DeletedUser
Ouau.....am vazut acum topicul tau si m-ai lasat mut.
Tine-o tot asa.
PS- nice location you are
Tine-o tot asa.
PS- nice location you are
Jurnal
- Autor subiect DeletedUser12196
- Data de început
-
- Taguri
- evenimente ganduri trairi
DeletedUser12196
Pai m-am gandit ca sunt atatea suflete...de ce sa nu am mai multe resedinte
DeletedUser
Si cum o sa te imparti?
DeletedUser12196
de ce sa ma impart?!azi aici, maine dincolo intr-un sejur fara sfarsit.
am o eternitate inainte...de ce sa pierd distractia
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser
Pina gasesti sufletul pereche?
Sau stai doar pina le vindeci si pleci mai departe?
Sau stai doar pina le vindeci si pleci mai departe?
DeletedUser12196
Nu caut si ma feresc sa gasesc.Imi pastrez toata energia pentru...vindecare.
************************************************** *******
[video=youtube;TIiOIcGXH4o]http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=TIiOIcGXH4o[/video]
Imi place foarte mult aceasta melodie. Spune ceea ce simt acum. Eu chiar pot zbura…Ma pot inalta dincolo de norii grei, pot atinge cerul caci sufletul ramane liber trecand peste barierele trupului. E de ajuns sa inchid ochii si lumina ma inconjoara, e de ajuns sa spun “vreau” si primesc…si eu vreau iubire.
************************************************** *******
[video=youtube;TIiOIcGXH4o]http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=TIiOIcGXH4o[/video]
Imi place foarte mult aceasta melodie. Spune ceea ce simt acum. Eu chiar pot zbura…Ma pot inalta dincolo de norii grei, pot atinge cerul caci sufletul ramane liber trecand peste barierele trupului. E de ajuns sa inchid ochii si lumina ma inconjoara, e de ajuns sa spun “vreau” si primesc…si eu vreau iubire.
DeletedUser
[video=youtube;AyKXaqc7Czo]http://www.youtube.com/watch?v=AyKXaqc7Czo[/video]
si asa cuceresti lumea.
esti o romantica incurabila
si asa cuceresti lumea.
esti o romantica incurabila
DeletedUser12196
[video=youtube;7uMGH3kHhzM]http://www.youtube.com/watch?v=7uMGH3kHhzM[/video]
Uite ce faci...ma arunci in melancolie facandu-ma sa-mi fie dor de mebunii dragi din UNITED (L1) si de profu meu in ale triburilor, dragul de Almaimic...
Uite ce faci...ma arunci in melancolie facandu-ma sa-mi fie dor de mebunii dragi din UNITED (L1) si de profu meu in ale triburilor, dragul de Almaimic...
DeletedUser
[video=youtube;TimIqd_7RJE]http://www.youtube.com/watch?v=TimIqd_7RJE[/video]
Lumea 1???
Nice.
Deci din garda veche.
Have you???
Lumea 1???
Nice.
Deci din garda veche.
Have you???
DeletedUser12196
[video=youtube;AxkV1PCte9Y]http://www.youtube.com/watch?v=AxkV1PCte9Y[/video]
Doamne, nebuni mai eram...
Noapte buna tie si tuturor.
Doamne, nebuni mai eram...
Noapte buna tie si tuturor.
DeletedUser
[video=youtube;NdRgdiSizFE]http://www.youtube.com/watch?v=NdRgdiSizFE[/video]
Noapte buna!
Noapte buna!
DeletedUser12196
[video=youtube;pq6lsZoWcFE]http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pq6lsZoWcFE[/video]
Exista multe lucruri pe care nu le putem intelege si explica.
De ce? Cum? Cand? sunt intrebari ce-si cauta raspunsul dar uneori raspunsul se afla in noi desi il cautam in ceilalti…
Mi-aduc aminte de o intamplare de acum cativa ani…
Eram in Herastrau la o competitie sportiva alaturi de alte mamici si prietene pentru a ne sustine copiii intr-un concurs nautic.
Dintr-o data am simtit cum inima o ia razna vrand parca sa iasa din piep. O senzatie cidata de caldura si neliniste, de asteptare si plutire m-a invadat facandu-ma sa retraiesc sentimente de mult uitate, exilate voit la marginea constiintei.
M-am intors si l-am vazut. Desi era foarte departe am stiut ca el este. Era insotit de un alt barbat. Fara sa ma gandesc prea mult, m-am ascuns in spatele unei salcii. Simteam dureros ca sunt in pericol sa tradez increderea unor persoane importante din viata mea sa ma transform intr-o finta slaba si jalnica supusa dorintelor ei. Din ascunzisul meu am privit parca in transa cum se aproprie , l-am vazut cautand cu privirea prin multime. Acum era doar la cativa pasi in fata mea. Dintr-o data l-am vazut deschizand bratele si pe mine alergand spre el. O clipa cat un intreg infinit i-am simtit caldura clocotitoare in timp ce ma tinea strans si se invartea cu mine in brate nepasandu-i de nimeni si nimic, soptindu-mi in par: te-am regasit iubito, sa nu mai pleci, te iubesc.
Apoi mi-am dat seama ca trupul meu ramasese inert in spatele salciei si doar spiritul retraia o scena pe care o mai trainse candva.
L-am vazut strangand pumnii cu disperatre:
-Este aici. O simt. Nici o alta femeie nu m-a facut sa simt in felul acesta.
-Linisteste-te tata. Poate doar ti s-a parut. Ce sanse sunt sa regasesti o femeie dupa atata timp?
- Nu, stiu bine ca e aici.
-Bine, dar gandeste-te si tu, poate ca ea si-a construit o noua viata. Spui ca iubea copiii si era mereu inconjurata de ei. O astfel de femeie nu poate ramane singura. Se inconjoara de o familie iubitoare. Poate chiar te uraste.
Sa-l urasc !
