţi, ei preferând să semneze contracte prin care li se permite să păstreze o mică parte din aurul scos la suprafaţă.

8. Staţia McMurdo, Antarctica


Este ceea ce s-ar putea numi, de-a dreptul, o aşezare de la capătul lumii, şi asta pentru că nu există o altă localitate la care să se ajungă mai dificil decât staţia de cercetare McMurdo din Antarctica. Casa a 1.200 de oameni de ştiinţă şi muncitori, McMurdo a devenit un veritabil orăşel odată cu ridicarea unui mic aeroport şi dotarea staţiei cu 3 avioane. Dacă pe vremuri o călatorie cu vaporul până în acest loc putea dura luni sau chiar ani, astăzi facilităţile de care dispune staţia în cauză au redus substanţial durata unei călătorii. Mai mult, savanţii prezenti aici se bucură de toate condiţiile unei staţiuni de lux, aceasta incluzând sala de fitness, televiziune prin cablu şi chiar un teren de golf şi unul de frisbee.

7. Peninsula Cape York, Australia


Cunoscută pentru densitatea extrem de redusă a populaţiei şi pentru păstrarea intactă a multora dintre frumuseţile sale naturale, Australia este un continent în care transportul de persoane sau de mărfuri este unul mai mult decât dificil. Poate de aceea, astăzi, există încă aşezări care ar trimite cu gândul, mai degrabă, la epoca de piatră decât la secolul XXI. Una dintre acestea este şi peninsula Cape York, din nordul Australiei, unul dintre cele mai primitive şi mai nedezvoltate locuri de pe Terra. Populaţia de aproximativ 18.000 de oameni este formată, aproape complet, din aborigeni, singurul mod în care se poate ajunge la aceştia fiind un veritabil safari cu o maşină de teren sau cu elicopterul. Chiar şi aşa, automobilele 4X4 pot întâmpina dificultăţi din cauza terenului foarte accidentat, nu puţine fiind cele care au făcut cale întoarsă. În plus, drumul către Cape York este închis, pe durata sezonului ploios, din cauza inundaţiilor masive şi a viiturilor care se formează brusc.

6. Ittoqqortoormiit, Groenlanda


Cu o suprafaţă de 2,166,086 km2, Groenlanda este, fără îndoială, cea mai mare insulă a lumii. În acelaşi timp, cu o populaţie ce nu depăşeşte 57.000 de locuitori, mare parte inuiţi, se poate spune că insula cu statut autonom din regatul Danemarcei este aproape părăsită. Iar dintre puţinele aşezări existente în acest colţ de lume, Ittoqqortoormiit este cea mai izolată dintre toate. Ittoqqortoormiit este o localitate în care pescuitul şi, ocazional, vânătoarea balenelor, focilor şi a urşilor polari reprezintă ocupaţiile principale ale celor aproximativ 500 de persoane care locuiesc aici. Trebuie de spus şi că aşezarea face parte dintr-un district ce acoperă o suprafaţă relativ egală cu cea a Angliei, ceea ce înseamnă că fiecare locuitor are la dispoziţie circa 150 de kilometri pătraţi de teren. Există şi un mic aeroport la 50 de kilometri distanţă de Ittoqqortoormiit, dar zborurile sunt foarte rare, iar o călătorie cu vaporul nu poate fi efectuată decât în cele aproximativ 3 luni pe an în care apele oceanului nu sunt îngheţate complet. Astfel, se poate spune, pe drept, că populaţia din Ittoqqortoormiit este izolată aproape total de restul lumii.
 

DeletedUser

5. Insulele Kerguelen


Cunoscute şi sub numele de Insulele Dezolării, Kerguelen este un arhipelag situat în sudul Oceanului Indian, cu o suprafaţă totală de peste 7.000 de kilometri pătraţi şi aflat la mii de kilometri depărtare de cea mai apropiată forma de civilizaţie. Insulele aparţin Franţei, încă din anul 1772, atunci când au fost descoperite de către navigatorul Yves-Joseph de Kerguelen-Tremarec. Insulele nu au o populaţie stabilă deşi, ca şi în cazul Antarcticii, există o comunitate permanentă de circa 50-100 de oameni de ştiinţă francezi care îşi întreprind cercetările aici. Nu există drumuri şi nici vreun aeroport, singura modalitate prin care se poate ajunge pe Insulele Kerguelen fiind o călătorie de şase zile cu un vapor din Reunion, o mică insulă din apropierea Madagascarului. Chiar dacă se află într-o zonă cu ape calde, clima Insulelor Dezolării este asemănătoare cu cea din Alaska, ceea ce face cu atât mai dificilă stabilirea unei populaţii permanente. În prezent, insulele, cu precădere La Grande Terre, cea mai mare dintre ele, deţin un sistem de apărare cu rachete, un centru ştiintific şi o fermă în care este crescută o specie de viţă originară din Franţa dar care a ajuns pe cale de dispariţie în Hexagon.

4. Insula Pitcairn


Chiar dacă este una dintre cele mai izolate insule ale Terrei, numele insulei Pitcairn din sudul Pacificilui a ajuns în toate colţurile lumii mai ales după publicarea romanului lui Sir John Barrow în care sunt descrise aventurile echipajul de pe nava britanică HMS Bounty. Pentru cei care nu au aflat încă despre această insulă, trebuie de spus că, în anul 1789, marinarii de pe vasul cu pricina, fascinaţi de modul de viaţă şi de frumuseţea peisajelor din sudul Pacificului, s-au revoltat, lăsând capitanul corabiei în voia sorţii, într-o barcă, şi dând foc vasului cu care calatoriseră, totul pentru a rămâne pe insula Pitcairn, în braţele localnicelor. De altfel, cei 50 de locuitori ai insulei sunt urmaşii rebelilor din urmă cu peste 2 secole. Ei trăiesc astazi din pescuit, o agricultură redusă şi din vânzarea unor timbre extrem de rare şi cautate în lumea colecţionarilor. Nu există aeroport iar singura şansa de a ajunge pe insulă sau de a pleca de acolo este o ambarcaţiune de ocazie din Noua Zeelandă. Chiar şi aşa, o călătorie durează cel puţin 10 zile.

3. Alert, Canada


Situată în Canda, la mai puţin de 1.000 de kilometri de Polul Nord, mica aşezare Alert este considerată cea mai nordică zonă locuită permanent din lume şi una în care condiţiile de trai sunt duse la extrem. Rezidenţii permanenţi sunt, aşa cum era de aşteptat, oamenii de ştiinţă şi membrii ai armatei canadiene, Alert găzduind o bază militară şi un laborator ştiinţific. Cea mai apropiată localitate este un mic sat pescăresc, care se află la aproximativ 2.500 de kilometri până la acesta. O călătorie până în Quebec ar trebui să acopere dublul acestei distanţe. Chiar dacă, datorită funcţiei sale militare, baza Alert dispune de un aeroport, temperaturile extreme (o medie ar fi în jurul valorii de -40 de grade Celsius) şi frecventele furtuni, reduc drastic numărul zborurilor. De fapt, în anul 1991, un avion militar s-a prăbuşit în apropierea bazei, echipele au avut nevoie de 30 de ore pentru a ajunge la locul accidentului. Din nefericire, toţi membrii echipajului au decedat din cauza rănilor şi a temperaturii extrem de scăzute.

2. Motuo, China


Considerată ultima zona din China în care nu există străzi sau drumuri, Motuo este o regiune tibetană încă neatinsă de lumea modernă. Numai încercarea de a ajunge la Motuo este o peripeţie demnă de muncile lui Hercule, cei care se aventurează până aici având de străbătut un traseu incredibil de greu, care include kilometri întregi prin zone îngheţate permanent din Himalaya, un pod suspendat, lung de 200 de metri, şi terenuri accidentate unde există riscul să fiţi înghiţiţi complet de noroaie. Şi cu toate acestea, Mouto este recunoscută pentru frumuseţea sa naturală, scripturile budiste menţionând-o ca pe locul cel mai sfânt pentru credincioşii budişti. Mai mult decât atat, Motuo este un veritabil Eden pentru biologi, nu mai puţin de 10% dintre toate plantele din China regăsindu-se, în stare sălbatică, în acest loc. Autorităţile chineze au investit zeci de milioane de dolari în construirea unor străzi catre Motuo dar absolut toate proiectele au fost abandonate din cauza avalanşelor, a solului instabil şi a greutăţilor insurmonatabile de tot felul. În anii 90, totuşi, a fost finalizată construcţia unui drum care leagă China de Motuo. Nu a rezistat decât câteva zile până să devină impracticabil şi să fie înghiţit de pădure

1. Tristan da Cunha


Tristan da Cunha, micul arhipelag situat în sudul Oceanului Atlantic, poate fi considerat cel mai izolat loc de pe Terra. 2,816 de kilometri sunt până la Africa de Sud, cel mai apropiat punct, şi 3.360 de kilometri până la coasta Americii de Sud. Aflat sub jurisdicţie britanică, Tristan da Cunha are o populaţie totală de 271 de locuitori, cei mai mulţi dintre ei fiind descendenţi ai marinarilor britanici care au rămas pe insule în anii 1800. Astăzi, ei supravieţuiesc din pescuit şi o agricultură rudimentară. Relieful a făcut imposibilă construcţia unui aeroport, singura legătură a oamenilor de aici cu restul lumii fiind o navă britanică ce leagă Tristan da Cunha de Africa de Sud. La moment însă, unica modalitate de a pleca sau o sosi în acest mărunt arhipelag o reprezintă vasele de pescuit oceanic.
 

DeletedUser

Top 10 Cele mai impresionante castele din lume

Toată lumea a auzit de Palatul Versailles din Franţa, Turnul Londrei sau Forbidden City din China, însă există şi alte opere de artă ale arhitecţilor, adevărate mine de aur pentru istorici, care merită vizitate şi fotografiate. Mai jos puteţi vedea şi afla despre castelele şi palatele, care sunt cu adevărat impresionante şi care merită a fi vizitate.


10. Castelul Neuschwanstein, Germania


Neuschwanstein este un castel în Allgäu, Bavaria construit în timmpul lui Ludovic al II-lea al Bavariei. Castelul este unul dintre cele mai renumite atracţii turistice din Bavaria şi Germania. Arhitectura interioară este caracteristică curentului romantic din secolul XIX. Frumuseţea castelului a determinat poreclirea lui în „Castelul din poveşti”, în apropiere se află Castelul Hohenschwangau.

9. Castelul Bunratty, Irlanda


Castelul Bunratty a fost construit pe Raul Shannon la începutul secolului al XV-lea de către puternica familie McNamara. Poziţia sa strategică a făcut ca Bunratty să cunoască o istorie îndelungată şi sângeroasă, cu multe bătălii violente care au distrus castelul în repetate rânduri. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea castelul a devenit o importantă fortăreaţă a regilor şi conţilor de O’Brien. În 1954, castelul a fost renovat în stilul medieval original, astfel încât astăzi puteţi admira o colecţie impresionantă de peste 450 piese de mobilier vechi, tapiserii sau opere de artă.

8. Castelul Windsor, Anglia


Castelul Windsor este cel mai mare şi cel mai vechi castel locuit din lume. Împreună cu Palatul Buckingham şi cu Palatul Holyrood din Edinburgh face parte din reşedinţele principale a monarhilor britanici din Casa de Windsor. Castelul este situat în centrul oraşului Windsor din comitatul Berkshire, Anglia. Sub clădirea castelului curge Tamisa care face legătura pe apă cu Londra. Regina Elisabeth II petrece aici frecvent sfârşitul de săptămână, unde primeşte şi vizita oficială sau privată a unor miniştri sau şefi de state. Conform izvoarelor istorice castelul datează din timpul lui Wilhelm Cuceritorul. Construcţia castelului, garnizoanei, fortăreţei, închisorii şi părţii locuite fiind coordonată direct de unii monarhi englezi. În timpul războaielor purtate de Anglia, castelul fiind mai bine întărit şi apărat, aceste măsuri strategice se pot observa şi azi.

7. The Alcázar of Segovia, Spania


Alcazar de Segovia este plasat pe un colț de stâncă dăltuită de râurile Eresma și Clamores, arătând originea de fortăreață militară a castelului. Apropierea de terenurile de vânătoare și poziția sa greu de cucerit l-a transformat în locuință a monarhilor Castiliei.

6. Castelul Bran, România


Castelul Bran, situat între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, la 30 de km de Braşov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turişti datorită unei legende: Legenda Contelui Dracula, deşi izvoarele istorice spun că Vlad Ţepeş ar fi trecut pe aici o singură dată, în drum spre Braşov
 

DeletedUser

5. Castelul Chapultepec, Mexic


Castelul Chapultepec este situat în partea de sus a Chapultepec Hill. Numele provine de la Chapultepec Nahuatl chapoltepēc cuvânt care înseamnă "de pe dealul Grasshopper". Castelul se află în mijlocul Parcului Chapultepec în Mexico City, la o înălţime de 2325 de metri deasupra nivelului mării. Dealul a fost un loc sacru pentru azteci, clădirile de pe acest deal au servit mai multor scopuri în timpul istoriei sale, inclusiv cea a Academiei Militare, de reşedinţă Imperială şi prezidenţială, observator, şi în prezent, Museo Nacional de Historia. Este singurul Castelul Regal din continentul american, precum şi singurul din America de Nord, care a fost folosit de suverani: împăratul Maximilian I şi consoarta lui împărăteasa Carlota, în timpul celui de-al doilea Imperiu mexican.

4. Castelul Hearst, California


Monumentul istoric cunoscut oficial sub denumirea de "Hearst-San Simeon State Historical Monument", se află la 48 de kilometri nord de Morro Bay, pe traseul celebrei autostrăzi 1 din statul California, la jumătatea distanţei dintre Los Angeles şi San Francisco. Castelul Hearst, sau mai simplu San Simeon, este o reşedinţă de o frumuseţe extraordinară şi totodată captivantă, de o splendoare gigantică, pusă pe picioare cu cheltuieli inimaginabile din partea unui întreprinzător hotărât care a scotocit Europa pentru a-şi decora proprietatea după bunul său gust.

3. Mont Saint Michel, Franţa


Le Mont-Saint-Michel este o stâncă granitică (78 m înălţime) în Golful Saint-Malo (NV Franţei) din Marea Mânecii, unde se manifestă cel mai reprezentativ fenomen de flux şi reflux: în timpul fluxului este insulă, comunicaţia cu teritoriul continental fiind întreruptă, iar în timpul refluxului devine peninsulă, o limbă de nisip ieşind de sub ape. Stânca este ocupată de un sat (41 locuitori) şi o mănăstire fortificată (ridicată începând cu secolul al VIII-lea, până prin secolele al XII-lea - al XIV-lea). A jucat un rol important în istoria Franţei, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul „Războiului de 100 de ani”. În prezent, constituie unul din locurile cele mai vizitate din Franţa, (cu 3.200.000 de vizitatori anual). O şosea pietruită asigură, în ultima vreme, legătura permanentă cu ţărmul Bretaniei.
Din anul 1979, Mont Saint-Michel se află pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.

2. Castelul Himeji, Japonia


Himeji Castle este cel mai vizitat castel din toate din Japonia. Acest castel falnic alb feudal de o frumusete incredibila este o splendoare autentică din secolul 17. Gata ca un stârc alb în zbor, la partea de sus a unui deal, Himeji Castle, un lăcaş din Patrimoniul Mondial UNESCO, enumit uneori "White Castle Heron". Edificiul delicat datează din anii 1300. Extensiv remodelat de-a lungul istoriei sale, una dintre caracteristicile unice ale acestui castel este un turn construit de Honda Tadamasa.

1. Potala Palace, Tibet


Palatul Potala este centrul administrativ şi spiritual al poporului tibetan. Cuvântul Potala desemnează în chineză locul unde locuieşte Budha. Palatul de iarnă de la Potala a fost construit în timpul celui de al 5-lea dalai lama, Lobsang Gyatso (1617-1682). Complexul Potala are 117 metri înălţime şi 360 metri lungime, întinzându-se pe 13 etaje şi o suprafaţă de 360 000 metri pătraţi. Palatul Potala se află pe Colina roşie din centrul văii Lathssa, aflat la o altitudine de 3700 metri. Construcţia este divizată în Palatul alb, Palatul roşu şi clădirile anexe. Palatul alb, parte integrantă a Palatului Potala, este partea dedicată cartierului rezidenţial al lui Dalai Lama. Palatul roşu este compus din săli de întruniri, capele, 10 000 de sanctuare ale călugărilor budişti, 200 000 de statuete şi o imensă bibliotecă. În Palatul roşu se află şi piramidele funerare a opt dintre Dalai Lama. Cea mai impunatoare este cea aparţinându-i celui de al 5 lea Lama, aceasta avand 15 înălţime şi fiind ornată cu 20 000 de diamante şi 3 500 kg de aur. Legenda spune că în secolul al VII-lea, regele Song Isan Gambo, care domnea peste reagtul Tubo, s-a căsătorit cu printesa Wen Cheng din dinastia Tang şi a cerut să i se construiască un palat cu 999 de camere.

sursa: jurnal.md/wikipedia.org
foto: wikipedia.org
 

DeletedUser

Am preluat o structura de articole, scrise de un protestant (atentie!!! acestea nu sunt articole scrise de mine si nici nu aduc vreo ofensa cuiva!!), de pe un blog numit "Vestea Buna" :
Cronologie Biblica si Exodul Evreilor

De ce fug ÎNCĂ ODATĂ evreii Europei?

Vezi atașament 1923

Din cauza terorismului musulmanilor europeni țintit împotriva lor.

