Un singur lucru nu il inteleg, de ce multi ii condamnati, mai mult sau mai putin subtil, pe noi, noi cei care de exemplu au acum vreo 13 ani, asa cum am eu. Nu e vina mea ca m-am nascut intr-o perioada in care tehnologia era un lucru fara de care multi nu puteau trai. Unii credeti ca acum, copilaria nu e copilarie, ca nu mai e la fel ca atunci, ca voi ati fost mai fericiti decat am putea noi sa fim vreodata, si va inselati amarnic. Exista atatea lucruri care pe mine ma pot face fericit, si sunt lucruri simple, ca o melodie, un joc, si nu unul pe calculator, o iesire cu toti colegii, un film, o carte, si alte sute de lucruri.