Povestea celui ascuns!!!:)

  • Autor subiect DeletedUser764
  • Data de început

DeletedUser764

Imi voi incepe istorioara aici. Astept de la voi toate criticile si toate laudele pentru a-mi perfectiona abilitatile de a scrie in proza.

Va multumesc.

P.S. Felicitari celor care au initiat astfel de topikuri si toate laudele celor care au scris astfel de povesti, basme, nuvele sau cum vreti sa le ziceti.


Voi posta cat de curand inceputul povestirii.
 

DeletedUser764

Pe vremea cand pamantul si apa erau bantuite de stihii, gnomi, goblini, vrajitori si alte creaturi ce-ti provocau fiori de teama numai cand le rosteai numele, intr-un sat indepartat, ascuns de ochii lumii si uitat chiar si de zei, locuiau o mana de oameni.

Satul era asa de bine ascuns ca uneori chiar si satenii il cautau 2 zile pana sa-l gaseasca, asta daca erau plecati in lume dupa vesti sau pentru comert.

Continuarea o veti afla putin mai tarziu
mt1113437182.jpg
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser764

Oamneii ce locuiau aici erau diferiti de restul semintiilor. Barbatii erau de statura inalta, zvelti, cu parul lung si lins, ochii ii aveau blajini, fata lunga si blanda, pielea fetei era neteda si de o culoare alba tern.

Femeile erau de statura mijlocie aveau corpul armonios si bine proportionat, iar mersul lor era leganat si drept in acelasi timp. Parul si-l tineau mai mult despletit, ochii erau de un albastru pur de te pierdeai in privirea lor. Pielea fietei era neteda si avea o culoare de un bronz stralucitor. Erau unele din cele mai frumoase fapturi de pe pamant - asa spuneau celelalte semintii de pe pamant.

Indeletnicirile barbatilor erau cele de folosire a arcului, de manuire a spadei, de aparare a satului si e aprovizionare cu hrana. Femeile isi petreceau timpul avand grija de copii si ingrijindu-si corpul pentru a fi tot timpul frumoase pentru sotii lor.

NON_SOGA_Female_Wood_Elf.jpg
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser764

Capetenia locuitorilor era un barbat puternic, drept si iute la manie. Avea o privire agera ca vulturul cand isi urmareste prada, folosea arcul si spada ca pe o prelungire a bratelor, iar cei ce luptau cu el nu aveau nicio sansa in a-l invinge.

elf_big.jpg



Numele lui era Gabriel si de multi ani a pazit satul de toti dusmanii care au incercat sa-l cucereasca. Sotia lui, Galandrielle, era o femeie blonda de o frumusete iesita din comun, ochii ii avea verzi si blanzi - facea parte din semintia elfilor vestici de aici se explica de ce avea culoarea ochilor diferita de cea a elfilor din est. Ea era cea care-l domolea si-l incuraja in situatiile tensionate din timpul razboaielor, era mama fiului lor Legolas Frunza Verde de care Gabriel era mandru chiar daca acesta nu avea decat 2 ani.

83_saturn_elf_woman.jpg


Timpul trecea si fiul lor crestea, iar Gabriel a avut grija ca acesta sa invete tehnica si arta manuirii armelor. Dar cel mai mult pe Legolas l-a atras arcul. Cu privirea-i agera si talentul innascut in a folosi arcul isi intrecuse tatal inca de la varsta de 15 ani.

Intr-o dupa amiaza de primavara insorita, Gabriel isi chema fiul:
- Legolas!
- Da, tata! raspunse Legolas cu respect, lasand in acelasi timp sa se strecoare un zambet strengaresc in coltul drept al gurii.
- Trebuie sa mergi si tu la vanatoare, sa cunosti imprejurimile satului.

Avea 20 de ani fiul sau cand Gabriel a hotarat sa-l ia cu el la vanatoare pentru a incepe sa cunoasca lumea ce-i inconjoara. Nu-l scosese niciodata in afara satului de frica sa nu-l piarda, deoarece in vremurile acele padurile erau bantuite de tot felul de aratari, fiare salbatice si creaturi demonice.

- Cum spui tu tata, spuse zambind Legolas lasand sa se inteleaga ca abia asteapta sa-l insoteasca.
- Maine in zori vom porni spre Padurea Intunecata, sa-ti pregatesti arcul.
- Cu cea mai mare placere, tata? spuse Legolas si pleca grabit pentru a-si pregati armele.
 
Ultima editare de un moderator:
Sus