În mintea musulmanilor din Europa (și de peste tot) lucrurile au două culori: alb și negru. Din punct de vedere logic, ei sunt într-o falsă dilemă, o eroare logică frecventă.
Alb: lumea islamică, care trebuie să se întindă și se întinde în mod ascuns sau pe față, cum poate.
Negru: atacul asupra lumii islamice, limitarea ei, restrângerea, cedarea, retragerea, ceea ce în mintea musulmanilor este o imposibilitate teologică. ”Cum adică să nu cucerim lumea?” gândesc ei. Iar conflictul teologic este aprins de existența statului Israel, de retragerea teritoriului palestinian. Simpla existență a Israelului este pentru ei catalizatorul de gânduri care duce la ceea ce auzim și vedem toată ziua. Și atunci musulmanii atacă Israelul și pe evrei cum pot. Iar pentru că statul Israel e foarte puternic și nu-l prea pot ataca, ajung ținta lor cetățenii israelieni de rând peste tot pe unde sunt încă împrăștiați prin lume.

În mintea europeanului de rând lucrurile sunt foarte confuze. Spălat pe creier de valuri de darwinism, nazism, socialism și comunism, așteptările europeanului de rând sunt restrânse la o viață cu abundență materială, cu bunăstare și ”progres”. Europeanul nici nu se gândește că altcineva ar vrea altceva. De aceea valul de terorism care lovește Europa nu este înțeles deloc. Europenii ”cu bună credință” zic refugiaților ”Bine ați venit!” , ca și cum i-ar ajuta. Dar trecerea graniței Europei nu spală mintea musulmanului fanatic de ura față de evrei, poate dimpotrivă.

Dar ce este în mintea ta dragul meu cititor care din diverse motive ai ajuns pe acest blog și ai coborât cu ochii până la acest mărunt paragraf?

”Crezi tu în profeți împărate…?” Fapte 26:27

Pentru că Dumnezeu a scris istoria în Scriptura Lui înainte ca să se întâmple, El acum doar le aduce la împlinire lucrurile profețite cu milenii înainte.
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!.::” Isaia 44:6-7

Crezi tu că Dumnezeu a scris dinainte aceste istorii pe care le trăim noi astăzi, sau ești și tu confuz?

Iată de ce fug acum evreii europeni: noi trăim astăzi partea a doua a celui de-al doilea exod.

Primul exod a fost din Egipt în vechime: ”De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» Ieremia 16:14

Al doilea exod a fost din toate țările, recent, după 1944 și este acum:

” Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“ Ieremia 16:15

Acest al doilea Exod are două faze: faza unu care s-a petrecut după al doilea război mondial, când datorită ocupării Palestinei de către englezi singura poartă de intrare a evreilor fugăriți din Europa a fost pe mare, cu ajutorul vaselor de pescuit.

Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; ..:”
Ieremia 16:16a

Partea a doua a cestui de-al doilea Exod se petrece sub ochii noștri:

….şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.” Ieremia 16:16b

Vezi atașament 1924

De aceea fug evreii Europei. Această migrație a musulmanilor spre vestul Europei (acolo unde mai sunt încă mulți evrei) la care nu ne-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla în secolul 21 este în Planul lui Dumnezeu și nimeni n-o poate opri, nici legile, nici granițele, nici hotărârile politice, ea se întâmplă pentru că așa a scris Dumnezeu în Biblie.

Migrația de acum a musulmanilor va duce în mod evident (vedem din profețiile Bibliei) la creșterea terorismului islamic(vânătoarea) în țările Europei și va determina migrarea evreilor în masă spre singura țară unde sunt protejați: Israelul. Nu este o chestiune de opțiune, ci una de profeții. Vor migra și sioniștii (evreii religioși în general) și evreii laici (cei pe care nu-i interesează nici Tora, nici Talmudul. Vor migra de frică.

Pentru noi nu este nici măcar o chestiune de a milita pentru sau împotriva unei cauze, lucrurile se întâmplă oricum, orice am face, ori ei, ori noi, ori oricine.

Atunci de ce scriu? De ce trebuie să știm? Pentru că Domnul nostru, Șeful nostru, directorul nostru, cum vrem să-L numim ca să pricepem autoritatea Lui, ne-a lăsat scris: priviți smochinul.

2300 de seri și dimineți

Text de citit: Daniel 8

Sau conform acestei scheme: 2300 de sărbători de paște:
Pentru comoditate traduc aici:

Stanga sus: Primul eveniment al viziunii: Alexandru cel mare învinge armata persană în bătălia de la Granicus Mai/Iunie 334
Dreapta sus: Ultimul eveniment al viziunii: Muntele templului și orașul vechi al Ierusalimului elibetare de paratrupele Israeliene: 7 iunie 1967

Vezi atașament 1925

Stânga jos: Numărătoarea începe cu…. paștele din anul 333 ÎH, (primul paște după bătălia de la Granicus)
Dreapta jos: Numărătoarea se încheie cu…Paștele din anul 1967 (ultimul paște înainte ca Muntele Templului să fie eliberat).

(Acest site l-am descoperit după ce am scris cele de mai jos)

Citat principal: ”Am auzit pe un sfînt vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?“ Şi el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfîntul Locaş va fi curăţit!“”

Când începe acest interval de 2300 de seri și dimineți (adică de ani în înțeles profetic)?

”A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stînd în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.”

De fapt e vorba de bătălia de la Issos, din anul 333 îh dintre Alexandru cel Mare (cornul țapului de la apus) și Darius al 3-lea Împăratul perșilor (cornul cel mai mare al berbecului(medo-persia)).

Când se încheie acest interval de 2300 de ani?

”Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?” E vorba de Ierusalim, la el se referă și Domnul Isus: ”Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor., pînă se vor împlini vremurile neamurilor.” Eliberarea Ierusalimului a avut loc în 1967, până atunci Ierusalimul a fost efectiv călcat în picioare de neamuri: greci, romani, turci, cruciați, englezi și alții.

Dacă adunăm: 333+1967=2300.

Ce urmează? Au mai scris și alții.…Răpirea adunării (fără veste) și altoirea la loc a mlădițelor tăiate din măslinul cel gras: pocăința în masă a evreilor care până astăzi (în afară de o mică rămășiță) sunt împietriți.

Ce urmează? A trecut epoca celor 483 de ani, s-au împlinit exact, au trecut 2300 de ani, tot exact. Acum trăim înfrunzirea smochinului.

”” Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” Luca 21:29-31

483 de ani

”Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.” Daniel 9:25-26

62+7=69
69×7=483

A spus-o și Ioanid:

”Da. Chiar atunci în ziua zece a lunii,
Se împlinea profeticul verdict.
Erau în ziua aceea patrusute
Optzecişi trei
de ani de la edict.” sursa

Au mai spus și alții.

Ce s-a întâmplat mai departe cu armata romană scrie,

Au mai fost câțiva pe vremea Domnului Isus care așteptau mângâierea lui Israel(Ana, Simeon). (vezi Luca 2: 25-38)

Tu ce aștepți?
.

După aceea, voi trimete o mulţime de vînători

Este citat din Ieremia 16, un pasaj care descrie parcă un tablou al istoriei pe care o trăim acum.
”Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.”

Pescarii au fost pe vasele de pescuit cu care au migrat în israel majoritatea evreilor din estul Europei, vânătorii sunt trimiși acum, acești așa ziși migranți care numai a refugiați nu par.
Nu e fugă de război (s-ar fi oprit în Turcia, unde e pace), nu e umblat după mai bine, mai bine este și în Turcia, și în Grecia, se pare că ruta nordiică (spre Suedia) se dovedește închisă de fermitatea poliției daneze și maghiare, e vorba aici de împlinirea sub ochii noștri a unei profeții biblice: profeția din Ieremia care arată cum Dumnezeu îi va forța pe evrei să plece de oriunde în țara lor, o migrație inversă.

Vezi atașament 1926

Este lesne de observat că destinația migranților este exact zona din Europa unde trăiesc cei mai mulți evrei: Marea Britanie, Olanda, Belgia și Franța.
Acești evrei privesc cu reală neliniște creșterea numărului de potențiali anti-semiți în jurul lor. Să ne ajutăm cu părerile lor din ziarul electronic: The Times of Israel, articolul de aici. Traduc porțiuni:

”Deși înclinați să-i ajute (pe migranți), unii evrei se tem că un aflux de refugiați sirieni poate creste antisemitismul, golind Europa de evreii ei.” (Oare ei știu că exact asta spune Biblia?)

”Îi ajut pe refugiați, dar cu frica că ajutând trimit un pericol spre alți evrei din Europa.” spune Zoltan Radnoti unul din capii comunității de evrei din Ungaria.


Într-un alt articol din New York Times (și nu numai acolo) se arată cum Netanyahu îndeamnă pe toți evreii să se întoarcă în Israel. Netanyahu îndeamnă la o migrare în masă a Evreilor din Europa.

Nu este doar o chestiune politică. Politica poate face puțin în acest domeniu. Este o chestiune strict de înțelegere a vremurilor, de înțelegere a profețiilor. Nu trebuie să facem nimic, doar să observăm și să știm ce vremuri trăim: ”Cel ce vine va veni și nu va zăbovi!” Este cu prisosință scris în toate Scripturile că evreii trebuie să fie întorși în țara lor când îl vor recunoaște pe Domnul Isus ca Mesia (după răpire). Nouă ne este lăsat scris să fim atenți la evrei (la smochin) căci după pilda smochinului știm timpurile.

Eu nu mă aștept la un nou holocaust, dar o creștere a anti-semitismului în actualul context este mai mult decât evidentă ținând cont de marele număr de migranți care se îndreaptă chiar spre locurile lor. E mai mult decât evident că evreii vor trebui să plece. E de așteptat ca mulți din acești migranți să poarte cu ei sămânța urii ”măgarului sălbatic” și să se poarte cu agresivitate cu vecinii lor evrei ca să-i facă să fugă.

Dacă poate dragul meu citiror, citești acest articol cu gând de a-i găsi hibă (cei ce scoateți arme când vedeți cuvinte), poate vrei să mă acuzi de gânduri xenofobe, liniștește-te! Sau mai bine, neliniștește-te. Liniștește-te cu privire la mine, eu constat, nu incit, mărturisesc, nu acuz. Dar neliniștește-te cu privire la tine, căci dacă nu ești împăcat cu ”Cel ce vine”, cu cel care va aduce cu sine judecata, n-o să-ți fie bine. Neliniștește-te, citește Bibia și împacă-te cu Cel ce te-a creat, cu Cel ce a scris acum 2600 de ani aceste vorbe prin profetul Său și acum se aduc la îndeplinire. Nu sunt coincidențe, sunt împliniri exacte, neliniștește-te!

Nici eu, nici tu n-am fi crezut că vom vedea vreodată astfel de imagini, (le credeam de pe vremea secolului 12, când migrau popoarele). Dar iată că la sute de ani de la ultimele migrări, se împlinește vorba profetului: ”voi trimite o mulțime de vânători”, nu zice că doi-trei. Să te gândești la acest lucru când vezi astfel de imagini:

Vezi atașament 1927

Ce urmează? Ce așteptăm? Răpirea Adunării.

Este o taină, știu, nu aștept să scrie în ziare despre asta, nici să aud știri focalizate pe aceste așteptări.

Taină e și împietrirea evreilor, taină e și unitatea Trupului lui Cristos, taină e însăși Adunarea.

Nu aștept știri în mass-media sau nici măcar să aibă astfel de informații sau cât de cât opinii. Noi suntem însărcinați să le vestim, nu mass-media, nici măcar popii lumii.

Lumea așteaptă „progres, dezvoltare, evoluție” cuvinte cu care acoperă realitatea îmbătrânirii și a bolii, a corupției și a degradării.

Dar noi, dar eu, dar tu, ce așteptăm? Îl așteptăm pe Domnul Isus din cer sau așteptăm iluziile lumii.

Nu cumva ne amestecăm cuvintele și opiniile cu ale lor, când ei așteaptă una și noi alta?

Noi știm și începutul și scopul și sfârșitul creației, ei nu numai că se fac înadins că nu le știu dar se asociază cu cei ce le împărtășesc iluziile, fac mare tărăboi cu evoluția și cu milioanele de ani.

Eu nu voi fi așa de nebun să vorbesc ca ei, nici atât de inimă-rece să nu-i avertizez.

Așteptăm altceva, vorbim altfel.

Mă uit la știri: război, Donețk, Lugansk, ce e acolo?

Centrul afacerilor a 300000 de evrei care iată că sunt încă odată fugăriți de valurile popoarelor ce împlinesc poruncile Domnului. Acești evrei habar n-au că au căzut într-o împietrire ce stă să se sfârșească.

Eu așa privesc știrile….și istoria.

Peste 4 ani sunt 70 de ani de la naționalizarea care a fugărit evreii din Estul Europei în Israel.

Istoria n-are logică decât privită prin prisma profețiilor Bibliei. Iar până acum profețiile se împlinesc cu precizie de ceas.

Nu mai este mult!

Taina împietririi evreilor, (de mirare la așa oameni deștepți)

Toate dovezile divinității Domnului Isus, toate amănuntele profețiilor duc (chiar doar analizate logic) la o singură concluzie: Domnul Isus este Mesia cel promis în toată Scriptura. De aceea este cu atât mai de mirare că un întreg popor, poporul evreu, cel mai deștept popor din lume, poporul a cărui istorie este chiar în cartea care scrie despre Domnul Isus, acest popor zic, timp de două milenii nu îl recunoaște pe Domnul Isus ca Mesia, ei așteaptă un alt Mesia.

Această ciudățenie are o singură explicație: ei sunt împietriți în inimile lor. Împietrirea evreilor este de fapt o taină lucrată de Dumnezeu, este una din tainele pe care le vedem cu ochii noștri:”Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.” Romani 11:25

O altă împietrire detaliat descrisă în Biblie este împietrirea lui Faraon. Tot la fel de lipsită de logică a fost și împietrirea lui Faraon. Să vezi atâtea minuni și să mergi orbește spre distrugerea propriului popor, asta nu e decât mâna lui Dumnezeu!

Dacă azi nu mai trăim vremurile exodului, dacă faraonii sunt istorie, evreii împietriți nu sunt, ei ne sunt contemporani, vedem această taină sub ochii noștri. O mică rămășiță doar crede, restul sunt împietriți spre folosul nostru, până vor fi altoiți iarăși în pomul lor. Acest timp este aproape, împietrirea nu va mai ține mult.

Cu acești ochi să privim istoria, așa să ascultăm știrile.

Evanghelia incepe cu Geneza!

Pentru ca de acolo a inceput si pacatul.
Cel care proclama Vestea Buna trebuie sa se asigure ca cei care asculta cred asta:

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2008/11/create1.jpg

…si asta:

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2008/11/begypt.jpg

Adica se se asigure ca omul nu poate sa-si apere iubirea de sine si traiul departe de Dumnezeu, invocand ignoranta primilor oameni. Vedem din hartile de mai sus, ca Dumnezeu nu s-a lasat fara marturie. Pana la potop: Adam, Enoh. Dupa potop: Noe si fiii lui, au ajuns sa aiba vieti suprapuse cu primul om chemat de Dumnezeu: Avram.
De ce sunt importante aceste harti?
Pentru ca majoritatea oamenilor, (dureros de majoritate) cred alte harti, pe aceasta:

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2008/11/evolution.gif

impreuna cu asta:

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2008/11/i10-03-evolution21.jpg

Desigur daca nu exista creatie, nu exista nici Creator….!
Adevarul ca istoria universului nu are mai mult de 6300 de ani e atat de socant, incat deschide repede urechile ascultarii. Sau vestea ca potopul a avut loc acum vre-o 4500 de ani, sau ca pana acum vre-o 3800 de ani au trait acei oameni de 600-800 de ani, ca impartirea pamantului dupa Eden s-a facut pe vremea lui Peleg (Gen 10:25:”…lui Eber i s-au nascut doi fii, numele unuia este Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul…”), deci de acolo isi au originea natiunile(4000 de ani în urmă), nu „din cele mai vechi timpuri.
Cei care rad la aceasta veste in mod sigur vor rade si la auzirea Evangheliei care are in ea mesajul crucii.
Iar apropierea de Dumnezeu insasi, are ca si conditie: „…cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca EL ESTE….”
La ce i-ar folosi mesajul despre Fiul lui Dumnezeu unuia care nu crede in Dumnezeu?
Sau ce sa faca cu Evanghelia unul care crede in evolutia continua a omului? Unde s-o plaseze, cum s-o foloseasca? Trebuie facut curat repede in mintile atat de mintite, ca sa fie loc bun pentru o veste buna. Iar minciuna milioanelor de ani e una din cele mai mari miciuni ale tatalui minciunii.
„..fereste-te de…… impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel…”
E atat de ridicola aceasta asa-zis stiinta incat e ridicol si sa incepi sa polemizezi impotriva ei, este o degradare mentala. Argumentele pentru desfiintarea ei sunt prea evidente.
…..ganduri de pe drum, …..

„Nemuritorii” de dupa potop

De mai bine de 3 luni imi sta aceasta harta in fata ochilor, deasupra biroului:

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2008/11/istoria-de-dupa-potop1.jpg

Ma fascineaza!
Observati ceva? Primii 3-400 de ani dupa potop, oamenii n-au prea murit. Se tot nasteau, dar nu mureau!
Si nu a fost tare demult….acum 4000 de ani inca traia Sem. Sem(nascut inainte de potop) a fost contemporan cu Isaac. Am convingerea ca toti oamenii nascuti in acea perioada au trait vieti la fel de lungi.
Imprastierea limbilor s-a facut pe vremea lui Eber (de aici „evreii) si Peleg („pe vremea lui s-a impartit pamantul”).
Alta concluzie: si primii greci au trait tot la fel de mult, generatiile de dupa ei, tot mai putin. Pe vremea lui Peleg se mai traia 2-300 de ani.
Cum i-au vazut nepotii si stranepotii(nascuti prin 1900-2000, de la creatie) care mureau la 100 de ani, pe pe stra-strabunicii nascuti mai inainte, care nu mai mureau?
Nemuritori, nu?
Iata cum Biblia face lumina in cetoasele legende grecesti, cu zeci de zei si zeite, zisi nemuritori. De fapt „tarziu”-muritori.
d.

