Trambitele sunau si era valmaseala mare. Comenzile scurte, date pe un ton rastit si ragusit sunau sacadat. Tanara Leandine statea nemiscata, mandra in armura sa, pe unul dintre creneluri. Langa ea se afla Xeria, mana sa dreapta, catre care se apleca din cand in cand si-i transmitea un ordin. Aceasta pleca sa transmita poruncile si se intorcea grabita, sa fie langa capetenia sa. Leandine, cu toata faptura sa firava, era una dintre cele mai temute si respectate luptatoare, iar soldatii sai tremurau la gandul de a nu-i indeplini intocmai ordinele. Arunc o privire amuzata catre aceasta imagine si plec sa-mi aranjez oamenii, sa mai inspectez inca odata toata cetatea....
Din departare ajungea la urechile noastre un zgomot infundat, de parca oceanul clocotea deasupra unui imens foc. O negura tot mai deasa acoperea orizontul, din ce in ce mai aproape si parca moartea se abatea asupra pamantului...
Ma scuturai de fiorii ce-mi strabatusera sira spinarii si plecai alert in ultimul control insotit de garda personala. Mandrii luptatori din natia nipona, acesti samurai traiau si mureau pentru stapanul lor fara regrete. Erau complet dedicati slujbei pe care o aveau, aceea de a-mi apara faptura, atat pe campul de lupta, cat si in viata de zi cu zi. Alaturi de acesti luptatori imi facusem ucenicia in anii copilariei. Erau alesi dintre cei mai buni, elita luptatorilor samurai. Mandru ca-I aveam alaturi, eram dedicati unui singur scop, acela de a invinge raul sub orice forma aparea si oriunde….
Ostenii mei erau toti pregatiti si la posturile lor, indrumati si imbarbatati de catre capeteniile de steag, veterani ai tuturor razboaielor ce s-au purtat pe aceste tinuturi ce erau odata binecuvantate de Dumnezeu. Imediat cum se dusese vestea bogatiilor acestor pamanturi si a vredniciei celor ce munceau aici, incepura si necazurile noastre. Pamanturile peste care stapaneam de cand eram un flacaiandru cu tuleie in barba, au devenit dorite de tot mai multi tirani, iar lupta noastra cu acestia devenise aproape permanenta. In aceste timpuri si alaturi de acesti oameni m-am calit ca si soldat, ajungand omul de azi. Multi ma stiau de cand eram in fasa si-mi povesteau despre luptele si tinuturile pe care le cutreierasera in pereginarile lor.
Deodata, strigate alerte ne atrasera atentia catre zare…. In prima clipa n-am distins mare lucru, apoi…. Am ramas fara glas. Sub linia orizontului aparu un nor de praf ce se intindea de la est la vest. Toata linia orizontului era in miscare si venea cu destula viteza chiar catre cetate. Cu toate ca participasem la o multime de batalii crancene si nu eram slab de inger, imaginea ce-o vedeau ochii mei era inspaimantatoare. Niciodata nu vazusem o armata atat de mare….. Aveam sa pierim pe aceste metereze si nimeni nu va ramane in viata sa povesteasca. Cei 80 de mii de soldati ce-I aveam pareau o mica ceata pe langa numarul trupelor ce navaleau…..
Oare unde sunt prietenii mei? Sa nu fi ajuns olacarii? Erau cei mai buni soli ai mei si stiu bine ce le poate pielea…. Astia-s in stare sa livreze o scrisoare si satanei, daca-mi vine ideea idioata de a-I scrie…. Poate ca n-ar fi asa de rea ideea in situatia in care suntem acum…..
Sperantele mele incepeau sa paleasca pe masura ce cavalcada atacatorilor se apropia de cetate….. Insa, din senin, ochii imi cazura de pe metereze catre spatele castelului, la nord….. flamuri fluturate in vant se apropiau, iesind tot mai multe din desimea codrului batran…… Flamurile prietenilor mei…… Gebeliza, Lacry, Bogdan3L, Ripperfield, Black Mamba si daca zaresc bine este si steagul trubadurului, Balieca.. si toti ceilalti……. Suntem salvati…. Sau vom muri toti, insa vom lua cu noi si o multime de spameri ai lui Valakas….
- Uraaaaaa!!! Strigatele de bucurie ale ostenilor rupsera zagazurile cerului….. Norii negrii de furtuna se adunau deasupra cetatii, un ajutor nesperat din partea cerului…. Cavaleria grea ce se apropia si artileria dusmanului va avea mult de furca cu apa si noroaiele…..
- Deschideti portile din spatele castelului si lasati sa intre prietenii nostrii…. Vom avea parte de o batalie pe cinste…..!!
Odata cu ultimul om intrat pe poarta cerul negru se dezlantui…. Potopul ce cadea din cer imi aduse un zambet imens pe fata… Simteam alaturi de mine mana divina a ocrotitorului meu. Siroaiele de apa incepura sa curga pe metereze si pe strazile cetatii intr-o volbura amenintatoare…. Eram mandru ….
- Sa luptati cu aceiasi vitejie ca intotdeauna….. Osteni, a fost o onoare pentru mine sa va cunosc si sa lupt alaturi de voi. Fie ca, daca aceasta este ultima noastra batalie, vietile noastre sa insemne ceva pentru cei care vor urma…. Sa lasam in amintirea urmasilor imaginea adevaratilor razboinici…..
- Uraaa!!! La moarte cu ei!!! Banzaaaaaaaiiii!!!
