DeletedUser12196
[video=youtube;BBq28hD1tGw]http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=BBq28hD1tGw#![/video]
În timpul micului dejun bunii mei prieteni m-au pus la curent cu toate
evenimentele cărora nu le fusesem martoră.
Aşa am aflat că războiul cu Haita continuă dar că United-ul se numea
acum Sofia deoarece făcea parte din imperiul Sof.Am aflat că Drackon
pierise în luptă şi ,că Delfinul îşi cedase imensele teritorii ,întocmai că şi mine .
Am aflat de asemenea lucruri triste ca şi lucruri care mi-au umplut inimă de
o imensă bucurie iar, în final, bunii mei prieteni , mi-au propus să preiau unul
din domeniile rămase fără stăpân.
I-am refuzat totuşi. Pentru mine lupta aceasta se încheiase. Nu suportam să
mai lupt împotriva unor prieteni care-mi fuseseră alături la bine şi la greu dar
care aleseseră alte tabere. În plus fantoma trecutului ar fi continuat să mă
bântuie. Voiam doar să merg mai departe şi numai în treacăt să mă întorc cu
nostalgie la amintirile frumoase.
Am mai rămas cu ei o săptămână,timp în care am administrat un domeniu al
cărui stăpân fusese chemat cu treburi urgente în altă parte,după care, într-o
seară, i-am anunţat că plec.
Despărţirea a fost dureroasă. Niciunul din noi nu ştia dacă, unde şi când ne vom
mai întâlni.
Iată-ne singuri, eu şi Fulger (pentru că refuzasem să fiu însoţită de o escortă care,
în vremurile acestea tulburi, nu ar fi făcut decât să atragă atentiua asupra noastră),
aşternuţi la drum, un drum ce nu ştiu încă unde ne va duce, spre ce tărâmuri
minunate şi în întâmpinarea căror oameni care inevitabil îmi vor deveni prieteni
sau duşmani.
***
Într-o seară, la aproape o lună de când îmi părăsisem prietenii lăsându-i
bine sănătoşi pe domeniul lor dar în mijlocul unui război interminabil şi
devastator, pe când mă aflam într-un han, un paj a intrat şi l-a întrebat pe
hangiu dacă mă găzduieşte în hanul lui.
Hangiul binevoitor l-a condus la mine şi acesta mi-a înmânat câteva răvaşe.
Am cerut să fie ospătat şi să i se pregătească o cameră de dormit, apoi, la rândul
meu, m-am retras pentru a citi în tihnă mesajele primite.
Două dintre ele erau de la prieteni care mă solicitau să le administrez domeniile.
Am zâmbit la gândul că aş putea fi un strajnic spion. Numai că pe mine nu mă
atrăgea această perspectivă şi, dacă le-aş fi acceptat propunerile, aş fi sfârşit prin
a da atacuri de la unul spre celălalt şi invers.Ciudată mai e şi viaţa asta, mi-am spus.
Alte trei răvaşe mă invitau spre alte tărâmuri ale fanteziei.
Prieteni vechi încercau să mă atragă în lumile în care ei poposiseră spunându-mi
cât de mult îmi va plăcea să cunosc oameni noi,şi ce locuri superbe de întâlnite au.
Am lăsat hotărârea în voia sorţii şi m-am lăsat cuprinsă de mrejele somnului
spunându-mi că, la urma urmei, şi mâine e o zi.
***
Iată-mă ajunsă la o întretăiere de drumuri.
La N am drumul ce duce spre lumea Triburilor şi de unde tocmai am venit,
la E am drumul ce duce spre Imperia,l a V drumul ce duce spre Evony şi la S
drumul ce duce spre Kings Age.
Voi merge în toate aceste lumi ale fanteziei dar, deocamdată, las calul să
aleagă...şi el alege.
Păşind în acest nou tărâm iau cu mine vise, speranţe şi amintiri dragi dar merg
mai departe hotărâtă să trăiesc aventură până la capăt.
***
Timpul s-a scurs repede alunecând pe lângă mine precum un rau
învolburat.
Încet, încet, iarnă lăsase locul primăverii vesele cu tot cortegiul
ei minunat de flori şi miresme. Am hoinărit de colo colo,fără ţintă
şi fără un scop precis dar într-un final, într-o bună dimineaţă, obosită
de atâtea drumuri şi căutări, am pus ochii pe un mic teritoriu hotărâtă
să fac din el căminul meu în această noua lume a fanteziei.
La început era doar un mic sătuc iar eu dormeam laolaltă cu ţăranii
care-mi lucrau pământurile şi cu muncitorii ce trudeau din greu, din
zori şi până în ceas târziu de noapte, la ridicarea castelului meu.
Începusem să ies din când în când la vânătoare prin întinsele păduri
alături de ceilaltii seniori.
Mulţi îmi oferiseră găzduire dar de fiecare dată îi refuzasem politicos .
În mijlocul oamenilor mei,văzând zi de zi cum totul creşte şi se
dezvoltă armonios, mă simţeam împlinită.
Acum, că visele romantice erau de mult uitate, cea mai mare bucurie
o aflam în compania noilor prieteni de prin împrejurimi, sau atunci când
mă aflăm pe micul meu domeniu.
Astfel treceau zilele într-o înşiruire nesfârşită. Curând a venit şi vara
cu zilele ei fierbinţi.Recoltele se vădeau bogate la fel şi rodul pomilor
încărcaţi de fruce.
Eram cum nu se poate mai fericită şi mulţumeam cerului pentru acest
nou început.
