DeletedUser
noaptea isi intrase in drepturi de mai bine de cateva ceasuri , iar soldatii atarnau doborati de lupta cu ultimele butoaie de vin pe care le praduisera in ultima lupta...
pareau fericiti...
paladinul calca mandru printre bravii sai osteni ,in drumul sau spre cortul in care stia ca il astepta trofeul sau : o barbara focoasa de nici 20 de ani, cu ochi negri ca taciunele din care ieseau inca flacari ...
flacarile acelea... pentru moment , acele flacari ii inghetara instinctele lui de pradator ,dar nu suficient pentru a salva de sub greutatea sabiei , soldatul ce zacea in bratele frumoasei... ii purtase respect acelui soldat cu care a luptat mai bine de o jumatate de ora , acel brav soldat care si-a lasat si el urma taisului in bratul sau stang... nu putea sa nu ii ofere o moarte onorabila...
dar frumoasa barbara nu avea cum sa cunoasca onoarea pe care a primit-o soldatul sau , si nici dorinta ascunsa a acestuia de a muri ca un ostean adevarat , in lupta , de mana unuia dintre cei mai temuti cotropitori...
orice poveste a copiilor in jurul focului ,crea fiori de panica si bloca respiratiile plapande ale celor care ascultau ,doar daca se rostea numele cruntului Paladin...
pe drumul sau catre cort , Paladinul gandea satisfacut ... trase usor pielea cortului si intra...
flacarile nu au disparut din ochii frumoasei ... erau acolo si ardeau mai tare decat focul care pocnea aruncand scantei in mijlocul cortului ...
se indrepta spre ea ... desi tremurul fiintei ei nu s-il putea ascunde ,in ochi nu se vedea nici urma de teama... dorinta de a trai era acolo ,dar si flacara...
dincolo de foc , Paladinul isi scotea armura : coiful indoit , ii scapase teasta inca o data ,platosa si cotierele ,durerea ce-o avea in bratul stang nu il opri sa traga cu putere ... ii scapa o injuatura printre dinti si se indrepta spre apa pregatita sa se spele...
din coltul ei , legata inca , frumoasa barbara il privea... era prea departe pentru a ajunge la pumnalui lui . L-ar fi privit in ochi in timp ce i-ar fi taiat gatul si apoi si l-ar fi imfipt in propriul piept , nu avea motiva sa mai traisca pentru altceva...
In mintea lui , se perindau aceleasi imagini vii, iar intensitatea readucerii aminte ii facea trupul sa zvacneasca. copilaria petrecuta departe de sanul familiei , cei 25 de ani de razboi si miile de osteni ucisi de sabia care acum zacea atarnata in teaca veche dar inca neruginita .
si ziua de azi ... ce zi , ce lupta !!! iar soldatul acela... bun soldat .nu isi putea lua gandul de la tineretea soldatului si totodata de la maiestria cu care ii tinuse piept atata timp. isi duse instinctiv mana la rana din bratul stang si stranse cu putere de parca ar fi vrut sa mai aiba o data in fata acel soldat ... ii simte si acum puterea loviturilor si acel gand ce la un moment dat pusese stapanire pe el : sunt obosit !!! cu un ultim efort , mai ridica inca o data sabia grea si o trase peste dusman.doborat de forta aproape supraomeneasca pe care o primi odata cu lovitura , acesta cazu ,scapand la o parte scutul care il protejase pana atunci , inca o lovitura care a venit parca din tot cerul care il avea deasupra ,ii rupse in doua platosa care ii proteja pieptul... ochii Paladinului il priveau din spatele coifului ,transformandu-se din tunete intunecate ...
gata , e jos... senzatia pe care o cunostea de atata vreme ,suflul care ii revenea de fiecare data cand dusmanul cadea secerat ii revenea si acum ...soldatul era jos... din spatele fanetei de alaturi ,un strigat disperat se auzi ,o umbra isi facu aparitia si se arunca la pamant alaturi de soldatul doborat... in jur ,armata sa arunca sub flacari ultimele ramasite ale satului invins ...cu o privire triumfatoare ,intelesese ca inca o lupta a fost castigata...
