dragii mei extraterestrii cu mintea in aer, v-am scris o fabula ca sa stiti ce va asteapta de acum incolo. invatamintele le trageti singuri.
Fabula maestrului mortii si oraselul mohoratilor.
Asadar, dragii mosului,
Pe vremea cand eu eram de varsta voastra, caii inca se potcoveau cu copite de aur si cainii se plimbau cu covrigi calzi in coada, era un falnic obi care traia intr-o mareata ograda, plina de trofee de tauri morti. toti cetatenii oraselului in care traia il venerau ca pe un zeu, inca si copii si-i botezau dupa numele lui. insa obi al nostru, mare maestru al mortii, era de fapt doar un fricos, si de aceea, ca sa mentina faima lui avea obiceiul ca la fiecare inceput de luna sa organizeze o intoarcere fastuoasa in oras cu un nou trofeu de cap de taur si cu o poveste pe masura, cum ca prietenul lui, un mare franc i-a organizat o corida intr-o parte obscura a lumii si acum se intoarce victorios de acolo. ce insa ascundea cu mare grija era faptul ca fiecare cap de taur era de fapt obtinut chiar de la abatorul orasului in care traia, de la tauri batrani sau care renuntau de buna voie la viata.
Iata insa ca a venit si ziua in care obi nu a mai avut de unde sa obtina capete, caci oraselul nu o mai ducea bine deloc si nu mai aveau vite in curti caci le omorase pe toate falnicul nostru franc. In acest timp, locuitorii deveneau pe zi ce trece mai mohorati si deprimati vazand ca obi al lor nu ii ajuta deloc.
In oraselul lor traia insa si un pasnic si harnic roman, un cavaler cu glas dulce care legase prietenii stranse cu toti locuitorii si desi avea familia intr-un oras alaturat, mandru si frumos oras, ramasese aici de dragul mohoratilor, incercand sa le mai aline greutatile, sa-i mai ajute sa se gospodareasca, sa le mai tina de urat.
Pe zi ce trece obi a devenit din ce in ce mai invidios pe cavaler, si-a trimis 3 agenti marsavi angajati de franc, un anume slayer, un ticalos schiop cu carje si un infam jucator de barbut, in tot oraselul sa invenineze pe locuitori si, intr-un final, nemairezistand ispitei, a organizat un complot impotriva cavalerului.
Asa ca, intr-o zi, pe cand cavalerul era plecat cu treburi la camp, sa mai omoare niste sobolani care amenintau recolta, ca un om increzator ce era, lasase deschise toate usile, inclusiv la hambarele pline, grajdurile cu multe vite si chiar si la frumoasa casa construita cu mana lui, caramida cu caramida, obi in fruntea unei gloate de natarai au navalit si au furat tot, au distrus tot si au ars casa din temelii.
Cand s-a intors seara acasa, cavalerul a fost distrus, nu i-a venit sa creada ca tocmai acei oameni cu care petrecuse atat de multe nopti la lumina lunii povestind vrute si nevrute, cu care muncise alaturi pe camp si cu care se bucurase de recolte bogate, de nasterea unui nou copil, de o noua insuratoare, acestia erau oamenii care acum l-au pradat.
Tot ce ramasese era un afis mare la intrarea in ograda cavalerului care anunta pretextul ticluit de maestrul mortii si anume acuza de tradator al oraselului.
Suparat nevoie mare cavalerul, sa-i spunem danubian, s-a dus la casa de pe camp si s-a inchis acolo. obi, vazand ca danubianul nu dispare de pe fata pamantului a convins iara oamenii orasului sa atace si casa de la camp, dar acolo danubianul veghea si cand a vazut ca nu-l lasa in pace, a trimis vorba mult iubitei lui familii din orasul natal, care imediat s-a strans cu mic cu mare, a facut zarva groaznica si a speriat toti locuitorii oraselului, care nu mai stiau pe unde sa fuga care incotro sau sa se ascunda. Primul care a fugit repede din oras a fost binenteles obi impreuna cu prietenul lui, francul si acolitii in ticalosii ai acestuia.
Fuga acestora dura multe luni, caci desi au incercat sa se piteasca si peste mari si tari, si dupa munti pana la cer de inalt, flamura fermecata a cinstei, a prieteniei si a onoarei, purtata de familia cavalerului ii gasea oriunde se ascundeau.
Intre timp, oraselul mohorat s-a ruinat, caci spiritul binefacator nu mai locuia acolo si atunci au intervenit milosii frati si surori ai cavalerului si au inceput sa faca ordine in orasel, daramand vechile case si construind altele noi mai bune si mai frumoase, cultivand ogoarele si umpland piata de glasuri noi si mai vesele.
Si astfel, bunul cavaler si familia lui unita au demonstrat ca ticalosenia nu are ce cauta in aceasta lume, precum in nici o alta lume, si au trait fericiti pana la adanci batraneti, bucurandu-se de zambetele si glasurile zglobii ale unor noi generatii de copii.
sfarsit.