DeletedUser36512
- Bunico, te rog, îmi mai spui odată povestea bătrânilor cavaleri templieri?
- Dar ţi-am mai spus-o de atâtea ori puiule!
- Hai... te rog frumos...
- Bine ţi-o spun... dar numai dacă eşti cuminte.
"A fost odată, ca niciodată, un tărâm frumos cum nu mai există nicăieri în Lumea asta: râuri limpezi îl străbăteau în lung şi-n lat, păduri neumblate îl fereau de arşiţa verii şi nenumarate vieţuitoare, văzute şi ne mai văzute, îşi aveau culcuşurile pe aceste meleaguri... Oamenii îi spuneau K16 dar de unde îi venea numele... nimeni nu ştie nici în ziua de azi..
Legenda spune că, într-o zi, Dumnezeu a trimis cinci raze de Soare în acel ţinut care, atingând pamantul, s-au transformat în cinci baieţei unul mai frumos decât altul, durdulii... iţi venea să-i mănânci de drăgălaşi ce erau. Dumnezeu le-a dat la fiecare cate un nume..."
- Da bunico... le ştiu, le ştiu...erau...
Kurtweitz cel Sfânt,
Norbi777 cel Viteaz,
Reptar cel Crunt,
Qandrewro cel Drept şi
Raduflo cel Înţelept.
- Bravo puiule! Văd că i-ai ţinut minte.
"...ei... timpul a trecut... şi copiii au crescut, braţele li s-au întărit, erau nişte flăcăi în toată regula acum. Cât era ziulica de mare mergeau împreună la vânătoare, îşi impărţeau vânatul şi se distrau cutreierând în lung şi-n lat dealurile şi câmpiile. Nu era colţişor din ţinutul K16 în care ei să nu fi ajuns.
Dar într-o dimineaţă tânărul Raduflo zări venind dinspre miazăzi un val negru, plin de răutate şi venin, ce înainta înghiţind totul în cale. La început tinerii cavaleri s-au speriat nemaivăzând asemenea urgie dar venindu-şi în fire s-au hotarat să ţină piept potopului de ură şi fală. Şi-au luat spadele în mâini şi au luptat cu vitejie, ceas de zi şi ceas de seară, apărându-şi cu voinicie meleagurile natale. După lupte crâncene ce au durat ani de zile , duşmanii au plecat infrânţi şi s-au risipit în negura vântului.
În timpul luptelor cavalerii au zărit un oştean din armata lor care îi întrecea pe toţi ceilalţi în manuirea armelor, în urma sa căzând duşmanii ca spicele. Cavalerii l-au chemat pentru ai răsplăti faptele de vitejie. Acesta veni... îşi dădu coiful jos.. şi cand colo, ce să vezi.... minune.... în faţa lor se ivi o tânără domniţă cu părul de foc... ce îţi lua ochii de frumoasă ce era. Îşi luase nume de flăcău pentru a se putea înrola în vestita armată Raflo. Cavalerii, minunaţi de frumuseţea ei dar şi de priceperea ei au hotărât să o numească Gabriel68 Inima de Aur şi au înrolat-o în rândurile Cavalerilor.
Impreuna au continuat sa creasca faima Tinutului din Nord si sa-l apere oricand era nevoie de dusmanii mereu cu ochii pe bogatiile locurilor.
Unii spun că bătrânii cavaleri au murit în luptele purtate de-a lungul timpului, alţii zic că Dumnezeu i-a făcut nemuritori şi i-a pus în fruntea armatelor sale de îngeri... dar eu cred că şi acum mai stau de strajă la hotarele ţinutului K16, să-l apere de hoţi şi nelegiuiţi"
- Bunico, bunico... eu când mă fac mare vreau să fiu ca Raduflo cel Înţelept !
- Bine puiul meu... acum... hai... la culcare!
Noapte bună!!!
rezent la datorie. Pe atunci se ajunsese la Lumea 4 si am zis sa incerc si eu cu toate ca habar nu aveam cu ce se mananca neavand prieteni sau cunoscuti care sa-l "guste" inaintea mea. Am apasat butonul "Intamplator" si uite asa m-am trezit cu un satuc in nordul L4 prin martie 2008. Am acceptat prima invitatie, tribul se numea TOXIC. Eram vro 5 membri si intemeietorul inactiv asa ca atunci cand am primit un mesaj de la un oarecare Raduflo sa ma duc in tribul lui am acceptat. Aici i-am gasit deja pe Kurtweitz si pe Qandrewro. Tin minte si acum cum il bateam pe Flo la cap prin mesaje ca habar nu aveam ce sa fac (nu ca el ar fi stiut prea multe