Tribul Crash a fost creat in data de 5 mai, de catre mine, inca 4 prieteni si o persoana. Acesti prieteni sunt r3alw4r, gokats, agentpussy, broscutza112.
Spre disperarea prietenilor mei, stiau ca am jucat pe lumea 8 unde am ajuns pana la 7 mil pct si cea mai buna clasare a fost locul 4, fiind mai mereu in top20 jucatori pe lume, fiind implicat si in mai multe conduceri a unor triburi de top. Din start, le-am spus/explicat tot ce trebuie sa stie si sa faca, respectiv am facut o tactica ca sa ne putem ajuta reciproc si sa rezistam.
Eu personal am inceput pe continentul k62, iar ceilalati au fost pe k63 in apropiere. Lumea 20 incepuse de ceva vreme, de peste o luna, astfel ca noi am inceput direct la margine. Ne-am format propriul trib pentru ca stiam ca multe triburi mici au tot felul de diplomatii fara sens si pana sa cunoastem zona si sa ne orientam mai bine, mai bine stam in propriul trib. Imparteam invitatii aleator, desi eram destul de micuti fata de toti. Nu multa lume ne-a bagat in seama, dar incet, incet incepeau sa vina.
Dupa doar 5 zile, venise in trib jucatorul Wolveren, care a reusit sa se impuna imediat cand era vorba de “munca de jos”. Impartea invitatii aleator pe zona noastra (dar facusem niste reguli sa nu recruteze mai mult de 2-3 jucatori pe o zona de 10x10). Intentia nu era sa avem un numar mare de jucatori, ci sa gasim jucatori cu care sa socializam, sa jucam impreuna, sa formam un trib.
Incepeam sa calcam pe nervi multe triburi mult mai mari din zona, in special ASS si G~E si altele care mai avea N academii, N aliante etc. Stiam ca o diplomatie buna va face diferenta si stiam ca una proasta ne va limita mult, asa ca nu am facut nici o alianta/nici un PNA cu absolut nimeni. Doar recrutam, daca veneau. Dupa un timp, am reusit sa depistez jucatori cu potential pe harta si prin zona (prin spionari, invitatii aleatorii, inamici activi etc). Printre altii, o recrutare buna a fost cea a jucatoarei ramona.c20. Avea cea mai multa aparare de pe continentul meu subdezvoltat, ceea ce era un plus enorm. Au urmat si alti jucatori pe care i-am vazut active: Arne, lakonik, george zycu si multi altii.
Chiar daca pare tipic, dar ca si in fotbal sau alte sporturi, mentalitatea unui grup conteaza enorm! Spre disperarea lor, mereu le-am reamintit de experienta mea si ce trebuie sa faca, incepand cu sprijin, cu atac, etc.
Am reusit sa formez un grupulet mic de cei mai activi jucatori din trib cu care sa pornim spre meleaguri ce au multe resurse si sate mari, iar strategia a fost la comun: unii si-au facut mai multa aparare, unii strict atac. Eram un grup de 7-9 persoane care jucam ca si cum ar fi acelasi cont. Nimeni nu facea ceva fara sa stie celalalt.
Automat asta ne-a garantat succesul, atacam jucatori care erau de 10-15 ori mai mari ca noi, atacam pe timp de noapte impreuna, cu spionari si nobili facuti toate in interval mic de timp, fara ca victima sa banuie ce i se va intampla! Cum imparteam prada, iar grupul era mereu fericit si sucessul a continuat, cresteam in punctaj foarte repede, ceea ce a impresionat tot mai multi jucatori sa vina la noi. Cum continentul era in plina dezvoltare, noi am vrut sa mergem cu cei activi spre granite puternice, dar nu trebuia sa pierdem spatele, asa ca recrutam.
Tin minte ca erau cateva triburi de aceasi marime ca si noi sau poate putin mai mici, pe care le-am desfiintat de unul singur, nefiind la granita cu ei!
