Ganduri pentru eternitate

DeletedUser

Ne plictisim repede de copilarie si ne grabim sa crestem, apoi iarasi tanjim sa fim copii. Ne pierdem sanatatea pentru a face bani si apoi ii cheltuim ca sa ne refacem sanatatea. Ne gandim cu teama la viitor si uitam prezentul iar astfel nu traim nici prezentul nici viitorul. Traim ca si cum nu am muri niciodata si murim ca si cum nu am fi trait niciodata.
 

DeletedUser23722

Si stiu ca undeva,exista un suflet ce crede in mine.Un suflet nedescoperit,necunoscut.L-am cautat si inca il mai caut.Sunt dispusa sa fac orice pentru a-l gasi...Si l-am gasit.Dar totusi mi-a scapat si nu am aflat nimic despre acel suflet misterios.
Si pentru ca atunci cand l-am gasit,l-am pierdut din nou,ma intreb cum e, cum arata,ce este si mai oresus de toate,al cui este.Poate fi al unei fiinte triste,care a trecutprin multe suferinte.Asa sunt eu!Si cine stie?!Poate e chiar asa!
Deci,sper sa imi regasesc acel suflet pereche,si cand il voi gasi ,nu ii voi mai da drumul sa zboare nicaieri,decat in bratele mele
 

DeletedUser

Deux ans déjà…
Deauville n'a pas changé
Toi non plus, tu sais…

C'est drôle…
Toujours ce rendez-vous au dernier moment
Ils sont là, comme avant,
Les voiliers, les goélands.
J'ai ta veste sur mes épaules
Pour me protéger du vent
Mais tu ne m'as pas encore embrassée.

J'avais envie de te revoir.
Finalement, on ne s'est jamais quitté,
C'est la vie qui nous a séparés

C'est vrai, moi j'y pense encore,
À nos dîners en amoureux,
À ces bouquets de fleurs,
À tous ces télégrammes…
On dit que la passion, ça n'arrive qu'une fois.
Tu aimais l'amour dangereux, toi…

J'ai l'impression qu'il va pleuvoir
Deux ans déjà…
Deauville n'a pas changé
Moi non plus, tu sais…

C'est bien…
Je vais retourner à l'hôtel,
Tu vas rentrer sur Paris,
Et puis tu m'appelleras un jour, peut-être…
Tu me diras : viens, et je viendrai
Comme d'habitude, tu ne diras rien, pourquoi ?

Donne-moi encore une cigarette…
J'aurai des souvenirs, plein de souvenirs,
Et beaucoup de nostalgie…

C'est fou, moi aussi,
Ça fait du bien d'y penser,
Et j'ai du mal à oublier.
Tu vois, j'aurais voulu te dire je t'aime,
Là, maintenant, sur cette plage de Normandie
Mais… mais je crois qu'il est trop tard…

Oui, il est tard, il faut rentrer…


La Rencontre (Deux ans déjà) - Jean-François Maurice & Maryse
 

DeletedUser23722

Deux ans déjà…
Deauville n'a pas changé
Toi non plus, tu sais…

C'est drôle…
Toujours ce rendez-vous au dernier moment
Ils sont là, comme avant,
Les voiliers, les goélands.
J'ai ta veste sur mes épaules
Pour me protéger du vent
Mais tu ne m'as pas encore embrassée.

J'avais envie de te revoir.
Finalement, on ne s'est jamais quitté,
C'est la vie qui nous a séparés

C'est vrai, moi j'y pense encore,
À nos dîners en amoureux,
À ces bouquets de fleurs,
À tous ces télégrammes…
On dit que la passion, ça n'arrive qu'une fois.
Tu aimais l'amour dangereux, toi…

J'ai l'impression qu'il va pleuvoir
Deux ans déjà…
Deauville n'a pas changé
Moi non plus, tu sais…

C'est bien…
Je vais retourner à l'hôtel,
Tu vas rentrer sur Paris,
Et puis tu m'appelleras un jour, peut-être…
Tu me diras : viens, et je viendrai
Comme d'habitude, tu ne diras rien, pourquoi ?

