Scrisoare...
Sa cauti ceea ce este frumos in viata, poate ca ai cauta o viata intraga si tot nu ai apuca sa gasesti tot ce cauti. Totusi pe acel parcurs al vietii vei da de multe bucurii, dar din pacate cu ele vor venii si lacrimi. Asa a fost si asa va fi pentru oricine si orice drum isi alege sa parcurga. Dar daca ne gandim mai bine, pentru aceia care nu varsa lacrimi pe acest parcurs, parca nici bucurii nu vin pentru ei. Ei prefera sa nu planga, si considera ca cei din jur nu merita lacrimile lor, iar acest egoism ii impinge sa nu ierte, sa minta si sa ignore, sa nu le pese. Acesti oameni sunt cei care uita de unde au plecat si uita ca cel pe care il fac sa sufere, nu merita asta, si nu isi dau seama ca cel pe care il fac sa sufere tine la el si nu i-ar face la fel. Acesti oameni care refuza sa-si verse lacrimile si prefera sa le verse pe ale altora, nici nu vor fi rasplatiti cu bucuriile vietii. Lacrimile sunt rezultatul vorbei: "Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita". Chiar daca aceasta se plateste in avans, viata e lunga iar Dumnezeu nu ne uita pe nici unu, si orice lacrima varsata, orice iertare si orice suferinta va fi rasplatita. Tu, spre exemplu, vei fi printre primele persoane care urmeaza sa dea de bine si de bucurii pe orice drum vei urma, si asta pentru ca tu ai varsat si lacrimile, ai si iertat, ai si ajutat pe cei indurerati, ai inteles si totusi sufletul tau pur si curat inca mai are multe de oferit. Cui oferi ceea ce a mai ramas?...cel mai drept este sa oferi celor care au mai mare nevoie si atunci cand vei avea si tu nevoie, tot binele ce il au de oferit cei care le-ai oferit si tu, se va revarsa asupra ta. Si atunci mai mare sentiment de bucurie si implinire nu vei mai intalnii, pentru ca vei ajunge spre un final al vietii unde vei realiza ca tot ce a contat in viata a fost, cu cine ti-ai pornit adevarata calatorie a vietii, ce ai realizat si ce ai oferit in aceasta calatorie si cu cine iti termini aceasta calatorie. Si vei vedea ca nu regreti ce ai oferit, si ca nu ai primit pe masura celor oferite, pentru ca in final te-ai ales cu calatoria parcursa, in care ai oferit atat de mult, si ai facut atata bine si la finalul ei te simti implinit, si asta e tot ce conteaza. Un lucru esential....cu cine o incepi....cu cine o termini.....cand pornesti intr-o calatorie cu cineva, toti din jur va ofera binecuvantarea, si va indruma sa aveti grija unul de celalalt, iar pe tot parcursul ei, aceia asteapta cu sufletul la gura intoarcerea voastra, iar atunci cand ajungi la final, sa vi cu altcineva...se vor uita in jurul tau, mai mult decat la tine, cautand cu privirea pe cel cu care ai pornit la drum si te vei uita si tu in spate intrebandu-te: unde o fi ajus cel cu care ai plecat? o fi ajuns si el undeva? o sa ajunga si el sau s-a pierdut pe drum fara indrumarea ta? Cine ar fi meritat sa te insoteasca la sfarsit? Cel cu care ai plecat sau cineva pe care ai intalnit pe drum? Cine merita sa fi alaturi de el....cel care e dispus sa-ti ofere sau cel care vrea sa vada daca meriti sa iti ofere? Cine merita sa-ti simta gustul unui sarut....cel ce-i cere sufletul sau cel ce-i cer buzele? Cine merita sa te aiba....cel ce te iubeste sau cel ce te doreste? In viata, din pacate, suntem judecati nu numai dupa fapte, ci si dupa ganduri...si chiar si dupa ceea ce simtim. Deaceea ura, gelozia, egoismul si ego-ul nostru negativ intodeauna vor aduce suferinta si durere, iar in privinta asta nu vom mai avea ce face si nu vom mai putea da inapoi pentru ca suferinta si durerea sa dispara. In schimb, iertarea, intelegerea, tandretea si ajutorul oferite celor care au mai mare nevoie pot duce la binele si bucuriile, care chiar daca nu vor inlocuii durerea, suferinta si tristetea, le vor acapara...iar daca ele nu sunt deajuns sa le acapareze total poate atunci e cazul, o persoana din care ti-a provocat acele dureri, suferinte si tristeti, sa i se acorde sansa sa faca o diferenta in viata ta....si in final, asa e corect....el a stricat...el sa repare! Plus ca daca stam sa ne gandim, nimic nu e mai dureros decat sa sti ca ai facut rau si ai da orice, pana si viata, sa te poti intoarce acolo unde ai gresit si sa repari totul, numai sa ai senzatia ca ai schimbat multe in bine si ca nu trebuie sa porti acel sentiment dureros si apasator de vinovatie. Cine nu ar face-o? Cine nu ar renunta la tot ca doar pentru o clipa sa se poata intoarce sa schimbe un amanunt atat de minuscul care totusi ar schimba atat de multe. Eu unul as da orice ca sa ma intorc si....sa nu fac nimic....doar sa las o amprenta a gandirii mele actuale, iar pe urma sa ma intorc si sa ma bucur de cate am realizat de atunci si pana acum, de cata lume nu am mai facut sa sufere, de cata durere nu m-a lasat inima sa provoc si de tandretea si iubirea cu care i-am tratat pe toti.
Stau si ma intreb daca tu chiar ai face pe cineva sa sufere sau doar te feresti sa nu suferi tu. Eu tind sa le cred pe amandoua. Te-am crezut ca pe o carte deschisa si nu am realizat ca totusi esti atat de imprevizibila. Eu am actionat doar dupa ce am citit....nu am realizat ca paginile pot fi scrise cu creionul, sterse si rescrise. Iar eu trebuie sa iau acelasi volum de la capat iar si iar la fiecare decizie gresita. Dar de fiecare data cand fac acest lucru in mintea mea vine acelasi chip frumos, frumos cu o privire iertatoare ce ma face sa citesc in continuare, netinand cont de consecinte. Acel chip.....acea privire.....oare e adevarat? E prea frumos sa fie!! Si totusi este....ca daca nu ar fi, nici in mintea mea nu ar exista. E chipul tau iubire! Atat de frumos incat iti vine sa blestemi pe cel ce-l pateaza cu lacrimi, atat de frumos incat ai face orice sa-l pastrezi zambaret si ferit de tristete. Si chiar si acum iubire, cand te privesc, vad copilul nostru, inca nenascut... Doamne ce frumos e!! E un miracol cum in ochii tai il vad atat de frumos, frumos ca tine, inteligent ca mine, iertator ca tine, sufletist ca mine, daruitor ca tine, ambitios ca mine....iubitor ca amandoi.....ar fi perfect pentru noi...
Dar cat despre mine...eu mai am de reparat o viata pe care am distrus-o pana sa am dreptul de a daruii alta viata... Unde...? Unde e iubirea..? Unde e fericirea...? Unde esti? Tu esti! Si iubirea si fericirea mea....viata mea! Eu vad in tine tot ce ai pierdut tu in mine....incredere....sentimente...unde sunt? De ce te-au parasit cand am mai mare nevoia sa le simti? Cum as putea? Ce as putea face sa simti si tu ca mine? Unde sa se duca toate acele sentimente frumoase ce umpleau un suflet iubitor? Oare au plecat sau sunt tainuite de ura? oare ai putea oferii din nou iubire? Intoarce-te!! Intoarce-te si priveste cerul ce il privesc si eu.... E infinit!! Asa e si un suflet....nimic din el nu dispare, totul ramane acolo orice ar fi...tot ce conteaza este cu ce il umplem in continuare. Ce as putea face ca sa dispara a ta eclipsa de iubire si ca inima sa bata cum batea o data pentru mine? Daca Dumnezeu este atot-iertator, cine in afara de El sa mai aibe un asa suflet sa ma ierte si pe mine, cine daca nu tu iubire?
