poezii, citate, maxime preferate

Discuție în 'Off-topic' creată de lamine, 18. Ian 2009.

Distribuie această pagină

  1. lamine

    lamine member

    Înscris:
    24. Apr 2007
    Mesaje:
    1.968
    un topic ce se adreseaza celor ce au o pasiune ce incep sa cred ca e pe cale de disparitie - mai precis poezia, indiferent de felul care este ea...dar sa nu omitem si celelalte lucruri interesante si frumoase - citatele si maximele.
    voi incepe eu prin a posta o poezie scrisa de eminescu (ca tot a fost 15 ianuarie acum cateva zile..)


    daca vi se pare un topic interesant si util, va rog sa il cotati cu 5 stele - sau ma rog, cate considerati - multumesc

    Mihai Eminescu - Dormi

    De ce te temi? au nu esti tu cu mine?
    Las- ploaia doar sa bata în feresti *
    Las- vântul trist prin arbori sa suspine,
    Fii linistita tu! Cu mine esti.

    Ce te-ai sculat si te uiti în podele?
    Uimita pari si pari a astepta.
    Nu poti vedea cu ochii printre ele *
    Vrei sa-ti aduci aminte de ceva?

    Lasa-te-n perini * eu îti voi da pace.
    Dormi tu * si lasa sa ramân destept.
    Pe când citesc, întotdeuna-mi place,
    Din când în când sa cat la tine drept,

    Sa vad cum dormi... sa te admir cu drag...
    Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
    De pe condei eu mân-atunci retrag.
    Patrunde pacea tristele-mi gândiri.

    Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
    Ca marmura de alba-i a ta fata.
    Îmi vine sa alerg la tine-ndata
    S-astfel cum dormi sa te cuprind în brata.

    Dar te-ai trezit... pacat! si nu ma-ndur.
    Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
    Din când în când cu ochiul eu te fur,
    Din când în când din mâna cartea scap.

    Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme
    În orologi cu pasii uniformi...
    De ce te temi? Cu mine nu te teme!
    De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!
     
    Ultima editare: 18. Ian 2009
  2. Takeshi Tikano

    Takeshi Tikano Banned In Vacanta

    Înscris:
    2. Feb 2008
    Mesaje:
    2.096
    foarte buna ideea :)

    voi posta si eu o poezie de Vasile Alecsandri , care mi-a placut acum cativa ani , cand am studiat-o :

    Iarna
    Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
    Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
    Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
    Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

    Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
    Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
    Soarele rotund si palid se prevede printre nori
    Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

    Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
    Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
    Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
    Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum

    Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
    Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
    Intr-o sanie usoara care trece peste vai ...
    In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.​
     
  3. ...iar eu continui tot cu o poezie de Eminescu , draga sufletului meu :)

    Glossă

    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi şi nouă toate;
    Ce e rău şi ce e bine
    Tu te-ntreabă şi socoate;
    Nu spera şi nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ţine toate minte
    Şi ar sta să le asculte?...
    Tu aşează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deşarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naşte
    Şi o clipă ţine poate;
    Pentru cine o cunoaşte
    Toate-s vechi şi nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul şi pe patru,
    Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
    Şi de plânge, de se ceartă,
    Tu în colţ petreci în tine
    Şi-nţelegi din a lor artă
    Ce e rău şi ce e bine.

    Viitorul şi trecutul
    Sunt a filei două feţe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine ştie să le-nveţe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă şi socoate.

    Căci aceloraşi mijloace
    Se supun câte există,
    Şi de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă şi tristă;
    Alte măşti, aceeaşi piesă,
    Alte guri, aceeaşi gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera şi nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mişeii
    La izbândă făcând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
    Între dânşii să se plece,
    Nu te prinde lor tovarăş:
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momeşte în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seamă,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în laturi,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă ştii a lor măsură;
    Zică toţi ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
    Tu rămâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera şi nu ai teamă;
    Te întreabă şi socoate
    Ce e rău şi ce e bine;
    Toate-s vechi şi nouă toate:
    Vreme trece, vreme vine.
     
  4. lamine

    lamine member

    Înscris:
    24. Apr 2007
    Mesaje:
    1.968
    si tin sa multumesc cuiva ca mi l-a impartasit si mie pe "omar khayyam" - multumesc profamaria

    Omar Khayyam - Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !

    Viata se grabeste, rapida caravana.
    Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
    Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
    Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

    Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
    Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
    Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
    Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

    Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
    Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
    Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
    Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

    Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
    Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
    Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
    De saptezeci de veacuri în neant au disparut.

    În parfumatul prier, când - beata de iubire
    Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
    De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
    N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.

    Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
    Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
    Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
    Nu ma certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

    Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
    Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
    Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
    Vreau sa ma bucur astazi. Mâini - poate-i prea târziu.

    Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
    Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
    Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
    Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.

    Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
    Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
    Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
    Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

    Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
    "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
    Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
    Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

    Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! Ia asta seara
    Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
    Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
    Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara...

    Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
    Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
    Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
    Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

    Ce rusinos e timpul celui gândind amar
    Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
    Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
    Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

    Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
    - daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
    caci în afara dragei si-a cupei - ce alt Rai
    mai dulce-i, - daca este ceva ce Rai numim.

    Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
    Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
    Ridica-te copila - o, cupa vrajitoare!
    Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

    Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
    În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
    Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
    S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

    Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
    Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
    Chiar stând într-o ruina, - mai fericit ca mine
    Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

    În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
    "O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
    Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
    Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!"

    Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tacere!
    Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
    Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
    Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

    Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
    Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
    Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
    Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.

    Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
    Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
    Cei care poarta vinul - negutatori de visuri.
    Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

    În loc s-o fad sa cânte cu fiece zvâcnire,
    Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire...
    Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
    - Ma tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

    Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
    Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
    Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
    Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt...

    Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
    Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
    Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
    Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.

    Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
    Suav al unor gene o sa te instruiasca
    Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
    Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

    S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
    Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
    C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
    Caci îngerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.
     
  5. tero20051

    tero20051 member

    Înscris:
    24. Apr 2008
    Mesaje:
    921
    Ce fericit eram la scoala ca mi-a dat educatoarea 10 ca am invatat poiezia pe derost

    Ce te legeni?...

    - Ce te legeni, codrule,
    Fără ploaie, fără vânt,
    Cu crengile la pământ?
    - De ce nu m-aş legăna,
    Dacă trece vremea mea!
    Ziua scade, noaptea creşte
    Şi frunzişul mi-l răreşte.
    Bate vântul frunza-n dungă -
    Cântăreţii mi-i alungă;
    Bate vântul dintr-o parte -
    Iarna-i ici, vara-i departe.
    Şi de ce să nu mă plec,
    Dacă păsările trec!
    Peste vârf de rămurele
    Trec în stoluri rândurele,
    Ducând gândurile mele
    Şi norocul meu cu ele.
    Şi se duc pe rând, pe rând,
    Zarea lumii-ntunecând,
    Şi se duc ca clipele,
    Scuturând aripele,
    Şi mă lasă pustiit,
    Vestejit şi amorţit
    Şi cu doru-mi singurel,
    De mă-ngân numai cu el!​
     
  6. DOMNITA MEA
    Domnita mea, plângând îti scriu,
    rãvasul fãrã datã
    pe-un ciob de dor trandafiriu,
    pe-un bob de nestematã.

    Iti scriu din lumea de catran
    din viscolul durerii
    unde pe tãrmuri de mãrgean
    strâng doinele'ntristãrii.

    Le strâng în candele de-oftat
    sub broderii de lunã,
    le strâng cu sufletu-mi sfãrmat
    din grindini de furtunã.

    In noaptea rece de argint,
    cu-aromi de romanitã,
    pe drum de vis, pe-un fug de-alint
    te-astept sã vii, Domnitã.

    Sã vii la geamu'ntunecat
    unde te-astept de-o vreme,
    sã-ti sãrut pãrul bucãlat
    si plânsul de pe gene.

    Sã vii la gratii sã-ti soptesc
    durerea mea întreagã
    sã stii si tu cât te iubesc
    si cât îmi esti de dragã.

    (autor necunoscut)

     
  7. Imn la Satan
    Alexandru Macedonski

    Satan, fermecător Satan, proteu ce eşti ascuns în toate,
    În iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;
    Te-ador, Satan, fiindcă tu eşti zâmbet, rază şi coloare,
    Eşti cugetări şi eşti simţiri, eşti aur, vin, cântare, floare,
    Eşti tot ce e ispititor: plasticităţi de corpuri goale,
    Şi zbor spre cer şi voluptăţi ce sunt titanice răscoale…
    O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forţă
    Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie şi torţă…
    Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
    Satan, — oh! Iartă-mi neghiobia!
    Satan, fermecător Satan,
    Nemilostiv, cum e dorinţa,
    Şi ager, cum e iscusinţa,
    Tot mai activ din an în an;
    Semeţ cum este biruinţa…
    Satan, dorinţă de ştiinţă,
    Satan, dorinţă de frumos,
    Satan, voinţă şi putinţă,
    Pe-altarul tău mă-aduc prinos…
    Jos, jos făţărnicia…
    Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
    În ochi adânci când scânteiezi, pe buze roşii când răsufli,
    Averi de-avari le risipeşti prin simţuri reci furtuni când sufli;
    Înnebuneşti pe prea cuminţi, ce stau tâmpiţi de-nţelepciune
    Şi schimbi deodată în focar ce-a fost mai stins ca un tăciune.
    Tu, care culci sub sărutări în silnicia ta sublimă
    Pe crinul fraged ca să smulgi beţia rară printr-o crimă,
    Oh!… singur rodnic pestetot, când spargi a cerurilor boltă
    Şi plumb topit în ea ţâşneşti a vieţii aprigă revoltă,
    Satan, — oh! iartă-mi neghiobia.
    Arhanghel de-aur şi de foc,
    Ce-nsămânţezi Dumnezeirea,
    Urmându-ţi vecinic siluirea,
    Din timp în timp, din loc — în loc,
    Şi ce-o supui să-ţi rabde firea…
    Satan, nenvinsă bărbăţie,
    Adolescent în orice timp,
    Urmează-a ta împărăţie
    Şi prăvăleşte-orice Olimp…
    Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
    Oh!… Iartă-mi, iartă-mi neghiobia.
     
  8. INTRE ORFEU SI HRISTOS de Grigore Vieru

    Pentru ca a vazut, ochiul meu a murit.
    Lacrima: piatra funerara
    Pe mormantul ochiului meu.
    Va veni alt cer.
    In alta lume se va deschide
    Ochiul meu, dand piatra la o parte.

    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !

    ...:((((
     
  9. lamine

    lamine member

    Înscris:
    24. Apr 2007
    Mesaje:
    1.968
    Grigore Vieru - De ce-ai fi trista?

    dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace.

    Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
    De nimeni si nicicand umbrita.
    Norocul cerului e luna,
    Norocul meu esti tu, iubito.
    Te stiu de cand ca o zambila
    Cresteai sub cer de primavara.
    Erai frumoasa si copila
    Frumoasa-ai fost si domnisoara.
    De ce-as fi trist,
    De ce-ai fi trista?!
    Eu drag iti sunt, tu draga mie.
    Dea Domnul si copiii nostri
    Asa de fericiti sa fie!
    Eu vad tristetea cum colinda
    Prin dureroasa ta privire
    Si vad, iubito, in oglinda
    Cum zmulgi din par albite fire.



    Iubita mea si-a mea comoara,
    Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
    Frumoasa-ai fost si domnisoara,
    Frumoasa ai ramas si doamna.
    Te-albeste prima nea usoara,
    N-o tainui pe sub naframa.
    Frumoasa-ai fost si domnisoara
    Si mai frumoasa esti ca mama.
    Te bucura si nu fi trista,
    Asa sunt toate randuite.
    Frumoasa este orice varsta,
    Un dar ce Domnul ni-l trimite.
     
  10. Grinning cat

    Grinning cat member

    Înscris:
    1. Ian 2009
    Mesaje:
    27
    Nu prea le am eu cu genul asta literar. Totusi, sa va delectez cu singura poezie pe care-o stiu ca pe apa ( emoticoanele sunt amplasate pentru a crea atmosfera )

    Cic-a fost odat-o cioara

    Cic-a fost odat-o cioara
    Cuib si-avea-ntr-un pom rotat
    Puii-si invata sa zboare
    Prin Moldova-n lung si-n lat.

    Intr-o zi, cioroaica mama
    Singurul pui ramas
    Ii grai:
    "-Tu insuti hrana
    Poti sa-ti cauti din ast ceas :)
    Dar intai, la mine-asculta
    De necaz de vrei sa scapi
    Am experienta multa :cool:
    Baga-ti sfatul meu in cap!
    :) "
    " -Te ascult cum se cuvine :D"
    "-Bine-atunci, odor preascump :eek:.
    De vei fi-ntr-un camp de grane,
    sau dupa cartofi, in cuib :rolleyes:,
    Si-oi vedea venind aproape
    Om ducand sub brat ceva
    Fugi cat-ai clipi din pleoape :eek:
    Fiindca pusca poate-avea :( "
    "-Inteleg, maicuta draga :D "
    " -Uite, sa-ti mai dau un sfat :cool: :
    Om de vezi ca se apleaca
    Zborul ia-ti neaparat :eek:
    Ca daca se-apleaca-i jale :(
    Pietre-aduna negresit :(
    Nu-l vezi indoit de sale?
    Poti sa ciugulesti tihnit :D"
    "-Cum tihnit? :confused: Dar daca tine
    Pietre-n buzunar, ma rog? :rolleyes: "

    Cioara carai : " -In fine :rolleyes:
    Stii mai multe decat mine :p
    Ia-o repede din loc :mad:"


    Taaa daaaaa :D
     
  11. La Steaua

    Doua poezi care imi plac mult :

    LA STEAUA

    La steaua care-a rasarit
    E-o cale-atât de lunga,
    Ca mii de ani i-au trebuit
    Luminii sa ne-ajunga.



    Poate de mult s-a stins în drum
    În departari albastre,
    Iar raza ei abia acum
    Luci vederii noastre.


    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zarit,
    Azi o vedem, si nu e.



    Tot astfel când al nostru dor
    Pieri în noapte-adânca,
    Lumina stinsului amor
    Ne urmareste înca.



    (Mihai Eminescu)

    AI NOŞTRI TINERI...

    Ai noştri tineri la Paris învaţă
    La gât cravata cum se leagă, nodul,
    Ş'apoi ni vin de fericesc norodul
    Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

    La ei îşi cască ochii săi nerodul
    Că-i vede - în birje răsucind mustaţă,
    Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă...
    Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

    Vorbesc pe nas, ca s-alti-mbănci se strâmbă:
    Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele,
    Şi viaţa lor nu şi-o muncesc—şi-o plimbă.

    Ş'aceste mărfuri fade, uşurele,
    Ce au uitat pân' şi a noastră limbă,
    Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

    (Mihai Eminescu)​
     
    Ultima editare de un moderator: 18. Ian 2009
  12. Takeshi Tikano

    Takeshi Tikano Banned In Vacanta

    Înscris:
    2. Feb 2008
    Mesaje:
    2.096
    Mihai Eminescu - Mai am un singur dor
    Mai am un singur dor
    În liniştea serii
    Să mă lăsaţi să mor
    La marginea mării;
    Să-mi fie somnul lin
    Şi codrul aproape,
    Pe-ntinsele ape
    Să am un cer senin.
    Nu-mi trebuie flamuri,
    Nu voi sicriu bogat,
    Ci-mi împletiţi un pat
    Din tinere ramuri.

    Şi nime-n urma mea
    Nu-mi plângă la creştet,
    Doar toamna glas să dea
    Frunzişului veşted.
    Pe când cu zgomot cad
    Isvoarele-ntr-una,
    Alunece luna
    Prin vârfuri lungi de brad.
    Pătrunză talanga
    Al serii rece vânt,
    Deasupră-mi teiul sfânt,
    Să-şi scuture creanga.

    Cum n-oi mai fi pribeag
    De-atunci înainte,
    M-or troieni cu drag
    Aduceri aminte.
    Luceferi, ce răsar
    Din umbră de cetini,
    Fiindu-mi prietini,
    O să-mi zâmbească iar.
    Va geme de patemi
    Al mării aspru cânt...
    Ci eu voi fi pământ
    În singurătate-mi.​

    Ce topic frumos...
     
  13. tero20051

    tero20051 member

    Înscris:
    24. Apr 2008
    Mesaje:
    921
    Zdreanţă
    de Tudor Arghezi​

    L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
    Cel cu ochii de faianţă?
    E un câine zdrenţuros
    De flocos, dar e frumos.
    Parcă-i strâns din petice,
    Ca să-l tot împiedice,
    Ferfeniţele-i atârnă
    Şi pe ochi, pe nara cârnă,
    Şi se-ncurcă şi descurcă,
    Parcă-i scos din calţi pe furcă.
    Are însă o ureche
    De pungaş fără pareche.
    Dă târcoale la coteţ,
    Ciufulit şi-aşa lăieţ,
    Aşteptând un ceas şi două
    O găină să se ouă,
    Care cântă cotcodace,
    Proaspăt oul când şi-l face.
    De când e-n gospodărie
    Multe a-nvăţat şi ştie,
    Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
    Se strecoară pe furiş.
    Pune laba, ia cu botul
    Şi-nghite oul cu totul.

    - "Unde-i oul? a-ntrebat
    Gospodina. - "L-a mâncat!"
    "Stai niţel, că te dezvăţ
    Fără mătură şi băţ.
    Te învaţă mama minte."
    Şi i-a dat un ou fierbinte.
    Dar decum l-a îmbucat,
    Zdreanţă l-a şi lepădat
    Şi-a-njurat cu un lătrat.

    Când se uita la găină,
    Cu culcuşul lui, vecină,
    Zice Zdreanţă-n gândul lui
    "S-a făcut a dracului!"​

    Ce imi placea poiezia asta......
     
  14. lamine

    lamine member

    Înscris:
    24. Apr 2007
    Mesaje:
    1.968
    Rabindranath Tagore - Inima mea, pasare

    Inima mea, pasare din salbaticie
    si-a gasit cerul in ochii tai.
    ochii tai sunt leaganul zorilor
    ochii tai sunt imparatia stelelor.
    cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai
    lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri
    in uriasa lor singuratate.
    lasa-ma doar norii sa le spintec
    sa le-mprastii vasliri de aripi
    in stralucirea lor plina de soare.
     
  15. Balada Aurului din Cocosul negru de Victor Eftimiu

    Ce-i aurul?
    Nu stii?
    Dar aurul inseamna avere, bogatie,
    E sufletul vietii...E cheia fermecata
    Cu care se deschide o poarta incuiata
    Unealta care se afla oriunde-la talhar,
    Pe masa prea curata a sfantului altar,
    La regele puternic, la vaduva saraca;
    E cantecul ce face durerile sa taca.....

    O luna cere graul sa iasa. Pana maine,
    Din aurul faci o casa, o suta, un oras,
    De vrei infrangi un rege sau cumperi un vrajmas,
    Arunci un pumn de aur si vezi crescand deodata
    In jurul tau palate de marmura curata.
    Oglinzi de sticla scumpa, unde privesc femei,
    Femei ce poarta salbe, inele si cercei
    Matasuri , fir de aur, si pasari pe vestminte
    Si-n ochi, cuvantul magic, ce mangaie si minte...

    Arunci un pumn de aur si sfetnicul cinstit
    Isi vinde imparatul si neamul- in sfarsit,
    Cu aurul acesta marunt, ce straluceste
    Ca stelele pe lacuri, de umbli intelepteste,
    Tu poti, printr-un arhanghel, pe Domnul chiar sa il minti
    Cand Fiul sau il cumperi cu treizeci de arginti.


    Arunci un pumn de aur si cea mai mandra fata,
    Femeia cea mai alba se apropie deodata
    Si vine catre tine chemata de un indemn
    Mai mare ca indemnul iubirii. La un semn
    Facut cu mana larga ce-mparte aur, vine
    Sa-si tulbure albastrul privirii senine
    Sa-si piarda fragezimea, punand in locul ei
    Podoaba cea mai scumpa visata de femei,
    Si-n loc de-o carne alba si calda si curata,
    O carne pangarita , dar scump invesmantata.

    Si-n ziua cand Satana, gonit a doua oara,
    Pierzand acum pamantul , va fi silit sa moara,
    Gaseste el mijlocul de-a fi nemuritor,
    Caci aurul ramane al sau mostenitor.


    PS: Nu stiu daca e complet ce am scris eu. Aceasta poezie am citit-o intr-o carte, Cogito de Ionel Sandulescu, doar acele versuri se gaseau acolo.
     
  16. Acum mi-am amintit ca am o carte cu poezii de Eminescu in romana si latina :D
     
  17. Dintre sute de catarge

    Dintre sute de catarge
    Care leaga malurile,
    Cite oare le vor sparge
    Vinturile, valurile ?

    Dintre pasari calatoare
    Ce strabat paminturile,
    Cite-o sa le-nece oare
    Valurile, vinturile?

    De-i goni fie norocul,
    Fie idealurile,
    Te urmeaza in tot locul
    Vinturile, valurile.

    Neinteles ramine gindul
    Ce-ti strabate cinturile,
    Zboara vecinic, inginindu-l,
    Valurile, vinturile.​
     
  18. "Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul."
    "Viaţa cunoaşte scene, şi se poate spune că e împărţită în acte, dar cortina se lasă o singură dată."
    Mircea Eliade​

    Ecou de romanţă
    George Bacovia​

    S-a dus albastrul cer senin
    Şi primăvara s-a sfârşit -
    Te-am aşteptat în lung suspin,
    Tu, n-ai venit!

    Şi vara, şi nopţile ei,
    S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
    Te-am aşteptat pe lângă tei,
    Tu, n-ai venit!

    Târziu, şi toamna a plecat,
    Frunzişul tot e răvăşit -
    Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
    Tu, n-ai venit!

    Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
    De mine-atunci nu vei mai şti -
    Nu mai veni, e prea târziu,
    Nu mai veni!
     
  19. Mihai Eminescu - Luceafarul
    Fragment


    Ea îl privea cu un surâs,
    El tremura-n oglinda,
    Caci o urma adânc în vis
    De suflet sa se prinda.

    Iar ea vorbind cu el în somn,
    Oftând din greu suspina:
    � O, dulce-al noptii mele Domn,
    De ce nu vii tu? Vina!

    Cobori în jos, luceafar blând,
    Alunecând pe-o raza,
    Patrunde-n casa si în gând
    Si viata-mi lumineaza!

    El asculta tremurator,
    Se aprindea mai tare
    Si s-arunca fulgerator,
    Se cufunda în mare;

    Si apa unde-au fost cazut
    În cercuri se roteste,
    Si din adânc necunoscut
    Un mândru tânar creste.

    Usor el trece ca pe prag
    Pe marginea ferestei
    Si tine-n mâna un toiag
    Încununat cu trestii.

    Parea un tânar voievod
    Cu par de aur moale,
    Un vânat giulgi se-ncheie nod
    Pe umerele goale.

    Iar umbra fetei stravezii
    E alba ca de ceara �
    Un mort frumos cu ochii vii
    Ce scânteie-n afara.


    un fragment care mie imi place foarte mult :)
     
  20. dfa1

    dfa1 member

    Înscris:
    28. Apr 2008
    Mesaje:
    2.618
    Am rămas surprins că topicul nu are poezia asta, aşa că o să o pun eu:

    INVATA


    Invata de la apa sa ai statornic drumul,
    Invata de la flacari,ca toate-s numai scrum.
    Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
    Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
    Invata de la soare cum trebuie s-apui,
    Invata de piatra,cat trebuie sa spui.
    Invata de la vantul ce adie pe poteci,
    Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
    Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,
    Sa treci frumos prin lume,
    Sa poti frumos sa mori.
    Invata de la vierme,ca nimeni nu-i uitat,
    Invata de la nufar sa fii mereu curat.
    Invata de la flacari ce avem de ars in noi,
    Invata de la ape sa nu dai inapoi.
    Invata de la umbra sa fii smerit ca ea
    Invata de la stanca s-nduri furtuna grea.
    Invata de la soare,ca vremea sa-ti cunosti,
    Invata de la stele,ca-cer sunt multe osti.
    Invata de la greier,cand singur esti sa canti,
    Invata de la luna,sa nu te inspaimanti.
    Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
    Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
    Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
    Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
    Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
    Invata de la toate,ca totu-i trecator.
    Ia seama fiu al jertfei prin lume cum sa treci
    Sa-nveti din tot ce piere,
    Cum sa traiesti in veci*!
     
    Ultima editare: 18. Ian 2009