De multa vreme nu s-a mai auzit nimic de Veetrok, viteazul conducator de osti, pe unde o fi umbland oare?
Ultima data era pe baricade aparand cu propriul sange ultimele sate ale sale, toate cele 31 de sate i-au fost luate dar sunt convins ca ar fi preferat sa-si daruiasca viata pentru a salva acele sate decat sa plece de langa Domnita lui, dar asa a fost sa fie, s-a supus dorintei Domnitei lui de a apuca fiecare pe drumul sau.
Ne-a strans pe toti cei care am supravietuit atacurilor, si ne-a condus la o margine de lume, departe de razboaie, ambitii si alte rautati si am ridicat cu totii un satuc, apoi timp de multe rasarituri nu a fost vazut la fata de nimeni, s-a retras undeva in munti si m-a lasat pe mine Adelin Coifushor sa ma ocup de sat.
Nu mai sunt ce eram odata, reporterul de razboi Adelin, cel care facea boacane, cel care era novice si un fricos fara pereche, am luptat alaturi de Veetrok, si am devenit incet , incet umbra lui si prietenul sau de nadejde, trupul imi este obaosit si brazdat de cicatrici , iar sufletul schilodit de sperante si griji.
Am pornit in cautarea lui, in cautarea Omului din el, in cautarea optimismului si a dorintei lui de viata, si mi-a luat multa vreme sa-l gasesc pe cel pe care il credeam invincibil...intr-o pestera micutza dau peste un necunoscut stand la foc , murmurand ceva, ridica privirea catre mine si ...inghet, nu pot sa cred cata schimbare, sunt privit de doi ochi acoperiti de sprancene stufoase, brazde adanci sunt sapate pe fruntea lui,iar barba si pletele par ireale, este chiar el, cad in genunchi in fata lui si plec capul , el se ridica si ma cuprinde de umeri ridicandu-ma ca pe un balot cu paie , are lacrimi in ochi.
Stam la foc si povestim, un miros dulceag de vanat proaspat se ridica bland si se imprastie prin intreaga incapere.
"Adeline , este timpul sa cobor din pustiu, undeva in lumea mare stiu ca exista o Domnita facuita din sange si carne care imi este sortita, gata cu tristetile si zilele posomorate, stiam ca vei veni , asa ca am o surpriza pentru tine, vom merge la izvorul tineretii iar maine vom cobori ca doi flacai si ne vom ocupa de sat, voi gasi Domnita care imi este harazita chiar de ar fi sa ajung la capatul lumii."
A doua zi nu mi-a venit sa cred ochilor ca legenda izvorului tineretii, nu era defapt o legenda si chiar insusi Veetrok reusise sa gaseasca acel izvor.
Se vede ca acest maret luptator este iubit de zei iar numele lui nu va pieri niciodata.