Si eu cred ca ar trebui sa-mi cer iertare tuturor celor pe care i-am scos din joc si care, in cel mai bun si oricum inutil caz, au dat inceput nou pe aceeasi lume. Oricum, greselile mele- nu datoriile, deoarece cuvantul romanesc nu este la fel de polisemantic precum omologul lui englezesc, se cam limiteaza la lumea cu 2D, adica la lumea virtuala. Totusi, cele mai multe dintre cuceriri, cf spiritului jocului, nu se pot realiza decat pe socoteala altor player-i, iar, aparent paradoxal, cele mai substantiale dintre ele au fost facute in detrimentul unor jucatori mari a caror existenta nu a fost amenintata de cuceririle mele. Daca in faze recente, deci avansate ale jocului, unii jucatori au renuntat sau au fost scosi din joc asta nu mai e o greseala morala din partea mea deoarece ei ar fi fost eliminati oricum, altii ar fi fost eliminati oricum datorita modului in care au inteles, sau nu au inteles, sa se apere. Singurul meu regret autentic este prima mea victima, membru al academiei tribului silent, trib destul de mare la vremea respectiva, insa, pe de alta parte, il asigur ca la dinamica geo-politica de atunci ar fi fost scos din joc oricum, iar cel mai probabil executor al lui- care intre timp a fost cucerit de mine si de catre cativa colegi- ar fi facut ca satul lui sa-mi revina mie oricum
In concluzie, nu ma incearca regretul unui pacat capital avand in vedere specificul jocului, care este unul tactic si militar- nu este posibila cucerirea fara cuceriti, carora accidental sau metaforic le putem spune martiri. Innobiland extern e o solutie foarte viabila, in definitiv cele mai bune produse ale unui trib sunt demne de pietele externe.
Totusi, imi cer scuze daca unii s-au simtit lezati de modul meu de a actiona, insa acesta nu este un joc prepoderent diplomatic- pentru asta ar insemna ca fiecare trib sa aiba deschidere la marea de sate barbari si ale jucatorilor mici de la marginea hartii sau ca setarile lumii sa permita aparitia continua de sate de barbari, ceea ce este imposibil- dpdv militar este intotdeauna vina cuceritului si nu a cuceritorului, i.e: nu a fost vina mongolilor ca o buna parte a Eurasiei cu cultura aferenta acesteia a sucombat in fata lor, ci vina oamenilor care nu au fost capabili sa si-o apere
