DeletedUser28078
u v-am mai povestit nimicN de mult timp asa ca iata:Intr-un an ne hotarim noi ( eu cu sotul meu) sa mergem in sfirsit la finul nostru care de vre-o 5 ani tragea de noi: veniti la "ruga" la mine la tara ca sa facem o petrecere de pomina. Ruga pentru necunoscatori cum am fost eu pina m-am dus acolo, este hramul sau sarbatoarea bisericii.
Ne-a spus sa nu venim singuri sa mai aducem cu noi ceva rude sau prieteni. Asa ca mi-am urcat ceilalti fini din Constanta in masina ( si astia mai ciudati...pe el l-am botezat inainte sa-l cunun ca era musulman iar ea este din Moldova noastra) si am plecat la Timisoara ...de acolo am mai luat o nepoata care facea medicina veterinara acolo si l-am luat si pe prietenul ei.
Cu totii am ajuns la Denta locul unde urma sa se petreaca dezmatul.
In prima seara a fost totul ok....oraseni fiind i-am cotropit gradina de legume gospodarului care a facut gresala sa ne gazduiasca, ne-am suit intr-un par si am cules toate pere chiar daca nu erau coapte si...din gresala am rupt si o creanga , ne-am batut pina ne-am rupt hainele de noi "cine se da in leagan mai mult" iar cind am ajuns la indoparea ciinelui si fezandarea curcanului, gospodarul nostru care era nimeni altul decit tatal finului meu, nu a mai rezistat si ne-a spus ca ar fi cazul sa ne culcam. Ceea ce am si facut ca doar a doua zi trebuia sa mergem la ruga.
Ne trezim de dimineta , foiala mare prin toate camerele ...zbierete ..."da-mi aia!" , "unde e aia?", "ti-am zis sa iei si ailalta!",...."numai tu esti de vina!"..."m-ai innebunit!".... "nu te mai iau in viata mea!". Printre toate aceste soapte suave numai ce o aud pe nepoata-mea :" iti iei rochia de seara?" si raspunsul meu prompt: "daaaaaaa sigur, aia cu decolteul pina la coccis!"
Spre sperietura noastra totala am fost gata toti deodata si am iesit in curte de-a valma si am inceput sa ridem ca nebunii...eram imbracati ca pentru bal mascat.
Fina mea din Moldova era imbracata ca de biserica ...o rochie cuminte de gospodina ( nici nu credeam ca are asa ceva...ca doar lucreaza la vama) si o basma pusa pe cap...sotul ei tot un tergal si pe cap... inlocuise sapca cumparata la ultimul circuit de F1 cu palaria de paie pe care o poarta de obicei la pescuit, cel care ne invitase era normal imbracat dar nevasta lui avea o rocie care semana al naibii de mult cu un sari indian ...lunga pina in pamint si cu bordura aurie ...era 10 dimineata ....nepoata-mea....nepoata-mea era o adevarata poezie ....era in rochie de seara !!!!!!!! cu pantofi de lac negri in picioare si de unde flutura isteric cravata prietenului ei in mina si vroia sa-l conving eu sa si-o puna , cind ne-a vazut i-au inghetat cuvintele pe buze. Sotul meu era imbracat cu cei mai scurti pantaloni scurti pe care ii avea si cu un tricou alb ...era tocmai bun de mers pe terenul de tenis....eu eram imbracata cu tricoul care imi sta bine dimineata si cu o pereche de pantaloni capri de o culoare sterpezitoare .... putea popa sa ma vada si daca ar fi avut perdelele trase in altar. Era tirziu, foarte tirziu si toti in sinea noastra erau convinsi ca noi suntem imbracati cel mai bine pentru eveniment....asa ca am luat drumul bisericii desi ai fi zis ca in acel sat existau locasurile tuturor religiilor din lume de la hindusi pina la Ba-hai trecind prin voo-doo.
