am revenit
Tunelul fara luminita…
Cand mergeam pe drumul vechi,uitat de toti
Cu hainele facute parca din baloti,
Grele lungi si decolorate,batute de toate
Ploaie,vant,ninsoare or durere
Toate deaspura inimi mele.
Padurea intunecata,nu lasa sa treaca...
Nici raza cea mai bleaga
Credeam ca numai ies viu,
Dar inima de fiu,fiu al naturii mama
A zis ca o uscata poama:
“Baiete in ziua scrisa,inima nu va fi stinsa,
Ea doar se va inalta spre inima altcuiva
Nu ca te-as speria,dar va veni si ziua ta
Nu e azi si nu e maine,poate nici poimaine
Stiu,acum vei intreba de unde stiu astea.
Eu sunt capul si sfarsitul,
Viata lunga si moarte rece
Pe la mine trece,crede-ma baiate...
Viata asta e ca un perete,
Care nu te lasa sa vezi tot ce vrei!”
Cuvinte mari au raspunat din inima unui barbat,
Poate ma ajutau,dar albul mortii il vedeam
Paseam pe un tunel,larg,dar pentru mine scurt
Tunel,care ma rupt.