Rakanishu
Community Manager
- Scor reacție
- 146
Mai jos aveti lucrarile inscrise in concurs, puteti vota incepand de acum pana sambata 9 Noiembrie.
Era ultimul. Stia ca este ultimul. Se implineau deja 4 ani de cand nimeni nu se mai inregistrase pe Triburile. Nenumarate sate de barbari umpleau toate lumile, dintr-un colt in altul iar in clasamente era mereu un nume. Mereu acelasi nume. Doar el. Si doar un trib cu un singur membru.
Nu intelegea prea bine de ce se loga. Probabil ca navigand prin cele 1666 de sate isi amintea de vremurile cand, impreuna cu cei doi tovarasi ai sai, Redactorul si Lapovita.HD dadea organizate la 3 dimineata. In unele nopti luau cate 30 de sate. Alteori doar 3 si pierdeau 27 de fulluri. Dar le refaceau. Viata mergea mai departe. Asa e pe Triburile. Asa a fost intotdeauna.
Era prima zi de toamna. Ploaia plictisita si totodata plictisitoare lovea lenes geamurile facand un zgomot sec. Maica-sa era in sufragerie, citind o carte proasta. Sandra Brown probabil. Taica-sau era... undeva. Nu-l mai vazuse de la 6 ani. Frate'su era la scoala. Dupa o raita rapida prin frigider, de unde lua borcanul cu gem si doua felii de paine se intoarse la calculator, pornindu-l. Avea inca Windows XP. "Cine dracu' mai are azi Windows XP?" isi spuse, deschizand borcanul cu gem. Aseza capacul langa tastatura si borcanul jos langa scaun.
"Parola: Alexandra"
Inainte sa se logheze pe Triburile, intra pe Messenger. Ii placea sa isi puna la status "Lumea 48 are nevoie de tine!". Sper ca pana la urma cineva va veni. Apoi, punand messul in Taskbar, dadu un refresh si apoi dublu-click pe Internet Explorer. "Nu credeam ca va merge vreodata mai bine ca Chrome/ul". Adresa era aceeasi. www.triburile.ro. Forumul extern afisa o eroare - page not found.
Avea conturi pe toate lumile, de la 34 pana la 48. Singura pe care mai intra era doar ultima - 48ul. Avea 1666 de sate. Nu dadu direct Logare. Mai intai intra la Statistica. Da... nu se inregistrase nimeni. Niciun trib nou. Inca era singurul jucator de Triburile. Fara sa mai zaboveasca, merse la Logare si ii aparu in fata primul sat. Cel cu care incepuse in urma cu multa vreme. Ferma era plina. In Privirea Generala oberva ca toate erau pline, pana la satul 665. Era sat defensiv. "Aparare impotriva... a ce?" isi spuse dand pe 1000 de spade si 1000 de arcasi. "Lasa-i sa fie". Urmatorul sat - 666/le. 1000 lancieri, 1000 arcasi. Dupa 22 de sate se opri.
Borcanul cu gem era tot acolo. Intinse mana spre el dar inainte sa-l atinga observa ca uitase cutitul. Primul gand fu "O sa bagi painea in el" dar apoi realiza ca maica-sa isi va da seama si ii va da cu romanul Sandrei Brown in cap. "De ce imi lasi firmituri de paine in dulceata?" va zice ea. "Vita proasta..."
Drumul din camera in bucatarie era scurt. Sau poate era el grabit. Coridorul lung, fara acoperire la WiFi si cu gresia aceea veche si crapata il deprimau. Se intoarse in camera in mai putin de un minut. Borcanul cu gem se intoarse la el in poala iar cutitul se aseza cuminte pe buza borcanului.
"Revenind". Urma satul 689. Apasa cu incredere si obisnuita sageata care-l duse la Privirea Generala. Atunci observa. Borcanul, luat prin surprindere cazu si se sparse imprastiind bucati de prune pe covorul deja prea murdar. Cutitul, dupa ce se invarti putin in aer sfarsit intre birou si calculator.
Doua spade incrucisate in colt. Peste 13 ore avea un trenulet pe satul 1.
Nu intelegea prea bine de ce se loga. Probabil ca navigand prin cele 1666 de sate isi amintea de vremurile cand, impreuna cu cei doi tovarasi ai sai, Redactorul si Lapovita.HD dadea organizate la 3 dimineata. In unele nopti luau cate 30 de sate. Alteori doar 3 si pierdeau 27 de fulluri. Dar le refaceau. Viata mergea mai departe. Asa e pe Triburile. Asa a fost intotdeauna.
Era prima zi de toamna. Ploaia plictisita si totodata plictisitoare lovea lenes geamurile facand un zgomot sec. Maica-sa era in sufragerie, citind o carte proasta. Sandra Brown probabil. Taica-sau era... undeva. Nu-l mai vazuse de la 6 ani. Frate'su era la scoala. Dupa o raita rapida prin frigider, de unde lua borcanul cu gem si doua felii de paine se intoarse la calculator, pornindu-l. Avea inca Windows XP. "Cine dracu' mai are azi Windows XP?" isi spuse, deschizand borcanul cu gem. Aseza capacul langa tastatura si borcanul jos langa scaun.
"Parola: Alexandra"
Inainte sa se logheze pe Triburile, intra pe Messenger. Ii placea sa isi puna la status "Lumea 48 are nevoie de tine!". Sper ca pana la urma cineva va veni. Apoi, punand messul in Taskbar, dadu un refresh si apoi dublu-click pe Internet Explorer. "Nu credeam ca va merge vreodata mai bine ca Chrome/ul". Adresa era aceeasi. www.triburile.ro. Forumul extern afisa o eroare - page not found.
Avea conturi pe toate lumile, de la 34 pana la 48. Singura pe care mai intra era doar ultima - 48ul. Avea 1666 de sate. Nu dadu direct Logare. Mai intai intra la Statistica. Da... nu se inregistrase nimeni. Niciun trib nou. Inca era singurul jucator de Triburile. Fara sa mai zaboveasca, merse la Logare si ii aparu in fata primul sat. Cel cu care incepuse in urma cu multa vreme. Ferma era plina. In Privirea Generala oberva ca toate erau pline, pana la satul 665. Era sat defensiv. "Aparare impotriva... a ce?" isi spuse dand pe 1000 de spade si 1000 de arcasi. "Lasa-i sa fie". Urmatorul sat - 666/le. 1000 lancieri, 1000 arcasi. Dupa 22 de sate se opri.
Borcanul cu gem era tot acolo. Intinse mana spre el dar inainte sa-l atinga observa ca uitase cutitul. Primul gand fu "O sa bagi painea in el" dar apoi realiza ca maica-sa isi va da seama si ii va da cu romanul Sandrei Brown in cap. "De ce imi lasi firmituri de paine in dulceata?" va zice ea. "Vita proasta..."
Drumul din camera in bucatarie era scurt. Sau poate era el grabit. Coridorul lung, fara acoperire la WiFi si cu gresia aceea veche si crapata il deprimau. Se intoarse in camera in mai putin de un minut. Borcanul cu gem se intoarse la el in poala iar cutitul se aseza cuminte pe buza borcanului.
"Revenind". Urma satul 689. Apasa cu incredere si obisnuita sageata care-l duse la Privirea Generala. Atunci observa. Borcanul, luat prin surprindere cazu si se sparse imprastiind bucati de prune pe covorul deja prea murdar. Cutitul, dupa ce se invarti putin in aer sfarsit intre birou si calculator.
Doua spade incrucisate in colt. Peste 13 ore avea un trenulet pe satul 1.
Era o noapte frigurosa, vantul batea cu putere, puteai auzi cum parca crengile lor loveau strasinile caselor din jur, ca si cand s-ar fi auzit un scrasnet pe fereastra, iar eu steateam linistita in patul cel moale si caldut fara nicio grija.
La un moment dat se aud zgomote in camera, parca cineva batea cuie în peretii camerei sau încerca sa puna ceva acolo...sunetele erau din ce în ce mai iritante, am aprins lumina, zgomotele au încetat, am stins-o, însa, au continuat, m-am panicat.
Nu stiam ce se va întâmpla în continuare asa ca am încercat sa adorm, dar n-am putut, zgomotele se auzeau din ce în ce mai puternic în umbra serii, crengile bateau parca cu putere în geamul casei, iar de afara se auzeau sunete din ce în ce mai stranii, m-am speriat si-am strigat dupa mama. Tacere, strigam in gol, m-am ridicat din patul mare si larg, am iesit pe coridul intunecat, am coborat scarile, insa, mama se pare ca dormea intr-un somn adanc, alaturi de bunica.
Am zis ca i se parea mie, ca eram poate adormita si a dat sa ma duc inapoi in camera.
Urcam, ce urcam din scari cand in spatele meu parca am auzit un scartait de scari, m-am speriat si-am fugit, asezandu-ma in pat ghemuita cu ursuletul de plus pe care-l tineam strans la brau.
am incercat sa adorm, nu am putut, am aprins lumina, ma uitam pe pereti, numaram oi si incercam sa adorm.
La scurt timp, vad cum lumina incepe sa palpaie, se face frig, ingrozitor de frig, geamurile parca inghetasera, asa ca mi-am pus plapuma in cap, si stateam cat se poate de linistita. Dupa un timp s-a facut linistita parca nici musca nu putea sa-si intinda aripile si sa zburde linistita prin camera.
Mi s-a facut foame, am iesit din camera, am mers pe hol, am coborat o treapta la scara cand aud din spatele meu un zgomot sfasietor si adanc, zicand: "te vad, nu te poti ascunde de mine, degeaba fugi ca tot te gasesc." Am crezut ca m-a luat paranoia, fiind nedormita, fiind o ora destul de tarzie, insa, vocea rasuna din ce in ce mai tare si mai profund, parca mi s-ar fi apropriat sfarsitul.
M-am intors cu frica, mi-am luat sufletul in dinti, si-am strigat: "cine esti?"...tacere, am continuat sa strig "cine esti, ce vrei de la mine?..timpul nu mi s-a scurs, sunt un copil inca!", insa tacerea continua sa fie din ce in ce mai densa pe coridorul mare si lung.
Am coborat, ce am coborat si tot coboram, scarile pareau din ce in ce mai multe, parca coboram la infinit. M-am oprit, am vazut o lumina mare ce palpaia in cameruta din spatele scarilor si m-am dus sa vad ce era.
Usor, sa nu ma auda nimeni m-am uitat in stanga nici bau bau, in dreapta la fel, nici bau bau, insa in fata era bunica, statea in genunchi, plangand, fiind foarte speriata; am alergat intr-un suflu la ea ca sa vad ce s-a intamplat, insa, tacea nu-mi zicea nimic, vedeam doar o babuta speriata, plangand, nu-mi recunosteam propria bunica, era ciudat.
Am dat sa o iau in brate, insa, dintr-o data lumina puternica de la lumanarea ce palpaia in camera, s-a stins.
Au inceput sa se auda zgomote din ce in ce mai puternice, mai sfasietoare si o voce ce repeta in continuu "te-am prins, n-ai cum sa scapi" si radea...am fugit spre usa, usa nu se deschidea, am bagat cheia, nu se deschidea, cand la o adica vad in spatele meu niste ochi mari si rosii, am incremenit. Am dat sau cum n-am dat, am gasit lanterna, am aprins-o si am vazut umbra cu ochii mari si rosii, cu corpul parca de centaur zacea in spatele bunicii mele, parca o sufoca...am vrut sa nu par viteaza insa, era la mijloc bunica, si-a intrebat: "ce vrei de la ea?..e numai a mea!"
Ca printr-o clipita am simtit in ceafa mea, o rasuflare greoaie, camera parca era cuprinsa de foc si vocea zicea "am venit sa te gasesc, degeaba fugi ca nu ai pe unde sa scapi"...in gandul meu eram "esti nebun?..o venit dracu sa ma ia, fugi dar n-ai pe unde, roaga-te dar n-are efect, stai si mori atunci ca sfantu' decat ca un las chiar in desert".
Creatura parca dadea cu ceva in podea, aaa era un bat mare de argint, in capat avea un fel de coroana cu stema care sclipocea ceva cu rosu aprins..caldura din camera era insuportabila, parca ieseau flacari din podea, din pereti, parca nu mai era aer, am dat spre lesin cand aud vocea calda a bunicii zicand "ai castigat, ia-ma pe mine las-o pe ea", nu stiam ce sa spun, ma uitam la fiinta intunecata, aia se uita lu bunica, si-i raspundea "am sa te iau in cea mai fericita zi din viata ta, insa, pana atunci ma voi consola chninuindu-va cand voi vrea...Dana tu vei fi a mea, sufletul al meu si pe eternitate te voi chinui pentru ca m-ai invocat"...hmm, suna parca a pact cu diavolul, era ciudat...
Creatura neterminand de vorbit, bunica accepta numai in speranta ca acel lucru intunecat va disparea...la auzul acceptului, se facu' fum ult in camera, neputand sa respir, am vrut sa alerg spre bunica, dar am lesinat.
La scurt timp, m-am trezit in bratele calde ale bunicii care tot striga ca totul e bine...am intrebat-o ce s-a intamplat, ca de ce a venit creatura la ea, si mi-a spus ca in vremea tineretii de mult timp apuse, ea impreuna cu matusa si fina ei au facut magie neagra, si ca pentru a le merge bine si a se bucura copii de tot, au incheiat pact cu "cineva", care va veni dupa un timp pentru a le lua.
Desi pare de neinchipuit, pana sa se stinga din viata, la geam tot vedeam noapte un fel de fata..daca nu stateam la etajul 3 mai ziceam, desi era noapte eu nu dormeam, ca sunt pasare de noapte si era ciudat si straniu...
La un moment dat se aud zgomote in camera, parca cineva batea cuie în peretii camerei sau încerca sa puna ceva acolo...sunetele erau din ce în ce mai iritante, am aprins lumina, zgomotele au încetat, am stins-o, însa, au continuat, m-am panicat.
Nu stiam ce se va întâmpla în continuare asa ca am încercat sa adorm, dar n-am putut, zgomotele se auzeau din ce în ce mai puternic în umbra serii, crengile bateau parca cu putere în geamul casei, iar de afara se auzeau sunete din ce în ce mai stranii, m-am speriat si-am strigat dupa mama. Tacere, strigam in gol, m-am ridicat din patul mare si larg, am iesit pe coridul intunecat, am coborat scarile, insa, mama se pare ca dormea intr-un somn adanc, alaturi de bunica.
Am zis ca i se parea mie, ca eram poate adormita si a dat sa ma duc inapoi in camera.
Urcam, ce urcam din scari cand in spatele meu parca am auzit un scartait de scari, m-am speriat si-am fugit, asezandu-ma in pat ghemuita cu ursuletul de plus pe care-l tineam strans la brau.
am incercat sa adorm, nu am putut, am aprins lumina, ma uitam pe pereti, numaram oi si incercam sa adorm.
La scurt timp, vad cum lumina incepe sa palpaie, se face frig, ingrozitor de frig, geamurile parca inghetasera, asa ca mi-am pus plapuma in cap, si stateam cat se poate de linistita. Dupa un timp s-a facut linistita parca nici musca nu putea sa-si intinda aripile si sa zburde linistita prin camera.
Mi s-a facut foame, am iesit din camera, am mers pe hol, am coborat o treapta la scara cand aud din spatele meu un zgomot sfasietor si adanc, zicand: "te vad, nu te poti ascunde de mine, degeaba fugi ca tot te gasesc." Am crezut ca m-a luat paranoia, fiind nedormita, fiind o ora destul de tarzie, insa, vocea rasuna din ce in ce mai tare si mai profund, parca mi s-ar fi apropriat sfarsitul.
M-am intors cu frica, mi-am luat sufletul in dinti, si-am strigat: "cine esti?"...tacere, am continuat sa strig "cine esti, ce vrei de la mine?..timpul nu mi s-a scurs, sunt un copil inca!", insa tacerea continua sa fie din ce in ce mai densa pe coridorul mare si lung.
Am coborat, ce am coborat si tot coboram, scarile pareau din ce in ce mai multe, parca coboram la infinit. M-am oprit, am vazut o lumina mare ce palpaia in cameruta din spatele scarilor si m-am dus sa vad ce era.
Usor, sa nu ma auda nimeni m-am uitat in stanga nici bau bau, in dreapta la fel, nici bau bau, insa in fata era bunica, statea in genunchi, plangand, fiind foarte speriata; am alergat intr-un suflu la ea ca sa vad ce s-a intamplat, insa, tacea nu-mi zicea nimic, vedeam doar o babuta speriata, plangand, nu-mi recunosteam propria bunica, era ciudat.
Am dat sa o iau in brate, insa, dintr-o data lumina puternica de la lumanarea ce palpaia in camera, s-a stins.
Au inceput sa se auda zgomote din ce in ce mai puternice, mai sfasietoare si o voce ce repeta in continuu "te-am prins, n-ai cum sa scapi" si radea...am fugit spre usa, usa nu se deschidea, am bagat cheia, nu se deschidea, cand la o adica vad in spatele meu niste ochi mari si rosii, am incremenit. Am dat sau cum n-am dat, am gasit lanterna, am aprins-o si am vazut umbra cu ochii mari si rosii, cu corpul parca de centaur zacea in spatele bunicii mele, parca o sufoca...am vrut sa nu par viteaza insa, era la mijloc bunica, si-a intrebat: "ce vrei de la ea?..e numai a mea!"
Ca printr-o clipita am simtit in ceafa mea, o rasuflare greoaie, camera parca era cuprinsa de foc si vocea zicea "am venit sa te gasesc, degeaba fugi ca nu ai pe unde sa scapi"...in gandul meu eram "esti nebun?..o venit dracu sa ma ia, fugi dar n-ai pe unde, roaga-te dar n-are efect, stai si mori atunci ca sfantu' decat ca un las chiar in desert".
Creatura parca dadea cu ceva in podea, aaa era un bat mare de argint, in capat avea un fel de coroana cu stema care sclipocea ceva cu rosu aprins..caldura din camera era insuportabila, parca ieseau flacari din podea, din pereti, parca nu mai era aer, am dat spre lesin cand aud vocea calda a bunicii zicand "ai castigat, ia-ma pe mine las-o pe ea", nu stiam ce sa spun, ma uitam la fiinta intunecata, aia se uita lu bunica, si-i raspundea "am sa te iau in cea mai fericita zi din viata ta, insa, pana atunci ma voi consola chninuindu-va cand voi vrea...Dana tu vei fi a mea, sufletul al meu si pe eternitate te voi chinui pentru ca m-ai invocat"...hmm, suna parca a pact cu diavolul, era ciudat...
Creatura neterminand de vorbit, bunica accepta numai in speranta ca acel lucru intunecat va disparea...la auzul acceptului, se facu' fum ult in camera, neputand sa respir, am vrut sa alerg spre bunica, dar am lesinat.
La scurt timp, m-am trezit in bratele calde ale bunicii care tot striga ca totul e bine...am intrebat-o ce s-a intamplat, ca de ce a venit creatura la ea, si mi-a spus ca in vremea tineretii de mult timp apuse, ea impreuna cu matusa si fina ei au facut magie neagra, si ca pentru a le merge bine si a se bucura copii de tot, au incheiat pact cu "cineva", care va veni dupa un timp pentru a le lua.
Desi pare de neinchipuit, pana sa se stinga din viata, la geam tot vedeam noapte un fel de fata..daca nu stateam la etajul 3 mai ziceam, desi era noapte eu nu dormeam, ca sunt pasare de noapte si era ciudat si straniu...