de sub parul cu care il acoperea fiinta care sarise langa el ,soldatul doborat gemu, privind spre Paladin , in ochii sai nastea acea dorinta : '' nu ma lasa asa'' ii cerea Paladinului si acesta intelesese mai bine decat toate cuvintele pe care i le-ar fi putut spune.
isi puse sabia in pieptul soldatului , il privi in ochi cu respect si apasa cu putere...
trase apoi sabia si ca si cum ar fi dorit sa opreasca o picatura din sangele soldatului ,isi sterse sabia exact peste cotiera strivita sub care era deschisa rana.
cu un gest scurt , arata unui soldat fata ,iar acesta se executa imediat...
in cortul sau,Paladinul se indrepta spre fata ... ea il privea in ochi ,fara a-si feri macar pentru o clipa privirea lui... '' l-as ucide acum '' gandea .
'' daca se va apropia suficient ,il voi musca de gat si nu o sa ii dau drumul pana cand nu ii voi soarbe ultima picatura de viata''
El privind-o ,vedea dincolo de flacarile pe care le aruncau ochii ei , razboiul ce il ducea in minte. Scurt ,dintr-o miscare, o intoarse inainte ca ea sa poata opune un minim efort si o dezlega. Apoi se intoarse si se indrepta spre foc ...
pieile animalelor ucise in zilele de vanatoare , se intindeau in jurul focului ,iar el stia ca trupul sau ii cere odihna ...
Cu toate acestea isi dorea sa simta aproape de pieptul sau , sanii femeii pe care o vedea sagetandu-l de dincolo de foc.Cu un gest scurt , dar poruncitor , ii intinse femeii mana ,oferindu-i un loc pe pielea din fata lui. Ea nu misca.
Stia ca va sta acolo nemiscata ,sperand ca el sa adoarma si sa ii poata lua gatul cu sabia cu care il ucise pe cel care ar fi trebuit sa ii fie logodnic.
Dar de ce o dezlegase el ? Ce e in mintea lui ,stiind ca i-a ucis pe cineva drag si ca nu-l va putea ierta, ce e in mintea lui de a dezlegat-o ?
de ce ?
Conteaza , mai putin , oricum il voi ucide ...Se ridica incet ,impinsa de o forta pe care nu o intelegea...Se indrepta spre el in patru labe , cu o frica pe care si-o impamantenise in tribul sau ... nu trebuia sa se ridice niciodata mai sus de nivelul la care se afla barbatul ... dar acesta ? nu e din tribul meu ...o sa-l ucid...
femeia din ea ,se intinse pe pielea de la picioarele Paladinului ,intorcand pentru prima data spatele la el... Paladinul o privea tacut ,analizand fiecare curba pe care i-o oferea barbara... Parul ei negru ,se arunca in cascade peste umarul gol ,dezvelind bratul care sprijinea la randul sau capul... spatele fin , usor ars de soare , descria o curba fantastica ,arcuindu-se pana spre soldul frumos ,puternic ,ce se ascundea sub pielea de caprioara din care avea confectionat vesmantul... Ochii lui se odihnira pentru o clipa asupra soldurilor ei , alergate prin padurile din jurul tribului ,
Cu o mana ii intinse in fata ,farfuria cu mancare , o pulpa de fazan ,rumenita , ce raspandea in jur un miros imbietor ,
Stia ca nu trebuie sa ia , ca nu vrea sa ia, sa manance din mana aceluia ce i-a ucis logodnicul . stia ca va rabda de foame pana in ziua in care va putea sa il priveasca in ochi satisfacuta de gandul ca el va muri de mana ei ...
Mana ei se intinse inspre farfurie si o impinse usor ,apoi prinse cu repeziciune pulpa inca aburinda si isi infipse dintii in ea, ii era foame si nu putea rezista...
zilele in care ,locuitorii tribului ,ii aduceau tatalui sau partea cea mai aleasa din vanatul zilnic si abundenta fructelor din talerele din cort nu au invatat-o ce inseamna sa ii fie foame... durerea din stomac ,ce isi facuse aparitia in urma cu cateva ore ,nu ii era cunoscuta iar mirosul pulpei de fazan rumenite perfect pe toate partile ii facura papilele gustative sa ii umple gura de saliva... gandul acela devenea practic si se schimba intr-o idee noua : am sa mananc pentru a-mi pastra fortele sa pot sa il ucid atunci cand va fi vremea;
Paladinul zambi satisfacut, stia ca nu ar fi putut rezista mult flamanda, dar parca iar fi placut sa se lupte mai mult cu ea insisi...
Bratarile care se odihneau in jurul mainii ei , stralucind puternic in razele focului ,ii confirmau faptul ca fata era de rang inalt in tribul ei... Cu toate acestea , felul in care se repezise asupra mancarii, ii starnea o urma de amuzament si fata sa arsa de soarele atator razboaie schita un zambet ...
cu spatele la el, regreta din prima secunda in care a realizat de fapt ca nu putea sa ii urmareasca miscarile... doar respiratia sacadata intrerupta din cand in cand de muscaturi puternice din bucatile de carne ii mai tradau prezenta ...
evenimentele zilei ii reveneau usor in minte si inchise instinctiv ochii ca si cum nu ar mai fi vrut sa se gandeasca .adormi ...
pe pajistea din locurile stiute ,un fluierat scurt si un strigat cunoscut se auzea chemand-o . ea se ascunse si mai jos ,aproape intinsa pe iarba matasoasa , asteptand sa fie gasita. strigatele baiatului se apropiau , iar buzele ei pline schitara un zambet. era aproape...
ar fi vrut sa ridice capul spre a vedea din ce directie venea tanarul care acum nu o mai striga ,dar ii simti pasii aproape, in spatele ei...
tanarul se intinse langa ea si ii dadu parul negru ,la o parte dezvelindu-i umarul... un sarut usor o facu sa roseasca ,iar mana tanarului care se strecura intre coapsele ei ii scapa un geamat lin...
buzele sale ardeau dupa sarutarile lui si se intoarse pe spate deschizand ochii mari ...
Ochii Paladinului o priveau triumfatori dar si mirati in acelasi timp... in mintea lui , razboaiele ,luptele si toate victoriile sale ,lasau locul unui nou instinct de cucerire ...si o dorea...
ea se zbatu in zadar sa scape de sub greutatea lui , iar mainile prinse cu usurinta in stransoarea lui ii erau nefolositoare ... flacarile din ochi ii revenira instantaneu si aruncau vapai fierbinti inspre cel care a indraznit sa se apropie atat de tare...
pielea de caprioara ce ii servea ca si vesmant ,se franse repede in mainile incercate ale Paladinului oferindu-i toata goliciunea sa.
El se aseza intre coapsele ei si inaintand incet statu acolo pentru o clipa ,privind-o in ochii ei mari care l-ar fi spulberat in bucati...
se retrase la fel de usor ,dar pregatindu-se sa revina simti un fior rece in coapsa lui stanga...
instinctele sale de ucigas il aruncara in mijlocul cortului langa pumnalul care astepta la locul stiut ,cautand dusmanul ce ar fi putut sa se apropie pe nesimtite atat de aproape de culcusul sau... s-a frecat instinctiv pe coapsa atinsa de fior si nu simti decat o usoara urma de umezeala... toate imaginile ii reveneau la normal iar umbrele cortului incepeau sa prinda contur ...
dusmanul aprig se transforma in Bobitza ,bischonul maltez al familiei care il privea printre floacele ce incercau sa ii acopere ochii , cu limba usor scoasa si inca salivand pe cearceafurile albe...
pumnalul ce ii servise ca ultima aparare in atatea lupte se transfoma in telecomanda televizorului care fusese programat sa se deschida la 7''30 ,
doar ea ,era acolo , eu Paladinul incercat de atatea emotii si evenimente eroice ma asezai in genunchi in spatele frumoasei mele sotii si ii sarutai spatele gol...ea mormai usor... '' sigur nu vrea asa de dimineata'' gandi cu regret...
deschid laptopul uitat de aseara pe sifonier alaturi de cremele de noapte ale nevesti-mii , explorer / www.triburile.ro / user : amgripa / parola *********** tab / lumea 6 si subscriu ...
INCEPE IAR O ZI DE MUNCAAAA !!!
pareau fericiti...
paladinul calca mandru printre bravii sai osteni ,in drumul sau spre cortul in care stia ca il astepta trofeul sau : o barbara focoasa de nici 20 de ani, cu ochi negri ca taciunele din care ieseau inca flacari ...
flacarile acelea... pentru moment , acele flacari ii inghetara instinctele lui de pradator ,dar nu suficient pentru a salva de sub greutatea sabiei , soldatul ce zacea in bratele frumoasei... ii purtase respect acelui soldat cu care a luptat mai bine de o jumatate de ora , acel brav soldat care si-a lasat si el urma taisului in bratul sau stang... nu putea sa nu ii ofere o moarte onorabila...
dar frumoasa barbara nu avea cum sa cunoasca onoarea pe care a primit-o soldatul sau , si nici dorinta ascunsa a acestuia de a muri ca un ostean adevarat , in lupta , de mana unuia dintre cei mai temuti cotropitori...
orice poveste a copiilor in jurul focului ,crea fiori de panica si bloca respiratiile plapande ale celor care ascultau ,doar daca se rostea numele cruntului Paladin...
pe drumul sau catre cort , Paladinul gandea satisfacut ... trase usor pielea cortului si intra...
flacarile nu au disparut din ochii frumoasei ... erau acolo si ardeau mai tare decat focul care pocnea aruncand scantei in mijlocul cortului ...
se indrepta spre ea ... desi tremurul fiintei ei nu s-il putea ascunde ,in ochi nu se vedea nici urma de teama... dorinta de a trai era acolo ,dar si flacara...
dincolo de foc , Paladinul isi scotea armura : coiful indoit , ii scapase teasta inca o data ,platosa si cotierele ,durerea ce-o avea in bratul stang nu il opri sa traga cu putere ... ii scapa o injuatura printre dinti si se indrepta spre apa pregatita sa se spele...
din coltul ei , legata inca , frumoasa barbara il privea... era prea departe pentru a ajunge la pumnalui lui . L-ar fi privit in ochi in timp ce i-ar fi taiat gatul si apoi si l-ar fi imfipt in propriul piept , nu avea motiva sa mai traisca pentru altceva...
In mintea lui , se perindau aceleasi imagini vii, iar intensitatea readucerii aminte ii facea trupul sa zvacneasca. copilaria petrecuta departe de sanul familiei , cei 25 de ani de razboi si miile de osteni ucisi de sabia care acum zacea atarnata in teaca veche dar inca neruginita .
si ziua de azi ... ce zi , ce lupta !!! iar soldatul acela... bun soldat .nu isi putea lua gandul de la tineretea soldatului si totodata de la maiestria cu care ii tinuse piept atata timp. isi duse instinctiv mana la rana din bratul stang si stranse cu putere de parca ar fi vrut sa mai aiba o data in fata acel soldat ... ii simte si acum puterea loviturilor si acel gand ce la un moment dat pusese stapanire pe el : sunt obosit !!! cu un ultim efort , mai ridica inca o data sabia grea si o trase peste dusman.doborat de forta aproape supraomeneasca pe care o primi odata cu lovitura , acesta cazu ,scapand la o parte scutul care il protejase pana atunci , inca o lovitura care a venit parca din tot cerul care il avea deasupra ,ii rupse in doua platosa care ii proteja pieptul... ochii Paladinului il priveau din spatele coifului ,transformandu-se din tunete intunecate ...
gata , e jos... senzatia pe care o cunostea de atata vreme ,suflul care ii revenea de fiecare data cand dusmanul cadea secerat ii revenea si acum ...soldatul era jos... din spatele fanetei de alaturi ,un strigat disperat se auzi ,o umbra isi facu aparitia si se arunca la pamant alaturi de soldatul doborat... in jur ,armata sa arunca sub flacari ultimele ramasite ale satului invins ...cu o privire triumfatoare ,intelesese ca inca o lupta a fost castigata...
de sub parul cu care il acoperea fiinta care sarise langa el ,soldatul doborat gemu, privind spre Paladin , in ochii sai nastea acea dorinta : '' nu ma lasa asa'' ii cerea Paladinului si acesta intelesese mai bine decat toate cuvintele pe care i le-ar fi putut spune.
isi puse sabia in pieptul soldatului , il privi in ochi cu respect si apasa cu putere...
trase apoi sabia si ca si cum ar fi dorit sa opreasca o picatura din sangele soldatului ,isi sterse sabia exact peste cotiera strivita sub care era deschisa rana.
cu un gest scurt , arata unui soldat fata ,iar acesta se executa imediat...
in cortul sau,Paladinul se indrepta spre fata ... ea il privea in ochi ,fara a-si feri macar pentru o clipa privirea lui... '' l-as ucide acum '' gandea .
'' daca se va apropia suficient ,il voi musca de gat si nu o sa ii dau drumul pana cand nu ii voi soarbe ultima picatura de viata''
El privind-o ,vedea dincolo de flacarile pe care le aruncau ochii ei , razboiul ce il ducea in minte. Scurt ,dintr-o miscare, o intoarse inainte ca ea sa poata opune un minim efort si o dezlega. Apoi se intoarse si se indrepta spre foc ...
pieile animalelor ucise in zilele de vanatoare , se intindeau in jurul focului ,iar el stia ca trupul sau ii cere odihna ...
Cu toate acestea isi dorea sa simta aproape de pieptul sau , sanii femeii pe care o vedea sagetandu-l de dincolo de foc.Cu un gest scurt , dar poruncitor , ii intinse femeii mana ,oferindu-i un loc pe pielea din fata lui. Ea nu misca.
Stia ca va sta acolo nemiscata ,sperand ca el sa adoarma si sa ii poata lua gatul cu sabia cu care il ucise pe cel care ar fi trebuit sa ii fie logodnic.
Dar de ce o dezlegase el ? Ce e in mintea lui ,stiind ca i-a ucis pe cineva drag si ca nu-l va putea ierta, ce e in mintea lui de a dezlegat-o ?
de ce ?
Conteaza , mai putin , oricum il voi ucide ...Se ridica incet ,impinsa de o forta pe care nu o intelegea...Se indrepta spre el in patru labe , cu o frica pe care si-o impamantenise in tribul sau ... nu trebuia sa se ridice niciodata mai sus de nivelul la care se afla barbatul ... dar acesta ? nu e din tribul meu ...o sa-l ucid...
femeia din ea ,se intinse pe pielea de la picioarele Paladinului ,intorcand pentru prima data spatele la el... Paladinul o privea tacut ,analizand fiecare curba pe care i-o oferea barbara... Parul ei negru ,se arunca in cascade peste umarul gol ,dezvelind bratul care sprijinea la randul sau capul... spatele fin , usor ars de soare , descria o curba fantastica ,arcuindu-se pana spre soldul frumos ,puternic ,ce se ascundea sub pielea de caprioara din care avea confectionat vesmantul... Ochii lui se odihnira pentru o clipa asupra soldurilor ei , alergate prin padurile din jurul tribului ,
Cu o mana ii intinse in fata ,farfuria cu mancare , o pulpa de fazan ,rumenita , ce raspandea in jur un miros imbietor ,
Stia ca nu trebuie sa ia , ca nu vrea sa ia, sa manance din mana aceluia ce i-a ucis logodnicul . stia ca va rabda de foame pana in ziua in care va putea sa il priveasca in ochi satisfacuta de gandul ca el va muri de mana ei ...
Mana ei se intinse inspre farfurie si o impinse usor ,apoi prinse cu repeziciune pulpa inca aburinda si isi infipse dintii in ea, ii era foame si nu putea rezista...
zilele in care ,locuitorii tribului ,ii aduceau tatalui sau partea cea mai aleasa din vanatul zilnic si abundenta fructelor din talerele din cort nu au invatat-o ce inseamna sa ii fie foame... durerea din stomac ,ce isi facuse aparitia in urma cu cateva ore ,nu ii era cunoscuta iar mirosul pulpei de fazan rumenite perfect pe toate partile ii facura papilele gustative sa ii umple gura de saliva... gandul acela devenea practic si se schimba intr-o idee noua : am sa mananc pentru a-mi pastra fortele sa pot sa il ucid atunci cand va fi vremea;
Paladinul zambi satisfacut, stia ca nu ar fi putut rezista mult flamanda, dar parca iar fi placut sa se lupte mai mult cu ea insisi...
Bratarile care se odihneau in jurul mainii ei , stralucind puternic in razele focului ,ii confirmau faptul ca fata era de rang inalt in tribul ei... Cu toate acestea , felul in care se repezise asupra mancarii, ii starnea o urma de amuzament si fata sa arsa de soarele atator razboaie schita un zambet ...
cu spatele la el, regreta din prima secunda in care a realizat de fapt ca nu putea sa ii urmareasca miscarile... doar respiratia sacadata intrerupta din cand in cand de muscaturi puternice din bucatile de carne ii mai tradau prezenta ...
evenimentele zilei ii reveneau usor in minte si inchise instinctiv ochii ca si cum nu ar mai fi vrut sa se gandeasca .adormi ...
pe pajistea din locurile stiute ,un fluierat scurt si un strigat cunoscut se auzea chemand-o . ea se ascunse si mai jos ,aproape intinsa pe iarba matasoasa , asteptand sa fie gasita. strigatele baiatului se apropiau , iar buzele ei pline schitara un zambet. era aproape...
ar fi vrut sa ridice capul spre a vedea din ce directie venea tanarul care acum nu o mai striga ,dar ii simti pasii aproape, in spatele ei...
tanarul se intinse langa ea si ii dadu parul negru ,la o parte dezvelindu-i umarul... un sarut usor o facu sa roseasca ,iar mana tanarului care se strecura intre coapsele ei ii scapa un geamat lin...
buzele sale ardeau dupa sarutarile lui si se intoarse pe spate deschizand ochii mari ...
Ochii Paladinului o priveau triumfatori dar si mirati in acelasi timp... in mintea lui , razboaiele ,luptele si toate victoriile sale ,lasau locul unui nou instinct de cucerire ...si o dorea...
ea se zbatu in zadar sa scape de sub greutatea lui , iar mainile prinse cu usurinta in stransoarea lui ii erau nefolositoare ... flacarile din ochi ii revenira instantaneu si aruncau vapai fierbinti inspre cel care a indraznit sa se apropie atat de tare...
pielea de caprioara ce ii servea ca si vesmant ,se franse repede in mainile incercate ale Paladinului oferindu-i toata goliciunea sa.
El se aseza intre coapsele ei si inaintand incet statu acolo pentru o clipa ,privind-o in ochii ei mari care l-ar fi spulberat in bucati...
se retrase la fel de usor ,dar pregatindu-se sa revina simti un fior rece in coapsa lui stanga...
instinctele sale de ucigas il aruncara in mijlocul cortului langa pumnalul care astepta la locul stiut ,cautand dusmanul ce ar fi putut sa se apropie pe nesimtite atat de aproape de culcusul sau... s-a frecat instinctiv pe coapsa atinsa de fior si nu simti decat o usoara urma de umezeala... toate imaginile ii reveneau la normal iar umbrele cortului incepeau sa prinda contur ...
dusmanul aprig se transforma in Bobitza ,bischonul maltez al familiei care il privea printre floacele ce incercau sa ii acopere ochii , cu limba usor scoasa si inca salivand pe cearceafurile albe...
pumnalul ce ii servise ca ultima aparare in atatea lupte se transfoma in telecomanda televizorului care fusese programat sa se deschida la 7''30 ,
doar ea ,era acolo , eu Paladinul incercat de atatea emotii si evenimente eroice ma asezai in genunchi in spatele frumoasei mele sotii si ii sarutai spatele gol...ea mormai usor... '' sigur nu vrea asa de dimineata'' gandi cu regret...
deschid laptopul uitat de aseara pe sifonier alaturi de cremele de noapte ale nevesti-mii , explorer / www.triburile.ro / user : amgripa / parola *********** tab / lumea 6 si subscriu ...
INCEPE IAR O ZI DE MUNCAAAA !!!
...sper ca are si o continuare...