Dincolo de fereastra, ploaia continua sa cada in cascada.Aici, in cabana, era cald si bine, focul jucaus din semineu o facea sa se simta in siguranta si la mile departare de fierberea din natura.
Se intoarse zambind in fata focului admirandu-i in tacere jocul de lumini si umbre.
Il auzi miscandu-se, apoi distinse un geamat usor, ca o chemare sau ca un protest.Asta o facu sa abandoneze jocul flacarilor si sa il priveasca.Chipul lui parea impietrit in durere, umbre de teama si ura se succedau rapid in timp ce murmura ceva de neinteles pentru ea.Se aproprie usor de pat si ii mangaie tamplele soptindu-i la ureche cuvine linistitore.Apoi ii aseza bratul cazut pe perna si il inveli usor.Trasaturile lui se destinsera, chipul pana atunci incrancenat intr-o lupta ireala deveni bland ca al unui copil care si-a regasit jucaria pierduta.Acum, in aceste clipe magice, omul mandru si puternic redevenea copilul pe care ea il cautase in fiecare barbat intalnit dar nu-l gasise pana acum si nu putea sa nu-l iubeasca si sa nu-l doreasca cu toata puterea inimii ei.
-Te iubesc dragul meu.Te iubesc, sopti incet, mai mult pentru sine.
-Si eu,ramai, nu mai pleca.Stai aici cu mine.ii spuse prinzand-o incet de incheietura mainii si aducand-o langa el, in pat.
-Ramai..