PS pentru conformitate: www.bibleworldhistory.com
.

Daca ar fi sa vorbim despre o data anume cand s-a creat lumea, este imposibil, pentru ca istoria lumii acesteia incepe mai exact odata cu izgonirea din Rai a lui Adam si a Eva, adica momentul in care si-au pierdut nemurirea si au devenit "goi" si muritori.

A circulat o ideie despre neamul Pelasgilor ca stramosi proto-indo-europeni, ceea ce pare aici o coincidenta legata de persoana lui Pelag in timpul caruia s-au impartit neamurile, ca sa nu mai vorbim si de turnul lui Babel.

In ceea ce priveste Stiinta, nu ea in sine este rea, ci in functie de cum este utilizata, desi aceasta din vremea moderna este incompleta si mult mai diferita fata de stiinta realizata de marii ganditori antici. Astazi, mare parte din domeniul stiintific se bazeaza pe teorii si calcule, cat si necesitatea de a face "experimente". In antichitate, adevarata stiinta nu se limita strict la teorie sau la experiment practic in sens pur material, ci se lua in calcul si in considerare cu mult mai multe dimensiuni si elemente. Insusi fizicianul Isaac Newton a inteles acest lucru. Leonardo Da Vinci, de asemenea, a considerat ca stiinta este cunoastere si aceasta cunoastere nu se poate limita la un singur domeniu, ci aceasta cuprinde mai multe domenii stiintifice la un loc care pot explica doar impreuna anumite lucruri si taine ale lumii.

Iar pentru cei care sunt pasionati de stravechimea lumii, va mai postez un articol copy-paste :

Pelasgii, cea mai veche civilizatie din Europa

Cea mai veche epoca, Paleoliticul, extins pe o perioada cuprinsa intre 1000000 – 10000, numita si epoca pietrei vechi, este perioada hotaratoare a procesului de antropogeneza, marcata de trecerea prehominizilor la Homo sapiens. Omul primitiv foloseste ca unealta si arma o combinatie simpla intre lemn si piatra cioplita. Organizati in cete de culegatori – vanatori – pescari se adapostesc in pesteri sau refugii sub stanci, in apropierea cursurilor de apa si a zonelor bogate in hrana. Epoca paleoliticului cuprinde trei subdiviziuni : - Paleoliticul inferior (1.000.000 – 100.000) se caracterizeaza prin aparitia primelor unelte si descoperirea focului. In jurul anilor 600.000 se naste Pitecantropus erectus. - Paleoliticul mijlociu (100.000 – 40.000) este perioada culturii omului de Neanderthal si al primelor comunitati mai mari, de tip gentilic. - Paleoliticul superior (40.000 – 10.000) marcheaza disparitia omului de Neanderthal, in mod enigmatic, destinul omenirii va fi continuat de Homo sapiens, ruda mult inferioara fiziologic. Epoca Mezoliticului (10.000 – 5.500) marcheaza sfarsitul perioadei glaciare si imblanzirea climei. Marile comunitati gentilice se divizeaeza, diferitele grupari miscandu-se spre noi teritorii necunoscute pana atunci.

Epoca de trecere, mezoliticul face loc neoliticului (5500 – 2500) – epoca a pietrei slefuite -, perioada zdruncinata de mari mutatii in viata omului primitiv. Comunitatile umane se dezvolta pe baza extinderii agriculturii si cresterii animalelor domestice. Aceste activitati obliga gintele la sedentarizare si la amenajarea unor locuinte durabile, pe termen cat mai lung. Apare tribul ca o forma superioara de organizare, si primele asezari – sate aparate de o retea de garduri si santuri. Cultul zeilor paraseste marile spatii ale stepelor si padurilor, practicandu-se in altare si sanctuare primitive. Uneltele si armele sunt calitativ mai perfectionate, acordandu-se o atentie deosebita finisarii si diversificarii lor. Transformarile profunde din randul comunitatilor umane sunt cauzate si de schimburile culturale, rezulte in urma penetratiei triburilor straine sau a miscarilor de populatii. Astfel perioada anilor 2500 – 1800, este perioada de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului (1800 – 800). Metalurgia bronzului adusa din Orient (dupa unii istorici), capata amploare. In scurt timp uneltele si armele din piatra vor fi inlocuite cu similare din bronz si arama. Rolul revolutionar in accelerarea dezvoltarii societatilor umane ii revine insa fierului. Metalurgia fierului se considera ca ar fi aparut in Asia Mica, regatul Hitit, in jurul anilor 1500 i.Hr., de unde s-a raspandit, dupa anul 1200 i.Hr. si spre spatiul carpato- danubian. Epoca fierului (800 i.Hr. – sec. I d.Hr. ) aduce cu ea profunde modificari in cadrul comunitatilor umane ale acelor timpuri. Acesta este schematic modelul folosit de catre cercetatori si, invatat in scoala de catre copiii nostri. Si, totusi , nu este chiar asa!

Daca se aplica aceasta schema sablonizata ar rezulta ca cei care au construit piramidele, cei care au taiat pietrele de la Abydos, Karnas si Luxor au lucrat cu ciocane de lemn si piatra, iar cei care au sculptat dala de la Palenque si poarta Soarelui din Bolivia nu cunosteau fierul, bronzul sau arama ! Cum este posibil ca in mormintele descoperite in Europa, Asia, America, datate acum 10.000 de ani (!) s-au gasit obiecte din bronz, aur, platina si otel inoxidabil ! Iata cum apoca bronzului este impinsa inapoi cu numai 6.000 de ani ! Sa ne amintim de crearea metalurgiei fierului pe teritoriul Asiei Mici si atribuita hititilor. Si iata cum o dogma sustinuta cu dintii, cade, fara drept de apel, rasturnand intregul esafodaj migalos construit de-a lundul timpului si prezentat cu ’’precizie stiintifica’’ in toate cartile de specialitate. Dar despre ce este vorba ? ‘’ La Medzamor in Armenia sovietica (in momentul descoperirii, Armenia, inca apartinea de imperiul sovietic – N. A.) Dr. Korioun Meguertchian a scos la lumina cea mai veche uzina metalurgica din lume. Expertize riguroase fac sa urce constructia sa la 5.000 de ani, cu doua – trei mii de ani inainte de bronzul si arama preistoricilor ! S-a gasit la Medzamor vase si obiecte metalice, cutite, sulite, sageti, agrafe, inele, bratari, etc. din toate metalele cunoscute. Topitoria avea o serie de cuve taiate in stanca unde minereul sfaramat, periat, spalat, se curata si se imbogatea pana la obtinerea metalului pur. Mai mult de 200 de cuptoare ar fi ingropate, dar 25 au fost scoase. Medzamor era un centru industrial al epocii, zise in deradere, neolitica ; aici se trata metalul de import, care era pe urma prelucrat si distribuit popoarelor din Orientul Apropiat. Se lucra aici arama, bronzul, plumbul, zincul, ferul, aurul, cositorul, arsenicul, manganul etc. Si de asemenea otelul. In adevar s-au gasit acolo, clesti de otel, fine si inca stralucitoare, analoage cu pensetele noastre de depilat. Ele aunt putin mai recente, datad numai … de acum 3.000 de ani ! Patruzeci de varietati de bronz erau topite in uzine si destinate diferitelor industri. Aceste descoperiri verificarte, autentificate de Institutele stiintifice din U.R.S.S., controlate de cele din Statele Unite, Franta, Anglia si Germania, n-au modificat unghiul de vedere al preistoricilor. Epoca fierului, epoca bronzului raman ceea ce erau …chiar daca, cu doua milenii mai inainte se topeau ustensile de otel ! Este eretic cel ce sustine contrariul ! ‘’ (Robert Charroux)


Oamenii mezoliticului traiau rudimentar folosindu-se de unelte de lemn si piatra cioplita pentru a supravietui ; totusi foloseau SCRISUL ! Ridicandu-se cu greu din starea de semi- salbaticie constuiau totusi sanctuare strict orientate dupa pozitia astrelor ! Prin descoperirea fosilei umane se la Bugiulesti, jud. Valcea, limita paleoliticului este impinsa inapoi in timp DOAR cu aproximativ 800.000, 1.000.000 de ani(!). Trebuie sa-i dam dreptate lui Mircea Eliade cand afirma atat de transant ca : ‘’ Sunt unele carti care necesita atat de lunga maturizare incat se invechesc si sunt depasite de stiinta inainte chiar de aparitie. Cam astfel a fost cazul Geticei lui Vasile Parvan, lucrare geniala care se va citi pentru Parvan, si nu pentru adevarurile sale, adevaruri an de an tot mai indoielnice.’’ De ce apar aceste discrepante uriase intre cartile actuale, consacrate ale unor istorici si , noile descoperiri arheologice ? Pentru ca in general noi oamenii avem tendinta de a fi dogmatici, mult prea comozi sa incercam sa ne modificam anumite mentalitati. Refuzam sa credem ca inaintea actualei civilizatii a existat o alta civilizatie care a putut sa straluceasca prin grandoarea si cuceririle ei. Si urme ale ecestei civilizatii sunt raspandite peste tot pe pamant, dar, si la ora actuala studiate doar ca simple ciudatenii si nu omologate ca realitati istorice. Dar aceasta este cu totul alta poveste, care nu intra oarecum in cuprinsul acestei lucrari. Perioada de care ne vom ocupa mai in amanuntit este mai apropiata noua, mai bogata in date si marturii si anume cea de acum 9000 de ani (adica 7000 i.Hr.). Dar pentru a avea o mai multa intelegere asupra acestei epoci ne vom folosi de scrierile doamnei Marija Gimbutas, eminenta profesoara a Universitatii California din Los Angeles, care prin prefata cartii ei ne obliga la o gandire plina de respecta piosenie: ’’ Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 i.Hr., axata pe o societate matriarhala , teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo – europenizate patriarhale de luptatori din epocile bronzului si fierului ( . . . ) Uluitoarele descoperiri facute in Romania si in alte tari invecinate dupa cel de-al doilea razboi mondial, asociate datarilor cu radio – carbon, au facut posibila intelegerea importantei inceputurilor culturii vechi europene, o cultura a unei societati de agricultori. A devenit de asemenea evidenta ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu cateva milenii pe cea sumeriana. Aceste date fac imposibila ipoteza conform careia civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob.In Vechea Europa nu existau fortificatii elaborate si nici arme de lupta.

Absenta reprezentarilor privind societatea razboinica sau condusa de barbati reflecta o structura sociala in care femeile aveau rolul principal si in care atat barbatii cat si femeile activau in mod egal intru binele comun. A fost o perioada de reala armonie in deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. Trebuie ca de acum incolo sa recunoastem realitatile si modul de viata al epocilor neolitica sia cuprului, caren insemnau mai mult decat semanatul, culesul, macinatul si coacerea painii ori ridicarea caselor ( .. .) ’’. Si pentru a fi si mai concret completam cuvintele Marijei Gimbutas, cu crezul de o viata al marelui nostru mitologist si istoric Nicolae Densusianu legat de existenta poporului pelasg: ’’ ( . . . ) ( pelasgii )au fost cei dintai care au adunat in societate familiile si triburile raspandite prin caverne, prin munti si paduri, au intemeiat sate si orase au format cele dintai state, au dat supusilor lor legi si au introdus modul lor de viata mai bland. (. . . ) Pentru poporul grec, pelasgii erau ’’ cei mai vechi oameni de pe pamant ’’. Rasa lor li se parea atat de arhaica,atat de superioara in conceptiuni, puternica in vointa si in fapte, atat de nobila in moravuri incat traditiunile si poemele gracesti atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de – dioi – divini, ce ei intru adevar l-au meritat prin darurile lor fizice si morale.’’

Si iata ca istoria, nu incepe la Sumer, asa cum am invatat pana acum. Istoria incepe aici in spatiul Carpato – pontic, in tara Geei (generatoare a matriarhatului ca forma de conducere)si a lui Pelasgos cel nascut din pamant negru. Iata cum se leaga scrierile recente bazate pe multiple dovezi arheologice, ale Marijei Gimbutas cu intuita geniala a lui Nicolae Densusineanu. Iata cum termenul general de Veche Civilizatie Europeana isi recapata numele legitim cel de civilizatie pelasga. Au fost necesari ani ca ideile partial uitate ale lui Densusineanu, partial luate in ras, sa poata fi verificate, in parte si argumentate. Monumentala lui carte se cuvine a fi studiata pentru ca este un izvor de informatie nesecat si nu putem sti ca poate maine printr-o mica descoperire documentara sau arheologica sa se confirme multe alte prezumtii ale istoricului, care astazi ar parea banale sau fantaste. Si totosi care ar fi putut fi motivele generatoare ale unei mari civilizatii in aceasta zona. Ne folosim din nou de afirmatiile unor ilustrii istorici. N.J.Jirov concluzioneaza in celebra sa carte ’’ Atlantida ’’ ca: ’’ Civilizatiile primare au fost cele de munte. Astfel cultura sumerienilor din Mesopotania a fost creata de oameni veniti din tinuturile muntoase. Cultura chineza si cea indiana au fost intemeiate de asemenea de triburi muntene. Cele mai dezvoltate culturi din ambele Americi au aparut in regiuni de munte tsi pe platouri.’’ Iar ca o completare folosim si afirmatia lui Jaques de Launay : ‘’civilizatia se dezvolta in zonele temperate caracterizate prin ierni aspre si veri cu caldura normala.’’ Si astfel se concretizeaza un sumum de factori determinanti in geneza Vechii Civilizatii Europene, factorii de mediu geografici si climatic. In acest sens ne este usor sa argumentam existenta unei populatii predacice – pelasga – pe teritoriul Romaniei, tinand cont de varietatea si complexitatea formelor de relief existente. Zonele montane si inaltele platouri ofereau pesteri in care oamenii se puteau adaposti ; piatra si lemn ca material de constructii pentru case si sanctuare; apa curata atat de vitala existentei fiintei umane; hrana suficienta si buna sub forma animala, rezultata din vanat si pescuit, sau vegetala din diferite plante, fructe sau diverse radacini.

Marile zone de pasune au impins omul spre ideea de a-si asigura un trai mai sigur, prin cresterea animalelor (initial oi apoi vite) obligandu-l la mari deplasari, ocazie cu care a descoperit marile campii sudice si estice, campii care l-au facut sa viseze la sedentarizare. Si iata cum incepe marea epoca a agricultorilor, care invata din instinc sa supravietuiasca folosindu-se de un complex de plante si animale: grau – orez, oaie – capra – vite – porc – caine si ulterior si cal. Si totodata cum apar si realtiile interumane dintre diversele comunitati, in primul rand prin necesitatea schimbului de produse specifice zonei de habitat (bastinasii montani cu cei de la campie). Dar eceste realtii nu se limiteaza doar cu atat ci ele converg spre forma mai complexa facilitand aparitia unor mari grupari umane care, sub conducerea unor oameni dotati intelectual si spiritual s-au extins pasnic si spre alte zone ale Europei. Conducatorii acestor grupari formate stiau ca isi asuma o responsabilitate enorma: viata si existenta semenilor sai si prin aceasta propria lor existenta. Dar aveau un ascendent moral, o experienta asemanatoare a omului conducator – primar, asa dupaa cum ne este relatata de acelasi Nicolae Densusineanu: ’’Arcazii, popor pastoral si viteaz, dupa cum ne spune Pausanias, caci cel dintai om nascut pe pamant a fost Pelasg, un barbat, care se distingea prin marimea, prin frumusetea si puterea figurei sale si care intrecea pe toti ceilalti muritori prin facultatile spiritului sau; ca acest Pelasg, dupa ce a inceput sa domneasca a fost cel dintai care a invatat pe oameni sa-si construiasca colibe, pentru a se apara de incomoditatiile frigului, a ploilor si a caldurilor ; ca el a invatat pe oameni sa-si faca haine din piei de oaie ; le-a interzis sa se mai nutreasca si mai departe cu frunze, cu buruien i cu radacini ( . . . ).’’ Iata cum este explicata de antici, prin legende, modalitatea de formare a primelor comunitati umane. Extinderea pelasgilor nu s-a limitat la teritoriul Romaniei, sau la cel imediat urmator. Urme si dovezi ale existentei lor apar si in Ucraina si actuala Republica Moldova, Ungaria si sudul Slovaciei, intreaga zona Balcanica inclusiv Grecia si insulele limitrofe, zonele de coasta ale Asiei Mici, Italia si Sudul Frantei, coastele Mediteraniene ale Spaniei. Inventarele arheologice care releva existenta lor sunt imense, incepand cu vestigii ale unor asezari pasnice, cetati si ziduri de aparare, sanctuare si obiecte de cult, obiecte de munca si de lupta, opere de arta neegalate, constructii megalitice. Dar cel mai important lucru ramas de la ei este limba, acea limba unica cu specific vechi european, o limba prelatina- asa-zisa protolatina ! Sunt convins ca aceasta afirmatie va parea socanta, dar in cursul acestei lucrari voi incerca sa argumentez cat mai precis aceasta afirmatie intradevar riscanta la prima vedere.

Acum ma voi referi la o afirmatie foarte edificatoare care se gaseste in Vechiul Testament (geneza) legata de momentul construirii turnului Babel: ‘’ Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte’’. Sa incercam sa ne explicam aceasta afirmatie simplu si fara prea multe deductii. Civilizatiile umane vechi au aparut in diferite zone ale Pamantului, in adevarate focare, de unde s-au extins circumferic : - astfel in Asia, populatiile irano – indiene (dravidiana) formate pe podisurile muntilor Himalaia, s-au extins apoi in zona peninsulei indiene si a Asiei de Vest. Normal ca aceasta populatie sa fi folosit initial aceeasi limba; - civilizatia nascuta pe malurile Tigrului si ale Eufratului, asiro – babiloniana a generat aparitia popoarelor din Orientul Mijlociu. Limba vorbita era o limba semita din care s-au format ulterior limbile arabe si ebraice actuale si vechile limbi feniciene, egiptene, arameice, abisiniene; - civilizatia chino – mongola nascuta pe platourile Tibetane s-au extins in intreaga Asie Centrala si de Est. E foarte simplu de observat ca limbile chineza, mongola, coreana, japoneza si celelalte din zona au un fond comun. Deci ele au fost generate de o limba unica. Concluziile istoricilor in acest sens sunt unanime, fara dubiu : ’’ Limbile indo – europene evidentiaza numeroase apropieri, in primul rand gramatical, care nu se pot explica decat printr-o unitate lingvistica genuina, o limba comuna, ce presupune o patrie comuna si un popor initial ’’. (!) ( I.H.Crisan – Spiritualitatea geto–dacilor ).