Donne-moi encore une cigarette…
J'aurai des souvenirs, plein de souvenirs,
Et beaucoup de nostalgie…

C'est fou, moi aussi,
Ça fait du bien d'y penser,
Et j'ai du mal à oublier.
Tu vois, j'aurais voulu te dire je t'aime,
Là, maintenant, sur cette plage de Normandie
Mais… mais je crois qu'il est trop tard…

Oui, il est tard, il faut rentrer…


La Rencontre (Deux ans déjà) - Jean-François Maurice & Maryse

daca ai si traduce ptr cei care nu stiu franceza,ar fi bine:)
 

DeletedUser

....nici nu stiu cu ce sa incep. Cu amintirile sau cu prezentul? Pentru ca viitorul nici nu intra in discutie. Trecutul si prezentul, ele ne definesc, ele ne caracterizeaza ca oameni. Daca fiecare dintre noi am privi inapoi, oare am fi multumiti de ceea ce vedem? Dar cel mai inportant...am putea spune cu mana pe inima ca suntem fericiti? Fericiti cu adevarat? Sau regretam anumite lucruri? Cuvinte nespuse...ganduri nerostite...lacrimi ascunse...?
Pentru ca trecutul e cel mai important. El ne-a determinat prezentul, la fel cum prezentul ne determina viitorul. Fiecare alegere, fiecare pas pe care-l facem intr-o directie. Oare sunt alegerile corecte? Oare am ales intotdeauna ce e mai bine pentru noi sau pentru cei de langa noi? Si daca nu am facut-o pentru noi ci pt ceilalti, se numeste altruism? Sau frica? Comoditate?

Nu cred ca exista cineva care sa nu regrete ca nu a facut sau spus ceva in trecut. Sau ca a spus si facut. Regrete tardive...

Si daca am putea retrai trecutul cunoscand prezentul, am schimba ceva?

Eu unul as avea multe de schimbat, dar recunosc ca nu as fi in stare sa schimb nimic. In prezent am cea mai mare comoara din lume, pentru care nu as schimba absolut nimic. Nici macar regretul ca poate am ratat marea iubire. Poate....Nimeni nu-mi poate garanta ca ceea ce era ireal de frumos atunci s-ar fi pastrat. Si atunci de ce sa regret, cand sunt cel mai bogat om din lume? Cel mai mandru tata din lume ?

Culmea, nu ploua....si totusi mi-as dori. Al naibii noapte, tocmai astazi s-a gasit sa nu ma lase sa dorm. Imi place sa dorm. Visele ma duc intr-o lume numai a mea, unde chiar daca as cadea de pe un bloc, nu patesc nimic. Doar, ma trezesc. Si atunci aud langa mine o respiratie regulata, vad niste carlionti blonzi, simt o mana mica pe pieptul meu...aud un cuvant soptit prin vis... "tati"...

Imi iubesc fetita mai mult decat orice pe lume; si ca orice parinte mi-as da si viata pentru ea.

Si atunci ma intreb, desi fara rost: oare daca as putea sa-mi retraiesc trecutul stiind ce am in prezent, as schimba ceva?

Mi-as "schimba" copilul pe ceea ce era marea iubire?

NU !!!

Toate amintirile si regretele trecutului dispar in fata ochilor ei albastrii si sinceri, a vocii ei atunci cand imi spune "Tati, te iubesc!" Tot ce candva parea important, ingenuncheaza in fata unor cuvinte pe cat de banale unora, pe atat de sincere, spuse din suflet de un suflet nevinovat.
Exista oare ceva mai imens, mai pur si mai nevinovat decat dragostea unui copil ? Decat iubirea unui copil pentru parintii lui? Cei care au copii ma vor intelege. Ceilalti care nu stiu inca ce spun, va dau doar un singur sfat: Oricat de ocupati, stresati sau suparati ati fi, incercati sa va faceti timp macar 5 minute pe zi pentru copilul/copiii vostrii. Conteaza mai mult pentru ei decat ceva dulce sau o jucarie. Si cand ii spune-ti ca-l iubiti, faceti-o din tot sufletul. Pentru ca merita, merita mai mult decat orice pe lumea asta.


.........
"Povestea spune ca in urma cu un numar de ani un om si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani pt ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunind: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind a vazut ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?" Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut." Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de cite ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo."

Dedicata celor care au copii, dar si celor care isi doresc, caci celor care isi doresc si nu pot avea pustie le va fi viata...


Fara cuvinte...
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Fara cuvinte..

Impresionant!
Sa-ti traiasca "comoara" si sa te bucuri de ea cat mai mult timp cu putinta iar in legatura cu acest topic, nu pot spune decat: multumesc!
 

DeletedUser

Nu ai pentru ce...Stii, ciudat, dar nick-ul tau imi aduce aminte de un vechi user de pe acest forum pe care am avut privilegiul sa-l "intalnesc" prin intermediul acestui forum; anonimix
Oare ce s-a intamplat cu el...? Sper din tot sufletul ca e bine si e fericit alaturi de familia lui...
 

DeletedUser

Din pacate, eu nu am avut privilegiul sa te "intalnesc" decat acum cateva zile, cand o prietena foarte buna mi-a atras atentia asupra postarilor tale.
Sper ca prietenul tau este macar la fel de bine si de fericit alaturi de familia lui, pe cat sunt eu.:)
 

DeletedUser26904

D, ma crezi ca-mi curg lacrimi? Am citit si recitit postarea ta . Ori scrii tu prea bine, ori am cazut eu in melancolie.
Pe de-o parte ai atat dreptate cand ii consideri o comoara, pe cealalta parte ... sunt ca lutul din care tu prin educatie si exemple creezi personalitati. Pe mine ma sperie responsabilitatea uriasa de a-i slefui fara a strica nimic si tot odata de a-i arata lumii asa cum sunt fara a-i murdari, fara a-i invata sa se ascunda in spatele diferitelor masti pentru diferite persoane.a fi suficient de puternici sa vada si infrunte adevarul , a accepta responsabilitati fara a fi desconsiderati.Pe tine nu?

P.S.Mereu sunt fascinante postarile tale.
 

DeletedUser

Milady....

Ce e rau in a purta masti? Conteaza atat de mult cum te vede lumea? Sau conteaza ce e dupa masca?

De fapt, ceea ce conteaza e motivul pentru care alegem sa purtam o masca sau alta. Si daca masca o folosesti ca un scut al sufletului, pentru a nu fi ranit/a, de ce nu?

Si daca "lutul" pe care vrei sa-l modelezi, nu vrea sa fie modelat dupa vointa ta? Fiecare moneda are doua fete; si pentru a cunoaste totul esti nevoit sa vezi ambele ei fete. Si ce daca una nu-ti place, daca te raneste atunci cand o vezi? Daca nu ai suferi, de unde ai putea recunoaste ce e rau si ce e bine? Daca traiesti intr-o lume de vis, in care "cazi fara sa te lovesti", de unde ai avea forta necesara sa te ridici dupa ce viata te loveste? Prietenii? Familia? Iubirea vietii tale?

Poate...desi forta noastra vine din interior, vine din dorinta de a invinge. Si daca nu cunosti raul, de unde stii cum sa-l invingi?

Nu, Milady...nu-i poti slefui. Poti doar sa le fi alaturi. Viata ii va modela, ii va slefui. Nu uita un lucru: intotdeauna vor avea nevoie de un umar pe care sa planga, sa rada, de o imbratisare, de linistea interioara pe care doar bratele unui parinte o pot oferi.

Pentru asta existam....pentru ca noi suntem tulpina din care vlastarul cel tanar isi trage puterea de a se avanta in necunoscut. Si intotdeauna va exista acea legatura unica, pe care nimeni nu o poate distruge, oricate furtuni ar lovi.

Sorry Milady, dar nu sunt deloc de acord cu tine. Si nu, nu sunt speriat. Din contra.

P.S. Nu ma asteptam ca cineva sa mai citeasca aberatiile din acest topic. Si ma refer strict la ale mele. N-aveti ce face....Si nu, nu scriu eu prea bine. De fapt, nu scriu deloc.
 

DeletedUser

si eu care credeam ca formul asta e prea sec ,dar se pare ca merita sa mai intru din cand in cand si sa citesc pe aici.
Nu sunt genu' care foloseste cuvinte marete, induiosatoare, dar Fascinant postarile tare sunt de nota 20+ , iar cand ai timp se merita sa mai scrii vro 2-3 randuri pe aici, sunt sigura ca va fii cineva care sa le citeasca[vorbesc in numele meu]

peseu':Nici un scriitor nu a fost mandru de opera sa ,mereu simtind nevoia sa o mai slefuiasca ,retuseze
 

DeletedUser

Ce e rau in a purta masti? Conteaza atat de mult cum te vede lumea? Sau conteaza ce e dupa masca?

De fapt, ceea ce conteaza e motivul pentru care alegem sa purtam o masca sau alta. Si daca masca o folosesti ca un scut al sufletului, pentru a nu fi ranit/a, de ce nu?

Nu, Fascinant, nu este nimic rau in a purta masti. Intrebarea este: ajuta? Ca "scut" ar insemna ca le punem si nu ne mai poate afecta nimic. Realitatea este ca nu se mai vede ca ne afecteaza acel ceva, sufletul tot ranit este dar nu o mai aratam. Uneori ajuta, alteori nu. Uneori asta ne face mai mult rau decat bine, ne inchidem in noi, ridicam un zid in jurul nostru si riscam sa nu treaca de el nici cei care merita.

Ai dreptate, putem incerca sa modelam "lutul" dar nu putem impune. Pe parcurs, viata ii va obliga si pe ei sa faca alegeri si va fi numai alegerea lor riscul de a ramane deschisi si sinceri sau alternativa paravanului. Putini isi asuma acest risc iar cei care o fac, sunt considerati curajosi. Castiga mult, putin?..Cine stie?..
Dar ceilalti? Oare ce ascund dupa acel paravan?..O inima de piatra, in niciun caz.
Ideal ar fi sa nu avem ce ascunde, sa fie cat mai putine lucrurile care sa ne raneasca...fara a fi lipsiti de simtire. Oare asta inseamna sa fii puternic?..
 

DeletedUser23722

daca mai citesc mult topicul asta,intru in borcane cu melancolie...se cunoaste ca nu am mai trecut demult pe aici.inainte,eram prima care citeam aceasta tema si nu imi lipsea nici un post necitit....m-am facut prea sensibila....
frumos!toate felicitarile mele ptr tine, Fascinant!:)
 

DeletedUser12196

frumos scris fascinant.
de multe ori, din pacate, in spatele mastii se ascunde o minte murdara, perversitatea, lipsa de omenie, sadizmul si multe altele, nu tandretea, iubirea adevarata si omenia.mastile sunt purtate de cei ce se ingrozesc de adevaratul lor chip (suflet).
 

DeletedUser4133

Milady....
...
P.S. Nu ma asteptam ca cineva sa mai citeasca aberatiile din acest topic. Si ma refer strict la ale mele. N-aveti ce face....Si nu, nu scriu eu prea bine. De fapt, nu scriu deloc.

Corect, tu nu scrii...tu deschizi o usa si ii oferi omului o portie de senzatii, de sentimente. Il porti intr-o lume in care sufletul e stapan. Dar asta creeaza dependenta, asa ca nu te mira ca cei care o data au gustat din cupa oferita de tine vor reveni mereu in speranta ca esti aici si ca vei mai oferi.
 

DeletedUser

Corect, tu nu scrii...tu deschizi o usa si ii oferi omului o portie de senzatii, de sentimente. Il porti intr-o lume in care sufletul e stapan. Dar asta creeaza dependenta, ....

Si uite asa devenim egoisti. Pentru ca oricat ar spune oricine, noi, oamenii, suntem egoisti. Ignorati ceea ce am spus inainte despre iubire altruista.

NU EXISTA !!!!

Da, nu va mirati. Suntem egoisti din nastere. Tot e facem, facem pentru noi. Mancam, bem, respiram, gandim, traim, simtim...toate astea pentru noi. Nu cred ca vreunul dintre voi o face pentru altcineva.

Intrebare: DE CE ?

De fapt, nimeni nu stie de ce traim. Toate celelalte, in schimb, le facem pentru ca traim. Sau ca sa traim. Sau, revenind la ce ai spus tu, Dana, ca sa simtim. Sentimente iluzorii, as spune eu. Oare cati dintre noi traiesc? Si nu ma refer aici la sensul academic al cuvantului. Cati dintre voi simtiti ca traiti?

Toti veti spune "eu simt". Bineinteles...si mintiti toti. Va mintiti pe voi insiva. Relax, acelasi lucru il fac si eu. Nu ma erijez intr-un critic, nu sustin ceea ce nu sunt.

Si aici ajung la ce ai spus tu, @lbatros. Masti....

Si de ce nu ne-ar ajuta acele masti sa simtim ca traim? Si nu, Lady, nici macar nu iau in calcul motivele pentru care consideri tu ca unii ar purta acele "masti". Nu poti ascunde un suflet murdar dupa o masca, oricat ai vrea. Si, @lbatros, acele masti la care ma refer eu nu sunt pentru a-ti proteja inima, ci sufletul.

Pentru ca iti poti ascunde sentimentele, dar nu-ti poti ascunde inima atunci cand dragostea sau durerea o lovesc. Poti doar sa ascunzi ceea ce simti. Sa acoperi lacrimile care-ti apar in ochi atunci cand durerea te copleseste, sa-ti ascunzi sufletul care plange...

Trist....

...pentru ca mai trist e zambetul celui care sufera, decat lacrima celui care plange.

......