O Dumnezeule, nu.
Il intelegeam. In acelasi timp uram senzatia de vulnerabilitate ce punea stapanire pe mine. Stiam ca daca ii permiteam sa ma vada mimeni si nimic n-ar fi contat. Desi ratiunea imi spunea ca am dreptul sa fiu fericita, inima ramane legata de copii mei. STIAM CA EI AU NEVOIE DE MINE SI CA MA IUBESC. Nici o alta iubire nu-i mai perfecta decat aceasta. (cel putin asa simteam atunci…)
-Asa cum tu, i-am spus in gand,crezand ca vei muri si stiind ca vom sfarsi prin a fi unul al celuilalt, dar vrand sa ma protejezi, ai ales pentru mine neintrebandu-ma daca sunt de acord, asa aleg eu acum sa protejez familiile noastre.Iarta-ma!
-Cred ca nu vrea sa fie vazuta. l-am auzit spunandu-i fiului lui.
Mi-am dat seama ca inca mai exista intre noi acea legatura mentala care ne permitea sa comunican fara ca macar sa ne vorbim. Ii simteam disperarea si cand s-a intors inca o data sa priveasca inapoi am inmarmurit.
Plangea…si lacrimile lui ma dureau atat de mult…
Drame din cartierul cu tei
Exista multe lucruri pe care nu le putem intelege si explica.
De ce? Cum? Cand? sunt intrebari ce-si cauta raspunsul dar uneori raspunsul se afla in noi desi il cautam in ceilalti…
Mi-aduc aminte de o intamplare de acum cativa ani…
Eram in Herastrau la o competitie sportiva alaturi de alte mamici si prietene pentru a ne sustine copiii intr-un concurs nautic.
Dintr-o data am simtit cum inima o ia razna vrand parca sa iasa din piep. O senzatie cidata de caldura si neliniste, de asteptare si plutire m-a invadat facandu-ma sa retraiesc sentimente de mult uitate, exilate voit la marginea constiintei.
M-am intors si l-am vazut. Desi era foarte departe am stiut ca el este. Era insotit de un alt barbat. Fara sa ma gandesc prea mult, m-am ascuns in spatele unei salcii. Simteam dureros ca sunt in pericol sa tradez increderea unor persoane importante din viata mea sa ma transform intr-o finta slaba si jalnica supusa dorintelor ei. Din ascunzisul meu am privit parca in transa cum se aproprie , l-am vazut cautand cu privirea prin multime. Acum era doar la cativa pasi in fata mea. Dintr-o data l-am vazut deschizand bratele si pe mine alergand spre el. O clipa cat un intreg infinit i-am simtit caldura clocotitoare in timp ce ma tinea strans si se invartea cu mine in brate nepasandu-i de nimeni si nimic, soptindu-mi in par: te-am regasit iubito, sa nu mai pleci, te iubesc.
Apoi mi-am dat seama ca trupul meu ramasese inert in spatele salciei si doar spiritul retraia o scena pe care o mai trainse candva.
L-am vazut strangand pumnii cu disperatre:
-Este aici. O simt. Nici o alta femeie nu m-a facut sa simt in felul acesta.
-Linisteste-te tata. Poate doar ti s-a parut. Ce sanse sunt sa regasesti o femeie dupa atata timp?
- Nu, stiu bine ca e aici.
-Bine, dar gandeste-te si tu, poate ca ea si-a construit o noua viata. Spui ca iubea copiii si era mereu inconjurata de ei. O astfel de femeie nu poate ramane singura. Se inconjoara de o familie iubitoare. Poate chiar te uraste.
Sa-l urasc !
O Dumnezeule, nu.
Il intelegeam. In acelasi timp uram senzatia de vulnerabilitate ce punea stapanire pe mine. Stiam ca daca ii permiteam sa ma vada mimeni si nimic n-ar fi contat. Desi ratiunea imi spunea ca am dreptul sa fiu fericita, inima ramane legata de copii mei. STIAM CA EI AU NEVOIE DE MINE SI CA MA IUBESC. Nici o alta iubire nu-i mai perfecta decat aceasta. (cel putin asa simteam atunci…)
-Asa cum tu, i-am spus in gand,crezand ca vei muri si stiind ca vom sfarsi prin a fi unul al celuilalt, dar vrand sa ma protejezi, ai ales pentru mine neintrebandu-ma daca sunt de acord, asa aleg eu acum sa protejez familiile noastre.Iarta-ma!
-Cred ca nu vrea sa fie vazuta. l-am auzit spunandu-i fiului lui.
Mi-am dat seama ca inca mai exista intre noi acea legatura mentala care ne permitea sa comunican fara ca macar sa ne vorbim. Ii simteam disperarea si cand s-a intors inca o data sa priveasca inapoi am inmarmurit.
Plangea…si lacrimile lui ma dureau atat de mult…
Drame din cartierul cu tei
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser12196
[video=youtube;C7flQD7nh8E]http://www.youtube.com/watch?v=C7flQD7nh8E[/video]
Pentru mine, acest cantec este special. Imi atinge inima si-mi face sufletul sa vibreze intr-un mod straniu, ca o anticipare sau ca un regret greu de definit...
Totul in jurul nostru se schimba, fie ca vrem sau nu. Vedem cum omul de langa noi se schimba... simtim cum sentimentele celor din jur se schimba…Timpul trece…Nimic nu ramane la fel…O-nvolburare de anotimpuri ale sufletului...O trecere in revista...Un simplu fapt divers...
Simtim cum uneori inima noastra se frange in mii de bucati, dar o recompunem mereu si mereu adunand laolalte fiecare particica, facand-o sa vibreze iar, imbracand-o in lumina astrelor si-mcalzind-o in armonii celeste pe care numai ea le poate auzi.Pentru scurt timp impreuna apoi...pulbere de stele, lumina pura
Pentru mine, acest cantec este special. Imi atinge inima si-mi face sufletul sa vibreze intr-un mod straniu, ca o anticipare sau ca un regret greu de definit...