Am ajuns...lume puhoi. Marea majoritate a femeilor erau imbracate in rochii de seara , barbatii aveau costume inchise la culoare si cravata la git...pe fundal se auzea un glas plingacios: "te rog , pune-o!" era nepoata-mea care tinea mortis sa-si sugrume prietenul. Afara erau 42 de grade.
Cind s-a terminat slujba am iesit afara si perechea cea mai impopotonata a inceput sa ne imparta cite o sticla cu bere calda baietilor si cite un pahar de plastic plin cu lichior femeilor. Mie, nici azi nu stiu din ce motiv, mi-au dat o sticla , o sticla intreaga cu afinata si un pahar cu coliva.
Cind m-am trezit asa avuta le-am zis fetelor s-o dovedim dar nu asa in vazul lumii ci la umbra ...putin mai incolo sub un copac.
Acum incercati sa ma imaginati cum poate sa arate Ana Karenina cu Mama India cu Thelma fara Louise si cu Sarapova bind o sticla de afinata sub un salcim si fumind ca niste turcoaice. De la o distanta apreciabila se uitau la noi admirativ , sorbind din berea calda si visind ca beau Guiness James Bond, Zinedine Zidane, Indiana Jones si Hugh Hefner si ei ca si noi aveau un paharel cu coliva din care mai luau din cind in cind cu lingurita de plastic.
De la biserica finu' a mai luat vre-o 4 perechi de rude care trebuiau cinstite acasa.
Pe drum am inceput sa cintam usurel ..... dupa supa cintam mai tare iar cind am ajuns la friptura a venit FORMATIA si am avut muzica live. Erau sirbi ca si finul meu ....asa ca nu stiu ce cintau acolo dar le ziceau bine.
La desert in loc de digestive sau cognac am descoperit tuica.
Ca orice esenta pretioasa am inceput sa o bem in paharele mici iar ca tehnica am folosit-o pe cea de la tequila , 2 batai cu paharelul in masa si vup....o dadeam pe git.... Am dat noi pe git de nenumrate ori si dintr-odata se trezeste o gagica care pina atunci nu bause si nici nu stiam de ce e in stare, ca vrea si ea. Noi i-am dat....si i-am dat si ea a tot baut si la un moment dat s-a sculat in picioare dar a disparut foarte repede si desi eram cu totii liga ea nu a apucat nimeni sa o prinda in timp util , a cazut ca un par. Dupa ce am extras-o din trandafiri si am cules din ea citiva spini am lasat-o sa doarma linistita in baie. Avea acolo un prieten alb , maruntel, de care se tinea cu diprerare chit ca era cam rece.
Scapasem de neprofesioniste asa ca ne-am vazut mai departe de treaba , deja eram in faza in care stiam cu toti sirbeste si cintam odata cu diseuza...ba pentru ca noi stiam mai bine decit ea (aiurea) chiar o acopeream cu vocile noastre.
Prin gard vecini se uitam la noi...si eram multi iar spectacolul era de abia la inceput.
Cind formatia s-a asezat la masa, cu totii am tinut mortis sa ne etalam talentele vocale....dupa ce am urlat "trandafir de la Moldova" ne-am dat seama ca in Dobrogea folclorul e foarte sarac asa ca am inceput sa cintam "Albastru ce cerul si marea" ( nu stiti? nici nu e de mirare e ceva ....intre cintec partiotic si mars funerbru)
Satui, muzicanti s-au sculat de la masa si au atacat o sirba sirbeasca, (oare asta e un pleonasm ?) iar noi am intrat in ultima faza a bunei dispozitii cea in care ne-am crezut si mai talentati si ne-am repezit nebuneste sa ne invirtim....era tot ce ne lipsea.
Vecinii spectatori pina atunci cind au vazut ca se lasa si cu dans si cind au vazut ca nici nu le avem cu sirba au navalit sa ne invete....sirba a inceput sa degenereze in ciardas ( oare asa se scrie) asa ca am cerut insistent o "moartea lebedei" si gratios m-am dus la culcare.
A doua zi la auzul cuvintului tuica ma apucau ametelile....si surpriza nu numai pe mine.
Ne-a spus sa nu venim singuri sa mai aducem cu noi ceva rude sau prieteni. Asa ca mi-am urcat ceilalti fini din Constanta in masina ( si astia mai ciudati...pe el l-am botezat inainte sa-l cunun ca era musulman iar ea este din Moldova noastra) si am plecat la Timisoara ...de acolo am mai luat o nepoata care facea medicina veterinara acolo si l-am luat si pe prietenul ei.
Cu totii am ajuns la Denta locul unde urma sa se petreaca dezmatul.
In prima seara a fost totul ok....oraseni fiind i-am cotropit gradina de legume gospodarului care a facut gresala sa ne gazduiasca, ne-am suit intr-un par si am cules toate pere chiar daca nu erau coapte si...din gresala am rupt si o creanga , ne-am batut pina ne-am rupt hainele de noi "cine se da in leagan mai mult" iar cind am ajuns la indoparea ciinelui si fezandarea curcanului, gospodarul nostru care era nimeni altul decit tatal finului meu, nu a mai rezistat si ne-a spus ca ar fi cazul sa ne culcam. Ceea ce am si facut ca doar a doua zi trebuia sa mergem la ruga.
Ne trezim de dimineta , foiala mare prin toate camerele ...zbierete ..."da-mi aia!" , "unde e aia?", "ti-am zis sa iei si ailalta!",...."numai tu esti de vina!"..."m-ai innebunit!".... "nu te mai iau in viata mea!". Printre toate aceste soapte suave numai ce o aud pe nepoata-mea :" iti iei rochia de seara?" si raspunsul meu prompt: "daaaaaaa sigur, aia cu decolteul pina la coccis!"
Spre sperietura noastra totala am fost gata toti deodata si am iesit in curte de-a valma si am inceput sa ridem ca nebunii...eram imbracati ca pentru bal mascat.
Fina mea din Moldova era imbracata ca de biserica ...o rochie cuminte de gospodina ( nici nu credeam ca are asa ceva...ca doar lucreaza la vama) si o basma pusa pe cap...sotul ei tot un tergal si pe cap... inlocuise sapca cumparata la ultimul circuit de F1 cu palaria de paie pe care o poarta de obicei la pescuit, cel care ne invitase era normal imbracat dar nevasta lui avea o rocie care semana al naibii de mult cu un sari indian ...lunga pina in pamint si cu bordura aurie ...era 10 dimineata ....nepoata-mea....nepoata-mea era o adevarata poezie ....era in rochie de seara !!!!!!!! cu pantofi de lac negri in picioare si de unde flutura isteric cravata prietenului ei in mina si vroia sa-l conving eu sa si-o puna , cind ne-a vazut i-au inghetat cuvintele pe buze. Sotul meu era imbracat cu cei mai scurti pantaloni scurti pe care ii avea si cu un tricou alb ...era tocmai bun de mers pe terenul de tenis....eu eram imbracata cu tricoul care imi sta bine dimineata si cu o pereche de pantaloni capri de o culoare sterpezitoare .... putea popa sa ma vada si daca ar fi avut perdelele trase in altar. Era tirziu, foarte tirziu si toti in sinea noastra erau convinsi ca noi suntem imbracati cel mai bine pentru eveniment....asa ca am luat drumul bisericii desi ai fi zis ca in acel sat existau locasurile tuturor religiilor din lume de la hindusi pina la Ba-hai trecind prin voo-doo.
Am ajuns...lume puhoi. Marea majoritate a femeilor erau imbracate in rochii de seara , barbatii aveau costume inchise la culoare si cravata la git...pe fundal se auzea un glas plingacios: "te rog , pune-o!" era nepoata-mea care tinea mortis sa-si sugrume prietenul. Afara erau 42 de grade.
Cind s-a terminat slujba am iesit afara si perechea cea mai impopotonata a inceput sa ne imparta cite o sticla cu bere calda baietilor si cite un pahar de plastic plin cu lichior femeilor. Mie, nici azi nu stiu din ce motiv, mi-au dat o sticla , o sticla intreaga cu afinata si un pahar cu coliva.
Cind m-am trezit asa avuta le-am zis fetelor s-o dovedim dar nu asa in vazul lumii ci la umbra ...putin mai incolo sub un copac.
Acum incercati sa ma imaginati cum poate sa arate Ana Karenina cu Mama India cu Thelma fara Louise si cu Sarapova bind o sticla de afinata sub un salcim si fumind ca niste turcoaice. De la o distanta apreciabila se uitau la noi admirativ , sorbind din berea calda si visind ca beau Guiness James Bond, Zinedine Zidane, Indiana Jones si Hugh Hefner si ei ca si noi aveau un paharel cu coliva din care mai luau din cind in cind cu lingurita de plastic.
De la biserica finu' a mai luat vre-o 4 perechi de rude care trebuiau cinstite acasa.
Pe drum am inceput sa cintam usurel ..... dupa supa cintam mai tare iar cind am ajuns la friptura a venit FORMATIA si am avut muzica live. Erau sirbi ca si finul meu ....asa ca nu stiu ce cintau acolo dar le ziceau bine.
La desert in loc de digestive sau cognac am descoperit tuica.
Ca orice esenta pretioasa am inceput sa o bem in paharele mici iar ca tehnica am folosit-o pe cea de la tequila , 2 batai cu paharelul in masa si vup....o dadeam pe git.... Am dat noi pe git de nenumrate ori si dintr-odata se trezeste o gagica care pina atunci nu bause si nici nu stiam de ce e in stare, ca vrea si ea. Noi i-am dat....si i-am dat si ea a tot baut si la un moment dat s-a sculat in picioare dar a disparut foarte repede si desi eram cu totii liga ea nu a apucat nimeni sa o prinda in timp util , a cazut ca un par. Dupa ce am extras-o din trandafiri si am cules din ea citiva spini am lasat-o sa doarma linistita in baie. Avea acolo un prieten alb , maruntel, de care se tinea cu diprerare chit ca era cam rece.
Scapasem de neprofesioniste asa ca ne-am vazut mai departe de treaba , deja eram in faza in care stiam cu toti sirbeste si cintam odata cu diseuza...ba pentru ca noi stiam mai bine decit ea (aiurea) chiar o acopeream cu vocile noastre.
Prin gard vecini se uitam la noi...si eram multi iar spectacolul era de abia la inceput.
Cind formatia s-a asezat la masa, cu totii am tinut mortis sa ne etalam talentele vocale....dupa ce am urlat "trandafir de la Moldova" ne-am dat seama ca in Dobrogea folclorul e foarte sarac asa ca am inceput sa cintam "Albastru ce cerul si marea" ( nu stiti? nici nu e de mirare e ceva ....intre cintec partiotic si mars funerbru)
Satui, muzicanti s-au sculat de la masa si au atacat o sirba sirbeasca, (oare asta e un pleonasm ?) iar noi am intrat in ultima faza a bunei dispozitii cea in care ne-am crezut si mai talentati si ne-am repezit nebuneste sa ne invirtim....era tot ce ne lipsea.
Vecinii spectatori pina atunci cind au vazut ca se lasa si cu dans si cind au vazut ca nici nu le avem cu sirba au navalit sa ne invete....sirba a inceput sa degenereze in ciardas ( oare asa se scrie) asa ca am cerut insistent o "moartea lebedei" si gratios m-am dus la culcare.
A doua zi la auzul cuvintului tuica ma apucau ametelile....si surpriza nu numai pe mine.