Jurnal

DeletedUser12196

Ma gandesc la dansul frunzelor moarte in aerul tomnatic, la fosnetul lor melodios sub presiunea pasilor mei in noapte, imbiind la melancolie si visare, la iubire constienta si sacrificiu, caci nimic nu se pierde inutil in universul creat pentru noi, totul se transforma primind o viata noua...
 

DeletedUser12196

Viata ca un vals nesfarsit...
Atunci cand crezi ca totul s-a sfarsit iubirea, ca o copila despletita si desculta dansand razand prin ploaie, vine sa-ti bata la portile sufletului.
 

DeletedUser12196


Atatea vise se pot naste intr-o secunda si tot atatea pot muri pentru totdeauna. Traind sub amenintarea mortii omul invata, poate prea tarziu, ca doar iubirea conteaza. Viata este frumoasa dar prinsi in vartejul ei uitam sa o traim cu adevarat.
 

DeletedUser12196


Dincolo de fereastra, ploaia continua sa cada in cascada.Aici, in cabana, era cald si bine, focul jucaus din semineu o facea sa se simta in siguranta si la mile departare de fierberea din natura.
Se intoarse zambind in fata focului admirandu-i in tacere jocul de lumini si umbre.
Il auzi miscandu-se, apoi distinse un geamat usor, ca o chemare sau ca un protest.Asta o facu sa abandoneze jocul flacarilor si sa il priveasca.Chipul lui parea impietrit in durere, umbre de teama si ura se succedau rapid in timp ce murmura ceva de neinteles pentru ea.Se aproprie usor de pat si ii mangaie tamplele soptindu-i la ureche cuvine linistitore.Apoi ii aseza bratul cazut pe perna si il inveli usor.Trasaturile lui se destinsera, chipul pana atunci incrancenat intr-o lupta ireala deveni bland ca al unui copil care si-a regasit jucaria pierduta.Acum, in aceste clipe magice, omul mandru si puternic redevenea copilul pe care ea il cautase in fiecare barbat intalnit dar nu-l gasise pana acum si nu putea sa nu-l iubeasca si sa nu-l doreasca cu toata puterea inimii ei.
-Te iubesc dragul meu.Te iubesc, sopti incet, mai mult pentru sine.
-Si eu,ramai, nu mai pleca.Stai aici cu mine.ii spuse prinzand-o incet de incheietura mainii si aducand-o langa el, in pat.
-Ramai..
 

DeletedUser12196

mosnicolae-1018.jpg
 

DeletedUser12196

sunt fericita fara motiv...sunt fericita pentru ca traiesc, pentru ca este iarna, pentru ca inca pot sa visez si din franturi de vis sa imi recreez o noua viata.
si iata cum, acel "fara motiv", s-a transformat in atat de multe motive de recunostinta.
da, sunt fericita.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196


Exista un loc magic pentru fiecare dintre noi, un loc unde visele pot deveni realitate si grijile dispar parca evaporandu-se, un loc unde iubirea se afla la ea acasa si stelele sunt pe cer doar pentru a-ti indeplini toate dorintele.
Inca o data, pentru a cata oara, m-am convins de puterea incredibila a gandurilor noastre. Eram trista, aproape ca-mi venea sa plang. De mult prea multa vreme viata mea nu-si mai gaseste un sens. Am renuntat la mult prea multe in numele a ceva efemer, m-am negat pe mine, m-am exilat intr-o lume care nu-i a mea si care ma face sa ma sting incet, incet, desi am invins boala. Prinsa in acest hatisi de ganduri triste aproape ca nu luam in seama muzica ce se revarsa in toata casa cand ceva mi-a atras atentia-poate ritmul…poate vocea…
Am inchis ochii si am inceput sa-mi inaginez un cer senin, pasari albastre, multa verdeata, lumina si o casa alba printre stanci. In clipa urmatoare eram in casa plimbandu-ma prin camerele cu mobila alba. Perdele din panza de in alba dansau in vant lasand cand si cand sa se zareasca coroanele copacilor si covorul fin de iarba zmaltat cu flori…
Astazi, o prietena din romania mi-a telefonat sa ma intrebe daca vreau sa transform in pensiune o casa aflata intr-o zona superba la munte si apoi sa continui sa o administrez, iar o alta prietena din grecia imi propune sa ma mut in casa ei pentru ca ea pleaca pentru cinci ani impreuna cu sotul ei care a primit o misiune diplomatica.

Ambele case sunt albe …
https://firularyadnei.wordpress.com/2012/09/06/373/
 

DeletedUser12196

Captiva printre betoane,visez un Craciun cu zapada, cu sanii trase de cai noaptea prin padure,muzica, dans, voie buna si noi toti impreuna, asa cum am fost candva.
 

DeletedUser12196

A mai trecut un an si iata, un vis pe care-l credem stins, ne lumineaza viata toata, de mana vremii neatins.
Un an nou fericit va doresc tuturor.
 

DeletedUser12196

Mi-ar fi placut sa fiti acum, aici cu mine, bucurandu-ne ca niste copii de o iarna ca in povesti. Mi-ar fi placut ca niciunul dintre voi sa nu fi plecat...
Zapada alba straluceste pretios sub lumina blanda a felinarelor din parc facandu-ma sa visez, sa va readuc din amintire si sa va iubesc. Si radem, si facem ca zapada sa cada-n ploaie de stele stralucitoare de pe crengile copacilor, si suntem fericiti pentru ca timpul nu ne mai tine prizonieri. Mi-e tare dor. Mi-e dor voi Hanna, Liviu, Carina si Alma...
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196


Mireasa moarta


nu ma-ntreba ce e iubirea
sa iti raspund ,nu are rost...
gandeste-te ca nu exsista
si spune-ti ca nicicand n-a fost

nu-mi cere sa-ti vorbesc de soapte
schimbate seara in amurg.
adu-ti aminte ca mor toate
si-n urma lacrimile curg.

da-mi voie sa pasesc de poarta
ce ne desparte pe vecie.
nu-ti aminti c-a fost odata
ceva ce-n veci n-o sa mai fie...

H.A.Queen
 

DeletedUser12196


Cum trece timpul nemilos peste noi, prieten drag. Astazi ar fi trebuit sa-ti spun "La multi ani incoruptibilule!" apoi am fi ras asa cum faceam mereu pentru ca amandoi stim ca am reusit "sa te corup".
1f642.png
:))
In schimb voi merge sa iti aprind o lumanare si ma voi ruga pentru tine. NU, nu te voi uita niciodata.
In memoriam DAVE.
 

DeletedUser12196

A trai inseamna sa iti creezi amintiri.Sa colectionezi momente, pentru ca pana la urma, ce altceva sunt amintirile?
Amintirile sunt clipele din care este compusa viata noastra…clipele care raman in adancul sufletului.
Sunt momente frumoase dar si momente mai putin frumoase. Sunt visele noastre implinite sau nu. Important este sa faci tot ceea ce tine de tine. Nineni nu are dreptul sa-ti ceara mai mult. Nimeni nu te poate judeca si cel care o face se teme doar ca propria neputinta devine vizibila in ochii celorlalti.
Traim din amintiri, ne hranim cu amintiri si murim cu amintirile noastre. E important sa pastram doar amintirile frumoase, pentru a putea spune ca am trait o viata frumoasa.
 

DeletedUser12196


am dat-o-n bara in noaptea asta

am mai pierdut o lupta,
continui sa esuez dar o voi lua de la capat.
inca ma prabusesc,
continui sa cad la pamant,
dar mereu ma ridic asteptand ce urmeaza.
pasarile, nu doar zboara,
uneori se prabusesc dar se ridica,
nimeni nu invata fara sa mai si gresasca.
nu voi renunta,nu, nu ma dau batut
pana ce voi ajunge la final
si apoi o iau de la inceput.
nu, nu voi ceda,
vreau sa incerc tot ce se poate,
vreau sa incerc chiar daca voi esua.
nu voi renunta, nu, nu ma dau batut
pana ce voi ajunge la final
si apoi o iau de la inceput.
nu, nu voi ceda,
vreau sa incerc tot ce se poate,
vreau sa incerc chiar daca voi esua.
incerc totul.
incerc totul.
priveste cat de departe ai ajuns,
ti-ai umplut inima cu iubire.
ai facut destul, acum respira adanc,
nu te invinge singur.
nu trebuie sa alergi atat de repede.
uneori ajungem ultimii dar am facut tot ce tinea de noi.
voi continua sa fac alte noi greseli.
voi continua sa le fac in fiecare zi.
alte noi greseli...
 

DeletedUser12196


Fericirea este o alegere, iar succesul unei relaţii constă în a te îndrăgosti la nesfârşit de aceeaşi persoană. Iubirea este o stare de graţie care nu implică suferinţa ca experienţă obligatorie. Cu toţii ne dorim iubirea, fericirea, graţia, şi cu toate acestea mulţi am devenit atât de nepricepuți în a face relațiile să dureze. Am uitat oare cum să iubim? Sau poate nu mai suntem pregătiți sa iubim cu adevarat? Nu, nu suntem pregătiți pentru sacrificii, pentru compromisuri și pentru iubire necondiționată. Nu suntem pregătiți să investim tot ce este necesar pentru a face relațiile să funcționeze. Renunțăm foarte repede. Este suficient un singur obstacol ca să ne prăbușim. Poate nu lasăm iubirea noastră să crească in noi si o lăsăm să se spulbere prea repede. De fapt in acest caz nu este iubire ceea ce noi căutăm, sunt doar senzații și asteptari bazate atractia chimica,amprenta hormonala pusa in valoare de feromoni, animalul din interiorul nostru eliberat de normele morale neinteresat decat de satisfactie fizica si psihica, acum si aici. Ne dorim pe cineva cu care să vizionăm filme și cu care să mergem la petreceri, nu pe cineva care să ne înțeleagă cele mai profunde stări. Petrecem timp împreună, dar nu ne creăm amintiri durabile, nu stabilim punti de comunicare interumana profunda. Nu vrem ca viața să fie plictisitoare. Am ajuns sa vrem doar pe cineva care să ne facă să simțim că suntem vii exact acum, în acest moment.Am renuntat la creea viitorul. Traim bezmetic un prezent incitant care nu duce nicaieri, se stinge odata cu ultima satisfactie traita. Când emoția dispare, descoperim că nimeni nu ne-a pregătit pentru ceea ce este cu adevarat iubirea. Nu mai credem în frumusețea a ceea ce urmează, pentru că suntem prea orbiți de emoția aventurii. Ne afundăm pe noi înșine în instabilitatea vieții cotidiene, nelăsând loc pentru iubire. Nu avem timp să iubim, nu avem răbdare să ne implicăm în relații adevarate, ne e teama de ele, ne e teama de suferinta dar continuam sa ne-o provocam iar si iar, la nesfarsit. Nu suntem capabili sa asteptam maturitatea unei relații care vine cu timpul, conexiunea emoțională care se dezvoltă după mulți ani, acel sentiment al apartenenței neimpuse, doar traite, la un nivel emotional superior.Nu, noi vrem totul in momentul de fata, cad de abia am cunoscut o persoană, neavand rabdarea sa o descoperim, sa o dezbracam de masti si de haina emotiei de inceput, sa o iubim pentru ceea ce este cu adevarat si nu pentru ceea ce avem noi nevoie sa fie. Aparent, nimic nu merită timpul și răbdarea noastră – nici măcar iubirea. Din pacate mai degrabă petrecem câte o oră cu 100 de persoane decât o zi cu o singură persoană. Credem că avem multe opțiuni. Suntem persoane sociale. Credem mai mult în a întâlni cât mai multe persoane decât în a ajunge să le cunoaștem. Poate uneori suntem lacomi. Vrem să avem totul. Intrăm în relații la cel mai mic semn de atracție și plecăm în momentul în care găsim pe cineva mai bun. Nu vrem să scoatem la suprafață ceea ce este mai bun în cealalta persoană. Ne vrem perfecți, dar nu suntem si atunci, oripilati de ceea ce vedem in interiorul nostru, ne construim o masca comoda prin care ii atragem pe ceilalti si care ne consuma toata energia. Spunem că dorim iubirea,dar suntem o generația speriată; speriată să se îndrăgostească, să își ia angajamente, speriată să cadă, speriată să nu se rănească, speriată să nu își frângă inima, speriata de efortul ridicari din tarana umana. Dacă nu permitem nimănui să intre, nici nu ne dăm voie să iubim pe cineva cu adevarat. Stăm ascunși dupa zidurile pe care ni le-am creat, căutând dragostea și fugind în momentul în care am găsit-o. Brusc nu-i mai facem față. Nu vrem să fim vulnerabili. Nu vrem să ne dezgolim sufletul către ceilalti, il incatusam si incet incet il ucidem. Omul fara iubire este mort inainte de a muri.
 
Sus