Zambete...lacrimi...amintiri....un dor ucigator ce-mi redeschide rani vechi, amintiri ce le-am crezut uitate..."din suflet pentru suflet"...soapte mute si sperante inaripate....
Ah...cine a inventat amintirile? Oare n-am putea sa le inchidem undeva intr-un colt al sufletului? Si sa putem arunca cheia, pentru ca ele sa nu mai iasa niciodata la iveala?

De ce naiba am pus pariu pe o iubire? Pe un zambet?

...o floare pentru un zambet...
 

DeletedUser

Si de ce nu ne-ar ajuta acele masti sa simtim ca traim?

Pentru ca a purta o masca inseamna a minti iar mintind nu poti trai cu adevarat, doar te minti ca traiesti. Este un cerc vicios care treptat te-ar face sa uiti de unde ai pornit si cine esti cu adevarat.

Pentru ca iti poti ascunde sentimentele, dar nu-ti poti ascunde inima atunci cand dragostea sau durerea o lovesc. Poti doar sa ascunzi ceea ce simti. Sa acoperi lacrimile care-ti apar in ochi atunci cand durerea te copleseste, sa-ti ascunzi sufletul care plange...

Si la ce ajuta asta? La nimic dupa parerea mea. Poate ascunzi fata de ceilalti suferinta dar fata de tine..? Cat timp te poti amagi ca iti este bine, ca esti ok?
Pana cand iti amintesti
Zambete...lacrimi...amintiri....un dor ucigator ce-mi redeschide rani vechi, amintiri ce le-am crezut uitate..."din suflet pentru suflet"...soapte mute si sperante inaripate....
si atunci la ce ti-au folosit mastile?

Nu poti sustine: "Inima mea sufera dar sufletul este ok!", nu le poti separa. Daca inima este ranita si sufletul va fi la fel. Ca sa fie ambele ok trebuie sa le permiti sa sufere, sa "jeleasca" si apoi sa se vindece. Este un proces cat se poate de natural: procesul de vindecare. NU poti face asta purtand masti, nu poti face asta decat fiind sincer in primul rand cu tine insuti. Doare al naibii dar acesta-i cursul firii, inainte sa ajungem sa ne bucuram de uitare. Mastile nu fac decat sa prelungeasca agonia, mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa acceptam realitatea.
Lady Falcon are dreptate: sub acele masti se pot ascunde si oameni care cu greu pot fi numiti asa.

De ce naiba am pus pariu pe o iubire? Pe un zambet?
Pentru ca ai vrut sa traiesti.:)
 

DeletedUser4133

Da, Bloom, dar ce inseamna sa traiesti ? Sau poate ceea ce simt eu de fapt inseamna ca traiesc, dar nu-mi dau seama de acest lucru ? S-au stabilit cuvinte pt a putea comunica intre noi, pt a putea exprima ce simtim...dar oare exprima ele exact ceea ce trebuie ? Dar oare exprima ele exact acelasi lucru pt toata lumea ? Nu cred...fiecare e influentat de trairile lui.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Nu am mai intrat pe topicul asta ca sa vad si postarile din 2011. Foarte frumos. Bloom, esti Fascinant!
Genial! Cea cu dragostea de copil si schimbarea trecutului m-a impresionat mult, te felicit pentru asta.
Cea cu mastiile... mmm... daca stai si te gandesti, o masca este si politetea, este o masca pentru a evita conflictele. Fiecare are o masca, pentru ca toti suntem deosebit de diferiti, iar unii, ca sa se integreze intr-o colectivitate, decid sa poarte masca grupului respectiv, lucru cu care nu sunt de acord... Oricum, interesant subiect.
Cat despre cea cu egoismul, un mare filosof (nu-i zic numele ca nu cumva sa zic vreo prostie) zicea ca dragostea nu-i nicaieri pura, mereu e putin egoista, nici macar dragostea cu care mama isi iubeste copilul, caci si ea asteapta poate in schimb aceeasi dragoste, afectiune... Singura dragoste pura ar fi cea de Divinitate, caci, teoretic, nimeni nu ar pretinde nimic in schimb ei, adica dragostei.

Am remarcat de asemenea si vorbele geniale spunse in scurtele tale scrieri:
- "Traim ca si cum nu am muri niciodata si murim ca si cum nu am fi trait niciodata"
- "pentru ca mai trist e zambetul celui care sufera, decat lacrima celui care plange"

M-ai impresionat. Tot respectul, sper ca vei continua sa scrii aici si in lunile urmatoare.
 
Sus