Totul in jurul nostru se schimba, fie ca vrem sau nu. Vedem cum omul de langa noi se schimba... simtim cum sentimentele celor din jur se schimba…Timpul trece…Nimic nu ramane la fel…O-nvolburare de anotimpuri ale sufletului...O trecere in revista...Un simplu fapt divers...
Simtim cum uneori inima noastra se frange in mii de bucati, dar o recompunem mereu si mereu adunand laolalte fiecare particica, facand-o sa vibreze iar, imbracand-o in lumina astrelor si-mcalzind-o in armonii celeste pe care numai ea le poate auzi.Pentru scurt timp impreuna apoi...pulbere de stele, lumina pura
DeletedUser
Mie imi place asta. Ale voastre sunt prea triste ....hahaha
[video=youtube;Kvhxo0iBJck]https://www.youtube.com/watch?v=Kvhxo0iBJck[/video]
[video=youtube;Kvhxo0iBJck]https://www.youtube.com/watch?v=Kvhxo0iBJck[/video]
DeletedUser12196
[video=youtube;xRP57h9RDOI]http://www.youtube.com/watch?v=xRP57h9RDOI&list=PLAAD2C83E3838D24F[/video]
Unde esti? Ce faci,de ce nu esti langa mine? Eu nu te pot uita,inca te iubesc...
Cuvinte inutile atunci cand totul a fost hotarat si facut.
Totusi, e atat de greu sa privesti in urma , apoi sa te intorci in prezent si sa constati ca pentru o persoana anume nimic nu s-a schimbat.A ramas prinsa definitiv in cercul propriilor vise si dorinte. Oricat ar suferii continua sa spere ca intr-o zi iubirea ii va surade...
Unde esti? Ce faci,de ce nu esti langa mine? Eu nu te pot uita,inca te iubesc...
Cuvinte inutile atunci cand totul a fost hotarat si facut.
Totusi, e atat de greu sa privesti in urma , apoi sa te intorci in prezent si sa constati ca pentru o persoana anume nimic nu s-a schimbat.A ramas prinsa definitiv in cercul propriilor vise si dorinte. Oricat ar suferii continua sa spere ca intr-o zi iubirea ii va surade...
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser12196
[video=youtube;Ug88HO2mg44]http://www.youtube.com/watch?v=Ug88HO2mg44[/video]
Una dintre cele mai frumoase melodi ale celor de la Dackstreet boys...
Nu te mai juca cu inima mea...
Una dintre cele mai frumoase melodi ale celor de la Dackstreet boys...
Nu te mai juca cu inima mea...
DeletedUser12196
[video=youtube;hosNFi5D6qY]http://www.youtube.com/watch?v=hosNFi5D6qY&feature=related[/video]
Dincolo de universul vazut este un alt univers mult mai bogat, mult mai frumos dar in pericol de a fi convertit la aceeasi mizerie, durere, teama, ura si minciuna...plagile sufletelor noastre.Mult prea putini lupta sa ridice balanta, mult prea multi sunt cei ce-o coboara...
Dincolo de universul vazut este un alt univers mult mai bogat, mult mai frumos dar in pericol de a fi convertit la aceeasi mizerie, durere, teama, ura si minciuna...plagile sufletelor noastre.Mult prea putini lupta sa ridice balanta, mult prea multi sunt cei ce-o coboara...
DeletedUser12196
[video=youtube;66A7sT2IA2w]http://www.youtube.com/watch?v=66A7sT2IA2w[/video]
Uneori ma faci sa te percep ca pe un copil care a cazut, s-a lovit si sufere...te-as lua in brate, te-as alina si te-as incuraja sa mergi mai departe fara teama.
Apoi, devi rational si rece...pot simti taisul ratiunii tale...orice urma de sentiment dispare. Atunci stiu ca esti doar jucatorul din spatele unei masti.Si totusi, nu pot sa nu ma-ntreb ce ti s-a intamplat, de ce traiesti nefericirea cu atata intensitate?
Raspuns dedicat unui prieten.
Uneori ma faci sa te percep ca pe un copil care a cazut, s-a lovit si sufere...te-as lua in brate, te-as alina si te-as incuraja sa mergi mai departe fara teama.
Apoi, devi rational si rece...pot simti taisul ratiunii tale...orice urma de sentiment dispare. Atunci stiu ca esti doar jucatorul din spatele unei masti.Si totusi, nu pot sa nu ma-ntreb ce ti s-a intamplat, de ce traiesti nefericirea cu atata intensitate?
Raspuns dedicat unui prieten.
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser12196
[video=youtube;-GsgcAZydIg]http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=-GsgcAZydIg[/video]
Călătoream de câteva săptămâni străbătând regate întinse.
Fantona slută a războiului îşi făcea simţită prezenţa pretutindeni. Oamenii
nu mai erau oameni. Erau urâţiţi de pofte şi ură.
Nu mai aveam prieteni. Luptasem până la epuizare alături de ei ,în războaie
ce nu erau ale mele,pe care nu le dorisem şi pe care ,în zadar, încercasem
cu disperarea omului iubitor de pace şi îndrăgostit de viaţă, să le opresc. Acum
era prea târziu.Tot ce fusese frumos cândva ,nu mai există.
Lacrimi grele se prelingeau pe obraji încinşi de febră. Nu dormisem de nopţi
întregi.În minte îmi stăruia doar un gând obsedant: trebuie să ajung acasă, acolo
unde voi regăsi forţa de a merge mai departe în hăţişul acestei lumi nebune .
Mă lăsasem cu totul în seama lui Fulger,credinciosul meu cal.El ştia drumul mai
bine ca mine.
Adesea mă întrebasem ce caută o domniţă în focul luptelor?
Nici acum nu aş putea să spun unde şi când începuse totul. Îl iubisem atât de
mult pe Lord Anubis încât, atunci când el a plecat să se alăture marelui râu al vieţii,am simţit că viaţa mea nu mai are nici un sens.
Parcă El betivo sau Almaimic, nu mai ştiu care dintre ei m-au convins să întru în
luptă alături de neînfricatul Maximus.
Da, aşa a început totul…
***
În seara aceea mă aflam în cetatea bunei mele prietene Amon-Shy. Ea
se îndrăgostise nebuneşte de frumosul prinţ Flavius 1 şi, pentru a-l întâlni,
organizase un bal la castel.
Mii de candelabre încărcate de lumânări fumegânde luminau magnifica sală
cu oglinzi. Mesele erau încărcate cu bucate alese,vinuri vechi şi fructe proaspete.
Domni şi domniţe dansau veseli în ritmul muzicii.
Îmi doream ca Lord Anubis să fie cu mine dar era departe. Lupta pentru United
care fusese provocat la război de către lupii negri din Haita.
Rătăceam de colo colo refuzând invitaţiile la dans,zâmbind politicos şi
răspunzând din când în când celor ce-mi vorbeau ,pentru că protocolul o
impunea. Etichetă de la curte trebuia respectată…
-Ce face magnifica mea iubită în seară asta?
Vocea această,mi-am spus şi m-am întors către cel ce-mi vorbea. Iubitul meu
era chiar aici,în faţa mea. Fără avertisment şi fără eticheta cuvenită în astfel
de situaţii(doar ne aflam la un bal),m-a cuprins în braţe şi am început să dansăm.
Totul era altfel,totul avea culoare ,dansam ,îi zâmbeam şi atunci când ,pentru o
clipă , îmi culcam capul pe umărul lui, el îmi şoptea cât de mult mă iubeşte şi că totul va fi bine.
Dintr-o dată trompetele au anunţat sosirea unui sol.
-Draga mea,trebuie să-ţi spun ceva.Urmează-mă!mi-a spus şi m-a condus spre cel
mai apropriat balcon.
-Tu ştii că te iubesc şi că voi lua iubirea ta pretutindeni.Din prima clipă în care privirile noastre s-au întâlnit am ştiut că eşti doar a mea.Acum vin să te eliberez de acest jurământ.
-Dar ce spui tu?De ce-mi vorbeşti astfel dragul meu?Ce am făcut să merit vorbele tale?
-Nimic,dar…
-Spune-mi dragul meu,ce e cu tine?
Un aprod striga în imensă sală de bal:
-Prinţesa Aryadna de la domeniul Falcon Lady are un mesaj!
-Asta voiam să-ţi spun iubito,mi-a spus sărutându-mă şi apoi ,că şi când n-ar
fi existat vreodată, a dispărut într-o pulbere de stele.
Eram singură în balcon. Mi-am spus că doar am visat,că iubirea şi dorul pentru
el ţesuse acest vis straniu şi m-am grăbit să mă întorc în sala de bal.
Un paj a venit înaintea mea şi mi-a înmânat un mesaj. Purta pecetea iubitului meu.
L-am deschis. Slovele acelea îmi ardeau ochii. Cu greu puteam opri torentul de lacrimi .
Pajul a îngenunchiat şi mi-a oferit pecetea şi mantia soţului meu.
“Când totu în jur se năruie şi arde,tu,draga mea,ridică-te şi luptă mai departe.”
CETATEA MAGICA (O poveste inspirata de L1)
Daca va intrebati de ce o reiau pe acest forum, va spun ca o fac pentru ca povestea are o continuare.
Călătoream de câteva săptămâni străbătând regate întinse.
Fantona slută a războiului îşi făcea simţită prezenţa pretutindeni. Oamenii
nu mai erau oameni. Erau urâţiţi de pofte şi ură.
Nu mai aveam prieteni. Luptasem până la epuizare alături de ei ,în războaie
ce nu erau ale mele,pe care nu le dorisem şi pe care ,în zadar, încercasem
cu disperarea omului iubitor de pace şi îndrăgostit de viaţă, să le opresc. Acum
era prea târziu.Tot ce fusese frumos cândva ,nu mai există.
Lacrimi grele se prelingeau pe obraji încinşi de febră. Nu dormisem de nopţi
întregi.În minte îmi stăruia doar un gând obsedant: trebuie să ajung acasă, acolo
unde voi regăsi forţa de a merge mai departe în hăţişul acestei lumi nebune .
Mă lăsasem cu totul în seama lui Fulger,credinciosul meu cal.El ştia drumul mai
bine ca mine.
Adesea mă întrebasem ce caută o domniţă în focul luptelor?
Nici acum nu aş putea să spun unde şi când începuse totul. Îl iubisem atât de
mult pe Lord Anubis încât, atunci când el a plecat să se alăture marelui râu al vieţii,am simţit că viaţa mea nu mai are nici un sens.
Parcă El betivo sau Almaimic, nu mai ştiu care dintre ei m-au convins să întru în
luptă alături de neînfricatul Maximus.
Da, aşa a început totul…
***
În seara aceea mă aflam în cetatea bunei mele prietene Amon-Shy. Ea
se îndrăgostise nebuneşte de frumosul prinţ Flavius 1 şi, pentru a-l întâlni,
organizase un bal la castel.
Mii de candelabre încărcate de lumânări fumegânde luminau magnifica sală
cu oglinzi. Mesele erau încărcate cu bucate alese,vinuri vechi şi fructe proaspete.
Domni şi domniţe dansau veseli în ritmul muzicii.
Îmi doream ca Lord Anubis să fie cu mine dar era departe. Lupta pentru United
care fusese provocat la război de către lupii negri din Haita.
Rătăceam de colo colo refuzând invitaţiile la dans,zâmbind politicos şi
răspunzând din când în când celor ce-mi vorbeau ,pentru că protocolul o
impunea. Etichetă de la curte trebuia respectată…
-Ce face magnifica mea iubită în seară asta?
Vocea această,mi-am spus şi m-am întors către cel ce-mi vorbea. Iubitul meu
era chiar aici,în faţa mea. Fără avertisment şi fără eticheta cuvenită în astfel
de situaţii(doar ne aflam la un bal),m-a cuprins în braţe şi am început să dansăm.
Totul era altfel,totul avea culoare ,dansam ,îi zâmbeam şi atunci când ,pentru o
clipă , îmi culcam capul pe umărul lui, el îmi şoptea cât de mult mă iubeşte şi că totul va fi bine.
Dintr-o dată trompetele au anunţat sosirea unui sol.
-Draga mea,trebuie să-ţi spun ceva.Urmează-mă!mi-a spus şi m-a condus spre cel
mai apropriat balcon.
-Tu ştii că te iubesc şi că voi lua iubirea ta pretutindeni.Din prima clipă în care privirile noastre s-au întâlnit am ştiut că eşti doar a mea.Acum vin să te eliberez de acest jurământ.
-Dar ce spui tu?De ce-mi vorbeşti astfel dragul meu?Ce am făcut să merit vorbele tale?
-Nimic,dar…
-Spune-mi dragul meu,ce e cu tine?
Un aprod striga în imensă sală de bal:
-Prinţesa Aryadna de la domeniul Falcon Lady are un mesaj!
-Asta voiam să-ţi spun iubito,mi-a spus sărutându-mă şi apoi ,că şi când n-ar
fi existat vreodată, a dispărut într-o pulbere de stele.
Eram singură în balcon. Mi-am spus că doar am visat,că iubirea şi dorul pentru
el ţesuse acest vis straniu şi m-am grăbit să mă întorc în sala de bal.
Un paj a venit înaintea mea şi mi-a înmânat un mesaj. Purta pecetea iubitului meu.
L-am deschis. Slovele acelea îmi ardeau ochii. Cu greu puteam opri torentul de lacrimi .
Pajul a îngenunchiat şi mi-a oferit pecetea şi mantia soţului meu.
“Când totu în jur se năruie şi arde,tu,draga mea,ridică-te şi luptă mai departe.”
CETATEA MAGICA (O poveste inspirata de L1)
Daca va intrebati de ce o reiau pe acest forum, va spun ca o fac pentru ca povestea are o continuare.
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser12196
[video=youtube;DG2rUYBNdqY]http://www.youtube.com/watch?v=DG2rUYBNdqY[/video]
Vestea că Lord Anubis murise vitejeşte pe câmpul de luptă s-a răspândit cu repeziciune.
Prieteniii m-au înconjurat iar Amon Shy m-a condus într-un apartament
retras unde sunetul suav al muzicii nu putea ajunge.
-Draga mea,timpul va vindeca această rană.Nu lăsa durerea să te ducă
departe de noi.Toţi te iubim .Îl vom răzbună pe Lord Anubis, mi-a spus ea
încercând să-mi şteargă lacrimile .
Da,plângeam pentru prima oară în viaţă.Durerea era atât de intensă ,
atât de devastatoare.Crâmpeie din viaţă noastră împreună îmi invadau mintea.
Acum călăream împreună prin întinsele domenii,acum ne spuneam cuvimte
tandre la adăpostul nopţii vegheaţi de lunina lunii,acum mă învăţa cum să-mi
administrez domeniul ,cum să mânuiesc armele şi cum să-mi conduc oştile.El
făcuse totul posibil pentru mine.El însemnase raţiunea mea de a există în acest
tărâm magic.
Acum nu mai era. Dar eu continuam să exist deşi mi se părea nedrept.
Aşa a început totul…
După acea noapte evenimentele s-au precipitat.Lumea noastră veselă parcă
n-ar mai fi existat.Erau zvonuri despre războaie şi se făceau războaie.Prietenii
vechi erau greu încercate.Alianţele se destrămau iar pactele de neatacare nu se
respectau.Sinceritatea şi cinstea fuseseră inlociute de minciună şi trădare.
Dar noi continuăm să existăm şi să luptăm.
În invalmasala asta de evenimente Amon-Shy a dispărut şi ea pentru totdeauna ,
atât din lumea reală cât şi din cea a fanteziei,întocmai ca Selenka cu puţin
înaintea ei.
Mulţi alţii ,scârbiţi de ceea ce se întâmpla cu lumea noastră , şi-au împărţit
domeniile şi au plecat spre alte luni sau spre alte tărâmuri ale fanteziei.Am
rezistat atâta vreme cât Almaimic a fost alături de mine în luptă,apoi ,ca toţi
ceilalţi înaintea mea,mi-am împărţit domeniul şi am plecat spre alte lumi.
***
Vântul s-a înteţit dintr-o dată.
În faţă mea se intimde o pădure imensă.Nu ştiu de unde a răsărit sau când a
apărut pe aceste meleaguri.Fulger,credinciosul meu cal,e obosit.Descalec şi-i
mângâi grumazul.
-Mai e puţin bunul meu prieten.Simt asta dar nimic nu mai e că înainte.Oare
am lipsit noi atât de mult? Oare lumea noastră nu mai există?
Sunt întrebări care mă chinuie de o bucată de vreme încoace.Calul ,parcă
înţelegându-mă,nechează şi mă împinge cu botul să merg înainte.
A început să ningă.Dansul fulgilor e magnific.Mor atingând pământul dar moartea
lor nu-i în zadar.E ca o tainică ofrandă adusă vieţii eterne.Lacrimile îngheţate
ale cerului …
Păşim încet unul lângă altul,om şi cal,pe poteca bătătorită ,afundându-ne în
imensitatea pădurii.
Acum ninge dezlănţuit şi vântul şuieră printre copaci.Înserarea coboară că o mantie de catifea peste viaţă.
Continui să merg la lumina unei făclii pe care am aprins-o cu ceva vreme în urmă.
Dacă va mai continua să ningă va trebui să căutăm un adăpost pentru noapte.Poate
o peşteră sau un loc ferit între copaci.Sau poate ar trebui să mergem până ce şi
ultima picătură de viaţă se va fi scurs din noi.
Mă scutur cu groază.De ce oare mă gândesc la moarte?
Eu nu sunt aşa.Eu nu renunţ la luptă.Iubesc viaţă.O voi lua de la capăt undeva în acest imens tărâm al fanteziei.
***
Înaintăm din ce în ce mai greu.Vântul nemilos ne biciuie din toate părţile.
Parcă ar vrea să ne alunge din acele locuri.Parcă ar apăra cu străşnicie un
secret ce nu trebuie dezvăluit muritorilor.
Dar noi nu ne oprim.Mergem mai departe atenţi să descoperim un adăpost
pentru noapte.Făclia dă semne că se va stinge în curând.Va trebui să aprind
alta.Poate,în primul târg întâlnit în cale, îmi voi reface rezervele pentru drum.
Sunetul unui corn de vânătoare se aude undeva înaintea noastră.Având în
vedere că vântul ne bate în faţă ,nu pare să fie prea departe.Curând ajung
până la noi zgomotele făcute de copitele cailor pe pământul îngheţat.Mă întreb
dacă sunt prieteni sau duşmani.Oare câţi să fie? Poate 5 sau 6,nu mai mulţi.Voi
reuşi să le fac faţă sau până aici mi-a fost drumul prin viaţă?
Acum zărim şi punctele luminoase ale făcliilor.Sunt 5.În câteva minute vor fi
lângă noi.Decid să las armele la locul lor şi să-i întâmpin liniştită.
Au ajuns.Un cavaler sare din şa şi ca la un semnal şi ceilalţi fac la fel.
-Sunt prinţul Framwhite de pe domeniul cu acelaşi nume aparţinând regatului
Sofia ,îmi spune aplecându-se adânc în faţa mea.Nu înţeleg din ce raţiuni o
domniţă călătoreşte singură pe o vreme aşa de haină.Făclia ta ne-a condus la
tine.Legile ospitalităţii ne obligă să-ţi dăm găzduire.Acum ai bunătatea şi spune-mi cine eşti.
Zâmbesc.Oare atât de mult m-am schimbat de nu mă recunoaşte un bun prieten?
-Gabriel, eu sunt Aryadna.O parte din domeniul meu ţi-a fost cedat ţie,domnul meu.
Mă întorc acasă dar nimic din ce cunosc nu mai e la fel.
-Iubită domniţă,te rog să ne urmezi.Vom depănă amintiri şi te voi pune la curent
cu toate evenimentele petrecute în lipsa ta mâine după ce te vei fi trezit.Gabriela va fi fericită să te revadă.
Nu vreau să-l mai încalec pe Fulger şi-i spun asta lui Fram iar el decide că vom
face restul drumului pe jos.Trimite doar un singur om inaitea noastră pentru a
pregăti totul cum se cuvine pentru întâmpinarea mea şi pentru a o preveni pe
Gabriela că le sunt oaspete.
Mergem în tăcere.
***
Întâlnirea cu Gabriaela a fost emoţionantă. Noi două colaborasem în multe ocazii când eu mă ocupasem de domeniul Amon-Shy vecin cu domeniul Framwhite ,după ce bună mea prietenă Hany şi stăpână a domeniului Amon
dispăruse dintre noi.Pe atunci regatul nostru se numea United.
Aş fi vrut să întreb ce se întâmplase cu United dar am preferat să tac şi să aştept ziua care urmă să vie.
Am gustat din câteva bucate pentru a nu-mi întrista prietenii apoi ,intuind că vreau să mă retrag, Gaby m-a condus în apartamentul meu.
Ne-am urat una alteia o noapte bună,ne-am îmbrăţişat şi apoi ea s-a retras
lăsându-mă singură cu gândurile şi amintirile mele.Credeam că nu voi putea să adorm dar la scurt timp somnul binefăcător m-a cuprins în mrejele lui.
Eram iar prinţesa Aryadna de la domeniul Falcon Lady, Hany era şi ea, şi toţi prietenii noştri şi Lord Anubis şi dansăm şi rădeam şi eram fericiţi pentru că ne pregăteam să trecem într-un nou an şi era pace…
***
M-am trezit dis de dimineaţă ,deprindere pe care am căpătat-o în lungile
noastre campanii de cucerire,atunci când atacurile trebuiau pornite în
momentul în care adversarul se aştepta mai puţin.
Cerul era încă întunecat şi afară ningea dezlănţuit.Oare ce face acum
credinciosul meu Fulger? m-am întrebat deşi cu o seară înainte primisem
asigurări că va fi bine îngrijit.Mă obijnuisem într-atât să-l îngrijesc eu însămi încât ,acum, acest exerciţiu îmi lipsea.
Hotărâtă să-mi văd prietenul necuvântător,am coborât din patul comfortabil
şi mi-am îmbrăcat unul din costumele de cavaler din cufăr.Nu avea sens să
aştept venirea cameristei ce-mi fusese destinată pentru a mă ajută să mă
îmbrac.De prea multă vreme o făceam singură căci pe câmpul de luptă toate
braţele sănătoase trebuie să mânuiască o spada sau o lance…iar rochiile sunt doar o palidă amintire a unor vremuri de basm.
Mi-am trecut doar în treacăt mână peste rochia pregătită de Gabriela iar textură
fină a materialului şi bogatele dantele încrustate cu perle m-au făcut să mă înfior.
Cât de departe erau acele vremuri…
M-am scuturat de aceste gânduri şi am coborât tiptil în curte şi de acolo am
intrat în grajdiul imens.
Simţindu-mă,Fulger a nechezat uşor.L-am mângâiat .Era proaspăt ţesălat şi avea
nutreţ din belşug.