Chia daca majoritatea istoricilor refuza sa mai creada in mitul ‘’ popoarelor indo-europene ’’ totusi mai folosesc acest termen perimat si gresit dintr-un automatism lingvistic. Teoria prin care se afirma ca Europa ar fi fost invadata, la un moment dat de in istorie, de un popor de origine asiatica, nu poate fi nici dovedita si nici argumentata. Nu a existat niciodata o limba indo-europeana care sa infuzeze spiritualitatea lingvistica a “neoliticului’’ si, sa-i confere o noua identitate. De altfel I.C.Dragan, in ideea de a fi impaciuitor intre partizanii teoriei populatiilor indo-europene si contedtatari propune si sustine termenul de ’’ populatie euro-indiana’’ argumentand : ’’ Din aceasta mare unitate euro-indiana, compusa din populatii vorbind o limba comunala origini, s-au nascut marile ramuri ale familiei europene stravechi, teza sustinuta si argumentata de de numeroti lingvisti precum : Boppe, Coeurdoux etc. Invazia euro-indiana s-a extins pana in Mesopotania prin Sumer si pana in Iran, iar in india, prin putinii asa-zisi Brahmani (sef politici religiosi), asemanatori rasiali cu noi Europenii si total deosebiti de Dravizii localnici. Arianii din Europa s-au raspandit mai mult pe continent si mai putin in India, motiv pentru care apare mai justificata expresia de euro-indieni in locul celei vechi de indo-europeni.’’ Dupa ce am prezentat termenii de indo-europeni si de euro-indieni, va voi prezenta si originea numelui de arieni care desemneaza de altfel aceeasi populatie.

Vechea civilizatie a Indusului, civilizatia dravidiana de la Mohenjo-Daro, coboara dim marea familie a irano-indienilor formata pe platourile Himalaiei, si raspandita in Asia Centrala si de Vest prin miscari succesive. Limba folosita de aceasta populatie nu are legatura cu grupul de limbi ariene. La ora actuala exsta putini descendenti ai acestei mari civilizatii, habitati in zonele retrase ale Indiei, in jungle inaccesibile, vorbind dialecte din asa numitul grup Munda de limbi. Aceste mici comunitati mane ce supravietuiesc timpului sunt organizate in triburi cu identitate proprie si nume propriu : Santali, Khonzi, Gonzi etc. Chiar antropologic descendentii grupului irano-indieni sunt total diferiti de cel european (arian), avand o pigmentatie a pielii mai inchisa (bruna) si o statura scunda. In jurul anilor 1500 i.Hr. aceasta civilizatie va fi invadata de un popor de rasa alba, pe care aveau sa-l denumeasca Arya, ceea ce inseamna ‘’strain’’, iar mai tarziu ‘’om de origine nobila sau stapan’’. Impactul dintre cele doua civilizatii a creat actualul popor indian. De unde veneau acesti arieni Ce limba vorbeau ei, atat de diferita de dialectele locale ?

Cercetatorii nu reussesc sa se puna de acord pentru a solutiona problema. Sa incercam sa facem putina ordine in gandirea noastra si sa incercam sa judecam. Sa ne amintim de afirmatiile Marijei Gimbutas in legatura cu Vechea Civilizatie Europeana. Sa ni-l reamintim pe Nicolae Densusineanu al crez de o viata a fost ca : ‘’Inainte de civilizatiunea graca si egipteana, o civilizatiune mult mai veche se revarsa asupra Europei. Aceasta a fost civilizatiunea morala si materiala a rasei pelasge si care a deschis un vast camp de activitate a genului omenesc. Influentele acestor trei culturi pelasge au fost decisive, pentru soarta muritorilor de pe acest pamant. Pelasgii au fost adevaratii fondatoriai starii noastre actuale ( . . . ) Pelasgii ne apar dupa vechile traditiuni istorice ca una si aceeasi populatie cu neoliticii, cari introduc in Europa cele dintai elemente ale civilizatiunii, animale domestice, cultura cerealelor si o arta industriala mai prograsata.’’ Concluzie : Rasa alba s-a nascut in spatiul carpato-danubiano-pontic extins pana in zona caucaziana, de unde s-a raspandit apoi prin miscari succesive in intreaga Europa, cu preponderenta in jurul bazinului mediteranian, fapt care le-a adus si supranumele de ‘’popoare ale marii’’ Care sunt argumentele afirmatiei de mai sus ? In primul rand, existenta fizica a grupurilor de oameni depinde de factori sociali, culturali si mai ales geografici, de conditiile necesare desfasurarii functiilor fiziologice minimale ale organismului uman. Omul a trait din cele mai vechi timpuri pe teritoriul carpatic, gasind din abundenta hrana si apa necesara organismului. Un alt argument important, este, existenta in exces a sarii, substanta fara de care nici un mamifer nu poate trai. In mileniul VII i. Hr. (!) pelasgii aveau o scriere proprie , cea care va genera apoi alfabetele antice si cele moderne. Ori un popr care in jurul anilor 6000 i. Hr. scria si-si contabiliza viata de zi cu zi, nu putea sa se afle in stadiul de neolitic. Prezenta acestei civilizatii pe teritoriul tarii este confirmata si de existenta marilor constructii megalitice care pazesc Carpatii. Dupa cum ne spune Eschyl ginta pelasgilor a stapanit initial acest pamant, respectiv Europa, de la inceputul timpului istoric. Ori un asemenea popor intins pe o suprafata atat de mare nu avea cum sa dispara peste noapte, iar spatiile ocupate de ei sa devina pusti.

Va veti intreba de ce m-am oprit la termenul de ‘’ pelasgi’’ ? Pentru ca mi se pare cel mai corect din punct de vedere istoric. Termenii de populatie ‘’indo-europeana’’ si ‘’euro-indiana’’ sunt termeni moderni fara nici o legatura cu adevarul istoric. Deoarece atata timp cat s-a pedalat pe teoria ca Europa a fost invadata de un popor asiatic, cercetatorii au imbratisat cu frenezie notiunea de indo-european dintr-o oarecare intuitie, dar fara nici un support arheologic. Nu exista nici o dovada ca rasa alba a venit ‘’de undeva, candva’’din Asia si a fost generatoarea popoarelor europene. Invers, da ; este un fapt istoric dovedit ca Asia Mica, Orientul Apropiat si India au fost invadate de triburi de Arieni care veneau din Europa, mai corect spus, din bazinul carpato-pontic. Dar nici termenul euro-indieni adoptat ad-hoc, de catre cercetatori, nu este corect, deoarece civilizatia indiana s-a format pe scheletul comunitatii irano-indiene ; arienii infuzand doar aceasta civilizatie. E timpul sa nu mai alaturam doi termeni complet contrarii, pentru a crea o populatie utopica, care nu a existat niciodata. Sa ramanem mai bine la termenii folositi de antici, pentru ca ei i-au cunoscut, si, au fost in directa legatura, indiferent daca grecii si egiptenii i-au numit ‘’pelasgi’’ iar dravidienii ‘’arieni’’.

Cum aratau acesti pelasgi ne-o spun reprezentarile de pe vase ceramice si statuetele descoperite. Din puct de vedere antropologic pelasgii sunt diferiti de greci si egipteni : avand chipul oval, alungit, barbia retrasa, fruntea inalta, nasul drept (roman!), ochi mari denotand vivacitate si inteligenta, carnatie alba contrastand puternic cu parul bogat blond sau castaniu. Barbatii erau medii de inaltime, puternici, foarte agili, iar femeile mignone, delicate, deosebit de frumoase si suple. Iata cum in sec. VII – VI i. Hr. intr-o Europa dominata de un Homo sapiens aflat in epoca pietrei (dupa cum afirma marii cercetatori ai istoriei), primitiv si salbatic isi afirma prezenta un tip antropologic deosebit. ‘’ Un asemenea tip uman, zvelt, fin, specific, desi unele trasaturi se intalnesc si la alte popoare mediteraneene, apare curios daca este comparat cu imaginea general admisa despre omul din neolitic si chiar antic ( . . . ) Locul de unde a venit populatia respectiva (care a adus cu ea si obisnuinta folosirii metalelor neferoase) ramane inca incert. Caracteristicile antropologice elimina Africa, Asia si Grecia continentala, iar printre popoarele din Orientul Mijlociu nu se numarau prea multe de navigatori in mileniul al III-lea i. Hr. Oricum, argumente de ordin istoric si cultural, la care se adauga diferentele majore privind insasi conceptiile despreom, Univers, viata, societate, religie etc. a cretanilor, par sa excluda Orientul Mijlociu, ramanand deschise doar doua posibilitati : emigrarea unei populatii necunoscute din Asia Mica, ori, din Sud-Estul Europei (. . .)’’ ( Dan Apostol in Terra – Planeta Vietii, vorbind despre cretani, popor de origine pelasga ). Concluzie clara : Sud-Estul Europei, adica mai pe inteles – spatiul carpato-pontic ! ! ! Si aceasta fantastica civilizatie pelasga s-a extins in intreaga Europa, Asia Mica si Africa circumediteraneana generand istoria preantica. Este normal ca un asemenea popor sa aiba si o limba proprie, unica, in stadiul incipient, care a dat nastere ulterior la o mare parte a limbilor europene. Si care era aceasta limba ? Grecii afirma la venirea lor in Europa, ca pelasgii vorbeau o limba BARBARA , mult diferita de a lor, fara sa-i aminteasca caracterul. Care este caracterul acestei limbi ni-l comunica Quintilian afirmand ca, daca, se adauga la cuvintele latine, ori, se lasau pe dinafara, unele litere sau silabe, se obtinea vorbirea barbara. Cicero numeste limba poporului lui ca o limba barbara corupta – Barbaries domestica. Astfel dupa unii autori, limba barbara avea caracterele unei limbi latine vulgare sau rustice. De altfel ei etichetau ca limba barbara toate dialectele populatiilor de rasa pelasga, indiferent ca erau din Spania, Gallia, Dacia, Germania sau Tracia. Iar la randul lor, romanii erau considerati de graci vorbitori de limba barbara. Isidor din Sevilla ne spune ca cea mai veche limba latina a fost numita lingua prisca, adica, limba batrana. Ovidiu si-a compus ultimele versuri apeland la latina barbara a getilor, atat de apropiata de latina literara ; afirmand el insusi ca a devenit un poet get.

De altfel, dupa cum este evident si pe Columna lui Traian, dialogul dintre solii daci si imparat se face fara translatori, in deplina intelegere. Si nu credem ca dacii cei ’’ mandrii si nemuritori’’ s-au servit de latine imparatului ! Putem afirma cu toata convingerea si in conformitate cu concluziile trase de ilustri istorici, ca limba civilizatiei pelasge a fost o PROTOLATINA, sau altfel zis o latina vulgara. Un alt argument important in sustinerea acestei afirmatii este de ordin geografic. Spatiul sud-european de la vest la est este ocupat de popoare de limba latina (cu mici enclave), rezultate nu din romanizarea lor cu romanii, ci, din originea lor comuna pelasga. Romanii nu au reusit sa romanizeze limba daca in 165 de ani, precum nu au reusit sa romanizeze pe egipteni in 425 de ani (30 i.Hr. – 395 d.Hr.); pe greci in 641 de ani (146 i.Hr. – 395 d.Hr.) ; pe evrei in 325 de ani (70 d.Hr. – 395 d.Hr); pe maltezi in 1088 de ani (218 i.Hr. – 870 d.Hr.) ; pe britanici in 400 de ani si mai ales nu au reusit sa creeze o limba unitara in propria lor Italie, odata ce exista 1.500 de dialecte (!). Pe parcursul istoriei aceasta limba ‘’batrana’’ isi va pastra unitatea, fiind suportul pe care se vor construi limbile latine europeene. Diferentele lingvistice dintre ele au fost cauzate de asezarea geografica si influentele produse de popoarele care au venit ulterior, pe parcursul istoriei, in contact. Astfel limbile : italiana, franceza, spaniola si portugheza au suferit influente germanice, iar romana, slavone. Istoria pelasgilor este putin cunoscuta din textele antice. Ne-au ramas putine relicve de la ei pentru a putea cunoaste aceasta mare civilizatie uitata. Se pare ca multe informatii despre ei se afla in mitologia greaca si egipteana s informatii care se cer a fi descriptate. Ceea ce se cunoaste este putin si trebuie sa ne bazam pe intuitie pentru a putea discerne realitatea istorica. Incepand cu anii 4400 i.Hr. civilizatia pelasga se vede nevoita sa-si schimbe structura sociala. Atacarta dinspre Est de valuri succesive de triburi nomade (numite Kurgan de M. Gimbutas), provenite probabil din Asia, se vede nevoita sa se apere. In fata pericolului au loc profunde modificari de ordin social, culminand cu trecerea puterii decizionale in mainile barbatilor. Obligati sa faca fata unui dusman crud, puternic inarmat si calare, pelasgii vor invata sa-si faca propriile lor arme, sa foloseasca calul ca mijloc de razboi, vor construi in jurul asezarilor ziduri, imprejmuiri si santuri de aparare.

Atacatorii vor fi repede infranti si alungati. In mileniul al III-lea i.Hr. poporul pelasg se va angrena in mari miscari si deplasari de populatii : - spre sud, ocupand Asia Mica si insulele Marii Egee (asa se poate explica cum a ajuns alfabetul carpatic pelasg in Creta). - spre sud-est in Sumer (ducand cu ei scrierea care va fi etichetata ca ’’sumeriana’’). - Spre nordul Africii (carja incarligata a pastorilor carpatici este prezenta in mainile faraonilor ilustrati pe peretii piramidelor). - Spre India, in jurul anilor 1500, pomeniti de cronicile Vaii Indusului ca Arieni – Arya “strain !”, (multe legaturi spirituale s-au descoperit intre civilizatiile europeene si cea indiana). Aceste miscari ale populatiei pelasge au fost ciclice, permitandu-le sa ocupe mare parte a Europei, Asiei Mici si Orientale, parte din subcontinentul Indian si Africa de Nord (Egiptul) , repetandu-se la anumite intervale, determinate de sporul de populatie si necesitatea de noi spatii. Celebra epopee sanscrita “ Ramayana “, scrisa in secolul IV iHr. si alcatuita din 24.000 de distihuri si care prezinta epopeea printului Rama descrie in mod clar si distinct aceaste masive miscari de populatii dinspre zona Carpatilor si a Caucazului catre alte spatii. Demn de remarcat in aceasta epopee ca printul Rama este identificat ca “preot scit”. Ori numele de Scitia era in antichitate denumirea unui spatiu care cuprindea o parte din Dacia (Doborgea) sub numele de Scitia Mica si stepele nord – pontice, sub numele de Scitia Mare. Termenul Scitia defineste o provincie istorica si mai putin o regiune locuita de sciti. In urma unei revelatii divine Rama ajunge conducatorul spiritual al poporului sau. In urma unor divergente intre conducatorii pelasgi, Rama isi va duce adeptii spre India, spre noi teritorii.

Miscarea este masiva, pelasgii cucerind Caucazul, Iranul, India si Ceylonul. Rama este prezentat nu ca si un cuceritor, dornic de expansiune ci ca si “conducator al poparelor, domnul lumii, stapanul sufletului sau si dragostea oamenilor, tatal si mama supusilor sai; el a stiut sa uneasca toate fiintele intr-un lant unic al iubirii” ( E.Schure – Marii Initiati) Iata cum a fost considerata chiar si in India influenta civilizatoare pelasga asupra populatiilor bastinase. Demn de amintit este numele printului si al poporului lui: RAMA, RAMANI! In alt spatiu geografic in jurul anilor 1250 – 1100 i.Hr. populatii pelasge din nordul Balcanilor, triburi ilire, trace si predacice, numite de catre istorici ’’ triburile campurilor de urne ‘’, datorita faptului ca-si incinerau mortii (obicei arian indian), organizeaza o campanie impotriva triburilor grecesti – aheene. Angrenand in aceasta miscare si treiburile doriene, distrug lumea aheeana (revansa) din Grecia peninsulara, se raspandesc in Grecia insulara, trec in Asia Mica, regatul Hitit, Fenicia, Palestina si ajung pana in Egipt unde cu mare greutate sunt respinsi de catre Merneptah, in anul 1221 i.Hr. Care a fost scopul acestei invazii ? Unul singur : reluarea in stapanire a ceea ce le-a apartinut mai inainte. Nu degeaba cronicile grecesti numesc aceasta campanie de recucerire -’’ intoarcerea Heraclizilor ’’, iar egiptenii nu uita sa specifice ca atacatorii au fost – ’’popoarele marii’’. Se cuvine a face aici o mica paranteza legata de atributul acordat pelasgilor ’’heraclizi’’, adica urmasi ai lui Hercule. Iata cum recunosc grecii ca cel mai celebru erou al mitologiei ’’lor’’ a fost pelasg. Mileniul II i.Hr. va fi mileniul in care marele imperiu pelasg se destrama, populatia scindandu-se in triburi, cu identitate diferita determinata de spatiul geografic de habitat. De aici inainte izvoarele antice ii vor trata pe descendentii poporului pelasg cu denumiri zonale : iberi in Spania ; gali in Franta; etrusci si latini in Italia ; arimani in Germania; traci si ilari in Balcani ; gato-daci in Daci ; dar, toti vorbitori de latina barbara.

sursa:2012en.ro / cultural.bzi.ro

si inca un articol scriind despre un imperiu pelasg :

IMPERIUL PELASGIC – POPULAREA PAMÂNTULUI DIN RAMANIA
[IMPERIUL PELASGIC – POPULAREA PAMÂNTULUI DIN RAMANIA]

Teodor Filip

„Eu sunt Pelasg, fiul lui Palaechtin (Marte), nascut din Terra (Gaea),
domnul acestei tari, si dupa mine regele sau s-a numit cu drept cuvant,
gintea pelasgilor ce stapaneste pe acest pamant".

In timpurile moderne, istoricii si cercetatorii europeni, carora li s-au alaturat multi si din Romania, au introdus doi termeni ce se resping reciproc – „indo-europeana” si „euro-indiana” – care au creat, prin invazia Europei, populatiile pe care ii dovedesc a fi stramosii popoarelor europene. Sunt teorii utopice, fara nici o legatura cu adevarul istoric. Nu exista nici o dovada – arheologica ori scrisa – ca rasa alba a venit de undeva din Asia. La scoala am fost invatati ca navalirile veneau numai din Rasarit. Popoarele Europei, inclusiv cele din Vest, nu au preistorie si se vor primordiali! Vezi si teoria „celtilor primordiali”!!
Acesti istorici uita ca geografii, istoricii si scriitorii antici, indiferent de nationalitatea lor, vorbesc numai despre „pelasgi” si „arieni”. Istoria sta marturie ca triburile acestora au invadat Asia, nordul Africii si intreaga Europa.
Sa ne amintim ce a scris Nicolae Densusianu: „Inainte de civilizatia greaca si egipteana, o civilizatie mult mai veche se revarsa asupra Europei. Aceasta a fost civilizatiunea morala si materiala a rasei pelasge si care a deschis un vast camp de activitate geniului omenesc. Influenta acestor trei culturi pelasge a fost decisiva, pentru soarta muritorilor de pe acest Pamant”.
Pe la mijlocul mileniului IV i.Hr., pelasgii sunt nevoiti sa-si construiasca ziduri, valuri de pamant si santuri de aparare in jurul asezarilor lor, pentru a face fata navalirilor triburilor nomade. In cateva batalii decisive, ii infrang si alunga pe acesti cotropitori. Civilizatia lor continua sa se dezvolte pasnic, sa infloreasca si…ceea ce este semnificativ o reprezinta migratia populatiei excedentare:
„In mileniul al III-lea i.Hr., poporul pelasg se va angrena in mari miscari si deplasari de populatie:
- spre sud, ocupand Asia Mica si insulele Marii Egee (asa se poate explica cum a ajuns alfabetul carpatic pelasg in Creta);
- spre sud-est, in Sumer (ducand cu ei scrierea care va fi etichetata ca „sumeriana”);
- spre Nordul Africii (carja incarligata a pastorilor carpatici este prezenta in mainile faraonilor ilustrati pe peretii piramidelor);
- spre India, in jurul anilor 1500 i.Hr., pomeniti de cronicile Vaii Indusului ca Arieni – Arya „strain” (multe legaturi spirituale s-au descoperit intre civilizatiile europene si cea indiana)” (1).


„Celebra epopee sanscrita „Ramayana”, scrisa in secolul IV i.Hr., alcatuita din 24.000 de distihuri si care prezinta epopeea printului Rama, descrie in mod clar si distinct aceste masive miscari de populatii dinspre zona Carpatilor catre alte spatii.
Demn de remarcat in aceasta epopee: printul Rama este identificat ca „preot scit”. Ori, numele de Scitia era in antichitate denumirea unui spatiu care cuprindea o parte din Dacia (Dobrogea) sub numele de Scitia Mica si stepele nord-pontice, sub numele de Scitia Mare. Termenul Scitia defineste o provincie istorica si mai putin o regiune locuita de sciti.
In urma unei revelatii divine, Rama ajunge conducatorul spiritual al poporului sau. In urma unor divergente intre conducatorii pelasgi, Rama isi va duce adeptii spre India, spre noi teritorii. Miscarea este masiva, pelasgii cucerind Caucazul, Iranul, India si Ceylonul. Rama este prezentat nu ca si un cuceritor, dornic de expansiune, ci ca si un „conducator” al popoarelor, domnul lumii, stapanul sufletului sau su dragostea oamenilor, tatal si mama supusilor sai; el a stiut sa uneasca toate fiintele intr-un lant unic al iubirii” (2).
Iata cum a fost considerata chiar si in India influenta civilizatoare pelasga asupra popoarelor bastinase. Demne de remarcat sunt numele printului si poporului lui: RAMA, RAMANI!
In alt spatiu geografic, in jurul anilor 1250-1100 i.Hr., populatii pelasge din nordul Balcanilor, triburi ilire, trace si predacice, numite de catre istorici „triburile campurilor din urne” – datorita faptului ca isi incinerau mortii (obicei arian) – organizeaza o campanie impotriva triburilor grecesti, aheene.
Angrenand in aceasta miscare si triburile doriene, distrug lumea aheeana (de fapt, o revansa) din Grecia peninsulara, se raspandesc in Grecia insulara, trec peste Asia Mica, regatul hitit, Fenicia, Palestina si ajung pana in Egipt, unde cu mare greutate sunt respinsi de catre Mernephan, in 1221 i.Hr.
Care a fost scopul acestei invazii? Unul singur: reluarea in stapanire a ceea ce le-a apartinut mai inainte. Nu degeaba, cronicile grecesti numesc aceasta campanie de recucerire „reintoarcerea Heraclizilor”, iar egiptenii nu uita sa specifice ca atacatorii au fost „popoarele marii”.
Se cuvine a face aici o scurta paranteza legat de atributul „heraclizi”, adica urmasii lui Hercule. Iata cum recunosc grecii ca cel mai celebru erou al mitologiei „lor” a fost pelasg.
Se formeaza astfel un mare Imperiu Pelasg care, la inceputul mileniului II i.Hr. , se destrama. De acum, teritoriile desprinse vor fi pomenite de antici dupa spatiul geografic pe care il ocupa: tracii si ilirii in Balcani, geto-dacii in Dacia, galii in Franta, latinii in Italia etc…
Foarte multi se vor intreba, probabil, ce sa caute stramosii nostri in Asia? Asupra acestui paradox mi-au atras atentia cateva strofe din poezia „De la Nistru pana la Tisa” a marelui nostru Eminescu:

„De la China pana la Rin
De geto-daci pamant-i plin
De la Vistula la Grekia
Este scumpa mea Dakia.
Multi au fost, putini mai sunt
Caci destinul lor e crud
Au venit navalitorii
Ca si hoardele de ciori
Peste daci s-au asezat
Painea toata le-a mancat
Aurul lor le-au luat
Iar natia le-a furat.
Noi romanii, niste brazi,
Ne imputinam mereu
Caci n-avem un Deceneu.

Sa chemam in ajutor istoria, care ii dovedeste pe pelasgi ca locuitori si element civilizator al Asiei din neolitic si pana in… secolul XV d.Hr.!
„Din Dacia, locul unde a luat nastere si s-a dezvoltat cultura si civilizatia pelasga, dacii stravechi (pelasgii) s-au revarsat nu numai peste o Europa straveche, ci si peste continentul asiatic. Prima lor escala in Asia a fost Orientul Apropiat si cel Mijlociu.
In ceea ce priveste Asia Mica, Strabon ne spune, citandu-l pe Mencrat Elaita, ca regiunea maritima, ce se numea pe atunci Ionia, a fost locuita de pelasgi (Geographia, XIII.3.3), fapt confirmat si de Herodot, care-i numeste pe pelasgii care locuiau aici, ionieni (Istorii,VII.94).
Ionienii au infiintat asezari renumite precum orasul Efes, unde au ridicat una din minunile lumii antice, Templul Artemidei” (3).
De remarcat ca Artemis era figurata nu asa cum au perceput-o grecii, ca patroana a vanatorii si padurilor, ci ca Zeita Mama, avand pieptul plin de sani.
Alt oras intemeiat de pelasgii ionieni, Milet, i-a dat lumii antice pe Thales – considerat unul dintre cei sapte intelepti ai Antichitatii si pe Hecateu, istoric al lumii antice. Tot Milet-ul a fost multa vreme o forta maritima rivalizand cu Cartagina si Fenicia.
La nord de ionieni au fost pelasgii Eoli, despre care aflam tot de la Strabon, ca se extindeau pana in Lidya, inclusiv pe sesul Troiei (Geographia, XII.1.3). Cea mai renumita asezare a lor a fost Troia, despre care legendele spun ca avea ziduri construite de Apollo si Poseidon. De nationalitate pelasga erau si Lelegii, care locuiau in Pisidia, facand parte din acelasi neam cu Lelegii din partile Troiei si Cariel (Geographia, XIII.1.59) si pe care „Iliada” ii aminteste alaturi de Caoconi si Pelasgii Divini.
Despre alte semintii pelasge raspandite in Asia Mica aflam tot de la Strabon: Mysienii (Geographia, VIII 2.3), Bittiynii (VII.75), Phrygienii (Istorii, VII.73), Caoconii (Geografia, VIII.3.17). De aceeasi origine erau si Lydienii (Istorii, 1.171).
Dupa textele antice capodociene, locuitorii Capodociei, regiunea situata in Antalia de astazi, faceau parte din acelasi neam cu Frigienii. Mai mult, unul dintre orasele Capodociei, situat in partea dinspre Armenia, se numea Dacusa Eupfiratis, iar un altul pomenit de Strabon in Geographia, XII.1.4, purta numele de Rammena (de la Ram), despre care Miron Costin spunea ca de la el ne tragem toti romanii. Gresit!
Istoricii spun ca acest Ram este o transliteratie a cuvantului Roma. Fie vorba intre noi, greu de crezut ca marele carturar Miron Costin nu stia a pronunta si scrie corect Roma!
Autorii antici spun ca armenii erau descendenti ai Phrigienilor (Herodot, VII.73), care se trageau din marea tulpina pelasga, dar Strabon le atribuie o origine theroliota, ei venind din Thesallia sub conducerea lui Arminius, participant la expeditia argonautilor, care apoi i-a colonizat in vaile superioare ale Tigrului si Eufratului. Oricum ar fi, originea lor este tot pelasga, intrucat Thesallia era locuita in vechime de pelasgi…
„In Mesopotamia, prezenta pelasga se face simtita printr-o serie de toponime precum: Deba (asemanator fonetic cu Deva si Beba din Romania actuala), Ombrea, Dorbeta (Drobeta Turnu Severin din Romania” si Nisibis. Mai mult, civilizatia mesopotamiana, a avut ca prim centru al dezvoltarii sale Sumerul, ale carei fundamente culturale sunt situate in zona Dunari de Jos, in Dacia pelasga.
Ne dovedesc acest lucru scrierea „sumeriana” descoperita pe tablitele de la Tartaria de Mures, mai veche cu cel putin 1.000 ani decat civilizatia sumeriana, precum si tipul somatic al conducatorilor sumerieni care se adresau maselor cu expresia Sag-gig (capete negre), ceea ce inseamna ca ei nu erau bruneti, ci sateni asa cum ii arata I.I.Russu” (3).
Pentru originea pelasga a civilizatiei sumeriene pledeaza si statuetele descoperite la Tell-Amar, in templul lui Abu, care prezinta caracterele rasiale ale subtipului uman carpatic, precum si elemente de vestimentatie asemanatoare pana la identitate cu portul tracilor macedoneni si cu camasile lungi barbatesti incinse la brau, purtate de daci.
Miturile sumeriene ne invata ca sumerienii erau originari dintr-o zona muntoasa de la soare-rasare. Mai uimitor este faptul ca unul din eposurile literale sumeriene face referire expresa la Dacia. Mitul se numeste „Zborul lui Ethan spre cer” si ofera detalii despre Dacia! In repetate randuri se aminteste de „marea de langa cetatea muntilor”. Ciudat, nici una din regiunile invecinate Sumerului nu poseda asa ceva… Prima regiune care cuprinde aceste descrieri este Transilvania!
Depresiunea Transilvaniei, Ardealul (Nota A), apare ca o cetate naturala inconjurata de munti iar in imediata ei apropiere se afla Marea Neagra! La toate acestea se adauga un fapt deloc de neglijat: limba sumerienilor are foarte multe cuvinte comune cu limba romana. In vol. I al cartii „SECRETELE TERREI/Istoria incepe in Carpati”, regretatul Paul Lazar Tonciulescu, prezinta nu mai putin de 63 de cuvinte sumeriene identice ca inteles cu cele din daco-romana…
„Primii locuitori ai Palestinei sunt descrisi in Vechiul Testament drept razboinici si avand o statura impunatoare (Iosua 12:4), asemanatori gigantilor situati de Nicolae Densusianu in nordul Dunarii de Jos. Existenta pelasgilor in Palestina este documentata si prin existenta unor toponime ca: Scytopolis, desprte care Pliniu ne spune ca era o colonie de scoti: Rama, Arimateea etc.
Populatia cea mai razboinica a Palestinei preebraice se numea Amurei, derivat de la etnonimul Aromei/Aramei, nume purtat de toate semintiile locuitoare candva pe teritoriile Siriei, Asiriei, Sumerului, Babilonului si Arabiei. Aceasta inseamna ca aceste nume reprezenta o alta denumire etnica a pelasgilor.
Si in Peninsula Arabica avem toponime care amintesc de pelasgi: Istriano (Istru), Satula (Satula), Lugana (Lugas, Lugos. Lungana, Carna (Carna) Nassaudum (Nasaud). Arabii erau cunoscuti in antichitate ca facand parte din neamul Arameilor. Numele etnic al arabilor se presupune ca se trage din numele parintelui lor eponim Arabus, un fiu al lui Hermes sau Armis al Daciei (Strabon)” (3).
Pelasgii au constituit, de asemenea, elementul dominant si civilizator al Indiei. Una din cele mai vechi poeme indiene se numeste „Ramayana” si glorifica faptele printului Rama in care se spune ca s-a intrupat Vishnu, spiritul cel bun al Universului, pe care-l numeste la un moment dat „print scit”.
Cele mai vechi scrieri religioase indiene poarta titlul „Vede”. Ele sunt in numar de 4 si cuprind Revelatia hindusa. Foarte interesanta este afirmatia lui Strabon cum ca pe teritoriul Indiei existau trei neamuri mai numeroase, si anume: Brachmanes, Garmanes si Pramnae (in Geographia.XV.153). Cei mai cucernici erau brahmanii. Ei duceau o viata asceta, mancau doar fructe, band numai apa si erau devotati filosofiei, adorand cu deosebire Soarele. Isi duceau viata sub cerul liber si considerau moartea o nastere pentru o viata mai fericita.
(Va urma).
Nota A. HAR.DEAL, numita Casa/Gradina Domnului sau Cetatea Muntilor era teritoriul din interiorul arcului carpatic, pana la Panonia si Maramures, pe vremuri sub ape, numita „Marea Moarta”. Chiar papa Ioan Paul al II-lea, cand a sosit in Romania, a numit ARDEALUL – Casa/Gradina Domnului.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6779-IMPERIUL-PELASGIC-–-POPULAREA-PAM194-NTULUI-DIN-RAMANIA.aspx

... si totusi inca un articol, dar mult mai mistificar :

