Tot un calendar popular si nu numai

  • Autor subiect DeletedUser12196
  • Data de început
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.

DeletedUser12196

in acest fel ,noi jucam de-a lungul vietii un rol anumit si il jucam atat de bine incat devenim maestrul propriei noastre realitati. ajungem astfel sa ne controlam personalitatea,convingerile,fiecare actiune,fiecare reactie.
dupa ce am practicat cativa ani am ajuns maestri propriei noastre lumi subiective,a propriei realitati.ne suparam si lovim in cel ce indrazneste sa ne contrazica cu propria lui realitate.daca veti ajunge sa intelegeti ca si ceilalti sunt proprii lor maestri veti intelege si si tipul de control pe care il exercitati asupra celorlalti si invers.
de pilda,atunci cand suntem copii si cineva ne creeaza probleme,noi ne suparam.
intr-un fel sau altul, mania noastra face ca problrma sa dispara (cel mai adesea in subconstient). daca situatia se repeta noi reactionam iar prin manie pentru ca asa credem ca trebuie sa facem ca sa scapam de problema. si astfel devenim specialisti in arta maniei si mai apoi maestri ai urii.
in mod similar ,devenim maestri ai geloziei ,ai tristetii,ai lipsei de incredere in sine. toata drama noastra existentiala,toate suferintele noastre,se invata si se practica, exista pentru ca noi le cream in mintea noastra. felul in care gandim,in care simtim si actionam devine rutina si nu mai suntem atenti la ceea ce facem. comportamentul nostru devine tipar,reactionam nereu la fel la stimulii exteriori.
ca sa devenim maestri ai iubirii noi trebuie sa invatam sa practicam arta de a iubi, iar cei care au rabdarea de a exersa suficient devin maestri ai iubirii.
dar pentru a vorbi de arta iubirii trebuie sa trecem prin cunoasterea si constientizarea modului in care interactioneaza fiintele umane.
 

DeletedUser12196

va rog sa va imaginati ca traiti pe o planeta si ca toti oamenii ,inclusiv voi suferiti de o boala de piele cumplita.au corpul plin de cruste infectate si orice atingere ii doare cumplit.de aceea evita orice contact. nu pentru ca nu-l vor ci pentru ca au invatat sa se teama de durere.
daca cineva va atinge o alta persoana aceasta se va infuria si va atinge ca razbumare pielea bolnava a celuilalt.dar sa ne imaginam ca ,chiar si asa ,instinctul de a iubi este atat de puternic pentru unele persoane care aleg sa treaca peste durere platind un pret imens pentru a intra in contact cu alte persoane.sunteti printre acele persoane.
platiti pretul si intr-o zi se produce un miracol.atentia si curajul sa infrunte durerea a altei persoane v-a vindecat trupul de rani.atingerea nu mai este dureroasa ci placuta.
va puteti imagina cu o piele sanatoasa intr-o lume in care toti ceilalti au rani? ce veti face cu persoana care va fost alaturi? ea arata oribil. nu are pielea dvs. frumoasa.atingerea o doare dar o accepta pentru ca a ivatat sa accepte.ceilalti insa nu stiu ca v-ati vindecat si nu va ating.ei cred ca inca va doare atingerea lor.
dar sa revin ,ce ati face cu acea persoana care v-a fost alaturi?
mi-e teama ca ori veti minti ori raspunsul va fi sincer dar crud asa ca nu-mi raspundeti mie ci numai voua insiva .
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

daca va puteti imagina asta,veti intelege ce ar crede un vizitator de pe alta planeta despre noi.
dar nu pielea noastra este acoperita de rani ci mintea.corpul nostru emotional este acoperit de rani infectate de otrava emotiilor negative iar boala de care suferim este teama sub diversele ei forme.printre manifestarile acestei boli se numara :ura ,tristetea, invidia si ipocrizia.si totul e o suferinta imensa cu care traim si pe care o acceptam pentru ca asa am invatat sa facem.
aproape toti oamenii de pe planeta noastra sufera de aceeasi boala mentala asa ca nu ar fi gresit sa spunem ca pamantul e ospiciul universului,iadul creat de noi pentru noi.dar tulburarile psihice de care sufera oamenii exista de mii de anii si sunt vazute ca o normalitate chiar si in cartile de psihologie si psihiatrie .
cand teama devine prea mare ,mintea rationala incepe sa clacheze si nu mai suporta toate acele rani cu otrava ce sapa adanc.
cartile de psihologie denumesc aceasta ,ca fiind schizofrenie, paranoia, psihoza simpla sau colectiva .toate aceste boli se manifesta doar atunci cand mintea rationala ajunge sa fie atat de inspaimantata si ranile emotionale atat de dureroase incat mintii i se pare mai usor sa rupa contactul cu realitatea si lumea exterioara.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

