DeletedUser12196
DECEMBRIE
In limbajul popular, decembrie poarta numele de Undrea. Denumirea provine de la sarbatoarea Sfantului Andrei (30 noiembrie), care anunta inceputul lunii. In limba veche, cuvantul “Andrei” a devenit “Andrea”, transformandu-se apoi in “Undrea”.
Numirea unei luni a anului dupa o sarbatoare a lunii anterioare aminteste de un stravechi ciclu de sarbatori de la sfarsitul toamnei si inceputul iernii, cand se celebra probabil Anul Nou la daci.
Luna decembrie este luna ninsorii, o luna in care activitatea economica a taranilor se restrange, lasand locul pregatirilor rituale si spirituale.
Sarbatorile care marcheaza aceasta luna sunt:
*4 decembrie: Sf. Varvara
*4-5 decembrie: Zilele Bubatului
*6 decembrie: Sf. Nicolae (Sannicoara)
*12 decembrie: Sf. Spiridon
*20 decembrie: Ignatul
*24 decembrie: ajunul Craciunului
*25 decembrie: Craciunul
*27 decembrie: Sf. Stefan
*31 decembrie / 1 ianuarie: Seara Sf. Vasile, noaptea de Anul Nou4 Decembrie:
Sf. Varvara
Sfanta Varvara este protectoarea minerilor. Pentru a o celebra, ei nu intra in aceasta zi in mina, ci petrec. Se spune ca sfintei ii plac petrecerile si glumele.
Unii spun ca Sf. Varvara ar fi sora sau mama Sfantului Nicolae.
Alte credinte afirma ca sfanta este una din cele trei stele de langa luna care pazesc lumea de Antihart, care vrea sa o manance.
4-5 Decembrie: Zilele Bubatului
In aceste zile femeilor le este interzis sa teasa, sa coasa sau sa spele rufe. Se crede ca astfel copiii vor fi feriti de varsat.
Pentru a ii intari in fata bolii, mamele le ung fata cu miere si apoi ii spala cu o apa in care au spalat in prealabil icoana. De asemenea, copiilor le este interzis in aceste zile sa manance boabe de porumb, fasole sau seminte de dovleac.
In unele locuri, femeile fac doua turte, una unsa cu miere, care se da ca pomana si una unsa cu dulceata, care se pune la streasina casei.
6 Decembrie: Sf. Nicolae
In traditia populara, Sf. Nicolae este cel de-al doilea sfant facut de Dumnezeu. El sta in stanga Lui (in dreapta este Sf. Mihail) si pazeste Soarele. Legenda spune ca Soarele, plictisit de acelasi drum si scarbit de tot ce vede pe Pamant, incearca mereu sa fuga. Sf. Nicolae nu este singurul care pazeste Soarele. Acelasi rol il are si Sf. Toader, insa acesta il prinde primavara (cand este sarbatoarea sa), iar Sf. Nicolae il prinde iarna. Soarele incearca tot timpul sa scape fiindca il stie pe Sf. Nicolae batran si fara cai.
Alte credinte il prezinta pe Sf. Nicolae ca fiind protectorul celor care merg pe ape. El ar fi fost corabier si singurul care a scapat de la inec in timpul unei furtuni puternice. Rugaciunile sale catre Dumnezeu au dus insa si la aducerea la viata a celorlalti. Tot Sf. Nicolae ar fi si cel care a oprit ploile torentiale din timpul lui Noe.
Sf. Nicolae este unul din sfintii foarte importanti pentru taranul roman. O legenda spune ca Sf. Casian (sarbatorit pe 29 februarie) s-a plans lui Dumnezeu ca el nu are asa de mare importanta. In acest timp, a sosit Sf. Nicolae, ud si obosit, dupa ce ajutase o noapte intreaga la salvarea unor oameni. Atunci Dumnezeu i-ar fi dat acest exemplu Sfantului Casian, spunandu-i ca nu mai vrea sa-l vada decat peste 4 ani.
Pentru tarani, iarna incepe in ziua de Sf. Nicolae. Se spune ca atunci cand acesta isi scutura barba, pe pamant ninge.
Obiceiul darurilor de Sf. Nicolae (in special dulciuri) nu apartine traditiei populare, ci orasului, care anticipeaza astfel venirea lui Mos Craciun.
Sf. Nicolae este cel care ajuta fetele sarmane.
12 Decembrie: Sf. Spiridon
Sf. Spiridon este un sfant care face minuni. Se spune ca in aceasta perioada ziua creste cat sare cocosul de pe gard.
Sf. Spiridon este un sfant nascut doar din tata, protector al ciubotarilor. Dupa credinta populara, pentru a dovedi existenta Sfintei Treimi, sfantul strange o caramida in pumn pana cand focul urca la cer, apa curge pe pamant, iar lutul ii ramane in mana.
O legenda despre Sf. Spiridon spune ca, umbland acesta prin lume cu Sf. Petru, vede intr-un tufis un drac calarind o femeie si pentru a-i pedepsi, le taie capul cu sabia. Dupa ce Sf. Petru l-a apostrofat ca a fost prea dur, Spiridon le lipeste capetele la loc, insa pe dos. De aceea se spune ca femeia are cateodata cap de drac.
20 Decembrie: Ignatul
Legenda spune ca Ignat era un om care intr-un an, vrand sa taie porcul, si-a lovit accidental tatal cu securea, omorandu-l. Necajit, a plecat in lume. Intalnind pe drum un preot, acesta l-a sfatuit sa isi faca o luntre cu care sa treaca, fara bani, oamenii peste un rau si sa ingroape in pamant un taciune din lemn de tufa, asteptand pana cand acesta va inverzi. Ignat a ascultat intocmai spusele preotului. Anii au trecut, Ignat s-a casatorit. Intr-o noapte a auzit strigate de ajutor de pe celalalt mal. Uitandu-se, nu a vazut nimic. Strigatele s-au auzit din nou si Ignat a mai trecut o data apa, insa nici atunci n-a zarit nimic. A treia oara a vazut doi batrani, pe care i-a gazduit in casa sa si carora le-a povestit pacatul mai vechi si pe cele mai noi, crezand ca niste oameni s-au inecat pentru ca el n-a ajuns la timp. Batranii, care erau de fapt Dumnezeu si Sf. Petru, au remarcat saracia care domnea la Ignat in casa. Au vazut copiii care plangeau de foame si pe mama care ii amagea spunandu-le ca a pus ceva la copt sub test. Un batran i-a spus acesteia sa ridice testul si atunci a gasit o paine mare. Vazand cum doua lumanari se aprind in fata lor, Ignat a inteles cine sunt acesti batrani si a ingenuncheat in fata lor. Dumnezeu i-a cerut sa vina cu ei, asigurandu-l ca va avea el grija de copii. Tufa din gradina inverzise, semn ca pacatul ii fusese iertat. A umblat Ignat cu cei doi prin lume ani multi, pana cand intr-o zi a intalnit o trasura cu boieri bogati. Dumnezeu i-a atras atentia ca acestia sunt copiii sai si l-a lasat sa plece cu ei.
