DeletedUser
Capitolul 1
Povestea aceasta incepe in stravechiul tinut numit Krajus.
La prima vedere era un taram linistit, cerul vesnic albastru, muzica subtila a micilor rauri ce strabateau acest loc, fiintele pasnice ce-l locuiau si natura ce vibra ascuns doar celor care stiau s-o asculte, te duceau ca gandul la cel mai frumos vis pe care un om l-ar fi putut avea...
Insa nu era deloc asa, un razboi intre oameni si creaturile mistice sa dadea langa Marea Secretelor...
Intr-o zi obisnuita, obisnuita insemnand la malul marii un razboi inversunat, Murkazonii, asa erau numite fiintele magice de catre oameni, nume care inseamna "animal nemilos ce trebuie ucis", il captureaza pe unul din soldatii oamenilor, si il duc in taramul vecin, Azkjol' Kurwhz, ce apartinea intru totul entitatilor magice.
Acesta s-a trezit de-abia dupa o saptamana, creaturile ii dadusera un elixir al somnului, si in timp ce acesta dormea, ele i-au ingrijit ranile, astfel ca atunci cand Serfiden, caci acesta-i era numele, se dezmetici, era in puteri.
- Oh, ne bucuram razboinicule ca te-ai sculat din somnul tau adanc. Credeam ca Val'huz ti-a dat alta licoare...sper ca te simti bine, vom avea nevoie de fortele tale, zise o fata, ce era la capataiul sau, si care se parea ca era din neamul Satropkywilor, fiinte ce semanau leit cu elfii din basme.
- Unde sunt? Unde m-ati dus, Murkazonilor? zise infuriat Serfiden, in timp ce trecatorii se intoarsera catre el si il privira incruntati.
- Numele meu e Arthophia, si te-am ingrijit de cand te-au adus aici soldatii nostri. Si sa nu mai vorbesti cu "Murkazon", ne deranjeaza, daca nu as fi fost eu langa tine, te-ai fi trezit cu toate oasele rupte.
- De ce ma aflu langa tine? Si mai ales in acest tinut luminos, plin de farmec, la fel ca Krajus, insa in care simt adierea magiei in aerul acesta ce-mi improspateaza simturile amortite?
- Ai fost adus aici pentru ca esti "special"!
- Cum adica? Razboiul s-a terminat? Cine a invins? o coplesi cu intrebari pe Artophia.
- Adica, ai puteri magice ascunse in tine, baiete! Si da, razboiul s-a terminat, am invins, si am incheiat un armistitiu cu oamenii tai, te vor lasa aici, au spus ca nu ai pe nimeni acolo, deci aici iti va fi mai bine! Scopul nostru este mai presus de un razboi stupid iscat de catre un conducator nemilos, ce voia doar puterea, si era el insusi o bestie fara creier si sentimente.
- Atunci, spune-mi, care e scopul?
- Sa salvam vieti, ale Satropkywilor, ale tale si ale oamenilor tai si ale naturii ce haladuieste in pamantul tinuturilor noastre! Tu ai magia, noi avem natura, impreuna o putem face, Serfiden, razboinic curajos!
Povestea aceasta incepe in stravechiul tinut numit Krajus.
La prima vedere era un taram linistit, cerul vesnic albastru, muzica subtila a micilor rauri ce strabateau acest loc, fiintele pasnice ce-l locuiau si natura ce vibra ascuns doar celor care stiau s-o asculte, te duceau ca gandul la cel mai frumos vis pe care un om l-ar fi putut avea...
Insa nu era deloc asa, un razboi intre oameni si creaturile mistice sa dadea langa Marea Secretelor...
Intr-o zi obisnuita, obisnuita insemnand la malul marii un razboi inversunat, Murkazonii, asa erau numite fiintele magice de catre oameni, nume care inseamna "animal nemilos ce trebuie ucis", il captureaza pe unul din soldatii oamenilor, si il duc in taramul vecin, Azkjol' Kurwhz, ce apartinea intru totul entitatilor magice.
Acesta s-a trezit de-abia dupa o saptamana, creaturile ii dadusera un elixir al somnului, si in timp ce acesta dormea, ele i-au ingrijit ranile, astfel ca atunci cand Serfiden, caci acesta-i era numele, se dezmetici, era in puteri.
- Oh, ne bucuram razboinicule ca te-ai sculat din somnul tau adanc. Credeam ca Val'huz ti-a dat alta licoare...sper ca te simti bine, vom avea nevoie de fortele tale, zise o fata, ce era la capataiul sau, si care se parea ca era din neamul Satropkywilor, fiinte ce semanau leit cu elfii din basme.
- Unde sunt? Unde m-ati dus, Murkazonilor? zise infuriat Serfiden, in timp ce trecatorii se intoarsera catre el si il privira incruntati.
- Numele meu e Arthophia, si te-am ingrijit de cand te-au adus aici soldatii nostri. Si sa nu mai vorbesti cu "Murkazon", ne deranjeaza, daca nu as fi fost eu langa tine, te-ai fi trezit cu toate oasele rupte.
- De ce ma aflu langa tine? Si mai ales in acest tinut luminos, plin de farmec, la fel ca Krajus, insa in care simt adierea magiei in aerul acesta ce-mi improspateaza simturile amortite?
- Ai fost adus aici pentru ca esti "special"!
- Cum adica? Razboiul s-a terminat? Cine a invins? o coplesi cu intrebari pe Artophia.
- Adica, ai puteri magice ascunse in tine, baiete! Si da, razboiul s-a terminat, am invins, si am incheiat un armistitiu cu oamenii tai, te vor lasa aici, au spus ca nu ai pe nimeni acolo, deci aici iti va fi mai bine! Scopul nostru este mai presus de un razboi stupid iscat de catre un conducator nemilos, ce voia doar puterea, si era el insusi o bestie fara creier si sentimente.
- Atunci, spune-mi, care e scopul?
- Sa salvam vieti, ale Satropkywilor, ale tale si ale oamenilor tai si ale naturii ce haladuieste in pamantul tinuturilor noastre! Tu ai magia, noi avem natura, impreuna o putem face, Serfiden, razboinic curajos!
Ultima editare de un moderator:
) forta mea la cele 32 kg ale mele este inimaginabila