Eu mereu pornesc de la premisa ca un om este bun, un fel de "prezumtie de nevinovatie".
O alta "chesti" e ca nu prea sunt omul care sa spuna nu sau se refuze pe cineva.
Dar sunt suficient de inteligent incat sa-mi dau seama cand cineva vrea sa profite de mine, desi se mai intampla sa o dau si in bara cum interpretarile astea
)
Singurul lucru care nu-mi place, este sa fiu subestimat.Si cum eu sunt si genul de tip mai tacut ,retras .. cu atat mai rau
sti ce,tu ai gresit.poti fi bun dar nu trebuie sa-i lasi pe ceilalti sa profite.fac asta de mult,lucrez cu oameniii si stiu despre ce vorbesc.
acum,dupa ce ti-ai incasat lectia ,mergi mai departe.
Intotdeauna merg mai departe.
Imi cunosc foarte bine defectele, stiu la care dintre ele ar fi bine sa renunt .. insa pe de-o parte nu vreau sa renunt la ele. Doar pentru ca majoritatea sunt intr-un fel, nu trebuie sa fiu ca ei .. desi as avea mai multe de castigat daca as fi mai putin ca mine