La fel ca in toate sarbatorile majore, de Ignat nu se lucreaza, iar femeile care nu respecta acest lucru sunt pedepsite de Inatoarea, un personaj asemanator Joimaritei.
In aceasta zi se taie porcul, iar oamenii care nu au porc trebuie sa taie macar o gaina, pentru ca se spune ca este bine sa vezi sange.
Ritualul taierii porcului este o ramasita straveche a credintei ca la schimbarea anului trebuie sa se faca sacrificii, oamenii temandu-se ca altfel Soarele nu va mai rasari. In timpuri stravechi, porcul simboliza spiritul graului si al vegetatiei in general.
Ziua de Ignat este in mod special consacrata taierii porcului. Porcii care nu sunt taiati acum, nu se mai ingrasa.
Taierea porcului se face intr-un anumit moment al zilei, de obicei dimineata.
Se crede ca in noaptea de dinaintea zilei de Ignat, porcii isi viseaza moartea sau se viseaza cu margele rosii la gat. La taiatul porcului nu trebuie sa fie de fata oameni milosi, pentru ca atunci porcul moare greu, iar carnea nu mai e buna. Atunci cand se taie porcul, se spune: ,Ignat, Ignat, porc umflat”.
Dupa taierea porcului, se cantareste capul acestuia, spunandu-se ca trupul este de 10 ori mai greu. Cu sange de porc se face semnul crucii pe fruntea copiilor, pentru a fi feriti de boli.
In cazul in care porcul taiat a fost negru, sangele sau se aduna intr-o strachina cu mei si cand se usuca i se da foc, afumandu-se cu el copiii, ca sa-i scape de sperietura.
Se spune ca untura obtinuta de la porcul negru este buna pentru facut vraji.
Oamenii care au ajutat la taiere primesc pomana porcului.
24 Decembrie: Ajunul Craciunului
In ajunul Craciunului, se merge la colindat. Denumirea de ,colinda” provine de la latinul “calendae”. La romani, calendele erau primele zile din fiecare luna. Calendae Ianuarii marcau inceputul noului an administrativ, ocazie cu care se faceau urari, se schimbau daruri si se ghicea viitorul. Indeosebi in Imperiul Roman de Rasarit se practicau travestiri.
La colindat nu poate merge oricine. De obicei colinda copiii, flacaii si barbatii care nu au depasit o anumita varsta.
La colindat se merge in cete, iar cetele se formeaza cu mult timp inainte. Ele au un conducator bine stabilit si se intalnesc la o casa unde se face si sezatoare. Cetele joaca un rol foarte important in transmiterea din generatie in generatie a obiceiurilor. Se spune ca, atunci cand intra in ceata, un tanar trece in randul flacailor. Pe de alta parte, in unele locuri se crede ca feciorul intrat in ceata este parasit pentru 6 saptamani de ingerul sau pazitor. In tot acest timp, el nu are voie sa intre in biserica, iar daca ar muri in aceasta perioada, ar fi considerat pagan.
Ceata, formata din 2-3 pana la cateva zeci de colindatori, ca reprezentanta a colectivitatii, merge din casa in casa (mai putin la cele indoliate), purtand urari de bine. Gazda casei era intotdeauna intrebata daca primeste colinda, iar celor care nu primeau li se spuneau strigaturi batjocoritoare. Colinda se canta intai la usa sau la fereastra, vestind sarbatoarea. Apoi se canta in casa ,colinda cea mare”, colinda gospodarului. Colindatorilor li se daruia bautura si mancare - colaci impodobiti, carne afumata, carnati, rachiu sau vin.
In unele zone colindele erau acompaniate de un instrument (fluier, cimpoi, clarinet sau vioara).
Colindele au pastrat pana azi una din cele mai vechi forme ale poeziei populare romanesti. Urarile purtate de colinde sunt cele care vizeaza problemele esentiale ale satului arhaic: recolte bogate, sanatate, tineri voinici, fete frumoase si harnice, reusita in anumite profesii, casatorii.
Avand in vedere faptul ca urmeaza o perioada in care se crede ca spiritele mortilor coboara pe pamant alaturi de cei vii, pe masa din ajunul Craciunului se pune hrana si pentru morti - turte inmuiate in sirop de zahar si presarate cu nuca pisata, coliva (grau fiert cu miere) sau prune fierte. In dimineata Craciunului, toate acestea se dau de pomana.
25 Decembrie: Craciunul
Craciunul este atat o sarbatoare de sorginte crestina, cat si pagana. De Craciun se sarbatoreste nasterea Domnului, insa tot pe 25 decembrie, la romani se sarbatorea nasterea zeului Mithra, importat din Orient de soldatii romani (aceasta sarbatoare purta numele de Natalis Solis Invicti). Tot in aceasta perioada, intre 17 si 23 decembrie, se sarbatoreau Saturnaliile romane.
Specialistii spun ca din stravechiul cult solar mai regasim astazi focurile ce se aprind pe 25 decembrie si forma rotunda a colacilor.
Craciunul marcheaza inceputul unui intreg ciclu folcloric, dominat de sarbatori si obiceiuri stravechi. Acest ciclu de 12 zile (25 decembrie - 6 ianuarie) simbolizeaza cele 12 luni ale anului, pe parcursul carora anul creste, se maturizeaza, imbatraneste, pentru ca in final sa moara. In traditia folclorica si sfintii urmeaza acelasi tipic: la inceputul anului apar sfinti tineri, apoi urmeaza sfintii maturi, iar la sfarsitul anului sfintii batrani, “mosii”.
Ciclul folcloric al celor 12 zile este simetric, cuprinzand perioada dintre 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza (6 ianuarie). Prima parte a ciclului, care debuteaza cu ziua de Craciun, este o perioada nefasta, in care timpul se degradeaza, noaptea se mareste, duhurile rele ale mortilor umbla pe pamant, se pomenesc stramosii si apar reminescente ale unor stravechi practici orgiastice. Ideea ca in aceasta perioada spiritele mortilor vin pe pamant isi are originea intr-o straveche credinta, conform careia inaintea unui nou an se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, timpul si spatiul degradandu-se pana la starea primitiva de haos. De aceea, toate ritualurile din aceste 12 zile vizeaza restaurarea simbolica a lumii.
Pe masa de Craciun se pun colaci, covrigi si covrigei. Acestia sunt oferiti si colindatorilor, preotului, se trimit la nasi si la moasa si se dau de pomana pentru morti. Colacii sunt uneori insotiti de carne de porc si sticle de vin.
Obiceiul pomului impodobit si a darurilor de Craciun nu e de origine populara, fiind importat destul de tarziu (sfarsitul secolului al XIX-lea) din Occident.
In traditia romaneasca, Craciun este un mos cu barba alba, pastor si frate cu Ajun. El vine calare pe un cal alb si schiop.
O legenda il prezinta ca pe un om bogat pe care Maica Domnului il roaga sa o ajute atunci cand ii vine timpul sa nasca, aflandu-se in fata casei sale. Craciun refuza, insa sotia sa, Craciuneasa, o femeie miloasa, o cheama pe Maica Domnului in grajd si o ajuta sa nasca. Atunci cand se intoarce in casa, Craciun remarca sangele de pe mainile sotiei sale si ii pedepseste neascultarea, taindu-le de la cot. Maica Domnului insa ii spune sa isi puna mainile in apa in care a fost scaldat Iisus, iar Craciuneasa se alege cu maini noi de aur. Craciun, impresionat de minunea petrecuta in fata sa, se crestineaza si devine astfel primul sfant (al doilea fiind Sf. Nicolae).
Dupa alte pareri, Mos Craciun este un vechi zeu autohton, care moare si renaste cu ocazia solstitiului. El este simbolizat de butucul ars in timpul sarbatorii si de sacrificiul porcului.
27 Decembrie: Sf. Stefan
Pentru a treia zi a Craciunului nu exista obiceiuri deosebite, insa ea se serbeaza pentru ca exista foarte multi oameni care poarta numele Sfantului Stefan (primul sfant care a marturisit credinta in Hristos).
31 Decembrie - 1 Ianuarie: Noaptea Anului Nou
In trecutul indepartat, Anul Nou s-a celebrat mai intai toamna si apoi primavara. Se credea ca in zilele in care se face trecerea de la un an la altul (momente care marcau egalitatea zilei cu noaptea, deci echinoctiile) fortele naturii pot influenta viata oamenilor. Inceputul noului an a fost legat si de inceputul unui nou ciclu de vegetatie, lucru care explica sarbatorirea sa la data de 1 martie.
Anul este o personificare a Soarelui (cultul solar l-a inlocuit in epoca bronzului pe cel al fertilitatii) si se numeste An Vechi inainte de a muri la miezul noptii si An Nou dupa ce renaste.
Si la daci Anul Nou era probabil fixat la data de 1 martie. Printr-o masura administrativa, romanii l-au mutat la data de 1 ianuarie, caci la ei noul an incepea odata cu intrarea in functie a noilor consuli.
In folclorul romanesc trecerea de la un an la altul e marcata printr-un ciclu de 12 zile (25 decembrie - 6 ianuarie), care constituie un prilej pentru desfasurarea celor mai bogate sarbatori populare.
Cele 12 zile simbolizeaza cele 12 luni pe parcursul carora anul creste, se maturizeaza, imbatraneste si apoi moare. De altfel si sfintii urmeaza in traditia folclorica acelasi tipic: la inceputul anului apar sfintii tineri, apoi urmeaza sfintii maturi, iar la sfarsitul anului sfintii batrani, “mosii”.
Ciclul folcloric al celor 12 zile este simetric, cuprinzand perioada dintre 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza (6 ianuarie). Prima parte a ciclului este o perioada nefasta, in care timpul se degradeaza, noaptea se mareste, duhurile rele ale mortilor umbla pe pamant, se pomenesc stramosii si apar reminescente ale unor stravechi practici orgiastice. A doua perioada se caracterizeaza prin practici de divinatie, de alungare a spiritelor malefice. Ideea ca in aceasta perioada spiritele mortilor vin pe pamant isi are originea intr-o straveche credinta, conform careia inaintea unui nou an se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, timpul si spatiul degradandu-se pana la starea primitiva de haos. De aceea, toate ritualurile din aceste 12 zile vizeaza restaurarea simbolica a lumii.
Noaptea de Anul Nou, care marcheaza mijlocul, trecerea intre cele doua perioade, este una foarte importanta in viata satului romanesc. Ea marcheaza momentul in care se ingroapa Anul Vechi, prin stingerea ritualica a unei lumini, a unui foc si se naste un Nou An, fapt simbolizat prin reaprinderea focului.
In noaptea dintre ani taranii nu dorm - se spune ca acela care doarme va fi lenes tot anul. Este noaptea in care se fac practici de gonire a spiritelor malefice, de purificare. Pentru aceasta, se trec vitele prin foc, se arde rasina sau produse urat mirositoare, oamenii sar peste foc, se stropesc cu apa, se scalda in rau, se ung pragurile usilor, animalele si toata familia cu usturoi, se face zgomot mare pentru a speria duhurile rele.
Flacaii, organizati in cete, merg cu Plugusorul sau cu Buhaiul sau fac jocuri cu masti. Dupa unele pareri, jocurile cu masti din ajunul Anului Nou simbolizeaza spiritele strabunilor. Jocurile mimice, cu masti de animale sau cu personaje travestite sunt cele mai vechi creatii ale teatrului popular.
In noaptea de Anul Nou fetele incearca sa-si gaseasca in vis ursitul, punandu-si putin busuioc sub limba inainte de a se culca.
Batranii, asezati langa foc, incearca sa vada in foile de ceapa, in lemnele carbonizate de stejar si fag si in felul in care e vremea, cum va fi anul urmator.
Pentru aceasta, iau 12 felii de ceapa, umpland-o pe fiecare pe jumatate cu sare pisata. Fiecare foaie de ceapa este numita dupa o luna a anului. In dimineata zilei urmatoare, de Sf. Vasile, se “citesc” foile de ceapa. Daca in felie se afla mai multa apa, luna respectiva va fi ploioasa. Daca sarea este la fel ca in seara anterioara, in luna aceea va fi seceta. Luna corespunzatoare feliei in care sarea e jumatate uscata, jumatate umeda, va fi schimbatoare.
O alta modalitate de a ghici viitorul este aceea care foloseste carbunii facuti dintr-un singur lemn. Acestia se pun pe vatra si fiecaruia i se atribuie numele unei cereale. In dimineata urmatoare, se verifica starea acestora. Cereala corespunzatoare carbunelui facut cenusa se va coace bine vara urmatoare. Daca insa carbunele este intact, cereala respectiva nu va rodi. Atunci cand este jumatate facut cenusa, painea va fi saraca.
Oamenii ghicesc viitorul si dupa cer. Atunci cand luna este plina in aceasta seara, anul urmator va fi bogat si roditor.
Se crede ca in aceasta noapte se vad arzand comorile ingropate, insa nu se pot dezgropa in siguranta decat cele care se vad dupa miezul noptii.
Tot acum se deschid cerurile, insa doar oamenii buni la suflet pot vedea acest lucru.
Si vitele incep sa vorbeasca intre ele, insa oamenii nu trebuie sa le asculte, existand pericolul sa moara.
Tot in aceasta seara, copiii, adunati in jurul pomilor neroditori, ii ameninta cu taierea daca nu vor face fructe in anul care vine.
Plugusorul
Plugusorul este una din cele mai frumoase si mai vechi datini romanesti. E vorba de un stravechi obicei agrar, simbolizand principala ocupatie a taranilor romani.
In ajunul sau chiar in ziua Anului Nou, ceata de flacai, inarmata cu bice, clopote si un plug sau buhai, pleaca prin sat cu Plugusorul, pentru a ura belsug in agricultura. Bicele si harapnicele se fac din fuior de canepa si sunt groase, pentru ca, atunci cand pocnesc, sa rasune cat mai departe.
In trecut se folosea un plug adevarat, impodobit cu crengi de brad si panglici sau hartie colorata, tras de doi sau patru boi, si ei impodobiti. Mai recent a inceput sa se foloseasca un plug in miniatura, o reprezentare simbolica.
Buhaiul era un vas de lemn, o cofa sau o putinica, legata la gura cu piele de capra sau oaie bine intinsa. Prin mijlocul pieii trece o suvita de par de cal care, fiind udata cu apa si trasa cu mana, producea un zgomot care semana cu ragetul unui bou (=buhai, de unde-i vine si denumirea). Foarte rar plugul si buhaiul se folosesc impreuna.
Atunci cand se foloseste un plug adevarat, in curtea gospodarului se trage o brazda.
Colindatorii recita colinda aratului, fiind acompaniati de plesnituri de bice, de zgomote de buhai si de strigate (”Manati, mai!”, “Hai! Hai!”).
Urarea Plugusorului se termina prin aceleasi daruri ca si colindele - colaci, nuci, mere, pere, bani etc.
Jocurile cu masti
In aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si purtat de un flacau, insotit de personaje mascate. Mastile sunt din lemn sau din piele de oaie, capra si iepure. Feciorul care poarta capul de animal sta ascuns sub un covor sau o fata de masa si actioneaza obiectul printr-o sfoara. El se sprijina intr-un bat pe care este asezat capul cu doua coarne impodobite cu clopotei, beteala si panglici. Se dansa pe cantec de fluier sau cimpoi. Dupa trecerea Anului Nou, animalul reprezentat era impuscat si inmormantat simbolic.
Jocul se numeste turca, bourita sau cerb. In Muntenia, se numeste brezaia si animalul reprezentat este o capra, o vulpe, o barza sau un cocor.
In Moldova, capra, camila sau cerbutul au coarne mai mici si mai putin impodobite si sunt insotite de alte masti de animale (lup, vulpe, urs, cal, cocos, paun, cocor etc) si de personaje travestite, fiind acompaniate de fluier sau vioara.
Vasilca
Tiganii obisnuiau sa numeasca ,Vasilca” ursii domesticiti pe care ii jucau prin sate, dar acelasi nume era dat si porcilor. De acolo provine denumirea obiceiului: Vasilca era o capatana de porc, impodobita in diverse feluri. Pentru aceasta, se foloseau flori, panglici sau verdeturi. In ajunul sau dimineata Anului Nou, tiganii se duceau la colindat cu Vasilca.
In vechime, cand tiganii erau inca sclavi, cereau de la domni capul porcului taiat de Craciun. Acesta era impodobit, iar in ajun sau chiar de Anul Nou era purtat pe la casele oamenilor, care le dadeau bani.
Astazi, capul porcului se impodobeste cu cercei, margele, bani, flori artificiale, beteala, basmale de matase si o oglinda. Tiganii le ureaza oamenilor ca porcul cel gras sa le aduca un an nou si imbelsugat. In schimb, stapanul casei le ofera colaci, vin, carne de porc sau bani.
Vergelul
Vergelul cunoaste trei forme principale.
Prima, intalnita in satele de la munte din Moldova si Bucovina, are ca scop ghicitul norocului pentru anul ce vine, inrudirea si mai buna cunoastere a oamenilor. Participantii sunt feciorii si parintii cu fete de insuratoare.
Cel care face Vergelul aduna toate cele trebuincioase, intre care si un poloboc cu vin. In ajunul Anului Nou, pe la ora 23, anunta adunarea. Pe fata de masa curata, stapanul casei asaza un vas cu apa. Cei care vor sa isi afle viitorul arunca in apa cate un obiect mic (nasture, inel, cheie, cercel, cutit etc.), pe care il vor recunoaste atunci cand va fi scos din apa. Un om, numit “vergelator”, loveste vasul cu un bat verde luat dintr-un pom si ureaza diverse lucruri. Dupa fiecare urare, un copil scoate un obiect din apa. Celui caruia ii apartine norocul i se vor implini urarile. Vergelatorul numeste si o sarbatoare sau un sfant care sa il protejeze pe omul respectiv.
Dupa ce s-au terminat urarile, in locul apei se pune vin, se spun povesti, glume si se joaca pana dimineata.
A doua forma a Vergelului, intalnita in toata tara, are ca scop aflarea ursitilor. De aceea, participa doar fetele mari, care in ajunul Anului Nou se ajuna la o casa. Conducatoarea sarbatorii, numita “ursitoare”, pune pe masa diferite obiecte - paine, apa, piper, piatra, carbune, sare, cutit, perie, pieptene, inel si vase cu fundul in sus. Fiecare fata iese pe rand din camera, iar ursitoarea ascunde obiectele sub vase. Apoi fata intra si alege un vas. Painea semnifica faptul ca barbatul ursit va fi bun ca painea calda, sanatos si placut. Apa spune ca omul va fi bun daca fata se va purta bine cu el. Piperul arata un barbat iute la manie, dar iubitor. Daca fata alege piatra, va ramane nemaritata. Carbunele arata un barbat bine facut, dar cam negricios. Sarea inseamna ca ursitul ii va face viata placuta. Cutitul semnifica faptul ca barbatul va fi un om impulsiv, cu limba ascutita. Daca fata alege peria, se va marita cu un fecior batran de dincolo de padure. Pieptenele arata un barbat aspru, dar bun. Inelul semnifica logodna cu un fecior din satul propriu.
Scopul celei de-a treia forme a Vergelului este petrecerea. Cei care il serbeaza sunt feciorii, insa sunt invitate si fetele mari cu parintii acestora. Fetele si mamele lor aduc colaci, placinte, nuci, mere, gaini fripte. Cand intra in casa, se inchina un pahar cu bautura. Se danseaza apoi pana dimineata.
***Sursa necunoscuta***
In limbajul popular, decembrie poarta numele de Undrea. Denumirea provine de la sarbatoarea Sfantului Andrei (30 noiembrie), care anunta inceputul lunii. In limba veche, cuvantul “Andrei” a devenit “Andrea”, transformandu-se apoi in “Undrea”.
Numirea unei luni a anului dupa o sarbatoare a lunii anterioare aminteste de un stravechi ciclu de sarbatori de la sfarsitul toamnei si inceputul iernii, cand se celebra probabil Anul Nou la daci.
Luna decembrie este luna ninsorii, o luna in care activitatea economica a taranilor se restrange, lasand locul pregatirilor rituale si spirituale.
Sarbatorile care marcheaza aceasta luna sunt:
*4 decembrie: Sf. Varvara
*4-5 decembrie: Zilele Bubatului
*6 decembrie: Sf. Nicolae (Sannicoara)
*12 decembrie: Sf. Spiridon
*20 decembrie: Ignatul
*24 decembrie: ajunul Craciunului
*25 decembrie: Craciunul
*27 decembrie: Sf. Stefan
*31 decembrie / 1 ianuarie: Seara Sf. Vasile, noaptea de Anul Nou4 Decembrie:
Sf. Varvara
Sfanta Varvara este protectoarea minerilor. Pentru a o celebra, ei nu intra in aceasta zi in mina, ci petrec. Se spune ca sfintei ii plac petrecerile si glumele.
Unii spun ca Sf. Varvara ar fi sora sau mama Sfantului Nicolae.
Alte credinte afirma ca sfanta este una din cele trei stele de langa luna care pazesc lumea de Antihart, care vrea sa o manance.
4-5 Decembrie: Zilele Bubatului
In aceste zile femeilor le este interzis sa teasa, sa coasa sau sa spele rufe. Se crede ca astfel copiii vor fi feriti de varsat.
Pentru a ii intari in fata bolii, mamele le ung fata cu miere si apoi ii spala cu o apa in care au spalat in prealabil icoana. De asemenea, copiilor le este interzis in aceste zile sa manance boabe de porumb, fasole sau seminte de dovleac.
In unele locuri, femeile fac doua turte, una unsa cu miere, care se da ca pomana si una unsa cu dulceata, care se pune la streasina casei.
6 Decembrie: Sf. Nicolae
In traditia populara, Sf. Nicolae este cel de-al doilea sfant facut de Dumnezeu. El sta in stanga Lui (in dreapta este Sf. Mihail) si pazeste Soarele. Legenda spune ca Soarele, plictisit de acelasi drum si scarbit de tot ce vede pe Pamant, incearca mereu sa fuga. Sf. Nicolae nu este singurul care pazeste Soarele. Acelasi rol il are si Sf. Toader, insa acesta il prinde primavara (cand este sarbatoarea sa), iar Sf. Nicolae il prinde iarna. Soarele incearca tot timpul sa scape fiindca il stie pe Sf. Nicolae batran si fara cai.
Alte credinte il prezinta pe Sf. Nicolae ca fiind protectorul celor care merg pe ape. El ar fi fost corabier si singurul care a scapat de la inec in timpul unei furtuni puternice. Rugaciunile sale catre Dumnezeu au dus insa si la aducerea la viata a celorlalti. Tot Sf. Nicolae ar fi si cel care a oprit ploile torentiale din timpul lui Noe.
Sf. Nicolae este unul din sfintii foarte importanti pentru taranul roman. O legenda spune ca Sf. Casian (sarbatorit pe 29 februarie) s-a plans lui Dumnezeu ca el nu are asa de mare importanta. In acest timp, a sosit Sf. Nicolae, ud si obosit, dupa ce ajutase o noapte intreaga la salvarea unor oameni. Atunci Dumnezeu i-ar fi dat acest exemplu Sfantului Casian, spunandu-i ca nu mai vrea sa-l vada decat peste 4 ani.
Pentru tarani, iarna incepe in ziua de Sf. Nicolae. Se spune ca atunci cand acesta isi scutura barba, pe pamant ninge.
Obiceiul darurilor de Sf. Nicolae (in special dulciuri) nu apartine traditiei populare, ci orasului, care anticipeaza astfel venirea lui Mos Craciun.
Sf. Nicolae este cel care ajuta fetele sarmane.
12 Decembrie: Sf. Spiridon
Sf. Spiridon este un sfant care face minuni. Se spune ca in aceasta perioada ziua creste cat sare cocosul de pe gard.
Sf. Spiridon este un sfant nascut doar din tata, protector al ciubotarilor. Dupa credinta populara, pentru a dovedi existenta Sfintei Treimi, sfantul strange o caramida in pumn pana cand focul urca la cer, apa curge pe pamant, iar lutul ii ramane in mana.
O legenda despre Sf. Spiridon spune ca, umbland acesta prin lume cu Sf. Petru, vede intr-un tufis un drac calarind o femeie si pentru a-i pedepsi, le taie capul cu sabia. Dupa ce Sf. Petru l-a apostrofat ca a fost prea dur, Spiridon le lipeste capetele la loc, insa pe dos. De aceea se spune ca femeia are cateodata cap de drac.
20 Decembrie: Ignatul
Legenda spune ca Ignat era un om care intr-un an, vrand sa taie porcul, si-a lovit accidental tatal cu securea, omorandu-l. Necajit, a plecat in lume. Intalnind pe drum un preot, acesta l-a sfatuit sa isi faca o luntre cu care sa treaca, fara bani, oamenii peste un rau si sa ingroape in pamant un taciune din lemn de tufa, asteptand pana cand acesta va inverzi. Ignat a ascultat intocmai spusele preotului. Anii au trecut, Ignat s-a casatorit. Intr-o noapte a auzit strigate de ajutor de pe celalalt mal. Uitandu-se, nu a vazut nimic. Strigatele s-au auzit din nou si Ignat a mai trecut o data apa, insa nici atunci n-a zarit nimic. A treia oara a vazut doi batrani, pe care i-a gazduit in casa sa si carora le-a povestit pacatul mai vechi si pe cele mai noi, crezand ca niste oameni s-au inecat pentru ca el n-a ajuns la timp. Batranii, care erau de fapt Dumnezeu si Sf. Petru, au remarcat saracia care domnea la Ignat in casa. Au vazut copiii care plangeau de foame si pe mama care ii amagea spunandu-le ca a pus ceva la copt sub test. Un batran i-a spus acesteia sa ridice testul si atunci a gasit o paine mare. Vazand cum doua lumanari se aprind in fata lor, Ignat a inteles cine sunt acesti batrani si a ingenuncheat in fata lor. Dumnezeu i-a cerut sa vina cu ei, asigurandu-l ca va avea el grija de copii. Tufa din gradina inverzise, semn ca pacatul ii fusese iertat. A umblat Ignat cu cei doi prin lume ani multi, pana cand intr-o zi a intalnit o trasura cu boieri bogati. Dumnezeu i-a atras atentia ca acestia sunt copiii sai si l-a lasat sa plece cu ei.
La fel ca in toate sarbatorile majore, de Ignat nu se lucreaza, iar femeile care nu respecta acest lucru sunt pedepsite de Inatoarea, un personaj asemanator Joimaritei.
In aceasta zi se taie porcul, iar oamenii care nu au porc trebuie sa taie macar o gaina, pentru ca se spune ca este bine sa vezi sange.
Ritualul taierii porcului este o ramasita straveche a credintei ca la schimbarea anului trebuie sa se faca sacrificii, oamenii temandu-se ca altfel Soarele nu va mai rasari. In timpuri stravechi, porcul simboliza spiritul graului si al vegetatiei in general.
Ziua de Ignat este in mod special consacrata taierii porcului. Porcii care nu sunt taiati acum, nu se mai ingrasa.
Taierea porcului se face intr-un anumit moment al zilei, de obicei dimineata.
Se crede ca in noaptea de dinaintea zilei de Ignat, porcii isi viseaza moartea sau se viseaza cu margele rosii la gat. La taiatul porcului nu trebuie sa fie de fata oameni milosi, pentru ca atunci porcul moare greu, iar carnea nu mai e buna. Atunci cand se taie porcul, se spune: ,Ignat, Ignat, porc umflat”.
Dupa taierea porcului, se cantareste capul acestuia, spunandu-se ca trupul este de 10 ori mai greu. Cu sange de porc se face semnul crucii pe fruntea copiilor, pentru a fi feriti de boli.
In cazul in care porcul taiat a fost negru, sangele sau se aduna intr-o strachina cu mei si cand se usuca i se da foc, afumandu-se cu el copiii, ca sa-i scape de sperietura.
Se spune ca untura obtinuta de la porcul negru este buna pentru facut vraji.
Oamenii care au ajutat la taiere primesc pomana porcului.
24 Decembrie: Ajunul Craciunului
In ajunul Craciunului, se merge la colindat. Denumirea de ,colinda” provine de la latinul “calendae”. La romani, calendele erau primele zile din fiecare luna. Calendae Ianuarii marcau inceputul noului an administrativ, ocazie cu care se faceau urari, se schimbau daruri si se ghicea viitorul. Indeosebi in Imperiul Roman de Rasarit se practicau travestiri.
La colindat nu poate merge oricine. De obicei colinda copiii, flacaii si barbatii care nu au depasit o anumita varsta.
La colindat se merge in cete, iar cetele se formeaza cu mult timp inainte. Ele au un conducator bine stabilit si se intalnesc la o casa unde se face si sezatoare. Cetele joaca un rol foarte important in transmiterea din generatie in generatie a obiceiurilor. Se spune ca, atunci cand intra in ceata, un tanar trece in randul flacailor. Pe de alta parte, in unele locuri se crede ca feciorul intrat in ceata este parasit pentru 6 saptamani de ingerul sau pazitor. In tot acest timp, el nu are voie sa intre in biserica, iar daca ar muri in aceasta perioada, ar fi considerat pagan.
Ceata, formata din 2-3 pana la cateva zeci de colindatori, ca reprezentanta a colectivitatii, merge din casa in casa (mai putin la cele indoliate), purtand urari de bine. Gazda casei era intotdeauna intrebata daca primeste colinda, iar celor care nu primeau li se spuneau strigaturi batjocoritoare. Colinda se canta intai la usa sau la fereastra, vestind sarbatoarea. Apoi se canta in casa ,colinda cea mare”, colinda gospodarului. Colindatorilor li se daruia bautura si mancare - colaci impodobiti, carne afumata, carnati, rachiu sau vin.
In unele zone colindele erau acompaniate de un instrument (fluier, cimpoi, clarinet sau vioara).
Colindele au pastrat pana azi una din cele mai vechi forme ale poeziei populare romanesti. Urarile purtate de colinde sunt cele care vizeaza problemele esentiale ale satului arhaic: recolte bogate, sanatate, tineri voinici, fete frumoase si harnice, reusita in anumite profesii, casatorii.
Avand in vedere faptul ca urmeaza o perioada in care se crede ca spiritele mortilor coboara pe pamant alaturi de cei vii, pe masa din ajunul Craciunului se pune hrana si pentru morti - turte inmuiate in sirop de zahar si presarate cu nuca pisata, coliva (grau fiert cu miere) sau prune fierte. In dimineata Craciunului, toate acestea se dau de pomana.
25 Decembrie: Craciunul
Craciunul este atat o sarbatoare de sorginte crestina, cat si pagana. De Craciun se sarbatoreste nasterea Domnului, insa tot pe 25 decembrie, la romani se sarbatorea nasterea zeului Mithra, importat din Orient de soldatii romani (aceasta sarbatoare purta numele de Natalis Solis Invicti). Tot in aceasta perioada, intre 17 si 23 decembrie, se sarbatoreau Saturnaliile romane.
Specialistii spun ca din stravechiul cult solar mai regasim astazi focurile ce se aprind pe 25 decembrie si forma rotunda a colacilor.
Craciunul marcheaza inceputul unui intreg ciclu folcloric, dominat de sarbatori si obiceiuri stravechi. Acest ciclu de 12 zile (25 decembrie - 6 ianuarie) simbolizeaza cele 12 luni ale anului, pe parcursul carora anul creste, se maturizeaza, imbatraneste, pentru ca in final sa moara. In traditia folclorica si sfintii urmeaza acelasi tipic: la inceputul anului apar sfinti tineri, apoi urmeaza sfintii maturi, iar la sfarsitul anului sfintii batrani, “mosii”.
Ciclul folcloric al celor 12 zile este simetric, cuprinzand perioada dintre 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza (6 ianuarie). Prima parte a ciclului, care debuteaza cu ziua de Craciun, este o perioada nefasta, in care timpul se degradeaza, noaptea se mareste, duhurile rele ale mortilor umbla pe pamant, se pomenesc stramosii si apar reminescente ale unor stravechi practici orgiastice. Ideea ca in aceasta perioada spiritele mortilor vin pe pamant isi are originea intr-o straveche credinta, conform careia inaintea unui nou an se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, timpul si spatiul degradandu-se pana la starea primitiva de haos. De aceea, toate ritualurile din aceste 12 zile vizeaza restaurarea simbolica a lumii.
Pe masa de Craciun se pun colaci, covrigi si covrigei. Acestia sunt oferiti si colindatorilor, preotului, se trimit la nasi si la moasa si se dau de pomana pentru morti. Colacii sunt uneori insotiti de carne de porc si sticle de vin.
Obiceiul pomului impodobit si a darurilor de Craciun nu e de origine populara, fiind importat destul de tarziu (sfarsitul secolului al XIX-lea) din Occident.
In traditia romaneasca, Craciun este un mos cu barba alba, pastor si frate cu Ajun. El vine calare pe un cal alb si schiop.
O legenda il prezinta ca pe un om bogat pe care Maica Domnului il roaga sa o ajute atunci cand ii vine timpul sa nasca, aflandu-se in fata casei sale. Craciun refuza, insa sotia sa, Craciuneasa, o femeie miloasa, o cheama pe Maica Domnului in grajd si o ajuta sa nasca. Atunci cand se intoarce in casa, Craciun remarca sangele de pe mainile sotiei sale si ii pedepseste neascultarea, taindu-le de la cot. Maica Domnului insa ii spune sa isi puna mainile in apa in care a fost scaldat Iisus, iar Craciuneasa se alege cu maini noi de aur. Craciun, impresionat de minunea petrecuta in fata sa, se crestineaza si devine astfel primul sfant (al doilea fiind Sf. Nicolae).
Dupa alte pareri, Mos Craciun este un vechi zeu autohton, care moare si renaste cu ocazia solstitiului. El este simbolizat de butucul ars in timpul sarbatorii si de sacrificiul porcului.
27 Decembrie: Sf. Stefan
Pentru a treia zi a Craciunului nu exista obiceiuri deosebite, insa ea se serbeaza pentru ca exista foarte multi oameni care poarta numele Sfantului Stefan (primul sfant care a marturisit credinta in Hristos).
31 Decembrie - 1 Ianuarie: Noaptea Anului Nou
In trecutul indepartat, Anul Nou s-a celebrat mai intai toamna si apoi primavara. Se credea ca in zilele in care se face trecerea de la un an la altul (momente care marcau egalitatea zilei cu noaptea, deci echinoctiile) fortele naturii pot influenta viata oamenilor. Inceputul noului an a fost legat si de inceputul unui nou ciclu de vegetatie, lucru care explica sarbatorirea sa la data de 1 martie.
Anul este o personificare a Soarelui (cultul solar l-a inlocuit in epoca bronzului pe cel al fertilitatii) si se numeste An Vechi inainte de a muri la miezul noptii si An Nou dupa ce renaste.
Si la daci Anul Nou era probabil fixat la data de 1 martie. Printr-o masura administrativa, romanii l-au mutat la data de 1 ianuarie, caci la ei noul an incepea odata cu intrarea in functie a noilor consuli.
In folclorul romanesc trecerea de la un an la altul e marcata printr-un ciclu de 12 zile (25 decembrie - 6 ianuarie), care constituie un prilej pentru desfasurarea celor mai bogate sarbatori populare.
Cele 12 zile simbolizeaza cele 12 luni pe parcursul carora anul creste, se maturizeaza, imbatraneste si apoi moare. De altfel si sfintii urmeaza in traditia folclorica acelasi tipic: la inceputul anului apar sfintii tineri, apoi urmeaza sfintii maturi, iar la sfarsitul anului sfintii batrani, “mosii”.
Ciclul folcloric al celor 12 zile este simetric, cuprinzand perioada dintre 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza (6 ianuarie). Prima parte a ciclului este o perioada nefasta, in care timpul se degradeaza, noaptea se mareste, duhurile rele ale mortilor umbla pe pamant, se pomenesc stramosii si apar reminescente ale unor stravechi practici orgiastice. A doua perioada se caracterizeaza prin practici de divinatie, de alungare a spiritelor malefice. Ideea ca in aceasta perioada spiritele mortilor vin pe pamant isi are originea intr-o straveche credinta, conform careia inaintea unui nou an se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, timpul si spatiul degradandu-se pana la starea primitiva de haos. De aceea, toate ritualurile din aceste 12 zile vizeaza restaurarea simbolica a lumii.
Noaptea de Anul Nou, care marcheaza mijlocul, trecerea intre cele doua perioade, este una foarte importanta in viata satului romanesc. Ea marcheaza momentul in care se ingroapa Anul Vechi, prin stingerea ritualica a unei lumini, a unui foc si se naste un Nou An, fapt simbolizat prin reaprinderea focului.
In noaptea dintre ani taranii nu dorm - se spune ca acela care doarme va fi lenes tot anul. Este noaptea in care se fac practici de gonire a spiritelor malefice, de purificare. Pentru aceasta, se trec vitele prin foc, se arde rasina sau produse urat mirositoare, oamenii sar peste foc, se stropesc cu apa, se scalda in rau, se ung pragurile usilor, animalele si toata familia cu usturoi, se face zgomot mare pentru a speria duhurile rele.
Flacaii, organizati in cete, merg cu Plugusorul sau cu Buhaiul sau fac jocuri cu masti. Dupa unele pareri, jocurile cu masti din ajunul Anului Nou simbolizeaza spiritele strabunilor. Jocurile mimice, cu masti de animale sau cu personaje travestite sunt cele mai vechi creatii ale teatrului popular.
In noaptea de Anul Nou fetele incearca sa-si gaseasca in vis ursitul, punandu-si putin busuioc sub limba inainte de a se culca.
Batranii, asezati langa foc, incearca sa vada in foile de ceapa, in lemnele carbonizate de stejar si fag si in felul in care e vremea, cum va fi anul urmator.
Pentru aceasta, iau 12 felii de ceapa, umpland-o pe fiecare pe jumatate cu sare pisata. Fiecare foaie de ceapa este numita dupa o luna a anului. In dimineata zilei urmatoare, de Sf. Vasile, se “citesc” foile de ceapa. Daca in felie se afla mai multa apa, luna respectiva va fi ploioasa. Daca sarea este la fel ca in seara anterioara, in luna aceea va fi seceta. Luna corespunzatoare feliei in care sarea e jumatate uscata, jumatate umeda, va fi schimbatoare.
O alta modalitate de a ghici viitorul este aceea care foloseste carbunii facuti dintr-un singur lemn. Acestia se pun pe vatra si fiecaruia i se atribuie numele unei cereale. In dimineata urmatoare, se verifica starea acestora. Cereala corespunzatoare carbunelui facut cenusa se va coace bine vara urmatoare. Daca insa carbunele este intact, cereala respectiva nu va rodi. Atunci cand este jumatate facut cenusa, painea va fi saraca.
Oamenii ghicesc viitorul si dupa cer. Atunci cand luna este plina in aceasta seara, anul urmator va fi bogat si roditor.
Se crede ca in aceasta noapte se vad arzand comorile ingropate, insa nu se pot dezgropa in siguranta decat cele care se vad dupa miezul noptii.
Tot acum se deschid cerurile, insa doar oamenii buni la suflet pot vedea acest lucru.
Si vitele incep sa vorbeasca intre ele, insa oamenii nu trebuie sa le asculte, existand pericolul sa moara.
Tot in aceasta seara, copiii, adunati in jurul pomilor neroditori, ii ameninta cu taierea daca nu vor face fructe in anul care vine.
Plugusorul
Plugusorul este una din cele mai frumoase si mai vechi datini romanesti. E vorba de un stravechi obicei agrar, simbolizand principala ocupatie a taranilor romani.
In ajunul sau chiar in ziua Anului Nou, ceata de flacai, inarmata cu bice, clopote si un plug sau buhai, pleaca prin sat cu Plugusorul, pentru a ura belsug in agricultura. Bicele si harapnicele se fac din fuior de canepa si sunt groase, pentru ca, atunci cand pocnesc, sa rasune cat mai departe.
In trecut se folosea un plug adevarat, impodobit cu crengi de brad si panglici sau hartie colorata, tras de doi sau patru boi, si ei impodobiti. Mai recent a inceput sa se foloseasca un plug in miniatura, o reprezentare simbolica.
Buhaiul era un vas de lemn, o cofa sau o putinica, legata la gura cu piele de capra sau oaie bine intinsa. Prin mijlocul pieii trece o suvita de par de cal care, fiind udata cu apa si trasa cu mana, producea un zgomot care semana cu ragetul unui bou (=buhai, de unde-i vine si denumirea). Foarte rar plugul si buhaiul se folosesc impreuna.
Atunci cand se foloseste un plug adevarat, in curtea gospodarului se trage o brazda.
Colindatorii recita colinda aratului, fiind acompaniati de plesnituri de bice, de zgomote de buhai si de strigate (”Manati, mai!”, “Hai! Hai!”).
Urarea Plugusorului se termina prin aceleasi daruri ca si colindele - colaci, nuci, mere, pere, bani etc.
Jocurile cu masti
In aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si purtat de un flacau, insotit de personaje mascate. Mastile sunt din lemn sau din piele de oaie, capra si iepure. Feciorul care poarta capul de animal sta ascuns sub un covor sau o fata de masa si actioneaza obiectul printr-o sfoara. El se sprijina intr-un bat pe care este asezat capul cu doua coarne impodobite cu clopotei, beteala si panglici. Se dansa pe cantec de fluier sau cimpoi. Dupa trecerea Anului Nou, animalul reprezentat era impuscat si inmormantat simbolic.
Jocul se numeste turca, bourita sau cerb. In Muntenia, se numeste brezaia si animalul reprezentat este o capra, o vulpe, o barza sau un cocor.
In Moldova, capra, camila sau cerbutul au coarne mai mici si mai putin impodobite si sunt insotite de alte masti de animale (lup, vulpe, urs, cal, cocos, paun, cocor etc) si de personaje travestite, fiind acompaniate de fluier sau vioara.
Vasilca
Tiganii obisnuiau sa numeasca ,Vasilca” ursii domesticiti pe care ii jucau prin sate, dar acelasi nume era dat si porcilor. De acolo provine denumirea obiceiului: Vasilca era o capatana de porc, impodobita in diverse feluri. Pentru aceasta, se foloseau flori, panglici sau verdeturi. In ajunul sau dimineata Anului Nou, tiganii se duceau la colindat cu Vasilca.
In vechime, cand tiganii erau inca sclavi, cereau de la domni capul porcului taiat de Craciun. Acesta era impodobit, iar in ajun sau chiar de Anul Nou era purtat pe la casele oamenilor, care le dadeau bani.
Astazi, capul porcului se impodobeste cu cercei, margele, bani, flori artificiale, beteala, basmale de matase si o oglinda. Tiganii le ureaza oamenilor ca porcul cel gras sa le aduca un an nou si imbelsugat. In schimb, stapanul casei le ofera colaci, vin, carne de porc sau bani.
Vergelul
Vergelul cunoaste trei forme principale.
Prima, intalnita in satele de la munte din Moldova si Bucovina, are ca scop ghicitul norocului pentru anul ce vine, inrudirea si mai buna cunoastere a oamenilor. Participantii sunt feciorii si parintii cu fete de insuratoare.
Cel care face Vergelul aduna toate cele trebuincioase, intre care si un poloboc cu vin. In ajunul Anului Nou, pe la ora 23, anunta adunarea. Pe fata de masa curata, stapanul casei asaza un vas cu apa. Cei care vor sa isi afle viitorul arunca in apa cate un obiect mic (nasture, inel, cheie, cercel, cutit etc.), pe care il vor recunoaste atunci cand va fi scos din apa. Un om, numit “vergelator”, loveste vasul cu un bat verde luat dintr-un pom si ureaza diverse lucruri. Dupa fiecare urare, un copil scoate un obiect din apa. Celui caruia ii apartine norocul i se vor implini urarile. Vergelatorul numeste si o sarbatoare sau un sfant care sa il protejeze pe omul respectiv.
Dupa ce s-au terminat urarile, in locul apei se pune vin, se spun povesti, glume si se joaca pana dimineata.
A doua forma a Vergelului, intalnita in toata tara, are ca scop aflarea ursitilor. De aceea, participa doar fetele mari, care in ajunul Anului Nou se ajuna la o casa. Conducatoarea sarbatorii, numita “ursitoare”, pune pe masa diferite obiecte - paine, apa, piper, piatra, carbune, sare, cutit, perie, pieptene, inel si vase cu fundul in sus. Fiecare fata iese pe rand din camera, iar ursitoarea ascunde obiectele sub vase. Apoi fata intra si alege un vas. Painea semnifica faptul ca barbatul ursit va fi bun ca painea calda, sanatos si placut. Apa spune ca omul va fi bun daca fata se va purta bine cu el. Piperul arata un barbat iute la manie, dar iubitor. Daca fata alege piatra, va ramane nemaritata. Carbunele arata un barbat bine facut, dar cam negricios. Sarea inseamna ca ursitul ii va face viata placuta. Cutitul semnifica faptul ca barbatul va fi un om impulsiv, cu limba ascutita. Daca fata alege peria, se va marita cu un fecior batran de dincolo de padure. Pieptenele arata un barbat aspru, dar bun. Inelul semnifica logodna cu un fecior din satul propriu.
Scopul celei de-a treia forme a Vergelului este petrecerea. Cei care il serbeaza sunt feciorii, insa sunt invitate si fetele mari cu parintii acestora. Fetele si mamele lor aduc colaci, placinte, nuci, mere, gaini fripte. Cand intra in casa, se inchina un pahar cu bautura. Se danseaza apoi pana dimineata.
***Sursa necunoscuta***
Ultima editare de un moderator:
Felicitari, Falcon Lady