[video=youtube;Pa_qDF-f_Gc]http://www.youtube.com/watch?v=Pa_qDF-f_Gc[/video]
El, pur si simplu, nu intelegea.De ce tocmai el? De ce tocmai ea? De ce ei?
Revedea totul in minte. O cunoscuse la munte. Inconjurata de copii si zapada.Rasete, zbenguiala, tipete de bucurie.Uitase de frig si ramasese privind-o ca hipnotizat minute in sir.Se dezmeticise intr-un tarziu, mult dupa ce ea plecase.Intors la hotel, nu putuse uita scena minunata la care asistase si, pentru prima data in viata, el, cel care nu-si dorea copii, visa sa fie inconjurat de copii iar ea sa vina si sa li se alature inbratisandu-l si spunandu-i cat de mult ii iubeste.Apoi o cautase ...
Nu-si putea scoate din minte chipul ei . Era furios si trist. Ea disparuse ca o naluca. Nimeni nu-i putuse spune nimic. Era de negasit. Cine era? De unde venea? Mii de intrebari...nici un raspuns.
Apoi, cand isi pierduse orice speranta de a o gasi, miracolul se produse.
Schia si cineva trecu pe langa el intr-o alunecare rapida. Nu-si putea da seama de ce dar pleca in urmarirea acelei persoane simtind ca trebuie sa o faca. Inima ii batea din ce in ce mai repede.Un val de caldura ii inunda tot corpul. Incerca zadarnic sa faca apel la ratiune. Bataile inimii il impiedicau sa gandeasca.
Ajuns la baza partiei o vazu.Isi scosese ochelarii si caciula lasand un par negru si des sa-i inunde spatele. Radea. Cineva ii spunea ca a scos un timp bun. Apoi se intorsese spre el. Simtise cum i se taie respiratia. Ea era raspunsul tuturor viselor lui desi nu era o frunusete rapitoare. Nu asa cum se obijnuise el sa caute. Nu. Ea era ca un copil. Avea ochii mari si verzi, parul lung si negru si un ras cristalin.
-Doriti ceva, domnule?
-Ce? A...nu, nimic...totusi ar fi ceva...imi puteti spune cum va numiti?
-Arina.Va simtiti bine?il intreba dintr-o data ingrijorata.
-Da...
Nu-si dadea seama ce anume o ingrijorase.De ce il privea atat de straniu. Cand se dezmetici, ea plecase din nou...
A doua zi o intalnise iar. De data aceasta isi facu mai mult curaj si o invita la restaurantul hotelului sau pentru a cina.La inceput il refuzase dar el insistase facand-o, in cele din urma, sa accepte.Se bucurase ca un copil de fiecare clipa petrecuta cu ea.
Curand au devenit de nedespartit. S-au intalnit si in Bucuresti. El era medic, ea studenta la medicina. Petreceau fiecare clipa libera impreuna. Nu simtea nevoia sa o aibe. Mintea ei il fascina. Deborda de optimism. Facea ca orice obstacol sa para un nor de fum. Gandea limpede si clar. Numai alaturi de ea se simtea un om intreg. Era ciudat, dar nu dorea sa grabeasca lucrurile. Avea impresia ca daca ar fi facuto, ar fi distrus pentru totdeauna un echilibru unic in univers. Cu cat o cunostea mai bine cu atat mai mult o dorea in viata lui. Radeau mult. Ea facea ca lumea sa para mai frumoasa, mai buna.
La doi ani dupa ce o intalnise la munte, o ceruse in casatorie si ea acceptase. Decorul era feeric.Se aflau pe malul mari.
Urmasera alti doi ani placuti, frumosi, fericiti...
In urma cu trei ore ii ceruse sa se intalneasca in fata cinematografului Patria. Spunea ca are sa-i dea o veste. Spunea ca va face din el un om fericit.De parca nu-i daruise fericire si pana atunci...gandi el zambind.
Ajunsese mai devreme si fu luat prin surprindere de o fosta iubita. Cosmina era o femeie frumoasa si stilata dar incapabila sa ramana statornica unui gand sau unui sentiment.Acum ii spunea ca il vrea, ca nu conteaza actualul lui statut.Ea il doreste si atata timp cat sotia lui nu stie, nu are ce rau sa faca.Furat de amintiri se lasa prins intr-un sarut patimas. Nici macar nu-si dadu seama ca lumea ii priveste. Apoi realiza ca isi tradeaza adevarata iubire si incerca sa o indeparteze de langa el pe tanara femeie.Tocmai se pregatea sa-i spuna ca nu poate face asta cand, intr-o strafulgerare de secunda o vazu pe Arina intorcandu-se si alergand spre trecerea de pietoni.
O strigase si alergase dupa ea dar un scrasnet de roti puse punct visului...
O privea intinsa in patul alb cu parul rasfirat pe perna.Dormea.Nimeni nu putea garanta nimic. Calmantele o tineau inlantuita in somn. Luna, intrand prin fereastra, facea ca ea sa para un inger rastignit in suferinta.Se scutura cu groaza. Ei nu i-ar place sa-l stie gandind astfel...
Ii prinse mana in mainile lui.Era atat de rece. Isi lasa capul pa marginea patului hohotind.
-Esti aici, dragul meu, asa cum banuiam.
Ridica capul privind-o uimit.N-ar fi trebuit sa se trezeasca. Nu inca.Dar se bucura ca o poate auzi desi se temea ca o va face sa sufere dandu-i vestea trista.
-Iarta-ma. Eu voi pleca. Nu puteam sa o fac fara sa-ti spun ca te iubesc. Te rog sa fii fericit si sa traiesti tu pentru amandoi.Promite-mi ca vei fi un om bun...promite-mi...
-Nu Ina,vom trai si vom fi fericiti impreuna.
-Dragul meu, nu se poate.Aici se despart drumurile noastre. Nu uita sa fii un om bun . Ti minte ce ti-am spus atunci cand ne-am casatorit?
-Tin minte totul.
-Ma rastigneste viata pe un altar cu spini...murnura ea.
-Si totusi, cu iubire in fata ei ma-nchin, continua el.
Atat. Inchise ochi si aparatele incepura sa tiuie strident.A fost indepartat.Nu era nevoie de el.
Nu mai era nevoie de el...
din colectia "DRAME DIN CARTIERUL CU TEI"(rezumat)