Am mai poposit un timp în grajdi alături de el apoi m-am reîntors în apartamentul meu .Întreg castelul dormea.Doar santinelele din postul de pază îşi făceau simţită prezenţa la intervale regulate când strigau:”Postul nordic,totul e bine. “
Ninsoarea contenise iar cerul era din nou senin.
De la fereastra mea am privit răsăritul.Nuanţele de roz violet şi indigo ce
însoţesc răsăritul soarelui şi care nu încetaseră să-mi umple sufletul de o tainică bucurie de fiecare data cand le priveam,în ciudă tuturor necazurilor şi încercărilor prin care trecusem sau pe care le înfruntam chiar în acele momente m-au dus cu gândul la alte vremuri .
Răsăritul soarelui era pentru mine momentul magic al vieţii când gândul hoinar ţesea pentru bietul suflet hăituit ,lumi magice în care binele triumfă.
Nu ştiu de ce sau ce forţă magică mă avea în paza sa dar, în ciuda tuturor
evenimentelor triste, păstrasem un suflet de copil care se bucura de tot ceea ce
era frumos şi îşi spunea ca răul e trecător,e doar o lecţie de viaţă ce trebuie învăţată.
CETATEA MAGICA(continuare)
Vestea că Lord Anubis murise vitejeşte pe câmpul de luptă s-a răspândit cu repeziciune.
Prieteniii m-au înconjurat iar Amon Shy m-a condus într-un apartament
retras unde sunetul suav al muzicii nu putea ajunge.
-Draga mea,timpul va vindeca această rană.Nu lăsa durerea să te ducă
departe de noi.Toţi te iubim .Îl vom răzbună pe Lord Anubis, mi-a spus ea
încercând să-mi şteargă lacrimile .
Da,plângeam pentru prima oară în viaţă.Durerea era atât de intensă ,
atât de devastatoare.Crâmpeie din viaţă noastră împreună îmi invadau mintea.
Acum călăream împreună prin întinsele domenii,acum ne spuneam cuvimte
tandre la adăpostul nopţii vegheaţi de lunina lunii,acum mă învăţa cum să-mi
administrez domeniul ,cum să mânuiesc armele şi cum să-mi conduc oştile.El
făcuse totul posibil pentru mine.El însemnase raţiunea mea de a există în acest
tărâm magic.
Acum nu mai era. Dar eu continuam să exist deşi mi se părea nedrept.
Aşa a început totul…
După acea noapte evenimentele s-au precipitat.Lumea noastră veselă parcă
n-ar mai fi existat.Erau zvonuri despre războaie şi se făceau războaie.Prietenii
vechi erau greu încercate.Alianţele se destrămau iar pactele de neatacare nu se
respectau.Sinceritatea şi cinstea fuseseră inlociute de minciună şi trădare.
Dar noi continuăm să existăm şi să luptăm.
În invalmasala asta de evenimente Amon-Shy a dispărut şi ea pentru totdeauna ,
atât din lumea reală cât şi din cea a fanteziei,întocmai ca Selenka cu puţin
înaintea ei.
Mulţi alţii ,scârbiţi de ceea ce se întâmpla cu lumea noastră , şi-au împărţit
domeniile şi au plecat spre alte luni sau spre alte tărâmuri ale fanteziei.Am
rezistat atâta vreme cât Almaimic a fost alături de mine în luptă,apoi ,ca toţi
ceilalţi înaintea mea,mi-am împărţit domeniul şi am plecat spre alte lumi.
***
Vântul s-a înteţit dintr-o dată.
În faţă mea se intimde o pădure imensă.Nu ştiu de unde a răsărit sau când a
apărut pe aceste meleaguri.Fulger,credinciosul meu cal,e obosit.Descalec şi-i
mângâi grumazul.
-Mai e puţin bunul meu prieten.Simt asta dar nimic nu mai e că înainte.Oare
am lipsit noi atât de mult? Oare lumea noastră nu mai există?
Sunt întrebări care mă chinuie de o bucată de vreme încoace.Calul ,parcă
înţelegându-mă,nechează şi mă împinge cu botul să merg înainte.
A început să ningă.Dansul fulgilor e magnific.Mor atingând pământul dar moartea
lor nu-i în zadar.E ca o tainică ofrandă adusă vieţii eterne.Lacrimile îngheţate
ale cerului …
Păşim încet unul lângă altul,om şi cal,pe poteca bătătorită ,afundându-ne în
imensitatea pădurii.
Acum ninge dezlănţuit şi vântul şuieră printre copaci.Înserarea coboară că o mantie de catifea peste viaţă.
Continui să merg la lumina unei făclii pe care am aprins-o cu ceva vreme în urmă.
Dacă va mai continua să ningă va trebui să căutăm un adăpost pentru noapte.Poate
o peşteră sau un loc ferit între copaci.Sau poate ar trebui să mergem până ce şi
ultima picătură de viaţă se va fi scurs din noi.
Mă scutur cu groază.De ce oare mă gândesc la moarte?
Eu nu sunt aşa.Eu nu renunţ la luptă.Iubesc viaţă.O voi lua de la capăt undeva în acest imens tărâm al fanteziei.
***
Înaintăm din ce în ce mai greu.Vântul nemilos ne biciuie din toate părţile.
Parcă ar vrea să ne alunge din acele locuri.Parcă ar apăra cu străşnicie un
secret ce nu trebuie dezvăluit muritorilor.
Dar noi nu ne oprim.Mergem mai departe atenţi să descoperim un adăpost
pentru noapte.Făclia dă semne că se va stinge în curând.Va trebui să aprind
alta.Poate,în primul târg întâlnit în cale, îmi voi reface rezervele pentru drum.
Sunetul unui corn de vânătoare se aude undeva înaintea noastră.Având în
vedere că vântul ne bate în faţă ,nu pare să fie prea departe.Curând ajung
până la noi zgomotele făcute de copitele cailor pe pământul îngheţat.Mă întreb
dacă sunt prieteni sau duşmani.Oare câţi să fie? Poate 5 sau 6,nu mai mulţi.Voi
reuşi să le fac faţă sau până aici mi-a fost drumul prin viaţă?
Acum zărim şi punctele luminoase ale făcliilor.Sunt 5.În câteva minute vor fi
lângă noi.Decid să las armele la locul lor şi să-i întâmpin liniştită.
Au ajuns.Un cavaler sare din şa şi ca la un semnal şi ceilalţi fac la fel.
-Sunt prinţul Framwhite de pe domeniul cu acelaşi nume aparţinând regatului
Sofia ,îmi spune aplecându-se adânc în faţa mea.Nu înţeleg din ce raţiuni o
domniţă călătoreşte singură pe o vreme aşa de haină.Făclia ta ne-a condus la
tine.Legile ospitalităţii ne obligă să-ţi dăm găzduire.Acum ai bunătatea şi spune-mi cine eşti.
Zâmbesc.Oare atât de mult m-am schimbat de nu mă recunoaşte un bun prieten?
-Gabriel, eu sunt Aryadna.O parte din domeniul meu ţi-a fost cedat ţie,domnul meu.
Mă întorc acasă dar nimic din ce cunosc nu mai e la fel.
-Iubită domniţă,te rog să ne urmezi.Vom depănă amintiri şi te voi pune la curent
cu toate evenimentele petrecute în lipsa ta mâine după ce te vei fi trezit.Gabriela va fi fericită să te revadă.
Nu vreau să-l mai încalec pe Fulger şi-i spun asta lui Fram iar el decide că vom
face restul drumului pe jos.Trimite doar un singur om inaitea noastră pentru a
pregăti totul cum se cuvine pentru întâmpinarea mea şi pentru a o preveni pe
Gabriela că le sunt oaspete.
Mergem în tăcere.
***
Întâlnirea cu Gabriaela a fost emoţionantă. Noi două colaborasem în multe ocazii când eu mă ocupasem de domeniul Amon-Shy vecin cu domeniul Framwhite ,după ce bună mea prietenă Hany şi stăpână a domeniului Amon
dispăruse dintre noi.Pe atunci regatul nostru se numea United.
Aş fi vrut să întreb ce se întâmplase cu United dar am preferat să tac şi să aştept ziua care urmă să vie.
Am gustat din câteva bucate pentru a nu-mi întrista prietenii apoi ,intuind că vreau să mă retrag, Gaby m-a condus în apartamentul meu.
Ne-am urat una alteia o noapte bună,ne-am îmbrăţişat şi apoi ea s-a retras
lăsându-mă singură cu gândurile şi amintirile mele.Credeam că nu voi putea să adorm dar la scurt timp somnul binefăcător m-a cuprins în mrejele lui.
Eram iar prinţesa Aryadna de la domeniul Falcon Lady, Hany era şi ea, şi toţi prietenii noştri şi Lord Anubis şi dansăm şi rădeam şi eram fericiţi pentru că ne pregăteam să trecem într-un nou an şi era pace…
***
M-am trezit dis de dimineaţă ,deprindere pe care am căpătat-o în lungile
noastre campanii de cucerire,atunci când atacurile trebuiau pornite în
momentul în care adversarul se aştepta mai puţin.
Cerul era încă întunecat şi afară ningea dezlănţuit.Oare ce face acum
credinciosul meu Fulger? m-am întrebat deşi cu o seară înainte primisem
asigurări că va fi bine îngrijit.Mă obijnuisem într-atât să-l îngrijesc eu însămi încât ,acum, acest exerciţiu îmi lipsea.
Hotărâtă să-mi văd prietenul necuvântător,am coborât din patul comfortabil
şi mi-am îmbrăcat unul din costumele de cavaler din cufăr.Nu avea sens să
aştept venirea cameristei ce-mi fusese destinată pentru a mă ajută să mă
îmbrac.De prea multă vreme o făceam singură căci pe câmpul de luptă toate
braţele sănătoase trebuie să mânuiască o spada sau o lance…iar rochiile sunt doar o palidă amintire a unor vremuri de basm.
Mi-am trecut doar în treacăt mână peste rochia pregătită de Gabriela iar textură
fină a materialului şi bogatele dantele încrustate cu perle m-au făcut să mă înfior.
Cât de departe erau acele vremuri…
M-am scuturat de aceste gânduri şi am coborât tiptil în curte şi de acolo am
intrat în grajdiul imens.
Simţindu-mă,Fulger a nechezat uşor.L-am mângâiat .Era proaspăt ţesălat şi avea
nutreţ din belşug.
Am mai poposit un timp în grajdi alături de el apoi m-am reîntors în apartamentul meu .Întreg castelul dormea.Doar santinelele din postul de pază îşi făceau simţită prezenţa la intervale regulate când strigau:”Postul nordic,totul e bine. “
Ninsoarea contenise iar cerul era din nou senin.
De la fereastra mea am privit răsăritul.Nuanţele de roz violet şi indigo ce
însoţesc răsăritul soarelui şi care nu încetaseră să-mi umple sufletul de o tainică bucurie de fiecare data cand le priveam,în ciudă tuturor necazurilor şi încercărilor prin care trecusem sau pe care le înfruntam chiar în acele momente m-au dus cu gândul la alte vremuri .
Răsăritul soarelui era pentru mine momentul magic al vieţii când gândul hoinar ţesea pentru bietul suflet hăituit ,lumi magice în care binele triumfă.
Nu ştiu de ce sau ce forţă magică mă avea în paza sa dar, în ciuda tuturor
evenimentelor triste, păstrasem un suflet de copil care se bucura de tot ceea ce
era frumos şi îşi spunea ca răul e trecător,e doar o lecţie de viaţă ce trebuie învăţată.
CETATEA MAGICA(continuare)
Ultima editare de un moderator: