Este ajunul si cum e si firesc este seara in care se impodobeste bradul, pai da , la noapte Mosul unda sa lase cadourile?
Tot anul m-am pregatit pentru clipa asta, am coborat din pod toate cutiile, si ma apuc incetisor sa scot din ele globuri, beteala, stelute...e frumos si ma trec fiorii cand ma gandesc cum va arata cand va fi gata.
Prinde contur cu fiecare steluta prinsa la locul ei, dau fuguta in jurul lui infasurandu-l cu luminite care il vor face cel mai frumos brad din cati au existat.
Obosit de alergatura, bag stecherul in priza si ma asez turceste , pe covor si stau asa in pijamale si picioarele goale privind prostit minunea din fata mea.
Ma mai uit odata pe geam, noaptea e senina..privesc spre semineu, azi nu s-a facut focul...
), sa nu-si murdareasca Mosul barba cea alba, si ma indrept spre odaie, unde am sa adorm cu zambetul pe buze , cu gandul la dimineata de maine.
Ma bag in pat si trag plapuma pana sub barbie, e placut, odaia e luminata de o luna mare si rotunda, este luna plina....
Deschid ochii, si ca prin ceata vad o lumina alba , puternica care iti patrunde pana in suflet...e Craciunul, sar din pat direct in fata ferestrei pe care o deschid in graba, iau zapada de pe pervaz si arunc in sus, minunat....alerg jos topaind si sarind intr-un picior, sub brad nu este nimic, dar asta nu ma face sa ma simt altfel, stiam ca nu va fi nimic...
Ma opresc zambind, ma duc in hol si ma privesc in oglinda, din ea ma priveste un batran de vreo 70 de ani, nu nu oglinda asta....inchid ochii, apoi ai deschid, in oglinda e un copil de 12 ani care zambeste ca si cand a facut o boacana si urmeaza sa fie descoperit, asta da, asta e oglinda pentru suflete,
toti simtim craciunul in acelasi fel, toti suntem copii de 12 ani, Mosul nu exista, dar sentimentul asteptarii cadourilor e al naibii de placut,
Sa aveti parte de cat mai multe sarbatori de Craciun