DACII, DESCENDENTII PELASGILOR* CEA MAI VECHE CIVILIZATIE A EUROPEI!
By Gabriela Dobrescu 26/05/2012
Cea mai veche civilizatie a Europei, nu trebuie cautata la Ecuator, unde toate erau de-a gata, ci acolo unde omul a trebuit sa-si puna mintea la contributie ca sa supravietuiasca. Paralela dacica, inconjurand pamantul, ocrotea aici vatra VECHII EUROPE, si a vechii civilizatii. Avand la dispozitie pesteri, zacaminte minerale si camp agricol, in Dacia s-a dezvoltat de timpuriu o civilizatie autohtona, care a iradiat asupra celor din jur. migratorii si invadatorii au exercitat o influenta minora asupra autohtonilor, ca de altfel in orice evolutie etnologica. Pasind pe urmele strabunelor si

strabunilor Geto-Daci, ajungem cu Constantin si Dardu Nicolaescu-Plopsor in satul Bugiulesti,comuna Tetoiu, jud. Valcea. Aici ,,sapaturile arheologice executate in trei puncte: Pietris, Valea lui Grauceanu si Fantana alor Titei, au scos la iveala un bogat si variat material osteologic animal, datand din Perioada Cuaternara” (1,7-1,9 milioane ani).Aici ,,au fost identificate pana in prezent, minimum 25 specii de mamifere”. Tot aici s-au descoperit cele mai vechi unelte de lucru de pe teritoriul Daco-Romaniei:,,oasa de animale sparte si fasonate pentru a fi folosite la strapuns, taiat, despicat, razuit si zdrobit […]. Aceste descoperiri au situat zona Bugiulesti printre vetrele de antropogeneza din Europa, ca una dintre cele mai vechi statiuni ale hominizilor de pe continentul nostru. In enumerarea cercetarilor consacrate celor mai vechi unelte de pe teritoriul romanesc a constituit-o o descoperire a resturilor fosile ale insisi hominizilor care le-au confectionat si le-au folosit si carora oamenii de stiinta le-au dat denumirea de AUSTRALANTHROPUS OLTENIENSIS”.
O alta categorie de unelte, cioplite din silex- ,,cele mai vechi gasite la noi, dateaza de aproximativ 600.000 de ani. Ele au fost descoperite pe valea Darjovului in Jud. Olt, pe valea Mozacului in Jud. Arges, si la Rahovita in Jud. Sibiu, si sunt asa numitele unelte de prund- bolovani de rau ciopliti astfel incat sa aiba o muchie taioasa sau un varf care sa poata fi utilizate pentru diverse operatii legate de obtinera si prepararea hranei […]. Intr-o statiune paleolitica din Jud. Botosani, la Ripiceni, au aparut unelte realizate din aschii cioplite”. Alte relicve s-au gasit la marea necropola a dacilor liberi de la Valeni (Jud. Neamt), ca si in alte locuri. Consider ca asa-zisele influente din afara, apar ca o eroare de interpretare a cercetatorilor. Stramosii Daco-Romanilor sunt creatori si pastratori ai celor mai vechi elemente de cultura originala, incepand cu perioada matriarhala, de la care s-au adapat alte civilizatii laturalnice, desi nu s-a recunoscut acest fapt. Exemplu Hesiod. Stramosii Geto-dacilor au avut o straveche scriere. Viorica Mihai Enachiuc admite in epoca bronzului alemente de scriere geto-dacica. Ele insa sunt mult mai vechi.
Cu arhitecta Silvia Paun mergem pe urmele rabojului strabun, un important instrument de cultura al lumii dacice. Intr-un studiu concis, ea se opreste la ,,Grafia semnelor rabojului comparativ cu cea a unor scrieri vechi”. Urmarind diagrama sau ,,pentagrama magica -pitagoreica”, constatam ca pe teritoriul dacic, ea este mult mai veche decat Pitagora. Asa, la Chindia, in satul Pescari, Jud. Mehedinti, intre semnele grafice rupestre, se afla si pentagrama magica. Vechimea acestui semn a fost evaluata de cercetatorul V. Boroneant, la 3000 de ani; la Nuca, in Jud. Buzau, in fundul pesterii, acelasi semn apare impreuna cu altele cu o vechime de circa 4000 ani; la Ditrau, semnele grafice au circa 1400 de ani, iar la Basarabi, in asezarea rupestra, semnele grafice, intre care si diagrama magica, au fost evaluate la 1200 de ani.
Dar ceea ce a atras atentia savantilor din intrega lume asupra culturii Daco-Romane strabune, au fost in special cele trei tablite ceramice de la Tartaria, pe Mures, in Jud. Alba. ( http://youtube.com/watch?desktop_uri=/watch4v=cNSBceh10BM&v=cNSBceh10BM ) S-au descoperit aici ,,resturi de asezari apartinand culturilor Turdas, Petresti si Cotofani. Intr-o groapa cu materiale de tip Turdas, au fost descoperite cateva figurine de lut ars si de alabastru, precum si trei placute de lut ars, dintre care doua sunt acoperite cu semne de caracter pictographic si se presupune ca redau texte stravechi. Unele semne de la Tartaria prezinta analogii cu cele de pe tabletele descoperite la Uruk-Warka IV (Mesopotamia Inferioara). In cea de a treia placuta este redat un om care merge in urma cu doua animale cornute. Pentru teritoriul Daco-roman, aceasta descoperire a fost socotita ca fiind de o importanta deosebita si comentata cu viu interes de marii sumerologi ai lumii. Avand in vedere documentatia clara de circa 4000 de ani, adusa de arhitecta Silvia Paun, in legatura cu ,,rabojul” dacic, presupunerea ca tablitele mentionate mai sus ar fi fost aduse de aiurea, cade de la sine.
Cel mai mare tracolog al lumii, Prof. Dr. I. C. Dragan, sublinia in 1980, la al XV-lea Congres mondial de stiinte istorice, la Bucuresti, ca in jurul
Dunarii Carpatice s-a dezvoltat poporul Trac si de aici a ajuns in ,,Peninsula Iberica si chiar America. Aheii si Dorienii au pornit de la Dunare”. Era de fapt cel mai numeris popor din antichitate, dupa acela al indienilor. Tot Iosif Constantin Dragan sintetiza istoria multimilenara a poporului Daco-Roman, incepand cu stramosii Geto-Dacilor, din trupul carora ,,s-au desprins triburi care s-au deplasat spre est pana la Nipru (Marea Caspica – Ad-Ler), raspandind cultura lor Cucuteni (sau Tripoli cum o numesc vecinii mai noi); apoi au extins civilizatia bronzului si a fierului, denumita Hallstadt, spre nord
, in Carpati, pana la Marea Baltica, unde (Polonia de azi) au creat orasul Getidava sau Vistula; s-au extins spre Vest in Panonia, pe Dunarea Centrala, descinzand in Latium si in Italia Centrala prin Etruscii veniti din Anatolia pe mare, ( ETRUSCAN AND PELASGIAN MONUMENTS OF ITALY by Coen Vonk-
http://www.theosophy-nw.org/theosnw/world/med/eu-vonk.htm ; ORIGINS OF THE ETRUSCANS –
http://www.applet-magic.com/etruscans.htm ) ca si in Iberia, cunoscuti sub numele de Tardesi-Turdetani, unde au dezvoltat prima civilizatie iberica; in sfarsit in sud, in toata peninsule Haemusului, prin Pelasgi, Achei si Dorieni, iar inaintea lor prin Dardanii fondatori ai Troiei. Luvitii, Hititii si Armenii plecati de la Dunare au poposit si s-au raspandit pana in Palestina, stabilindu-se in regiunea Gaza a lui Goliath. Dunarea precum si Nilul pentru Egiptni, a fost leaganul Europenilor Traci si Celti, care au impanzit Europa si, in special zona mediteraneeana, pe toata intinderea ei, de la est la vest”. Centrul acestui mare popor era Corona montium (Transilvania Actuala). Generalul N. Portocala, in lucrarea ,,Din preistoria Daciei si a vechilor civilizatii”, ajunge la concluzia ca ,,prima civilizatie a primului mare popor al lumii s-a intemeiat in Dacia”.
Cercetatorul tracolog I. Popescu Puturi, in continuarea serialului Pe urmele stramosilor, ne prezinta capitolul ,,Vechea Europa”. Este de fapt o sinteza a concluziei reputatei ,,cercetatoare americana Marija Gimbutas”, ca Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500i.H.” In ceea ce priveste figurinele de lut, desi au ,,unele afinitati cu cele cunoscute din Mesopotamia”, cele din Daco-Romania nu pot fi un rezultat al ,,importurilor” si ,,migratiei” din aceasta zona.[…]
Oricum , rabojul, cele trei tablite de la Tartaria de pe Mures au determinat pe cercetatorii romani si straini ( N. Vasa din Cluj, Stefan Andreescu -Bucuresti, Vladimir Georgiev din Bulgaria, savantul Boris Perlev, T.S. Passek, V. Titov, sumerologul sovietis A.Kifisim, poetul Andrei Nadirov din Leningrad, Lydia Lovendal Papae, Nicolae Miulescu, Viorica Enachiuc -Mihai, C. Olaru, Ariton Vraciu, Paul Lazar Tonciulescu, Constantin Daniel, Alexandru Stanciulescu Barda, A. Lazlo, Marija Gimbutas), sa traga concluzia ca in Dacia a fost cu adevarat cel mai vechi centru cultural din intreaga lume, din cele cunoscute pana in prezent. Vladimir Georgiev
spune ca tablitele de la Tartaria sunt ,,mai vechi cu un mileniu decat monumentele scrierii sumeriene”. Ar fi lipsit de sens sa nu impartasim concluzia sumerologului sovietic A. Kifisim, care a publicat si o harta special intocmita, incare demonstreaza ca ,,stramosii romanilor de azi au exercitat o influenta puternica asupra culturii intregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului si chiar a Chinei.
(DACII DE-A LUNGUL MILENIILOR de Preot Cercetator Istoric DUMITRU BALASA)
http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Mihai_Diaconescu/mihai_diaconescu.html
http://studii-dacologice.com/studii-si-cercetari/prof-maria-ciornei-legile-belagine/

Sursa: https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/05/26/dacii-descendentii-pelasgilor-cea-mai-veche-civilizatie-a-europei/

plus inca un citat asemanator :

I. VECHEA CIVILIZAŢIE EUROPEANĂ
P E L A S G I I

MOTO: "Eu sunt Pelasg, fiul lui Palaechtin (Marte), nascut din Terra (Gaea),
domnul acestei tari, si dupa mine regele
sau s-a numit cu drept cuvant,
gintea pelasgilor ce stapaneste
acest pamant"
Eschil - (Supplices)

Descoperirile arheologice au dat posibilitatea istoricilor de a periodiza evoluţia omului. Pentru a putea delimita momentele distincte în care se afla omul în cursulevuluţiei lui, cercetările au împărţit istoria străveche în mai multe epoci. Caracterul şi numele acestor epoci este în directă legătură cu gradul de dezvoltare al omului în acea perioadă şi originea uneletelor folosite.
Cea mai veche epocă, Paleoliticul, extins pe o perioadă cuprinsă între 1000000 – 10000, numită şi epoca pietrei vechi, este perioada hotărâtoare a procesului de antropogeneză, marcată de trecerea prehominizilor la Homo sapiens. Omul primitiv foloseşte ca unealtă şi armă o combinaţie simplă între lemn şi piatră cioplită. Organizaţi în cete de culegători – vânători – pescari se adăpostesc în peşteri sau refugii sub stânci, în apropierea cursurilor de apă şi a zonelor bogate în hrană. Epoca paleoliticului cuprinde trei subdiviziuni :
- Paleoliticul inferior (1.000.000 – 100.000) se caracterizeaza prin apariţia primelor unelte şi descoperirea focului. În jurul anilor 600.000 se naşte Pitecantropus erectus.
- Paleoliticul mijlociu (100.000 – 40.000) este perioada culturii omului de Neanderthal şi al primelor comunităţi mai mari, de tip gentilic.
- Paleoliticul superior (40.000 – 10.000) marchează dispariţia omului de Neanderthal, în mod enigmatic, destinul omenirii va fi continuat de Homo sapiens, rudă mult inferioară fiziologic.
Epoca Mezoliticului (10.000 – 5.500) marchează sfârşitul perioadei glaciare şi îmblânzirea climei. Marile comunităţi gentilice se divizeaeză, diferitele grupări mişcându-se spre noi teritorii necunoscute până atunci.
Epocă de trecere, mezoliticul face loc neoliticului (5500 – 2500) – epocă a pietrei şlefuite -, perioadă zdruncinată de mari mutatii în viaţa omului primitiv. Comunitaţile umane se dezvoltă pe baza extinderii agriculturii şi creşterii animalelor domestice. Aceste activităţi obligă gintele la sedentarizare şi la amenajarea unor locuinţe durabile, pe termen cât mai lung. Apare tribul ca o formă superioară de organizare, şi primele aşezări – sate apărate de o reţea de garduri şi şanţuri. Cultul zeilor părăseşte marile spaţii ale stepelor şi pădurilor, practicându-se în altare şi sanctuare primitive. Uneltele şi armele sunt calitativ mai perfecţionate, acordându-se o atenţie deosebită finisării şi diversificării lor.
Transformările profunde din rândul comunităţilor umane sunt cauzate şi de schimburile culturale, rezulte in urma penetraţiei triburilor străine sau a mişcărilor de populaţii. Astfel perioada anilor 2500 – 1800, este perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului (1800 – 800).
Metalurgia bronzului adusă din Orient (după unii istorici), capătă amploare. În scurt timp uneltele şi armele din piatră vor fi înlocuite cu similare din bronz şi aramă.
Rolul revoluţionar în accelerarea dezvoltării societăţilor umane îi revine însă fierului. Metalurgia fierului se consideră că ar fi apărut în Asia Mică, regatul Hitit, în jurul anilor 1500 î.Hr., de unde s-a răspândit, după anul 1200 î.Hr. si spre spaţiul carpato- danubian. Epoca fierului (800 î.Hr. – sec. I d.Hr. ) aduce cu ea profunde modificări în cadrul comunităţilor umane ale acelor timpuri.
Acesta este schematic modelul folosit de către cercetători şi, învăţat în şcoală de către copiii noştri.
Şi, totuşi , nu este chiar aşa!
Dacă se aplică această schemă şablonizată ar rezulta că cei care au construit piramidele, cei care au tăiat pietrele de la Abydos, Karnas şi Luxor au lucrat cu ciocane de lemn şi piatră, iar cei care au sculptat dala de la Palenque şi poarta Soarelui din Bolivia nu cunoşteau fierul, bronzul sau arama ! Cum este posibil că în mormintele descoperite în Europa, Asia, America, datate acum 10.000 de ani (!) s-au găsit obiecte din bronz, aur, platină şi oţel inoxidabil ! Iată cum apoca bronzului este împinsă înapoi cu numai 6.000 de ani !
Să ne amintim de crearea metalurgiei fierului pe teritoriul Asiei Mici şi atribuită hitiţilor. Şi iată cum o dogmă susţinută cu dinţii, cade, fără drept de apel, răsturnând întregul eşafodaj migălos construit de-a lundul timpului şi prezentat cu ’’precizie stiinţifică’’ în toate cărţile de specialitate. Dar despre ce este vorba ?
‘’ La Medzamor în Armenia sovietică (în momentul descoperirii, Armenia, încă aparţinea de imperiul sovietic – N. A.) Dr. Korioun Meguertchian a scos la lumină cea mai veche uzină metalurgică din lume.
Expertize riguroase fac să urce construcţia sa la 5.000 de ani, cu două – trei mii de ani înainte de bronzul şi arama preistoricilor !
S-a găsit la Medzamor vase şi obiecte metalice, cuţite, suliţe, săgeţi, agrafe, inele, brăţări, etc. din toate metalele cunoscute.
Topitoria avea o serie de cuve tăiate în stâncă unde minereul sfărâmat, periat, spălat, se curăţa şi se îmbogăţea până la obţinerea metalului pur. Mai mult de 200 de cuptoare ar fi îngropate, dar 25 au fost scoase.
Medzamor era un centru industrial al epocii, zise în derâdere, neolitică ; aici se trata metalul de import, care era pe urmă prelucrat şi distribuit popoarelor din Orientul Apropiat.
Se lucra aici arama, bronzul, plumbul, zincul, ferul, aurul, cositorul, arsenicul, manganul etc. Si de asemenea oţelul.
În adevăr s-au găsit acolo, cleşti de oţel, fine şi încă strălucitoare, analoage cu pensetele noastre de depilat. Ele aunt puţin mai recente, datâd numai … de acum 3.000 de ani ! Patruzeci de varietăţi de bronz erau topite în uzine şi destinate diferitelor industri.
Aceste descoperiri verificarte, autentificate de Institutele stiinţifice din U.R.S.S., controlate de cele din Statele Unite, Franţa, Anglia şi Germania, n-au modificat unghiul de vedere al preistoricilor.
Epoca fierului, epoca bronzului rămân ceea ce erau …chiar dacă, cu două milenii mai înainte se topeau ustensile de oţel !
Este eretic cel ce susţine contrariul ! ‘’
(Robert Charroux)
Oamenii mezoliticului trăiau rudimentar folosindu-se de unelte de lemn şi piatră cioplită pentru a supravieţui ; totuşi foloseau SCRISUL ! Ridicându-se cu greu din starea de semi- sălbăticie constuiau totuşi sanctuare strict orientate după poziţia astrelor !
Prin descoperirea fosilei umane se la Bugiuleşti, jud. Vâlcea, limita paleoliticului este împinsă înapoi în timp DOAR cu aproximativ 800.000, 1.000.000 de ani(!).
Trebuie să-i dăm dreptate lui Mircea Eliade când afirmă atât de tranşant că : ‘’ Sunt unele cărţi care necesită atât de lungă maturizare încât se învechesc şi sunt depăşite de ştiinţă înainte chiar de apariţie. Cam astfel a fost cazul Geticei lui Vasile Pârvan, lucrare genială care se va citi pentru Pârvan, şi nu pentru adevărurile sale, adevăruri an de an tot mai îndoielnice.’’
De ce apar aceste discrepanţe uriaşe între cărţile actuale, consacrate ale unor istorici şi , noile descoperiri arheologice ? Pentru că în general noi oamenii avem tendinţa de a fi dogmatici, mult prea comozi să încercăm să ne modificăm anumite mentalităţi. Refuzăm să credem că înaintea actualei civilizaţii a existat o altă civilizaţie care a putut să strălucească prin grandoarea şi cuceririle ei. Şi urme ale ecestei civilizaţii sunt răspândite peste tot pe pământ, dar, şi la ora actuală studiate doar ca simple ciudăţenii şi nu omologate ca realităţi istorice. Dar aceasta este cu totul altă poveste, care nu intră oarecum în cuprinsul acestei lucrări.

Perioada de care ne vom ocupa mai în amănunţit este mai apropiată nouă, mai bogată în date şi mărturii şi anume cea de acum 9000 de ani (adică 7000 î.Hr.). Dar pentru a avea o mai multă înţelegere asupra acestei epoci ne vom folosi de scrierile doamnei Marija Gimbutas, eminentă profesoară a Universităţii California din Los Angeles, care prin prefaţa cărţii ei ne obligă la o gândire plină de respectă pioşenie: ’’ România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală , teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo – europenizate patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului ( . . . )
Uluitoarele descoperiri făcute în România şi în alte ţări învecinate după cel de-al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio – carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii vechi europene, o cultură a unei societăţi de agricultori.
A devenit de asemenea evidentă că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. Aceste date fac imposibilă ipoteza conform căreia civilizaţia războinică şi violentă a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob.În Vechea Europă nu existau fortificaţii elaborate şi nici arme de luptă. Absenţa reprezentărilor privind societatea războinică sau condusă de bărbaţi reflectă o structură socială în care femeile aveau rolul principal şi în care atât bărbaţii cât şi femeile activau în mod egal întru binele comun.
A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem realităţile şi modul de viaţă al epocilor neolitică şia cuprului, caren însemnau mai mult decât semănatul, culesul, măcinatul şi coacerea pâinii ori ridicarea caselor ( .. .) ’’.

Şi pentru a fi şi mai concret completăm cuvintele Marijei Gimbutas, cu crezul de o viaţă al marelui nostru mitologist şi istoric Nicolae Densuşianu legat de existenţa poporului pelasg: ’’ ( . . . ) ( pelasgii )au fost cei dintâi care au adunat în societate familiile şi triburile răspândite prin caverne, prin munţi şi păduri, au întemeiat sate şi oraşe au format cele dintâi state, au dat supuşilor lor legi şi au introdus modul lor de viaţă mai blând. (. . . ) Pentru poporul grec, pelasgii erau ’’ cei mai vechi oameni de pe pământ ’’. Rasa lor li se părea atât de arhaică,atât de superioară în concepţiuni, puternică în voinţă şi în fapte, atât de nobilă în moravuri încât tradiţiunile şi poemele graceşti atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de – dioi – divini, ce ei întru adevăr l-au meritat prin darurile lor fizice şi morale.’’
Şi iată că istoria, nu începe la Sumer, aşa cum am învăţat până acum. Istoria începe aici în spaţiul Carpato – pontic, în tara Geei (generatoare a matriarhatului ca formă de conducere)şi a lui Pelasgos cel născut din pământ negru. Iată cum se leagă scrierile recente bazate pe multiple dovezi arheologice, ale Marijei Gimbutas cu intuiţa genială a lui Nicolae Densuşineanu.
Iată cum termenul general de Veche Civilizaţie Europeană îşi recapătă numele legitim cel de civilizaţie pelasgă. Au fost necesari ani ca ideile parţial uitate ale lui Densuşineanu, parţial luate în râs, să poată fi verificate, în parte şi argumentate. Monumentala lui carte se cuvine a fi studiată pentru că este un izvor de informaţie nesecat şi nu putem şti că poate mâine printr-o mică descoperire documentară sau arheologică să se confirme multe alte prezumţii ale istoricului, care astăzi ar părea banale sau fantaste.
Şi totoşi care ar fi putut fi motivele generatoare ale unei mari civilizaţii în această zonă. Ne folosim din nou de afirmaţiile unor iluştrii istorici. N.J.Jirov concluzionează în celebra sa carte ’’ Atlantida ’’ ca: ’’ Civilizaţiile primare au fost cele de munte. Astfel cultura sumerienilor din Mesopotania a fost creată de oameni veniţi din ţinuturile muntoase. Cultura chineză şi cea indiană au fost întemeiate de asemenea de triburi muntene. Cele mai dezvoltate culturi din ambele Americi au apărut în regiuni de munte ţşi pe platouri.’’ Iar ca o completare folosim si afirmaţia lui Jaques de Launay : ‘’civilizaţia se dezvoltă în zonele temperate caracterizate prin ierni aspre şi veri cu căldură normală.’’
Şi astfel se concretizează un sumum de factori determinanţi în geneza Vechii Civilizaţii Europene, factorii de mediu geografici şi climatic. În acest sens ne este uşor să argumentăm existenţa unei populaţii predacice – pelasgă – pe teritoriul României, ţinând cont de varietatea şi complexitatea formelor de relief existente.
Zonele montane şi înaltele platouri ofereau peşteri în care oamenii se puteau adăposti ; piatră şi lemn ca material de construcţii pentru case şi sanctuare; apă curată atât de vitală existenţei fiinţei umane; hrană suficientă şi bună sub formă animală, rezultată din vânat şi pescuit, sau vegetală din diferite plante, fructe sau diverse rădăcini. Marile zone de păşune au împins omul spre ideea de a-şi asigura un trai mai sigur, prin creşterea animalelor (iniţial oi apoi vite) obligându-l la mari deplasări, ocazie cu care a descoperit marile câmpii sudice si estice, câmpii care l-au făcut să viseze la sedentarizare. Şi iată cum începe marea epocă a agricultorilor, care învaţă din instinc să supravieţuiască folosindu-se de un complex de plante şi animale: grâu – orez, oaie – capră – vite – porc – câine şi ulterior şi cal.
Şi totodată cum apar şi realţiile interumane dintre diversele comunităţi, în primul rând prin necesitatea schimbului de produse specifice zonei de habitat (băştinaşii montani cu cei de la câmpie). Dar eceste realţii nu se limitează doar cu atât ci ele converg spre forma mai complexă facilitând apariţia unor mari grupări umane care, sub conducerea unor oameni dotaţi intelectual şi spiritual s-au extins paşnic şi spre alte zone ale Europei.
Conducătorii acestor grupări formate ştiau că îşi asumă o responsabilitate enormă: viaţa şi existenţa semenilor săi şi prin aceasta propria lor existenţă. Dar aveau un ascendent moral, o experienţă asemănătoare a omului conducător – primar, aşa dupăă cum ne este relatată de acelaşi Nicolae Densuşineanu: ’’Arcazii, popor pastoral şi viteaz, după cum ne spune Pausanias, căci cel dintâi om născut pe pământ a fost Pelasg, un bărbat, care se distingea prin mărimea, prin frumuseţea şi puterea figurei sale şi care întrecea pe toţi ceilalţi muritori prin facultăţile spiritului său; că acest Pelasg, după ce a început să domnească a fost cel dintâi care a învăţat pe oameni să-şi construiască colibe, pentru a se apăra de incomodităţiile frigului, a ploilor şi a căldurilor ; că el a învăţat pe oameni să-şi facă haine din piei de oaie ; le-a interzis să se mai nutrească şi mai departe cu frunze, cu buruien i cu rădăcini ( . . . ).’’
Iată cum este explicată de antici, prin legende, modalitatea de formare a primelor comunităţi umane.
Extinderea pelasgilor nu s-a limitat la teritoriul României, sau la cel imediat următor. Urme şi dovezi ale existenţei lor apar şi în Ucraina şi actuala Republică Moldovă, Ungaria şi sudul Slovaciei, întreagă zona Balcanică inclusiv Grecia şi insulele limitrofe, zonele de coastă ale Asiei Mici, Italia şi Sudul Franţei, coastele Mediteraniene ale Spaniei. Inventarele arheologice care relevă existenţa lor sunt imense, începând cu vestigii ale unor aşezări paşnice, cetăţi şi ziduri de apărare, sanctuare şi obiecte de cult, obiecte de muncă şi de luptă, opere de artă neegalate, construcţii megalitice.
Dar cel mai important lucru rămas de la ei este limba, acea limbă unică cu specific vechi european, o limbă prelatină- aşa-zisă protolatina !
Sunt convins că această afirmaţie va părea şocantă, dar în cursul acestei lucrări voi încerca să argumentez cât mai precis această afirmaţie întradevăr riscantă la prima vedere.
Acum mă voi referi la o afirmaţie foarte edificatoare care se găseşte în Vechiul Testament (geneza) legată de momentul construirii turnului Babel: ‘’ Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte’’. Să încercăm să ne explicăm această afirmaţie simplu şi fără prea multe deducţii. Civilizaţiile umane vechi au apărut în diferite zone ale Pământului, în adevărate focare, de unde s-au extins circumferic :
- astfel în Asia, populaţiile irano – indiene (dravidiană) formate pe podişurile munţilor Himalaia, s-au extins apoi în zona peninsulei indiene şi a Asiei de Vest. Normal ca această populaţie să fi folosit iniţial aceeaşi limbă;
- civilizaţia născută pe malurile Tigrului şi ale Eufratului, asiro – babiloniană a generat apariţia popoarelor din Orientul Mijlociu. Limba vorbită era o limbă semită din care s-au format ulterior limbile arabe şi ebraice actuale şi vechile limbi feniciene, egiptene, arameice, abisiniene;
- civilizaţia chino – mongolă născută pe platourile Tibetane s-au extins în întreaga Asie Centrală şi de Est. E foarte simplu de observat că limbile chineză, mongolă, coreană, japoneză şi celelalte din zonă au un fond comun. Deci ele au fost generate de o limbă unică.
Concluziile istoricilor în acest sens sunt unanime, fără dubiu : ’’ Limbile indo – europene evidenţiază numeroase apropieri, în primul rând gramatical, care nu se pot explica decât printr-o unitate lingvistică genuină, o limbă comuna, ce presupune o patrie comună şi un popor iniţial ’’. (!) ( I.H.Crişan – Spiritualitatea geto–dacilor ).
Chia dacă majoritatea istoricilor refuză să mai creadă în mitul ‘’ popoarelor indo-europene ’’ totuşi mai folosesc acest termen perimat şi greşit dintr-un automatism lingvistic.
Teoria prin care se afirmă că Europa ar fi fost invadată, la un moment dat de în istorie, de un popor de origine asiatică, nu poate fi nici dovedită şi nici argumentată. Nu a existat niciodată o limbă indo-europeană care să infuzeze spiritualitatea lingvistică a “neoliticului’’ şi, să-i confere o nouă identitate.
De altfel I.C.Drăgan, în ideea de a fi împăciuitor între partizanii teoriei populaţiilor indo-europene şi contedtatari propune şi susţine termenul de ’’ populatie euro-indiana’’ argumentând : ’’ Din această mare unitate euro-indiană, compusă din populaţii vorbind o limbă comunăla origini, s-au născut marile ramuri ale familiei europene străvechi, teză susţinută şi argumentată de de numeroţi lingvişti precum : Boppe, Coeurdoux etc. Invazia euro-indiană s-a extins până în Mesopotania prin Sumer şi până în Iran, iar în india, prin puţinii aşa-zişi Brahmani (şef politici religioşi), asemănători rasiali cu noi Europenii şi total deosebiţi de Dravizii localnici. Arianii din Europa s-au răspândit mai mult pe continent şi mai puţin în India, motiv pentru care apare mai justificată expresia de euro-indieni în locul celei vechi de indo-europeni.’’
După ce am prezentat termenii de indo-europeni şi de euro-indieni, vă voi prezenta şi originea numelui de arieni care desemnează de altfel aceeaşi populaţie.
Vechea civilizaţie a Indusului, civilizaţia dravidiană de la Mohenjo-Daro, coboară dim marea familie a irano-indienilor formată pe platourile Himalaiei, şi răspândită în Asia Centrală şi de Vest prin mişcări succesive. Limba folosită de această populaţie nu are legătură cu grupul de limbi ariene. La ora actuală exstă puţini descendenţi ai acestei mari civilizaţii, habitaţi în zonele retrase ale Indiei, în jungle inaccesibile, vorbind dialecte din aşa numitul grup Munda de limbi. Aceste mici comunităţi mane ce supravieţuiesc timpului sunt organizate în triburi cu identitate proprie şi nume propriu : Santali, Khonzi, Gonzi etc.
Chiar antropologic descendenţii grupului irano-indieni sunt total diferiti de cel european (arian), având o pigmentaţie a pielii mai închisă (brună) şi o statură scundă.
În jurul anilor 1500 î.Hr. această civilizaţie va fi invadată de un popor de rasă albă, pe care aveau să-l denumească Arya, ceea ce înseamnă ‘’străin’’, iar mai târziu ‘’om de origine nobilă sau stăpân’’. Impactul dintre cele două civilizaţii a creat actualul popor indian.
De unde veneau aceşti arieni Ce limbă vorbeau ei, atât de diferită de dialectele locale ?
Cercetătorii nu reuşşesc să se pună de acord pentru a soluţiona problema.
Să încercăm să facem puţină ordine în gândirea noastră şi să încercăm să judecăm.
Să ne amintim de afirmaţiile Marijei Gimbutas în legătură cu Vechea Civilizaţie Europeană. Să ni-l reamintim pe Nicolae Densuşineanu al crez de o viaţă a fost că : ‘’Înainte de civilizaţiunea gracă şi egipteană, o civilizaţiune mult mai veche se revarsă asupra Europei. Aceasta a fost civilizaţiunea morală şi materială a rasei pelasge şi care a deschis un vast câmp de activitate a genului omenesc. Influenţele acestor trei culturi pelasge au fost decisive, pentru soarta muritorilor de pe acest pământ.
Pelasgii au fost adevăraţii fondatoriai stării noastre actuale ( . . . )
Pelasgii ne apar după vechile tradiţiuni istorice ca una şi aceeaşi populaţie cu neoliticii, cari introduc în Europa cele dintâi elemente ale civilizaţiunii, animale domestice, cultura cerealelor şi o artă industrială mai prograsată.’’
Concluzie :
Rasa albă s-a născut în spaţiul carpato-danubiano-pontic extins până în zona caucaziană, de unde s-a răspândit apoi prin mişcări succesive în întreaga Europă, cu preponderenţă în jurul bazinului mediteranian, fapt care le-a adus şi supranumele de ‘’popoare ale mării’’
Care sunt argumentele afirmaţiei de mai sus ?
În primul rând, existenţa fizică a grupurilor de oameni depinde de factori sociali, culturali şi mai ales geografici, de condiţiile necesare desfăşurării funcţiilor fiziologice minimale ale organismului uman. Omul a trăit din cele mai vechi timpuri pe teritoriul carpatic, găsind din abundenţă hrană şi apa necesară organismului.
Un alt argument important, este, existenţa în exces a sării, substanţă fără de care nici un mamifer nu poate trăi.
În mileniul VII î. Hr. (!) pelasgii aveau o scriere proprie , cea care va genera apoi alfabetele antice şi cele moderne. Ori un popr care în jurul anilor 6000 î. Hr. scria şi-şi contabiliza viaţa de zi cu zi, nu putea să se afle în stadiul de neolitic.
Prezenţa acestei civilizaţii pe teritoriul ţării este confirmată şi de existenţa marilor construcţii megalitice care păzesc Carpaţii.
După cum ne spune Eschyl ginta pelasgilor a stăpânit iniţial acest pamânt, respectiv Europa, de la începutul timpului istoric. Ori un asemenea popor întins pe o suprafaţă atât de mare nu avea cum să dispară peste noapte, iar spaţiile ocupate de ei să devină pusti.
Vă veţi întreba de ce m-am oprit la termenul de ‘’ pelasgi’’ ?
Pentru că mi se pare cel mai corect din punct de vedere istoric. Termenii de populaţie ‘’indo-europeana’’ si ‘’euro-indiana’’ sunt termeni moderni fără nici o legătură cu adevărul istoric. Deoarece atâta timp cât s-a pedalat pe teoria că Europa a fost invadată de un popor asiatic, cercetătorii au îmbrăţişat cu frenezie noţiunea de indo-european dintr-o oarecare intuiţie, dar fără nici un support arheologic. Nu există nici o dovadă că rasa albă a venit ‘’de undeva, cândva’’din Asia şi a fost generatoarea popoarelor europene.
Invers, da ; este un fapt istoric dovedit că Asia Mică, Orientul Apropiat şi India au fost invadate de triburi de Arieni care veneau din Europa, mai corect spus, din bazinul carpato-pontic. Dar nici termenul euro-indieni adoptat ad-hoc, de către cercetători, nu este corect, deoarece civilizaţia indiană s-a format pe scheletul comunităţii irano-indiene ; arienii infuzând doar această civilizaţie.
E timpul să nu mai alăturăm doi termeni complet contrarii, pentru a crea o populaţie utopică, care nu a existat niciodată.
Să rămânem mai bine la termenii folosiţi de antici, pentru că ei i-au cunoscut, şi, au fost în directă legătură, indiferent dacă grecii şi egiptenii i-au numit ‘’pelasgi’’ iar dravidienii ‘’arieni’’.
Cum arătau aceşti pelasgi ne-o spun reprezentările de pe vase ceramice şi statuetele descoperite.
Din puct de vedere antropologic pelasgii sunt diferiţi de greci şi egipteni : având chipul oval, alungit, bărbia retrasă, fruntea înaltă, nasul drept (roman!), ochi mari denotând vivacitate şi inteligenţă, carnaţie albă contrastând puternic cu părul bogat blond sau castaniu. Bărbaţii erau medii de înălţime, puternici, foarte agili, iar femeile mignone, delicate, deosebit de frumoase şi suple.
Iată cum în sec. VII – VI î. Hr. într-o Europă dominată de un Homo sapiens aflat în epoca pietrei (după cum afirmă marii cercetători ai istoriei), primitiv şi sălbatic îşi afirmă prezenţa un tip antropologic deosebit. ‘’ Un asemenea tip uman, zvelt, fin, specific, deşi unele trăsături se întâlnesc şi la alte popoare mediteraneene, apare curios dacă este comparat cu imaginea general admisă despre omul din neolitic şi chiar antic ( . . . )
Locul de unde a venit populaţia respectivă (care a adus cu ea şi obişnuinţa folosirii metalelor neferoase) rămâne încă incert. Caracteristicile antropologice elimină Africa, Asia şi Grecia continentală, iar printre popoarele din Orientul Mijlociu nu se numărau prea multe de navigatori în mileniul al III-lea î. Hr. Oricum, argumente de ordin istoric şi cultural, la care se adaugă diferenţele majore privind însăşi concepţiile despreom, Univers, viaţă, societate, religie etc. a cretanilor, par să excludă Orientul Mijlociu, rămânând deschise doar două posibilităţi : emigrarea unei populaţii necunoscute din Asia Mică, ori, din Sud-Estul Europei (. . .)’’ ( Dan Apostol în Terra - Planeta Vieţii, vorbind despre cretani, popor de origine pelasgă ).
Concluzie clară : Sud-Estul Europei, adică mai pe înţeles – spaţiul carpato-pontic ! ! !
Şi această fantastică civilizaţie pelasgă s-a extins în întreaga Europă, Asia Mică şi Africa circumediteraneană generând istoria preantică.
Este normal ca un asemenea popor să aibă şi o limbă proprie, unică, în stadiul incipient, care a dat naştere ulterior la o mare parte a limbilor europene.
Şi care era această limbă ?
Grecii afirmă la venirea lor în Europa, că pelasgii vorbeau o limbă BARBARĂ , mult diferită de a lor, fără să-i amintească caracterul.
Care este caracterul acestei limbi ni-l comunică Quintilian afirmând că, dacă, se adaugă la cuvintele latine, ori, se lăsau pe dinafară, unele litere sau silabe, se obţinea vorbirea barbară.
Cicero numeşte limba poporului lui ca o limbă barbară coruptă – Barbaries domestica. Astfel după unii autori, limba barbară avea caracterele unei limbi latine vulgare sau rustice. De altfel ei etichetau ca limbă barbară toate dialectele populaţiilor de rasă pelasgă, indiferent că erau din Spania, Gallia, Dacia, Germania sau Tracia. Iar la rândul lor, romanii erau consideraţi de graci vorbitori de limbă barbară.
Isidor din Sevilla ne spune că cea mai veche limbă latină a fost numită lingua prisca, adică, limba bătrână.
Ovidiu şi-a compus ultimele versuri apelând la latina barbară a geţilor, atât de apropiată de latina literară ; afirmând el însuşi că a devenit un poet get. De altfel, după cum este evident şi pe Columna lui Traian, dialogul dintre solii daci şi împărat se face fără translatori, în deplină înţelegere. Şi nu credem că dacii cei ’’ mândrii şi nemuritori’’ s-au servit de latine împăratului !
Putem afirma cu toată convingerea şi în conformitate cu concluziile trase de iluştri istorici, că limba civilizaţiei pelasge a fost o PROTOLATINA, sau altfel zis o latină vulgară.
Un alt argument important în susţinerea acestei afirmaţii este de ordin geografic. Spaţiul sud-european de la vest la est este ocupat de popoare de limbă latină (cu mici enclave), rezultate nu din romanizarea lor cu romanii, ci, din originea lor comună pelasgă. Romanii nu au reuşit să romanizeze limba dacă în 165 de ani, precum nu au reuşit să romanizeze pe egipteni în 425 de ani (30 î.Hr. – 395 d.Hr.); pe greci în 641 de ani (146 î.Hr. – 395 d.Hr.) ; pe evrei în 325 de ani (70 d.Hr. – 395 d.Hr); pe maltezi în 1088 de ani (218 î.Hr. – 870 d.Hr.) ; pe britanici în 400 de ani şi mai ales nu au reuşit să creeze o limbă unitară în propria lor Italie, odată ce există 1.500 de dialecte (!).
Pe parcursul istoriei această limbă ‘’bătrână’’ îşi va păstra unitatea, fiind suportul pe care se vor construi limbile latine europeene. Diferenţele lingvistice dintre ele au fost cauzate de aşezarea geografică şi influenţele produse de popoarele care au venit ulterior, pe parcursul istoriei, în contact. Astfel limbile : italiană, franceză, spaniolă şi portugheză au suferit influenţe germanice, iar româna, slavone.
Istoria pelasgilor este puţin cunoscută din textele antice. Ne-au rămas puţine relicve de la ei pentru a putea cunoaşte această mare civilizaţie uitată. Se pare că multe informaţii despre ei se află în mitologia greacă şi egipteană ş informaţii care se cer a fi descriptate. Ceea ce se cunoaşte este puţin şi trebuie să ne bazăm pe intuiţie pentru a putea discerne realitatea istorică.
Începând cu anii 4400 î.Hr. civilizaţia pelasgă se vede nevoită să-şi schimbe structura socială. Atacartă dinspre Est de valuri succesive de triburi nomade (numite Kurgan de M. Gimbutas), provenite probabil din Asia, se vede nevoită să se apere. În faţa pericolului au loc profunde modificări de ordin social, culminând cu trecerea puterii decizionale în mâinile bărbaţilor. Obligaţi să facă faţă unui duşman crud, puternic înarmat şi călare, pelasgii vor învăţa să-şi facă propriile lor arme, să folosească calul ca mijloc de război, vor construi în jurul aşezărilor ziduri, împrejmuiri şi şanţuri de apărare. Atacatorii vor fi repede înfrânţi şi alungaţi.
În mileniul al III-lea î.Hr. poporul pelasg se va angrena în mari mişcări şi deplasări de populaţii :
- spre sud, ocupând Asia Mică şi insulele Mării Egee (aşa se poate explica cum a ajuns alfabetul carpatic pelasg în Creta).
- spre sud-est în Sumer (ducând cu ei scrierea care va fi etichetată ca ’’sumeriana’’).
- Spre nordul Africii (cârja încârligată a păstorilor carpatici este prezentă în mâinile faraonilor ilustraţi pe pereţii piramidelor).
- Spre India, în jurul anilor 1500, pomeniţi de cronicile Văii Indusului ca Arieni – Arya “strain !”, (multe legături spirituale s-au descoperit între civilizaţiile europeene şi cea indiană).
Aceste mişcări ale populaţiei pelasge au fost ciclice, permiţându-le să ocupe mare parte a Europei, Asiei Mici şi Orientale, parte din subcontinentul Indian şi Africa de Nord (Egiptul) , repetându-se la anumite intervale, determinate de sporul de populaţie şi necesitatea de noi spaţii.
Celebra epopee sanscrita “ Ramayana “, scrisa in secolul IV iHr. si alcatuita din 24.000 de distihuri si care prezinta epopeea printului Rama descrie in mod clar si distinct aceaste masive miscari de populatii dinspre zona Carpatilor si a Caucazului catre alte spatii.
Demn de remarcat in aceasta epopee ca printul Rama este identificat ca “preot scit”. Ori numele de Scitia era in antichitate denumirea unui spatiu care cuprindea o parte din Dacia (Doborgea) sub numele de Scitia Mica si stepele nord – pontice, sub numele de Scitia Mare. Termenul Scitia defineste o provincie istorica si mai putin o regiune locuita de sciti. In urma unei revelatii divine Rama ajunge conducatorul spiritual al poporului sau. In urma unor divergente intre conducatorii pelasgi, Rama isi va duce adeptii spre India, spre noi teritorii. Miscarea este masiva, pelasgii cucerind Caucazul, Iranul, India si Ceylonul. Rama este prezentat nu ca si un cuceritor, dornic de expansiune ci ca si “conducator al poparelor, domnul lumii, stapanul sufletului sau si dragostea oamenilor, tatal si mama supusilor sai; el a stiut sa uneasca toate fiintele intr-un lant unic al iubirii” ( E.Schure – Marii Initiati)
Iata cum a fost considerata chiar si in India influenta civilizatoare pelasga asupra populatiilor bastinase.
Demn de amintit este numele printului si al poporului lui: RAMA, RAMANI!
In alt spatiu geografic în jurul anilor 1250 – 1100 î.Hr. populaţii pelasge din nordul Balcanilor, triburi ilire, trace şi predacice, numite de către istorici ’’ triburile câmpurilor de urne ‘’, datorită faptului că-şi incinerau morţii (obicei arian indian), organizează o campanie împotriva triburilor greceşti – aheene. Angrenând în această mişcare şi treiburile doriene, distrug lumea aheeană (revanşa) din Grecia peninsulară, se răspândesc în Grecia insulară, trec în Asia Mică, regatul Hitit, Fenicia, Palestina şi ajung până în Egipt unde cu mare greutate sunt respinşi de către Merneptah, în anul 1221 î.Hr.
Care a fost scopul acestei invazii ?
Unul singur : reluarea în stăpânire a ceea ce le-a aparţinut mai înainte. Nu degeaba cronicile greceşti numesc această campanie de recucerire -’’ întoarcerea Heraclizilor ’’, iar egiptenii nu uită să specifice că atacatorii au fost – ’’popoarele mării’’. Se cuvine a face aici o mică paranteză legată de atributul acordat pelasgilor ’’heraclizi’’, adică urmaşi ai lui Hercule. Iată cum recunosc grecii că cel mai celebru erou al mitologiei ’’lor’’ a fost pelasg.
Mileniul II î.Hr. va fi mileniul în care marele imperiu pelasg se destramă, populaţia scindându-se în triburi, cu identitate diferită determinată de spaţiul geografic de habitat.
De aici înainte izvoarele antice îi vor trata pe descendenţii poporului pelasg cu denumiri zonale : iberi în Spania ; gali în Franţa; etrusci şi latini în Italia ; arimani în Germania; traci şi ilari în Balcani ; gato-daci în Daci ; dar, toţi vorbitori de latină barbară.

