Ce popor măreț de frunte
Harta o decolorează
Și plângând cu duhuri frânte
Teritoriu-și fofilează?
Cuceriți de spada rece
Sate nasc de colo colo
Revenind la începuturi:
Când cu Marco, când cu Polo.
Ce imperiul, ce legende
Să le-auzi te trec fiorii
Frica însă se disipă,
Când îi vezi conducătorii.
Cei trei crai fără renume
Doi bărbați și jumătate
Cu porecle și cu nume
Car' de car' mai colorate.
Curajoși puțin din fire
Însumând toți, două coaie
Ne promiseră sortire:
„Ori ne rup, ori ne îndoaie.”
„Voi ce killeri vă numiți
Prunci de două săptămâni
Să știți că pe k-ul ăsta
Zig și Zag domnesc stăpâni!”
Și rostind aceste vorbe
Tupeist, fără emoții
Când văzu Tupeu ce vine
Își cam murdării chiloții
Se-nfuriară ucigașii
Și-ascuțiseră toporu
Iar în fruntea lor stă falnic
Însăși el...Gladiatoru!
Și mi-l luară pe al meu
La șuturi prin continent
Și-i dădu Gladiatoru,
De-l lăsă inconștient
L-au plimbat pe toata harta
Zici că era în turneu
L-au mutat fix pe sistemul
„DĂ-I `NAINTE CU TUPEU”
Când văzu că-i moare soțu
Fashionista țipă tare
Repede păiangăne!!!
Ajută-l că mi-l omoare!
Și aici al vost poet
Face scurte paranteze
Adresându-i-se doamnei
Fashioniste olandeze:
(”Vărule, cu moda-n traistă
Cu fițe de Elton John
Nu fi babă din Moldova
Să vorbești de „she FASHI ION”
Toate satele din lume
Ce Tupeu ți le prescrie
Nu-ți schimbă identitatea
Că-i ești damă-n companie”)
Bătălia se continuă
Killeri le calcă pragul
Îi omoară-n paradoxuri
Dai în zig, și strigă zagul.
Dar există o speranță
Om de viță și de neam
Unde ești, a lor scăpare?
Micuțule Spider-Man?
Însă n-apucai să termin
Optimist al meu cuvânt
Că micuțu-o rupse-n fugă
Pânză albă tot căcând.
Și la fugă puse-n joc
Toate-opt membre din dotare
Știi cum e...fuga-i ușoară
De-ai loc gol între picioare...
Umilit de ucigași
Cu-n nou nume de fecioară
Domnul „Mic Sebastian”
Se mută în altă țară
Tu, micuțule paiangăn,
Trădătorule de țară...
Nu e ursu-așa de dulce
Cât rușinea-i de amară!
Zigule, tu trib puternic
Nimeni să te plângă e!
Toți sunt strânși la altă masă
Parastaș la PSD.
Azi, e zi de sărbătoare.
Cum ar zice și Dăncilă:
„Azi două imperii moare
Un om mort, înc-o ștampilă!”
Ucigași, băieți de frunte
Drag îmi e să vă mai scriu
Și cu dor și mulțumire
Vă salut-al vost` Haz LIU!