Creatii useri

Discuție în 'Off-topic' creată de Conducere 2019, 21. Noi 2011.

Distribuie această pagină

  1. waterloo1815

    waterloo1815 member

    Înscris:
    6. Iul 2013
    Mesaje:
    936
    Pentru că până la urmă asta-i tema creată de mine în urmă cu doi ani și fiindcă sunt teribil de plictisit m-am gândit să ne reapucăm de „poiezi”. Pentru că și jucătorul de Triburile modern trebuie să dea dovadă de creativitate și o înclinație spre frumos.

    (și da, poeziile ce le postez se găsesc și pe alte site/uri [gocandan.eu, reteaualitera.ning.ro, poezii.biz]. Dar sunt puse acolo de mine.)
    ==========================================================

    Anti-toamnă

    Bun.
    Acum ce naiba sa mai scriu?
    S-a terminat vara iar intr-un colt al calendarului
    cu noroi sub gingii
    sta toamna.

    Dar eu, ca un poet-fermier
    ce naiba sa-i fac?

    Traiesc in propriul meu anotimp
    in luna in care
    iata-ma
    scriu
    si nu sunt in stare sa gasesc un titlu
    pentru ce scriu.

    Ascult ploaia si lupt cu noroiul care ma ineaca
    ca un cersetor nespalat de furtuna
    si imi vine sa arunc cu cerneala
    in cantecele
    compunerile
    poeziile
    si blogurile voastre pseudo-retardate
    care se bucura pe o singura voce vulgara
    ca un cor de prostituate bisericoase
    ca a venit toamna.

    Si ce, nenorocitilor? Nu voi!
    si nu voi sunteti cei care veti tremura de frig
    cersind pe langa banii de paine
    si caldura pentru plamanul inghetat.

    Nu voi, poetilor de conjuctura
    va veti ascunde noaptea sub podul
    autostrazilor nationale
    ferindu-va nu de ploaie
    ci de scuipatul soferilor.

    Ne vor trada toate pasarile, fugind in tarile calde.
    Le vom primi normal
    la primavara
    uitand, asa cum stim noi sa uitam
    Marea Tradare.

    Veti incepe scolile si facultatile, lingailor
    si in timp ce-l veti cauta pe vesnicul "X"
    tatal vostru
    si mama voastra
    vor decapita muntii si vor suge
    caldura interzisa.
    Iar muntii, sangerand rumegus si ploaie
    se vor pravali peste casele voastre.

    Vom sta in case si vom rade prin ferestre unii la altii
    "-Ce faci, conserva?
    N-ai expirat? Nu ti s-au umplut rinichii de glod?"

    Vor muri pomii si livezile
    ca-ntr-o apocalipsa dintr-un film american.
    Iar vantul va impinge stejarii batrani
    peste masinile voastre.
    Iar voi veti fi la ferestre
    admirand furtuna
    asa cum marele poet francez admira ghilotina
    sub lama careia si-a gasit sfarsitul.
    "Minunata creatie"

    Iar eu, cititorule
    in ecoul ploii ce ne-a sfarsit pe toti
    voi fi tot aici
    in anotimpul meu imaginar
    cautand un titlu pentru aceasta poezie.


    Iar in Octombrie-secular am sa imi dau seama
    ca nici poezia
    nici toamna
    nu au dreptul la titluri.
     
  2. waterloo1815

    waterloo1815 member

    Înscris:
    6. Iul 2013
    Mesaje:
    936
    (poem dedicat obisnuintei)

    Draga Puncte-Puncte
    Iti scriu a 23-a poezie
    Tot cu acelasi creion, pe aceeasi foaie
    Cu aceeasi rabdare dintotdeauna
    Cu aceeasi tristete prefacuta
    Cu acelasi zambet natang
    Si tot cu aceeasi speranta ca tu
    Puncte-Puncte
    Ma vei intelege pana la urma
    Si la ultimul Craciun din acest secol
    Ma vei suna si imi vei spune:
    "-Sarbatori fericite!
    Imi lipsesti omule-poet-salbatic.
    Ce mai faci?"

    Iar eu
    Pe jumatate mort si mort pe jumatate
    Am sa-ti recit prin telefon
    Prin cablurile si antenele inter-continentale
    Prin liniile de telefon 2013 - 2099;
    Am sa-ti recit acest poet
    Ca unui vechi amic
    Pierdut si regasit in fiecare an.
    ______________________________________________________________

    Ma sufoca toata aceasta agitatie urbana
    Acest bazait de radio cu frecventele gresite
    Acest iritant scartait de sosea

    Ma omoara soferii care injura batranii
    Acuzandu-i de nesimtirea de a fi batrani
    Si ca au tupeul de a trece strazile de-a latul
    In loc sa mearga acasa
    Sa-si faca un ceai
    Si privind la emisiunile proaste
    Sa astepte sa moara.

    Ma omoara semafoarele
    In fata carora ne oprim ca vitele
    Agitand talangele
    Mugind unii la altii
    "-Salut
    -Buna ziua!
    -Muuu-Muuu
    -Muuuuuuuuu:
    Semafoarele cu luminile lor rosii
    Sub care ne oprim asteptand vacarii primariei
    Sa ne mulga sufletele.

    Ma scoate din sarite aceasta viata mecanica
    Si imi vine sa ma urc in cate un copac
    Ca un fel de Tarzan reciclat din romanele lui Edgar Rice
    Sa ma urc si sa urlu.
    Dar stiu, vazand copacii
    Ca in nicio carte
    Niciun Tarzan
    Nu s-a urcat vreodata intr-un copac din bitum.

    Ma plimb aiurea
    Ma plimb matematic
    De la un timp am inceput sa gandesc trigonometric
    Inclinat chiar.

    Ma opresc din cand in cand in fata casei tale Puncte-Puncte.
    Bat in poarta.
    Bat in geam.
    Si de fiecare data imi raspunde cate un copil
    Sau mama lui.
    "-Pe cine cautati?
    -Pe Puncte-Puncte", raspund intotdeauna.
    "-E acasa?"

    Apoi vad fete nedumerite
    O mica injuratura nevinovata
    Poarta trantita.
    Ma intind si dau sa mor
    Dar de fiecare data vine noaptea si privind stelele palide realizez
    Ca de fapt
    Tu nu locuiesti in Oras
    Ci undeva la margine de sat
    Cu cele doua fetite ale tale
    Cu sotul tau tacut
    Cu mica ta gradina de legume
    Umbrita de doi-trei ciresti, acum infloriti
    Cine stie
    Poate ti-ai cumparat si un caine sa te latre.

    Imi lipsesti Puncte-Puncte
    Rad si ma gandesc
    Ca poate asta-i noul meu hobby
    lipsa ta.

    Imi lipsesti Puncte-Puncte
    Ca dintr-o obisnuinta timida
    Ramasa din ziua in care te-am uitat a 14-a oara.

    Ma trezesc dimineata
    Imi beau cafeaua iar apoi
    Dupa cum imi scrie la orar
    Incep sa inceapa sa imi fie dor de tine.

    Ma gandesc uneori ca poate te-ar ingrozi Orasul.
    Cerul uscat
    Motociclistii
    Controlorii de autobuz.
    Poate ca dupa atata vreme si eu te-as ingrozi
    atat de tacut
    atat de speriat de toata aceasta viata artificiala
    de parca traiesc conectat la niste aparate
    La un semafor alb-negru
    Si cand nu ma calca masinile
    Ma calca pietonii
    suparati ca le consum semaforul.
    _______________________________________________________

    Mizerabila meserie, poezia
    ma vad deja promovat pe stivuitor
    intr-un oarecare depozit de drame
    undeva la capatul Orasului.

    Ma vad langa poarta acestui oarecare depozit
    asteptandu-te pe tine, Puncte-Puncte
    rezamat de-un semafor
    urland la batrani
    "Mergeti acasa! E ora 16 si trebuie sa muriti
    nu mai imputiti orasul cu hoiturile voastre vii"

    Ma vad rezemat de-un semafor
    Asteptand sa ma suni.
    Din cand in cand privesc in sus
    si in loc de rosu
    si in loc de verde
    vad doar galben.
    Marele si timidul galben al uitarii.

    Si vai, cad de idiot sunt!
    Ma suni sa ma intrebi ce mai fac
    iar eu iti povestesc despre tine
    si despre semafoarele unui Oras parca imaginar.
    _____________________________________________________

    Deci
    Ce mai fac?
    Uite, astept anul 2100
    Astept sa mor asa cum isi doresc toti soferii
    Iar intre timp, din plictiseala poate
    Ma gandesc la tine Puncte-Puncte...