Comentariu: Lucrarea de unde s-a copiat acest capitol se numeste Revansa Daciei - autor: Cornel Birsan !

Daca ar fi sa citim la unii scriitori si ganditori antici, Platon scria ca stia de la un inaintas al sau ce calatorise prin Egipt de unde ar fi aflat ca lumea in care ar trai el, in vremea sa ar fi avut aproximativ 8000 de ani vechime de la un potop mare incepand, totodata amintind de una din civilizatiile de dinainte de potop si unde s-ar fi aflat (inainte de potop si inainte de a se scufunta imperiul Atlantis, acesta se afla pe un continent undeva dincolo de Coloanele lui Hercules = azi stramtoarea Gibraltar).
 

DeletedUser

Oare cum se va instaura o Conducere Globala si ce planuri se tot pun in discutie? Mai ales ca s-au facut si atatea filme despre asa ceva.

Orice comentariu sau parere ar fi de folos, daca mai exista, ca topicul s-a transformat intr-un monolog si nu dialog.

Stiinta si tehnologie

1. In viitorul apropiat (20 de ani), se descifreaza mecanismul teoretic exact al supraconductibilitatii. Apoi supraconductibilitatea la temperatura camerei se va implementa practic cu materiale compozite de ultima generatie (graphen, bucky-balls, nano-tuburi, nano-tehnologie, bio-tehnologia genetica a materialelor, fizica phononilor, etc.). Ca urmare eficienta sistemelor electrice se va imbunatatii dramatic.

2. In viitorul apropiat (40 de ani), informatia pe net se accepta integral publica, inclusiv cea telefonica. Piata libera impune accesul informatiei in retea prin intermediul softului specializat de acces, cu limbaj de nivel inalt, fara optiuni de comunicare prin limbaje de nivel adanc cu sistemele de operare ale dispozitivelor. Ca urmare, atacul informatic se diminueaza drastic. Statul, prin serviciile de informatii, dar si companiile, pierd dreptul de acces in dispozitivele electronice, dar castiga accesul total neingradit la informatia din retea. Retelele paralele de informatii, precum si orice secretizare (criptare) a informatiei de retea fata de stat, sunt strict interzise, urmarite, depistate si eliminate. Criptarea este permisa, se practica, insa doar cu furnizarea integrala a mecanismului de criptare catre serviciile de informatii ale statului. Statul plateste integral echipamentul suplimentar de monitorizare si stocare instalat la distribuitorii de retea. De asemenea statul plateste integral volumul de informatii vehiculat in scopul monitorizarii retelelor.

3. In viitorul indepartat (120 de ani), ingineria genetica sparge toate previziunile. Pana in 2025 se creeaza in eprubeta primul dinozaur. Transplantul de organe dispare in favoarea sintezei genetice a tuturor tesuturilor. Simbioza om-electronica devine organica. Creierului omenesc i se ataseaza biblioteci imense de date. Educatia dispare. Copierea informatiei cerebrale ramane insa imposibila si liberul arbitru se declara drept universal pentru toti cetatenii in varsta de peste 1 an, indiferent de originea acestora, naturala sau artificiala. Efortul fizic intens se interzice prin lege. Robotii se distribuie gratuit, pe baza optiunilor personale, la pret unic platit de stat, ca parte a programelor de securitate sociala. Sportul profesionist se interzice, precum si ameliorarea puterii fizice prin orice mijloace. De asemenea se interzice fabricarea in scop comercial a robotilor cu autonomie logica mai mare de 24 de ore, dar si a celor cu autonomie energetica mai mare de 48 de ore.

Politic si social

1. In viitorul apropiat (25 de ani), Rusia se dezintegreaza si pierde de sub control partea asiatica. Armata rusa controleaza aproximativ partea europeana a fostului imperiu rusesc, si este sustinuta initial de UE si SUA. China preia intai neoficial mare parte din Siberia, apoi preia oficial Siberia, in ciuda protestelor rusesti si ale NATO. Turcia incearca fara succes sa preia sub influenta Orientul Mijlociu. Tarile nordice europene se depopuleaza masiv datorita mini-glaciatiunii. Influenta americana in Europa scade. Apar viziuni economice si statale diferite. Europa de vest paraseste NATO si incearca fara succes sa-si consolideze influenta culturala asupra Africii de nord. Dar tarile baltice, Polonia si Romania raman in NATO, foarte militarizate, alaturi de Filipine, Australia, Canada si Coreea de Sud. Generalii rusi se alatura ideologic si militar Chinei. Are loc un britz-krieg intre NATO si China-Rusia, pornind de la un incident in insulele Spratley intre China si Filipine. NATO inlatura imediat fortele militare chinezesti stationate pe insule, dar Rusia ataca nuclear o tara din Europa de est. NATO intervine cu forta militara clasica si ocupa integral Rusia, amenantind nuclear China. Japonia ataca fortele chinezesti din Siberia, cucerind masiv teritorii. Coreea de Sud cucereste Phenianul intr-o singura noapte, fara victime, conform unui plan executat cu precizie milimetrica. Razboiul este complet incheiat in doua saptamani, iar 5 milioane de morti se impart intre China (4,2), Rusia (0,6) , NATO (0,1), Japonia (0,1) China nu indrazneste sa mai atace pe nimeni. Europa de vest condamna razboiul, insa se alatura uniunii globale, din considerente economice. Pe structura de forta a NATO, se pun bazele guvernului global, la care China nu se alatura deocamdata. Dar regimul comunist chinez este inlaturat prin lovitura de stat. Economia mondiala pierde 40% din valoare si stagneaza 5 ani. Apoi se reiau in forta toate conexiunile comerciale.

2. In viitorul mediu (60 de ani), transparenta administratiei se impune global. Ca urmare. coruptia se reduce semnificativ. Partidele clasice se estompeaza, odata cu coruptia. Dispar si parlamentele, iar legitimitatea democratiei reprezentative se amelioreaza radical datorita tehnologiei informatiei. Transparenta organizatiilor si indivilor se accepta treptat de catre societate. Ministerele dispar. Singurele institutii de stat raman cele de forta, bancile nationale si institutia prezidentiala. Deasupra legislatiei si reglementarilor raman serviciile de informatii, conduse obligatoriu de personal civil, ales democratic. Tot democratic se aleg procurorul general, precum si un soi de consiliu general al magistraturii.

3. In viitorul indepartat (80 de ani), se interzice legiferarea in favoarea oricarei categorii socio-profesionale sau in favoarea vreunei ramuri industriale. Se impune constitutional principiul competitiei arbitrate de catre stat. Po****smul se anihileaza prin distributia unei fractiuni importante din buget catre toti cetatenii, indiferent de varsta si ocupatii, indiferent de avere. Pensia si ajutoarele sociale raman concepte de domeniul trecutului. Banii lichizi dispar, toate taxele dispar. Conturile companiilor si organizatiilor se reduc toate la conturi nominale ale cetatenilor, ramanand sa fie impozitati numai cetatenii, lunar, in procent fix, unic, stabilit constitutional. Birocratia dispare treptat, legislatia se limiteaza prin lege si simplifica radical, iar decizia administrativa se ia preponderent de catre democratia electronica. Statul se minimalizeaza, coplesit de imposibilitatea practica de a prelucra informatia administrativa. Se impun principii constitutionale noi, bazate strict pe securitatea climatica, alimentara, securitatea educatiei minime, securitatea minima de sanatate, securitatea militara, anti-terorism si cibernetica. Investitiile statului in afara domeniului sanatatii se limiteaza drastic doar la nivelul securitatii.

Ceea ce v-am prezentat este doar o viziune despre cum ar putea arata viitorul, intr-o nota mai optimista.

Evident, statul nu dispare si nici nu merge spre comunism, ci se presupune o transformare a capitalismului democratic intr-o alta forma elitista.

Din păcate, mai multe tehnologii eficiente energetic și sustenabile au zăcut și zac în prezent, zeci de ani după ce au fost prezentate publicului. Dacă vorbim de tehnologii pentru marile mase, oricât îmi displace ideea, am senzația că vom aștepta mult mai mult să ajungem unde s-a prezis.

Trist e că se forțează extrem de mult spre controlul total și, în anumite privințe, guvernele au reușit să intre foarte adânc în viețile noastre chiar și în prezent, însă nu cu acordul nostru. Ceea ce se prezice e doar un fel de negociere publică asupra intimității, ceea ce pare plauzibil atât timp cât nu luăm în calcul faptul că asta implică renunțarea la prezumpția de nevinovăție și concentrarea pe verificarea permanentă a nevinovăției. Nu știu dacă se poate face tranziția spre așa ceva fără „deranje” uriașe în societate - care trebuie să fie de acord.

Poate in 2025 e prea devreme să reușim reproducerea unui dinozaur viabil (dar, de ce dinozauri???). Manipularea genetică pe care o facem în prezent e foarte lentă pentru că e un proces manual. Avem nevoie de imprimante genetice ca să accelerăm cercetarea (practică) în domeniul ăsta. 120 de ani însă, mi se pare plauzibil - s-ar putea să reușim mai devreme.

Din punct de vedere social va fi imposibil să se estompeze clasa politică în felul menționat. Plauzibile sunt și grupările politice mici dar multe, cu drepturi de veto în legislațiile naționale, și un număr mic de structuri politice (partide) masive, care luptă în continuare pentru putere sub microscopul guvernărilor deschise. Corupția nu va dispărea, ci va deveni mai bine mascată sub forma beneficiilor pentru participarea în viața politică, totul transparent și legal, însă prezentat parșiv strict ca interes public.

Dispar banii și taxele, cel mai probabil, dar rămân impozitele și veniturile, din care se construiesc și bugetele naționale, pe care trebuie să le genereze cineva.

Oricum, nevoia de control va crește și se va pune un accent ridicat pe securitatea componentelor existențiale înșirate.

Statul se intareste fantastic tocmai pentru ca se minimalizeaza si se concentreaza catre functiile de securitate si autoritate. Investitiile de stat de un anumit fel dispar. In schimb se distribuie catre societate in mod egal cel putin o jumatate din bugetul colectat prin impozitare unica. Aceasta este doar o viziune gandita ca posibilitate de viitor.

Multumesc pentru atentie!
 
Sus