oamenii traiesc cu teama de a nu fi raniti. acest lucru ceeaza o drama uriasa.
felul in care comunicam unii cu altii este atat de dureros din punct de vedere emotional incat fara nici un motiv ne infuriam, ne intristam, devenim gelosi sau invidiosi .chiar si a spune "te iubesc"poate deveni ceva inspaimantator.
cu toata durerea si teama continuam sa incercam si interactionam cu
ceilalti ,ne casatorim, avem copii, sadim in ei inconstient aceeasi teama .
pentru a-si proteja ranile emotionale ,oamenii creeaza in minte un sistem foarte sofisticat al negarii.acest sistem ii transforma in niste mincinosi perfecti.oamenii au ajuns sa minta atat de perfect incat sfarsesc sa creada ca asta e realitatea si normalul.nici nu mai constientizeaza ca mint sau chiar daca isi dau seama continua sa o faca gasind pretexte si scuze numai pentru a se proteja de
propriile rani.
acest sistem seamana cu un perete de sticla mata in fata ochilor nostri ,care ne impiedica sa vedem adevarul.purtam o masca sociala pentru ca este prea dureros sa ne afisam asa cum suntem sau sa-i lasam pe altii sa vada cum suntem.
daca cineva indrazneste sa rupa comvenientele si sa-si arate ranile este rapid catalogat ca nebun pentru ca nu vrem sa avem im fata ochilor adevarul,
sa recunoastem in ranile lui propriile noastre rani.
ridicam bariere emotionale pentru a ne proteja de ceilalti nerealizand ca aceste bariere ne restrictioneaza propria libertate.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

maine voi continua pentru ca si maine este o zi.
o seara placuta si multa iubire voua.:)
 

DeletedUser12196

daca ati inteles ca tati cei ce ne inconjoara au rani emotionale provocate de otrava propriilor ganduri negative,veti intelege cu usurinta relatiile interumane din ceea ce toltecii numesc "visul iadului".
in viziunea tolteca,tot ceea ce credem despre noi insine si tot ceea ce cunoastem despre lumea in care traim nu e altceva decat un vis creat de noi.daca priviti descrierile religioase ale iadului, veti constata ca acesta nu difera deloc de societatea umana,de felul in care traim noi.
iadul este un loc al suferintei, al fricii, al luptelor si violentelor,al judecatilor si injustitiei,un loc al pedepsei care nu se sfarseste niciodata.oamenii se lupta cu oamenii intr-o jungla a pradatorilor,sunt plini de prejudecati, de vinovatie, de otrava emotiilor negative ca ura ,invidia, mania, tristeta si suferinta.noi ne creeam singuri toti acesti demoni,in mintile noastre si aducem iadul in propria noastra viata.
fiecare om e artizanul propriei drame personale,dar oamenii care au trait inaintea noastra au creat impreuna un mare vis exterior,visul societatii umane.
acest vis este visul panetei,este visul colectiv creat de miliarde de visatori inrobiti de aceeasi teama .marele vis include toate regulile societatii,toate legile, religiile, culturile.
toate aceste informatii inmagazinate in mintile noastre seamana cu o mie de voci care vorbesc in acelasi timp. toltecii numeau asta mitote.
 

DeletedUser12196

realitatea dinlauntrul nostru e iubire pura pentru ca noi suntem viata insasi.din pacate ascundem de ceilalti aceasta realitate.uneori o ascundem chiar de noi.
sinele nostru emotional real nu are nimic de-aface cu visul ,dar procesul de mitote ne impiedica sa vedem cine suntem cu adevarat.
atunci cand privim visul din aceasta perspectiva, constienti ca suntem cine suntem, ne dam seama imediat de comportamentul prostesc al oamenilor, care devine chiar amuzant. marea drama devine o comedie .vedem ca oamenii sufera
pentru lucruri lipsite de importanta, unele din ele chiar ireale. totusi suntem prinsi in capcana si nu avem de ales. ne-am nascut in aceasta societate,am crescut in ea si am invatat sa ne comportam la fel ca ceilalti intr-un proces generalizat.
imaginati-va ca puteti trai pe o planeta in care locuitorii au o minte emotionala sanatoasa.ei comunica prin iubire, sunt fericiti si se bucura de pace.
imaginati-va ca dupa ce ati stat un timp cu ei va reintoarceti pe pamant dar vindecat total de frica dinainte. nu va mai este teama sa fiti cel care sunteti.
orice v-ar spune altcineva,orice ar face, nimic nu va mai poate afecta personal,si deci nu va mai poate rani. nu mai aveti nevoie de protectia unei imagini pentru exterior. sunteti fericit cu ceea ce sunteti. nu va este teama sa iubiti, sa va impartasiti sentimentele, sa va deschideti inima.
dar ceilalti nu sunt ca voi.cum ati putea stabili relatii cu ei, cum ati putea comunica ,cum sa le invingeti teama si sa le vindecati ranile emotionale daca ei insisi nu pot renunta la ele pentru ca va vad pe dvs. ca un ciudat si nu pe ei care se aseamana cu toti ceilalti?
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

la nastere,mintea noastra emotionala este perfect sanatoasa.primele rani pe corpul emotional apar in jurul varstei de 2-4 ani,cand copilul se infecteaza pentru prima data cu otrava emotiilor negative devenind constient de lumea exterioara.
daca am observa copiii mici intre 1-2 ani am vedea ca ei nu fac altceva decat sa se joace tot timpul, sa rada . imaginatia lor este extrem de puternica si ei isi traiesc visul ca o aventura a explorarii.daca intalnesc un obstacol ei se supara dar cauta metode sa-l ocoleasca si apoi uita si traiesc intens momentul urmator reincepand jocul de-a explorarea ,amuzandu-se. ei traiesc in permanenta in prezent. nu se rusineaza de trecutul lor, nu sunt ingrijorati de viitor. copiii mici exprima exact ceea ce simt. nu se tem sa iubeasca.
cele mai fericite monente din viata noastra sunt cele in care ne jucam la fel ca cei mici, cand cantam, cand dansam, cand exploram si cream lucruri noi numai pentru a ne amuza. aceasta stare de fericire maxima ce caracterizeaza copiii este starea noastra emotionala fireasca, pentru ca ea exprima mintea umana normala.
copiii sunt inocenti si este firesc sa exprime iubirea.
ce s-a intamplat insa cu noi? ce s-a intamplat cu lumea in care traim?de ce nu avem curajul sa fim noi insine?de ce ne ascundem sub chipuri false?
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

necazul este ca adultii din jurul copiilor sunt deja bolnavi din punct de vedere emotional iar boala lor este extrem de contagioasa.ei acapareaza atentia copiilor si ii invata pe acestia sa se comporte exact ca ei. acesta este mecanismul prin care boala lor este transmisa copiilor. asa ne-am infectat si noi pe vremea cand eram copii, de la parintii nostri, de la profesori, de la toti adultii care au avut o imfluenta in viata noastra. ei ne-au captat atentia si ne-au transmis imformatiile lor prin repetitie.acesta este procesul prin care omul invata sa-si "programeze" mintea.
desi mecanismul nu poate fi schimbat,programul insa da.prin captarea atentiei lor ,noi ii invatam pe copii o anumita limba, cum sa citeasca, cum sa se comporte, cum trebuie sa viseze. in acest fel oamenii sunt imblanziti la fel cum am imblanzi un caine ,prin mecanismul pedepsei si a rasplatii. ceea ce noi numim educatie nu e altceva decat o imblanzire a fiintei umane.
 

DeletedUser12196

la inceput copii se tem sa nu fie pedepsiti iar mai tarziu invata sa se teama de faptul ca nu-si vor primi rasplata, ca nu sunt suficient de buni pentru mama sau pentru tata ,pentru fratele mai mare sau pentru profesor. astfel apare nevoia de a fi acceptati. inainte nu le pasa daca sunt sau nu acceptati. opiniile celorlalti oameni nu contau pentru ei,pentru ca ei nu doreau decat sa se joace si sa traiasca in prezent.
teama de a nu primi rasplata asteptata se transforma treptat in frica de a nu fi respinsi. teama ca nu sunt la fel de buni pentru ceilalti ii face sa incerce sa se schimbe, sa creeze o imagine pe care o proiecteaza spre exterior in functie de ce asteapta altii de la ei. invata sa pretinda ca sunt ceea ce nu sunt si continua sa joace acest rol numai si numai pentru a primi aprecierea celorlalti si pentru a fi acceptati. prin practica ei ajung sa se identifice din ce in ce mai mult cu modelul ales,cu imaginea pe gare si-au creeat-o si pe care o vor controla perfec intr-un labirint al spaimei si minciunii.
in curand vor uita cine sunt in realitate si se vor identifica doar in falsa lor imagine.
mai mult, ei isi creaza imagini diferite pentru oameni diferiti, in functie de grupurile din care fac parte.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

acelasi lucru se intampla si in relatiile dintre un barbat si o femeie. femeia are o imagine exterioara pentru ceilalti si o cu totul alta imagine cand ramane singura.e interesant sa privesti un om atunci cand nu stie ca este observat.sa-i surprinzi adevaratul chip.
la fel se intampla si cu barbatii.si ei au o imagine pentru ceilalti si o ala pentru intimitate.
cand devin adulti cele doua imagini sunt atat de diferite si nu se mai suprapun.
asa se face ca in mai toate relatiile exista patru imagini si nu una .cum ar putea cei doi sa se cunoasca reciproc in aceste conditii?este imposibil. de aici pleaca o multitudine de neintelegeri si frustrari personale.tot ce ar putea cei doi sa faca este sa incerce sa isi accepte si inteleaga reciproc imaginile. dar asta ar insemna sa cada zidul de sticla mata si ,cum majoritatea oamenilor se tem de suferinta,putini vor accepta sa treaca cu adevarat dincolo de zid.
si ,ca sa complicam si mai mult lucrurile,femeia creeaza propria imagine a barbatului din perspectiva ei si a rolului atribuit iar el face acelasi lucru.
apoi amandoi incearca sa incadreze persoana reala in imaginile creeate .aceste imagini din perspective exterioare noua sunt cele mai periculoase pentru ca ne silesc sa ne schimbam uneori dramatic pentru a ne primi rasplata-iubirea celuilalt.
nu este de mirare ca in cupluri exista atatea minciuni,chiar daca partenerii nu-si mai dau seama de asta si se mint din obijnuinta reciproc. relatia lor este bazata pe teama,temelia ei este minciuna .ar fi si greu sa aibe la baza adevarul pentru ca mintile lor au creeat zidul in spatele caruia s-au ascuns.
se tem sa caute adevarul pentru ca teama de suferinta este prea mare.
daca surprind o farama de secunda omul real din spatele masti, devin furiosi ,se tem ca au fost inselati si lovesc neintelegand ca ,de fapt au fost ei insisi atrizanii propriei inselatorii prin faptul ca au silit o alta fiinta sa corespunda unui tipar.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

in cazul copiilor nu exista nici un comflict cu imaginile de sine pe care acestia le au.
aceste imagini nu sunt puse la incercare decat in momentul in care copiii incep sa interactioneze cu lumea exterioara si pierd protectia parintilor.asa se explica de ce varsta adolescentei este atat de dificila.
chiar daca pana atunci se simteau pregatiti sa isi apere imaginea de sine,atunci cand incearca pentru prima oara sa o proiecteze asupra lumii exterioare ,aceasta ,prin membri ei, riposteaza.
lumea exterioara incepe sa le demonstreze, nu in particular ,ci in public,ca ei nu sunt ceea ce pretind ca sunt si asta numai ca aceasta lume incearca sa-i incadreze intr-un anumit tipar.asta duce la comflicte interioare ,la frustrare si furie ,la teama ca nu vor fi acceptati.
sa ne gandim la cazul unui adolescent care pretinde ca este foarte inteligent si chiar este.el participa la un seminar dar dintr-un anumit motiv, un coleg poate mai destept sau mai bine pregatit castiga dezbaterea. adolescentul nostru nu e pregatit pentru o eventuala infrangere. ceilalti il privesc altfel acum ,unii nu se sfiiesc sa-l ridiculizeze sau sa-i spuna ca e un ratat.
profesorii se simt si ei inselati in privinta sperantelor puse in elevul lor si contribuie astfel la amplificarea comflictului interior al tanarului.
evident ,el va incerca sa-si justifice imaginea in ochii celorlalti .va recurge la scuze si la mici favoruri, pentru asi pastra imaginea ,desi stie perfect ca minte.
in schimb,cand ajunge acasa si se trezeste singur cu sine ca in fata unei oglinzii,el izbucneste si isi doreste ca oglinda sa nu existe ,dar , chiar daca pe ceilalti ii poate pacali pe sine nu. simte ca se uraste, ca este un prost,ca este cel mai rau dintre toti. penrtu asi potoli durerea recurge la minciuni si astfel discrepanta dintre inaginea interioara si cea exterioara devine uriasa.
cu cat aceasta va fi mai mare cu atat mai grea va fi adaptarea la "lumea visului" si cu atat mai putina iubire va simti el fata de sine.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Falcon Lady a spus:
iar mie nu-mi pasa ce crezi.am sa te rog totusi sa ai rabdare sa termin si apoi vorbim despre ce crezi tu sau oricine altcineva.
Click pentru a extinde...
ma tem ca nu vorbesti frumos...daca te deranjeaza ce am scris eu pot sterge...
ai grija cand termini totusi, sa nu se plictiseasca lumea pana o faci..ce-i mult strica.
 

DeletedUser12196

intre imaginea de sine si cea exterioara se acumuleaza astfel din ce in ce mai multe minciuni.culmea este ca ambele imagini sunt la fel de false si rupte de realitate pentru ca inaginea de sine este tot o creatie a noastra ,este modul in care ne place sa ne vedem. bineinteles ca el nu-si mai da seama de asta .sistemul de negare functioneaza si il fereste de rani dar ranile emotionale exista tocmai pentru ca incearca din rasputeri sa apere o imagine la fel de neadevarata ca oricare alta.
daca ar avea rabdarea si curajul sa se cunoasca asa cum este defapt,comflictul ar inceta.s-ar respecta si s-ar iubi pe sine fiind capabil de aceleasi sentimente sincere la adresa celorlalti.
dar cunoasterea vine greu si este dureroasa iar in lipsa unui mentor si a practicii se poate pierde usor sau nu va trece peste unele etape.deci munca cu sine va fi inutila.
in timpurile noastre sarcina de mentori revine consilierilor pshiologici dar sa nu uitam ca si ei sunt oameni care au de aparat o imagine si se lupta cu proprii demoni.
 

DeletedUser12196

Planeta Soarelui a spus:
ma tem ca nu vorbesti frumos...daca te deranjeaza ce am scris eu pot sterge...
ai grija cand termini totusi, sa nu se plictiseasca lumea pana o faci..ce-i mult strica.
Click pentru a extinde...
nu intentionez sa ma cert cu nimeni.cei ce se plictisesc pot sa renunte pentru ca voi mai scrie mult.
nu trebuie sa stergi nimic.la sfarsit,daca vei avea rabdare vei intelege ca nu avem de ce sa ne certam dar putem sa discutam pe marginea celor postate.
cer doar rabdare pentru ca nu dispun de timp asa cum asi vrea si vreau totusi sa termin.
multam fain pentru intelegere.
 

DeletedUser12196

copiii invata de mici ca opiniile celor din jur conteaza si-si acordeaza viata in functie de aceste opinii.
o simpla opinie aruncata in treacat de cineva ne poate transforma viata intr-un cosmar chiar daca nu are nimic de-a face cu realitatea.
"ce urat arati!"/"gresesti! esti un prost/a!"
opiniile celorlalti au o mare putere asupra oamenilor obijnuiti sa traiasca in iadul colectiv.acestia simt in permanenta nevoia sa auda ca sunt frumosi , buni, destepti, ca ceea ce fac ei este bine.
"cum arat?"/"ti-a placut cum am vorbit?"/"esti de acord cu ceea ce fac?"
noi simtim nevoia sa auzim opiniile apreciative ale celorlalti tocmai pentru ca suntem imblanziti si putem fi manipulati cu ajutorul lor dar acceptam asta ca pe ceva firesc sau nici nu ne mai dam seama ca suntem manipulati fiind preocupati ,la randul nostru, sa-i manipulam pe ceilalti pentru ai face sa corespunda imaginii pe care me-am creeat-o despre ei.
simtim nevoia sa fim acceptati de catre alte persoane ,avem nevoie de sprijinul lor emotional pentru a patrunde in "visul exterior".
asa se explica de ce unii adolescenti beau alcool sau fumeaza sau , mai grav, se drogheaza si asta nu pentru ca si-ar dori cu adevarat sa faca asta
ci numai pentru a fi acceptati in cercul anumitor persoane,pentru a intra in "gasca "lor.
ei pretind ca inseamna ceva pentru ceilalti dar daca nu s-ar mai mintii ar vedea ca nu-i asa.
poate ca in sinea lor realizeaza ca nu inseamna nimic pentru acel grup dar isi dau atata osteneala sa insemne ceva in aceasta societate a "visului colectiv", sa fie recunoscuti si aprobati de ceilalti incat nimic nu mai conteaza.
ei incearca sa fie importanti ,frumosi, bogati,puternici, sa fie niste invingatori comform standardelor societatii bolnave in care traiesc, sa isi exprime visul personal si sa-l impuna celor din jur din pricina ca ei cred ca "visul "e real si il iau in serios.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser12196

PIERDEREA INOCENTEI

prin insasi natura lor oamenii sunt niste fiinte foarte sensibile.ei au o viata emotionala intensa.corpul emotional se acordeaza anumitor frecvente. inainte de "imblanzire" corpurile emotionale sunt acordate la frecventa iubirii si a fericirii.copii savureasa iubirea si se bucura sa traiasca.pentru ei iubirea nu e un concept abstract.ei o traiesc in fiecare clipa.nu se tem sa o arate si nu se feresc sa o primeasca. acesta este felul lor de a fi.
corpul emotional are si un sistem de alarma care il avertizeaza cand ceva nu merge bine si cand omul este in pericol real sau aparent. daca pentru corpul fizic, durerea este semnalul de alarma,pentru corpul emotional acest semnal este teama.
copiii simt emotii dar mu le interpreteaza cu ajutorul mintii rationale si nu isi pun intrebari legate de ele.
asa se explica de ce copiii ii accepta pe unii si ii resping pe altii.cand nu au incredere in cineva ei resping persoana respectiva pentru ca simt emotiile negative ale acesteia.
de asemenea percep daca cineva este furios si se feresc.corpul nostru emotional se modeleaza in functie de energia emotionala predominanta din casa noastra si de reactia noastra personala la acea energie.
asa se explica de ce fratii reactioneaza diferit in functie de felul in care au invatat sa se apere si sa raspunda la acel tip de energie.
degeaba spuneti copilului sa nu minta si sa nu fie agresiv daca in casa dvs. predomina comflictul,ura si minciuna. creand acest tip de energie ,copilul se va acorda la el si va percepe lumea din perspectiva emotiilor predominante in casa dvs.
corpul nostru emotional isi schimba si isi pierde treptat propria vibratie, aceea specifica unei fiimte umane normale. copii invata jocul visului exterioa de la adulti dar isi pierd inocenta, fericirea, libertatea si tendinta inascuta de a iubii. ei intra astfel in iadul creat de toti ce au visat acest iad inaintea lor creand visul planetei.iadul acesta ii intampina cu bucurie dar nu ei l-au creeat ,exista aici cu mult inainte de nasterea multor oameni.
 
Ultima editare de un moderator:
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Sus