In primul rand felicitari celor din 88, sunteti buni, meritati toate laudele pentru cum v-ati descurcat pe harta.
Ne-am batut singuri mai mult decat ne-au batut altii, si asta din pacate e o caracteristica a noastra, a romanilor.
Cauzele sunt simple.
Cat timp am fost la sefia tribului, am incercat sa pastrez o atmosfera frumoasa in trib, fara certuri si fara acuzatii. Fara sitter obligatoriu, fara sa supun jucatorii unor "pedepse" mai mult sau mai putin justificate, pentru a le lasa posibilitatea sa joace de placere acest joc si sa fie alaturi de colegii lor.
Din pacate viata reala e mai importanta - pentru multi dintre noi, nu am mai avut posibilitatea sa ma ocup de trib asa cum ar fi trebuit, lucrurile au scapat de sub control. Au aparut certuri, discutii, am incercat sa rezolv problemele dandu-ma la o parte de la sefia tribului, dar.. am ajuns pana la urma la concluzia ca orice conducator ar fi avut tribul, chiar Napoleon insusi daca ar fi venit, s-ar fi ajuns la acelasi rezultat.
Colegii mei din conducere nu au nicio vina, gauthier, tozz, blackariston si ceilalti sunt niste oameni de nota zece.. daca e sa cautati un tap ispasitor pentru ce s-a intamplat, ati putea gasi vreo 400 - in masura in care toti suntem vinovati, avand partea noastra de vina fiecare dintre noi.
De ce?
In nenumarate randuri am interzis certurile pentru sate, am facut reguli peste reguli - inclusiv pentru conducere, pentru a nu se mai produce abuzuri, pentru ca jucatorii sa nu aiba nimic de reprosat conducatorilor referitor la conduita morala.
Din trei triburi de 400 de jucatori, abia gaseai un sitter care sa stea sa se ocupe de un cont atacat.
Tipul jucatorului din URSS:
la recrutare - mic, imi scrie mesaj sa il iau in trib pentru ca varul sau si cel mai bun prieten, si tata, si tataia joaca in trib, si vrea sa intre sa lupte pana la ultima lance, pomenind din doua in trei cuvinte - RESPECT.. dar cum intra cum dispare complet din joc.. din cel mai bun jucator devine un super noob, ignora toate circularele si o data la doua zile apare pe forum sa isi dea cu parerea la "ce ar trebui de facut in tribul asta". Evident modificarea diplomatiei, si neaparat sa primeasca drepturi de conducere in academie, sa faca, sa dreaga. Si - dispare cuvantul RESPECT din vocabular.. pe masura ce are mai multe sate isi permite tot mai multe, chiar sa santajeze colegii si conducerea.
Are amnezie totala, uita de unde a plecat.
Din 400 de jucatori, mereu aceiasi 20-30 dadeau sprijin si se implicau in atacurile organizate. Nu mai zic de fuga la dusman cu planurile de atac organizat - desi stiau doar o parte din ce urma sa se petreaca, ei au indicat tintele atacului, si rezultatele s-au vazut.
Restul aveau treaba sa-mi umple mesageria cu problemele lor existentiale "eu nu particip la atacul asta ca vreau sa-l scot pe .." pomenind numele vreunui jucator de 50-60k puncte, sau invocand motive amuzante "nu voi fi in fata calculatorului sa dau atacurile la ora aia pentru ca ma duc sa ma tund" (faza cat se poate de reala, pe cuvant).
Daca ma poate cineva invinui pentru aceste recrutari - ganditi-va ca la inceputul hartii eram intr-un trib Armada, caruia nimeni nu i-a dat nicio sansa pe harta, fiind vecini cu imperiul CIR si cu marele 88.
Ulterior am facut Regal, si apoi URSS, si am mers pe aceeasi linie - sa nu pierdem marginea hartii. Am recrutat/dezbinat/desfiintat triburile dintre noi si marginea hartii.. de aici s-a ajuns la numarul mare de jucatori, si intinderea mare pe harta.
Nu am facut rau, daca ar fi sa o iau de la inceput, aceeasi tactica as adopta-o. Pentru ca atotputernicii si ultra-mega-jucatorii care isi bateau joc de un tribulet amarat la inceputul hartii au tremurat serios si chiar am primit cereri de invitatii (nu voi da nume, au fost mai multe) in decursul timpului in URSS din partea celor care ne-au batut acum - tribul 88.
Ne-au batut - e impropriu spus, pentru ca ne-am batut singuri. Eu am renuntat aseara la joc, am lasat contul in sitter, pentru ca am realizat ca nu am cum sa bat 88 cu jucatori orgoliosi, mult mai preocupati de certurile intre ei decat de soarta razboiului. Si daca nu am cum sa-mi inving adversarul - mai bine renunt, spun frumos "Felicitari! ati fost mai buni".
Am primit cereri si mesaje de a ma reintoarce, sa luam totul de la capat, ca o sa se schimbe lucrurile, promisiuni etc - pe care le-am refuzat, eu unul nu mai am de gand sa-mi petrec timpul in felul asta si sa vad cum pleaca jucatorii din academie sa-si faca propriile triburi sau mai rau - raportul cu "tribul ti s-a desfiintat."
Nu discut conditiile in care s-au petrecut aceste lucruri.
Consider ca e nedrept fata de munca mea sa se ajunga sa-mi fie desfiintat tribul, existau alte solutii, un dialog intre jucatori, mai multa comunicare (eu sincer nu am mai avut timpul necesar sa stau sa vorbesc cu fiecare in parte) - noi am ales-o pe cea mai simpla.
Ce va fi mai departe nu stiu. Daca intr-adevar se va reface tribul - si oamenii vor intelege ca doar uniti si doar jucand in echipa, tragand toti in aceeasi directie - vor avea sanse sa castige razboiul. Oricum, ce se intampla de azi inainte mie imi e strain.
Urez succes fostilor mei colegi (eu ma retrag din joc) - le tin pumnii - daca intr-adevar vor sa mai continue si ei cred ca se mai poate face ceva cu aceiasi jucatori (ar insemna o metamorfoza completa si nemaiintalnita in acest joc).
Felicitari inca o data celor din 88, si regretele mele ca nu am putut face mai mult sa duc razboiul mai departe.. a fost un razboi frumos.