poezii, citate, maxime preferate

  • Autor subiect DeletedUser184
  • Data de început

DeletedUser184

un topic ce se adreseaza celor ce au o pasiune ce incep sa cred ca e pe cale de disparitie - mai precis poezia, indiferent de felul care este ea...dar sa nu omitem si celelalte lucruri interesante si frumoase - citatele si maximele.
voi incepe eu prin a posta o poezie scrisa de eminescu (ca tot a fost 15 ianuarie acum cateva zile..)


daca vi se pare un topic interesant si util, va rog sa il cotati cu 5 stele - sau ma rog, cate considerati - multumesc

Mihai Eminescu - Dormi

De ce te temi? au nu esti tu cu mine?
Las- ploaia doar sa bata în feresti *
Las- vântul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu! Cu mine esti.

Ce te-ai sculat si te uiti în podele?
Uimita pari si pari a astepta.
Nu poti vedea cu ochii printre ele *
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva?

Lasa-te-n perini * eu îti voi da pace.
Dormi tu * si lasa sa ramân destept.
Pe când citesc, întotdeuna-mi place,
Din când în când sa cat la tine drept,

Sa vad cum dormi... sa te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu mân-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gândiri.

Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
Ca marmura de alba-i a ta fata.
Îmi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind în brata.

Dar te-ai trezit... pacat! si nu ma-ndur.
Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din când în când cu ochiul eu te fur,
Din când în când din mâna cartea scap.

Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme
În orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser4610

foarte buna ideea :)

voi posta si eu o poezie de Vasile Alecsandri , care mi-a placut acum cativa ani , cand am studiat-o :

Iarna
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai ...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.​
 

DeletedUser

...iar eu continui tot cu o poezie de Eminescu , draga sufletului meu :)

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
 

DeletedUser184

si tin sa multumesc cuiva ca mi l-a impartasit si mie pe "omar khayyam" - multumesc profamaria

Omar Khayyam - Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !

Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de veacuri în neant au disparut.

În parfumatul prier, când - beata de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu ma certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
Vreau sa ma bucur astazi. Mâini - poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.

Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! Ia asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara...

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

Ce rusinos e timpul celui gândind amar
Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
- daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
caci în afara dragei si-a cupei - ce alt Rai
mai dulce-i, - daca este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
Ridica-te copila - o, cupa vrajitoare!
Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruina, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!"

Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tacere!
Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poarta vinul - negutatori de visuri.
Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

În loc s-o fad sa cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire...
Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
- Ma tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt...

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.

Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
Caci îngerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.
 

DeletedUser7556

Ce fericit eram la scoala ca mi-a dat educatoarea 10 ca am invatat poiezia pe derost

Ce te legeni?...

- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!​
 

DeletedUser

DOMNITA MEA
Domnita mea, plângând îti scriu,
rãvasul fãrã datã
pe-un ciob de dor trandafiriu,
pe-un bob de nestematã.

Iti scriu din lumea de catran
din viscolul durerii
unde pe tãrmuri de mãrgean
strâng doinele'ntristãrii.

Le strâng în candele de-oftat
sub broderii de lunã,
le strâng cu sufletu-mi sfãrmat
din grindini de furtunã.

In noaptea rece de argint,
cu-aromi de romanitã,
pe drum de vis, pe-un fug de-alint
te-astept sã vii, Domnitã.

Sã vii la geamu'ntunecat
unde te-astept de-o vreme,
sã-ti sãrut pãrul bucãlat
si plânsul de pe gene.

Sã vii la gratii sã-ti soptesc
durerea mea întreagã
sã stii si tu cât te iubesc
si cât îmi esti de dragã.

(autor necunoscut)

 

DeletedUser

Imn la Satan
Alexandru Macedonski

Satan, fermecător Satan, proteu ce eşti ascuns în toate,
În iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;
Te-ador, Satan, fiindcă tu eşti zâmbet, rază şi coloare,
Eşti cugetări şi eşti simţiri, eşti aur, vin, cântare, floare,
Eşti tot ce e ispititor: plasticităţi de corpuri goale,
Şi zbor spre cer şi voluptăţi ce sunt titanice răscoale…
O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forţă
Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie şi torţă…
Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
Satan, — oh! Iartă-mi neghiobia!
Satan, fermecător Satan,
Nemilostiv, cum e dorinţa,
Şi ager, cum e iscusinţa,
Tot mai activ din an în an;
Semeţ cum este biruinţa…
Satan, dorinţă de ştiinţă,
Satan, dorinţă de frumos,
Satan, voinţă şi putinţă,
Pe-altarul tău mă-aduc prinos…
Jos, jos făţărnicia…
Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
În ochi adânci când scânteiezi, pe buze roşii când răsufli,
Averi de-avari le risipeşti prin simţuri reci furtuni când sufli;
Înnebuneşti pe prea cuminţi, ce stau tâmpiţi de-nţelepciune
Şi schimbi deodată în focar ce-a fost mai stins ca un tăciune.
Tu, care culci sub sărutări în silnicia ta sublimă
Pe crinul fraged ca să smulgi beţia rară printr-o crimă,
Oh!… singur rodnic pestetot, când spargi a cerurilor boltă
Şi plumb topit în ea ţâşneşti a vieţii aprigă revoltă,
Satan, — oh! iartă-mi neghiobia.
Arhanghel de-aur şi de foc,
Ce-nsămânţezi Dumnezeirea,
Urmându-ţi vecinic siluirea,
Din timp în timp, din loc — în loc,
Şi ce-o supui să-ţi rabde firea…
Satan, nenvinsă bărbăţie,
Adolescent în orice timp,
Urmează-a ta împărăţie
Şi prăvăleşte-orice Olimp…
Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
Oh!… Iartă-mi, iartă-mi neghiobia.
 

DeletedUser

INTRE ORFEU SI HRISTOS de Grigore Vieru

Pentru ca a vazut, ochiul meu a murit.
Lacrima: piatra funerara
Pe mormantul ochiului meu.
Va veni alt cer.
In alta lume se va deschide
Ochiul meu, dand piatra la o parte.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !

...:((((
 

DeletedUser184

Grigore Vieru - De ce-ai fi trista?

dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace.

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.



Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.
 

DeletedUser17276

Nu prea le am eu cu genul asta literar. Totusi, sa va delectez cu singura poezie pe care-o stiu ca pe apa ( emoticoanele sunt amplasate pentru a crea atmosfera )

Cic-a fost odat-o cioara

Cic-a fost odat-o cioara
Cuib si-avea-ntr-un pom rotat
Puii-si invata sa zboare
Prin Moldova-n lung si-n lat.

Intr-o zi, cioroaica mama
Singurul pui ramas
Ii grai:
"-Tu insuti hrana
Poti sa-ti cauti din ast ceas :)
Dar intai, la mine-asculta
De necaz de vrei sa scapi
Am experienta multa :cool:
Baga-ti sfatul meu in cap!
:) "
" -Te ascult cum se cuvine :D"
"-Bine-atunci, odor preascump :eek:.
De vei fi-ntr-un camp de grane,
sau dupa cartofi, in cuib :rolleyes:,
Si-oi vedea venind aproape
Om ducand sub brat ceva
Fugi cat-ai clipi din pleoape :eek:
Fiindca pusca poate-avea :( "
"-Inteleg, maicuta draga :D "
" -Uite, sa-ti mai dau un sfat :cool: :
Om de vezi ca se apleaca
Zborul ia-ti neaparat :eek:
Ca daca se-apleaca-i jale :(
Pietre-aduna negresit :(
Nu-l vezi indoit de sale?
Poti sa ciugulesti tihnit :D"
"-Cum tihnit? :confused: Dar daca tine
Pietre-n buzunar, ma rog? :rolleyes: "

Cioara carai : " -In fine :rolleyes:
Stii mai multe decat mine :p
Ia-o repede din loc :mad:"


Taaa daaaaa :D
 

DeletedUser

La Steaua

Doua poezi care imi plac mult :

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.



Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.



Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.



(Mihai Eminescu)

AI NOŞTRI TINERI...

Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ş'apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul
Că-i vede - în birje răsucind mustaţă,
Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca s-alti-mbănci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele,
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc—şi-o plimbă.

Ş'aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pân' şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

(Mihai Eminescu)​
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser4610

Mihai Eminescu - Mai am un singur dor
Mai am un singur dor
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.​

Ce topic frumos...
 

DeletedUser7556

Zdreanţă
de Tudor Arghezi​

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"​

Ce imi placea poiezia asta......
 

DeletedUser184

Rabindranath Tagore - Inima mea, pasare

Inima mea, pasare din salbaticie
si-a gasit cerul in ochii tai.
ochii tai sunt leaganul zorilor
ochii tai sunt imparatia stelelor.
cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai
lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri
in uriasa lor singuratate.
lasa-ma doar norii sa le spintec
sa le-mprastii vasliri de aripi
in stralucirea lor plina de soare.
 

DeletedUser

Balada Aurului din Cocosul negru de Victor Eftimiu

Ce-i aurul?
Nu stii?
Dar aurul inseamna avere, bogatie,
E sufletul vietii...E cheia fermecata
Cu care se deschide o poarta incuiata
Unealta care se afla oriunde-la talhar,
Pe masa prea curata a sfantului altar,
La regele puternic, la vaduva saraca;
E cantecul ce face durerile sa taca.....

O luna cere graul sa iasa. Pana maine,
Din aurul faci o casa, o suta, un oras,
De vrei infrangi un rege sau cumperi un vrajmas,
Arunci un pumn de aur si vezi crescand deodata
In jurul tau palate de marmura curata.
Oglinzi de sticla scumpa, unde privesc femei,
Femei ce poarta salbe, inele si cercei
Matasuri , fir de aur, si pasari pe vestminte
Si-n ochi, cuvantul magic, ce mangaie si minte...

Arunci un pumn de aur si sfetnicul cinstit
Isi vinde imparatul si neamul- in sfarsit,
Cu aurul acesta marunt, ce straluceste
Ca stelele pe lacuri, de umbli intelepteste,
Tu poti, printr-un arhanghel, pe Domnul chiar sa il minti
Cand Fiul sau il cumperi cu treizeci de arginti.


Arunci un pumn de aur si cea mai mandra fata,
Femeia cea mai alba se apropie deodata
Si vine catre tine chemata de un indemn
Mai mare ca indemnul iubirii. La un semn
Facut cu mana larga ce-mparte aur, vine
Sa-si tulbure albastrul privirii senine
Sa-si piarda fragezimea, punand in locul ei
Podoaba cea mai scumpa visata de femei,
Si-n loc de-o carne alba si calda si curata,
O carne pangarita , dar scump invesmantata.

Si-n ziua cand Satana, gonit a doua oara,
Pierzand acum pamantul , va fi silit sa moara,
Gaseste el mijlocul de-a fi nemuritor,
Caci aurul ramane al sau mostenitor.


PS: Nu stiu daca e complet ce am scris eu. Aceasta poezie am citit-o intr-o carte, Cogito de Ionel Sandulescu, doar acele versuri se gaseau acolo.
 

DeletedUser

Acum mi-am amintit ca am o carte cu poezii de Eminescu in romana si latina :D
 

DeletedUser

Dintre sute de catarge

Dintre sute de catarge
Care leaga malurile,
Cite oare le vor sparge
Vinturile, valurile ?

Dintre pasari calatoare
Ce strabat paminturile,
Cite-o sa le-nece oare
Valurile, vinturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmeaza in tot locul
Vinturile, valurile.

Neinteles ramine gindul
Ce-ti strabate cinturile,
Zboara vecinic, inginindu-l,
Valurile, vinturile.​
 

DeletedUser

"Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul."
"Viaţa cunoaşte scene, şi se poate spune că e împărţită în acte, dar cortina se lasă o singură dată."
Mircea Eliade​

Ecou de romanţă
George Bacovia​

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
 

DeletedUser

Mihai Eminescu - Luceafarul
Fragment


Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adânc în vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspina:
� O, dulce-al noptii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori în jos, luceafar blând,
Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut
În cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tânar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Si tine-n mâna un toiag
Încununat cu trestii.

Parea un tânar voievod
Cu par de aur moale,
Un vânat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara �
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.


un fragment care mie imi place foarte mult :)
 

DeletedUser7708

Am rămas surprins că topicul nu are poezia asta, aşa că o să o pun eu:

INVATA


Invata de la apa sa ai statornic drumul,
Invata de la flacari,ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de piatra,cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,
Sa treci frumos prin lume,
Sa poti frumos sa mori.
Invata de la vierme,ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea
Invata de la stanca s-nduri furtuna grea.
Invata de la soare,ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele,ca-cer sunt multe osti.
Invata de la greier,cand singur esti sa canti,
Invata de la luna,sa nu te inspaimanti.
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate,ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lume cum sa treci
Sa-nveti din tot ce piere,
Cum sa traiesti in veci*!
 
Ultima editare de un moderator:
Sus