La nivelul acela, era mare, mare secret diplomatia, asa ca am dat mesaj la un trib inamic din spatele nostru cu diplomatia noastra. Le-am spus, ca m-am inteles cu 5 jucatori de la ei sa vina la noi, doar ca nu au curajul sa vina primii si daca mai sunt si altii interesati si curajosi sa-mi spuna si vor primi invitatie! Automat apareau 3-4 curajosi, le dadeam invitatie, veneau imediat si incepeau lupta cu fostele triburi aliate sau chiar cu fostii colegi. Automat cum veneau 3-4, se adeverea ce spusesem si vroiau si altii sa vina. Asa incat, in 3 zile am reusit sa “inving” 2 triburi pe continent, iar recrutarea deja ajungea la discretia mea. Cei care veneau erau sprijiniti de cei din fata care erau ceva mai dezvoltati deja.
Totdeauna am mers pe tactica aceasta, pe cei din spatele tribului ii recrutam, iar pe jucatorii activi incercam sa-i implic si sa-i duc spre granita mai puternica.
NU am dat afara niciodata un jucator pentru ca a fost incepator, am facut in jur de 3 randuri de verificari la tot tribul (ajunsesem sa fim chiar si 160 la un moment dat, in 2 triburi). Le-am facut la toti verificare + un formular cu niste intrebari standard ce trebuia completat: pareri despre trib, ce nu stie, ce stie, cu cine socializeaza, cu cine nu, etc. Automat s-a creat un dialog intre intemeietor si jucatori, automat am depistat jucatorii activi, pe cei care stiu sa lege 2 cuvinte fara sa astepte nota de trecere si mai ales am vazut care vor fi jucatorii-problema ori din pct de vedere al mentalitatii ori a jocului.
Multi au invatat, dar altii nu, iar in timp cei foarte slabi au cazut, altii s-au plictisit, dar cel mai important e ca o parte au invatat si in timp au devenit jucatori mari ai acestui trib.
Tribul se face in functie de zona, in functie de oameni si de ce vrei sa realizezi. Avand in vedere ca nu am vrut sa realizez nimic, eram pe margine si stiam ca nivelul este mic, trebuia doar rabdare si sa-i inveti si sa ii cordonezi. Totdeauna am verificat cererile de sprijin si absolut toti au primit care au cerut (la timp bineinteles) de la jucatori mici la jucatori mari.
Crash deja devenise familie, avand un al doilea trib, multi fac greseala, ca sa isi faca ACADEMIE. Parerea mea e ca e gresita notiunea de ACADEMIE, eu facusem un al doilea trib doar pentru locuri, aceeasi diplomatie, acelasi intemeietor (eu, am pus pe altcineva de forma bineinteles), acelasi forum, aceleasi rezervari! Si toti erau tratati la fel. Eu zic ca asta a facut diferenta intre familiile cu care ne-am batut. Multi se mirau cum de primesc sprijin jucatori mici asa usor. Pai e simplu, daca au cerut…! E tot coleg chiar daca are 50,000 sau 500,000 puncte.
Dupa ce s-au introdus taberele am fost foarte fericiti. Ne-au ajutat enorm la atacuri organizate si ne-a parut rau ca au fost scoase.
Principalul razboi al tribului Crash a fost cel cu Vasile, trib mult mai mare, mult mai dezvoltat, dar cu munca in echipa am reusit sa avem castig de cauza, inca unul categoric, avand in vedere ca atunci cand incepusem interactionarea eram de cel putin vreo 10 ori mai mici. Luptasem inainte contra celor din ASS, dar si impotriva lor am avut castig de cauza, dar era diferenta mare intre acesti doi inamici. Chiar si ASS erau mult mai mari si mai dezvoltati, ulterior fuzionand cu o parte din ei cu GODz cu care intrasem in razboi dupa marea fuziune.