Inca o zi din viata si... durere...

[DeletedUser]

Ma trezesc deja amortit.... Simturile mele sunt ascunse undeva, in increngatura de legaturi neuronale ale creierului, insa nu par deloc sa incerce sa-si revina, sa iasa afara din cotloane.... O senzatie de pulbere fina persista in adancul gurii mele, inecandu-ma.... Greata si dureri.... Hmmm, un inceput normal de zi. Ok... Este vremea sa incerc sa ma ridic si sa-mi urmez ritualul.... Incet, putin clatinat, incerc sa-mi fac drum catre baie.... Privirea imi cade in pat la forma, ascunsa bine intre faldurile paturii, femeii langa care mi-am petrecut noaptea.... Cine naiba o mai fi si asta si cred ca nu vreau sa aflu cum arata... Un picior bronzat iese lasciv din caldura asternutului, putin contorsionat.... Las-o naibii... Ajung in fata oglinzii, insa n-am curaj sa-mi inspectez figura demolata de cheful de aseara..... Sunt sigur ca arata in acelasi fel cu cauciucurile topite aseara, in cursa... Trebuie sa trec pe la vulcanizare, neaparat, imi trecu rapid prin minte, care incet incet incepea sa prinda din urma realitatea matinala.... Mai tarziu, poate.... Apa rece ce-mi loveste trupul ma face sa gem de durere, insa imi face bine... Incep sa-mi recapat simturile, unul cate unul... Cafea, singurul gand care-mi strabate cerebelul si cred ca are mare dreptate.... Gata... trezirea... Brrr...
Fug in bucatarie, zgribulit ca un pui de potarniche, unde pun imediat filtrul in functiune..... o raza de soare dureroasa imi strapunge privirea.... Mai bine sa ma obisnuiesc cu lumina asta, doar traieste toata ziua.... Arunc o privire afara pe geam si incerc sa respir aerul puternic, ce miroase a verdeata... Ochii imi cad pe locul din parcare unde normal ar trebui sa fie masina mea...... raman blocat si simt cum respiratia imi face pauza in gatlej.... incerc dureros sa trag o gura de aer.... "Bijuteria" mea lipsea... locul fiind gol precum un club de noapte la ora pranzului.... Ma fulgera o durere seaca, din creier pana in stomac....

 

[DeletedUser]

Ma uit de ceva timp la copilul ce se joaca in fata mea, in groapa cu nisip.... Se chinuie sa incarce o galetusa cu nisip, care se dovedeste prea grea pentru a o ridica si.... incearca sa goleasca din ea. De fiecare data loveste galetusa de marginea unui balansoar si bineinteles ca aceasta cade risipind continutul pretios.... Buzele lui se aduna ambitioase, dar si suparate, tremurand. O privire hotarata strapunge valul de lacrimi care-i acopera ochisorii.... Mi-e asa de mila de el, insa nu as vrea sa-l incurc in determinarea lui... Stand cu fundul in nisip si galetusa intre picioare, se uita catre marginea terenului de joaca unde este probabil mama lui.... Scutura carliontii aurii in partea dreapta,iar privirea devine putin mirata si nelinistita.... Incepe dintr-o data sa se uite in toate partile si imi dau seama ca nu isi recunoaste mama in nici una dintre femeile care isi adusesera plozii la joaca... un scancet nelinistit strapunge printre dintii stransi de suparare... Ma ridic si imi indrept pasii catre mogaldeata care este pe punctul de a incepe sa planga....
- Al cui esti tu piciule...?? Ia zi-mi, unde este mamica ta? O vezi aici, in parc?
Se uita cu ochii mirati, dar recunoscatori, la mine si suspinele par sa se opreasca undeva....
- E mmama, gangaveste piticul din fata mea...
- Da, mama... Unde este?
Se uita din nou in jurul lui, nelamurit inca... Intind mana si-l ajut sa se ridice in picioarele lui firave inca.... Hai sa o cautam pe mami... Ma plimb cu el de manuta de la banca la banca, intreband fiecare mama, bunica, sau bona daca stie cu cine a venit sau unde-i sunt parintii...
- Opriti-l, imi fura copilul... se aude de undeva, din spate... sariti, opriti-l... In primul moment nici nu mi-am dat seama, insa vocea se referea la mine.... Copilandrul intoarce capul si un strigat bucuros ii iese de pe buze...
- Maaaamiiiii!!! ....
Femeia se repede catre noi, trece pe langa copilul ce-si luase avant catre ea si in clipa urmatoare ma trezesc cu o palma usutatoare. Apoi, inca una insotita de strigate isterice... Copilu se agata de piciorul ei, speriat, insa nebagat in seama de "leoaica" ce-l "proteja"
- Da tu unde ai fost, femeie... Barbatul te cauta de jumatate de ora, cu copilul de mana... Neispravit-o, striga in incheiere batrana in fata careia se intampla scena.... Cateva alte voci se alaturara primei, apostrofand furioasa mama...
Intorc spatele si plec catre casa, dezamagit. Nici sa fi om in aceasta viata nu mai poti. E mai bine sa nu bagi in seama. Dar poti...??