Un inceput...
Un început...
___Copilăria,... poate că momentele cele mai frumoase ale vieții. O etapa la care cu greu se mai poate revenii. Să te uiți în jur să vezi cum copii își căută maturitatea, iar cei maturi îşi căută copilăria. Este etapa vieții în care ești ajutat, ești răsfăţat, nu ai griji dar ai cele mai mari nevoi. Să nu uităm că privirea unui copil fericit este ceea ce ne aduce bucurie, cu atât mai mult, să fie propriul copil, ne aduce împlinire. Este o responsabilitate, care, mulți se feresc să si-o asume. Şi de ce?! Refuză să trăiască bucuria de a avea un copil... de teamă? Frică de responsabilitate? Sau ură? Un copil nu este ceva care să urăști. El oferă nenumărate motive de iubire. Un copil în viața cuiva, schimbă acea persoană. Îi oferă noi perspective asupra vieții. "Copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile" [Marin Preda]. Fără o copilărie trăită, împlinită, nu poți spune că ai trăit. Fără a avea un copil, o mică parte din trupul şi sufletul tău, la fel, nu poți spune că ai trăit. Copilăria face parte din viața noastră cu un scop, nu trebuie neglijată. Şi, părinții, au cele mai multe de învăţat de la copii.
___Totul a început, ca în multe poveşti, când doi tineri, un băiat şi o fată s-au îndrăgostit. Iubirea... voi revenii mai târziu asupra acestui subiect. Dragostea lor, era pură. Fără conflicte şi fără infidelitate. Astfel acea fată şi-a găsit primul bărbat. Primul bărbat cu care a împărțit patul. Acesta a fost primul care i-a oferit experiența vieții, cea la care mulți râvnesc fără ca măcar să o înțeleagă. Au fost momente pure de iubire. Nu nevoia de a parcurge aceste momente, nu teama ca e o vârstă la care ar fi trebuit să treacă prin această experiența. S-a întâmplat... Așa a fost să fie, atunci...în acele momente, cu acel bărbat. El nu a neglijat faptul că fata i s-a oferit pentru prima oară. A fost un motiv de iubire mult mai mare. Si de aici...s-a continuat iubirea... Cu clipe de fericire, de dragoste, si-au trăit tinerețea.
___Până într-o zi, când iubirea lor a făcut ca un moment petrecut sub cearceaf, să fie un moment de glorie. Căci atunci s-a plantat sămânţa unui copil. Fără voia lor, fără planificare... Nu au dorit să se întâmple asta ca să treacă la o nouă etapă a vieții. Nu au dorit să se întâmple asta din responsabilitatea de a avea un copil. S-a întâmplat... din dragoste, din pură iubire. Responsabilitatea s-a simțit doar atunci când au decis să se căsătorească, de dragul copilului încă nenăscut. Au vrut ca acel copil să facă parte dintr-o familie. Au vrut să fie toți trei o familie. Şi astfel, s-a trecut şi prin minunatele momente ale unei nunţi. Au vrut ca acel copil să aibă cele necesare. Astfel, bărbatul muncea neîncetat pentru a asigura un trai necesar copilului ce urma să se nască. Nici viitoarea mama nu era mai prejos, șapte luni de sarcină, a bătut străzile spre locul de muncă şi înapoi spre casă. Au realizat ce responsabilitate au. Au realizat că viața lor nu va mai fi la fel.
___Şi cum venea iarna, şi urma aniversarea zilei de naștere a viitoarei mame, într-un miez de noapte, într-un spital din București, se naște pruncul mult dorit. Mare bucurie pe chipurile proaspeților părinți. S-a dat zvonul la rude şi prieteni, şi toți veniră să vadă "minunea". Astfel, la trei zile de la naștere, noua mămică, de ziua dânsei, ținea în brațe cel mai frumos cadou. S-a aprins o viață, ce încă îşi avea drumul necunoscut...
___Fiind pe vremea comunismului, multe posibilități cunoscute în ziua de azi nu erau posibile, sau cel puțin nu erau acceptate fără pedeapsa de rigoare. Noul tătic vroia să asigure un trai mai mult decât decent fiului său. Vroia să aibă lucruri de care alți copii nu aveau șansa să se bucure. Şi așa a decis el să riște, deșii legile nu îl favorizau, să facă o mica "afacere" pentru profitul necesar. Invidia lumii nu a fost niciodată de neglijat, căci atunci când vecinii au văzut modul de trai al acestei familii, invidia nu a putut să nu îi împingă să răspândească un zvon în această privință. Şi aşa, într-o noapte când copilașul se zvârcolea în pătuțul său, ei s-au trezit la ușă cu miliția economică ce dorea să caute dovezi care să adeverească zvonurile. Pură a fost mintea tatălui şi imaginea copilului ce se uita gingaș din patul său, căci acele dovezi au fost ascunse sub pătura pruncului. Joasă a fost gândirea miliției să nu deranjeze acel copil şi astfel dovezile au rămas negăsite. Așa pericolul a trecut si familia şi-a trăit viața mai frumos.
___Până într-o zi, pe când copilul făcuse un an, şi când mama îl legăna căci era obosit de la exercițiile de mers, natura se pregătea să se dezlănțuie. Căci un tunet a fost de ajuns să o facă pe mamă să tresară, scăpând copilul din brațe. Copilul a căzut lovindu-se de caloriferul ce aburea geamul. Impactul căpșorului acestuia, cu metalul dur, a zdruncinat sufletele celor prezenți. El nu mai respira... a fost dus la spital necunoscându-se șansele acestuia de supraviețuire. Viața lui era în mâna doctorilor şi în mâna lui Dumnezeu...
[se va continua...]