CETATEA MAGICA (continuare)
În timpul micului dejun bunii mei prieteni m-au pus la curent cu toate
evenimentele cărora nu le fusesem martoră.
Aşa am aflat că războiul cu Haita continuă dar că United-ul se numea
acum Sofia deoarece făcea parte din imperiul Sof.Am aflat că Drackon
pierise în luptă şi ,că Delfinul îşi cedase imensele teritorii ,întocmai că şi mine .
Am aflat de asemenea lucruri triste ca şi lucruri care mi-au umplut inimă de
o imensă bucurie iar, în final, bunii mei prieteni , mi-au propus să preiau unul
din domeniile rămase fără stăpân.
I-am refuzat totuşi. Pentru mine lupta aceasta se încheiase. Nu suportam să
mai lupt împotriva unor prieteni care-mi fuseseră alături la bine şi la greu dar
care aleseseră alte tabere. În plus fantoma trecutului ar fi continuat să mă
bântuie. Voiam doar să merg mai departe şi numai în treacăt să mă întorc cu
nostalgie la amintirile frumoase.
Am mai rămas cu ei o săptămână,timp în care am administrat un domeniu al
cărui stăpân fusese chemat cu treburi urgente în altă parte,după care, într-o
seară, i-am anunţat că plec.
Despărţirea a fost dureroasă. Niciunul din noi nu ştia dacă, unde şi când ne vom
mai întâlni.
Iată-ne singuri, eu şi Fulger (pentru că refuzasem să fiu însoţită de o escortă care,
în vremurile acestea tulburi, nu ar fi făcut decât să atragă atentiua asupra noastră),
aşternuţi la drum, un drum ce nu ştiu încă unde ne va duce, spre ce tărâmuri
minunate şi în întâmpinarea căror oameni care inevitabil îmi vor deveni prieteni
sau duşmani.
***
Într-o seară, la aproape o lună de când îmi părăsisem prietenii lăsându-i
bine sănătoşi pe domeniul lor dar în mijlocul unui război interminabil şi
devastator, pe când mă aflam într-un han, un paj a intrat şi l-a întrebat pe
hangiu dacă mă găzduieşte în hanul lui.
Hangiul binevoitor l-a condus la mine şi acesta mi-a înmânat câteva răvaşe.
Am cerut să fie ospătat şi să i se pregătească o cameră de dormit, apoi, la rândul
meu, m-am retras pentru a citi în tihnă mesajele primite.
Două dintre ele erau de la prieteni care mă solicitau să le administrez domeniile.
Am zâmbit la gândul că aş putea fi un strajnic spion. Numai că pe mine nu mă
atrăgea această perspectivă şi, dacă le-aş fi acceptat propunerile, aş fi sfârşit prin
a da atacuri de la unul spre celălalt şi invers.Ciudată mai e şi viaţa asta, mi-am spus.
Alte trei răvaşe mă invitau spre alte tărâmuri ale fanteziei.
Prieteni vechi încercau să mă atragă în lumile în care ei poposiseră spunându-mi
cât de mult îmi va plăcea să cunosc oameni noi,şi ce locuri superbe de întâlnite au.
Am lăsat hotărârea în voia sorţii şi m-am lăsat cuprinsă de mrejele somnului
spunându-mi că, la urma urmei, şi mâine e o zi.
***
Iată-mă ajunsă la o întretăiere de drumuri.
La N am drumul ce duce spre lumea Triburilor şi de unde tocmai am venit,
la E am drumul ce duce spre Imperia,l a V drumul ce duce spre Evony şi la S
drumul ce duce spre Kings Age.
Voi merge în toate aceste lumi ale fanteziei dar, deocamdată, las calul să
aleagă...şi el alege.
Păşind în acest nou tărâm iau cu mine vise, speranţe şi amintiri dragi dar merg
mai departe hotărâtă să trăiesc aventură până la capăt.
***
Timpul s-a scurs repede alunecând pe lângă mine precum un rau
învolburat.
Încet, încet, iarnă lăsase locul primăverii vesele cu tot cortegiul
ei minunat de flori şi miresme. Am hoinărit de colo colo,fără ţintă
şi fără un scop precis dar într-un final, într-o bună dimineaţă, obosită
de atâtea drumuri şi căutări, am pus ochii pe un mic teritoriu hotărâtă
să fac din el căminul meu în această noua lume a fanteziei.
La început era doar un mic sătuc iar eu dormeam laolaltă cu ţăranii
care-mi lucrau pământurile şi cu muncitorii ce trudeau din greu, din
zori şi până în ceas târziu de noapte, la ridicarea castelului meu.
Începusem să ies din când în când la vânătoare prin întinsele păduri
alături de ceilaltii seniori.
Mulţi îmi oferiseră găzduire dar de fiecare dată îi refuzasem politicos .
În mijlocul oamenilor mei,văzând zi de zi cum totul creşte şi se
dezvoltă armonios, mă simţeam împlinită.
Acum, că visele romantice erau de mult uitate, cea mai mare bucurie
o aflam în compania noilor prieteni de prin împrejurimi, sau atunci când
mă aflăm pe micul meu domeniu.
Astfel treceau zilele într-o înşiruire nesfârşită. Curând a venit şi vara
cu zilele ei fierbinţi.Recoltele se vădeau bogate la fel şi rodul pomilor
încărcaţi de fruce.
Eram cum nu se poate mai fericită şi mulţumeam cerului pentru acest
nou început.
CETATEA MAGICA (continuare)
Ultima editare de un moderator: