DeletedUser
Prefata : Introducere cu Zeii .
Intro noapte neagra intr-un vechi castel, statea Zeul Betiviilor, si el avea pivintele pline cu cele mai delicate si rafinate bauturi , aduse din cele mai ascunse locuri, de prin toate pivnitele, orice cotlon unde era bautura buna era stiut de Zeul Betiviilor, fiind si un mare spion, deoarece vedea ce face orice betiv. Si cum statea in letargia lui si bea incontinuu, ii vine un gand , ca statea pe vine, un gand mai deranjant ca nici un alt gand, deoarece mancase mici si bause palinca, si gandul acesta era din ce in ce mai aproape si mai deranjant pentru el si-l facea sa se simta incomod :”Demult nu am mai coborat pe Pamant , pe Pamantul unde toti betivii se aduna : Pamantul tribal”, si stia el ca acuma se deschide publicului sectorul 21, se hotara sa intre si el, dar sub o pelerina care sa-I acopere adevarata identitate .
Zeul Timpului statea statea in castelul lui cu 100 de carute, care mai de care tunningate ,cu fibra de carbon si genti rimmate cal cu NOS si multe altele , asta facuse de vreo 6 sectoare incoace , statea si privea. Cum el era timpul, era omniscient, era ca o statuie facuta din paie in care nu intra sabia, era imposibil de combatut, insa din pacate memoria lui nu ajungea sa tina minte tot asa ca isi stoca Trecutul pe un Bat de acadea care il baga in unitatea centrala a zeilor: pleata, intocmai cum oamenii care traiesc in simbioza cu natura asa si zeii traiesc in simbioza cu corpul lor si ii influenteaza cursul. Si zeul timpului statea, statea si astepta un semn sa-l scoata din stat .
Zeul Strategiei juca Sah , de unul singur si totusi viteza la care castiga era ametitoare , era si moment in care pierdea dar mai rar, din pacate el nu mai era tocmai zeu, insa nici semizeu, nici om , era o forma de zeu care influenta totul, dar dinafara, iar in plus de asta manca Macaroane cu cacao, deci era ceva extrordinar, un fenomen al naturii, avea pielea alba ca si Scrumul. De la el venea o vorba intre zei : niciodata sa nu te increzi in cel cu pielea alba ca si Scrumul. Si totusi Zeul se plictisea jucand sah, mangaindu-si piesele care ii adusera atatea victorii, binenteles folosite cu o mana sigura pe ea , si strategic. Insa si acest zeu se plictisea , astepta si el…..
Intro noapte neagra intr-un vechi castel, statea Zeul Betiviilor, si el avea pivintele pline cu cele mai delicate si rafinate bauturi , aduse din cele mai ascunse locuri, de prin toate pivnitele, orice cotlon unde era bautura buna era stiut de Zeul Betiviilor, fiind si un mare spion, deoarece vedea ce face orice betiv. Si cum statea in letargia lui si bea incontinuu, ii vine un gand , ca statea pe vine, un gand mai deranjant ca nici un alt gand, deoarece mancase mici si bause palinca, si gandul acesta era din ce in ce mai aproape si mai deranjant pentru el si-l facea sa se simta incomod :”Demult nu am mai coborat pe Pamant , pe Pamantul unde toti betivii se aduna : Pamantul tribal”, si stia el ca acuma se deschide publicului sectorul 21, se hotara sa intre si el, dar sub o pelerina care sa-I acopere adevarata identitate .
Zeul Timpului statea statea in castelul lui cu 100 de carute, care mai de care tunningate ,cu fibra de carbon si genti rimmate cal cu NOS si multe altele , asta facuse de vreo 6 sectoare incoace , statea si privea. Cum el era timpul, era omniscient, era ca o statuie facuta din paie in care nu intra sabia, era imposibil de combatut, insa din pacate memoria lui nu ajungea sa tina minte tot asa ca isi stoca Trecutul pe un Bat de acadea care il baga in unitatea centrala a zeilor: pleata, intocmai cum oamenii care traiesc in simbioza cu natura asa si zeii traiesc in simbioza cu corpul lor si ii influenteaza cursul. Si zeul timpului statea, statea si astepta un semn sa-l scoata din stat .
Zeul Strategiei juca Sah , de unul singur si totusi viteza la care castiga era ametitoare , era si moment in care pierdea dar mai rar, din pacate el nu mai era tocmai zeu, insa nici semizeu, nici om , era o forma de zeu care influenta totul, dar dinafara, iar in plus de asta manca Macaroane cu cacao, deci era ceva extrordinar, un fenomen al naturii, avea pielea alba ca si Scrumul. De la el venea o vorba intre zei : niciodata sa nu te increzi in cel cu pielea alba ca si Scrumul. Si totusi Zeul se plictisea jucand sah, mangaindu-si piesele care ii adusera atatea victorii, binenteles folosite cu o mana sigura pe ea , si strategic. Insa si acest zeu se plictisea , astepta si el…..
Ultima editare de un moderator: