poezii, citate, maxime preferate

  • Autor subiect DeletedUser184
  • Data de început

DeletedUser

"Lumea doarme eu n-am somn,
Pe triburile stau de zor,
Astept inca un atac
Si nu stiu ce sa mai fac,
Am trimis niste spioni
Dar cred ca sunt cam afoni,
Date bune nu mi-au dat
Cred ca omu e bazat.
Maine-ncep din nou cu sate
Sa le fac mai deocheate,
Le fac mine,le fac trupe,
Cu un paladin in frunte,
Sper sa fie de folos
Si un berbecut frumos,
Si un nobil cret ca mielu
Sa le fac la dusmani felu!!!"
 

DeletedUser

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!


te iubesc tara mea, Romania
 

DeletedUser25287

Am observat ca sunt acceptate si creeatiile proprii asa ca va prezint una din ele :D :

Un timid

Sunt un timid
Atunci cand vad ceva ce imi doresc
As cere, dar s-o fac nu indraznesc
Mi-e teama
Poate unii ar spune ca sunt egoist
Ca doar pentru a cere eu exist
Si-atunci
Decat sa am parte de dispret
Ma multumesc doar cu ce am, ca-i fara pret

Sunt un timid
Atunci cand ma Indragostesc
As spune-o, dar s-o fac nu reusesc
Mi-e teama
Sa nu fie totul doar un vis
Care sa dispara in al noptii abis
Si-atunci
Decat sa ma simt vinovat
Ca visul meu l-am alungat
Decat sa simt fata de mine dispret
Ma multumesc doar cu ce am, ca-i fara pret

Sunt un timid, e-adevarat
Dar mai presus de orice pe tine te iubesc
Si totusi sa ti-o spun in fata nu indraznesc
Mi-e teama
De felul cum vei reactiona
Poate nu voi obtine decat ura
Si-atunci
Decat sa am parte de dispret
Ma multumesc doar cu ce am, ca-i fara pret

Si ce am?
Am iubirea nesfarsita pentru tine
E cel mai pretios lucru din lume
Doar o mica sansa de mi-ai da
Cat te iubesc neincetat ti-as arata
De mi-ai da dulcele tau sarut
De la tine nu as vrea nimic mai mult
Decat in ochi sa ma privesti
Sa-mi spui ca sentimentele-mi impartasesti
Stiu ca e un vis ce nu se va realiza
Dar speranta nimeni nu mi-o poate lua
 

DeletedUser

Fiecare om poseda un anumit orizont. Cand se ingusteaza si devine infinit de mic, el se transforma in punct si atunci zice: "Acesta este punctul meu de vedere"
(David Hilbert)
 

DeletedUser

"Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri." - John F. Kennedy

"Trebuie să pierzi totul ca să câştigi totul." - Brad Pitt

"România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai puţin." - Jonathan Scheele
"România! Da, îmi imaginez foarte bine; un steag care are la mijloc Roma şi în jur numai raze." - Victor Hugo

"Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii: fără ei ne-am pierde în întuneric" - A. C. Cuza
"A pricepe este mai important decât a şti". - A. C. Cuza
"Pe valurile lumii, ca şi pe valurile mării, nu plutesc decât acei care ştiu să înoate". - A. C. Cuza
"Patimile omeneşti sunt ca năruirile din înălţimi: când pornesc, uşor le opreşte fiecare, dar, mai târziu, ele fărâmă tot ce întâlnesc în calea lor şi nu-i putere pe lume ca să le poată stăpâni" - A. C. Cuza

"Cand ai 10 pasi de facut, 9 pasi sunt jumatatea drumului." - proverb chinez
 

DeletedUser

Singuratate
de Mihai Eminescu


Cu perdelele lasate,
Sed la masa mea de brad,
Focul palpaie in soba,
Iara eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Taraiesc incet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mangaioase
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum in picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
In odaie prin unghere
S-a tesut painjenis
Si prin cartile in vravuri
Umbla soarecii furis.
In aceasta dulce pace
Imi ridic privirea-n pod
Si ascult cum invelisul
De la carti ei mi le rod.

Ah! de cate ori voit-am
Ca sa spanzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sa pui;
Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.
Cateodata... prea arare...
A tarziu cand arde lampa,
Inima din loc imi sare
Cand aud ca suna cleampa...
Este Ea. Desarta casa
Dintr-odata-mi pare plina,
In privazul negru-al vietii-mi
E-o icoana de lumina.
Si mi-i ciuda cum de vremea
Sa mai treaca se indura,
Cand eu stau soptind cu draga
Mana-n mana, gura-n gura.
 

DeletedUser431

Fiecare om poseda un anumit orizont. Cand se ingusteaza si devine infinit de mic, el se transforma in punct si atunci zice: "Acesta este punctul meu de vedere"
(David Hilbert)

De fapt Werner Heissenberg a spus acest lucru:
"Oricare om are, la tinereţe, un orizont spiritual mai larg sau mai limitat. Cu timpul, omul urcă în ierarhia socială, iar orizontul i se îngustează până când acest orizont devine punctiform. Atunci individul bate cu pumnul în masă şi exclamă: Domnilor, acesta este punctul meu de vedere!"
 

DeletedUser

Sa stii cum sa imbatranesti este capodopera intelepciunii si unul dintre cele mai dificile capitole in marea arta de a trai... - Henri-Frederic Amiel
„În vuietul pădurii să luneci ca în moarte
umil să te petreacă un cîntec de botgros...
Să fii găsit în iarbă, strîngînd la piept o carte,
Cu tîmpla sfărîmată de un cuvînt frumos."
Prietenii sunt acei oameni rari,care te intreaba ce mai faci si apoi asteapta sa auda raspunsul.
"Daca cea mai mare nevoie a noastra ar fi fost informatia,Dumnezeu ne-ar fi trimis un pedagog; daca ar fi fost tehnologia, El ne-ar fi trimis un om de stiinta; daca ar fi fost banii, Dumnezeu ne-ar fi trimis un economist. Dar pentru ca cea mai mare nevoie este iertarea, Dumnezeu ne-a trimis un Mantuitor."
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

"Fiecare om este un univers care în mare parte rămâne nedescoperit." - Marius Torok :)
 

DeletedUser

Nu stiu daca e locul potrivit... Dar... cititi constatarile unor cercetatori de renume:
“Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii pământului românesc, au rămas aceeaşi din epoca neolitică, a pietrei şlefuite până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam” Albert Armand

“Sanctuarele descoperite în România au un rafinament arhitectonic pe care templele greceşti îl vor atinge după mai bine de o mie două sute de ani.” Paul Mac Kendrick

“Limba română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei” Ekstrom Par Olof

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani !” William Schiller

Si daca strainii au obsevat asta, noi de ce ne inchidem singuri ochii in fata adevarului?
Dar asta nu e tot. :)
Am si un citat care sa-l faca madru pe Carrhae: :)
“Maramureş este satul primordial. Nu ştii precis de unde vine şi te copleşeşte până la urmă acest sentiment. Poate din toate, din port, din bisericuţele de lemn, din făptura omului. Este un complex de realităţi care converg în a simţi că aici te afli în satul primordial. Ţăranii Maramureşului nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din cer în Maramureş. În alte ţări simţi, ştii că oamenii au venit de undeva, aici nu ai acest sentiment. Aici, în Maramureş, este omul primordial în nobleţea sa princiară, nu primitivă, în frumuseţea lui de înaltă civilizaţie” Minoru Nambarra
 

DeletedUser

"Am învăţat că nu pot rupe o pagină din viaţa mea, dar pot arunca toată cartea la gunoi"
 

DeletedUser

Vesnic Eminescu, idolul meu! Fragmentul meu preferat din toata opera:

"Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."



Extreme by Kittypuss! :p

Un fluture mare ce zboara agale si sprinten prin zapada
Un gand debil ce umple camera de o fericire fada
O inima trista ce striga voioasa un cantec de dor
Un act eroic pornit, executat cu lasitate din suletul lor

O pasare ratacita ce stie drumul spre marea visinie
O minte ce dulcele cunoaste cand e pierduta pe vecie
Un zambet strident ce plange cu lacrimi de'argint in nestire
O veste nebuna si calda ce ingheata din iubire

Un rau de lacrimi ce curge si usuca toata valea
Un camp de flori viu colorate ce intuneca zarea
Un cer plin de o lumina vitala ce ma duce in umbra
Un univers cu stele albastre ce.mi dau o imagine sumbra


Un copac straluce verde ars de dorinta,
Un suflet curat ce se pierde in neputinta.
Un fulg de zapada inghetat in inima verii,
Un cantec de dor ce da glas tacerii,


O petala de aur ce nu valoreaza nimic,
O viata chinuita ce incepe cu tine,
O soapta strigata cu un glas unic,
Si-o moarte dulce ce se termina cu mine.

Numai luna stie cate colturi are
Si doar soarele cunoaste purul intuneric...
Infinitul singur pare=atat de mare
Totusi -clar- e foarte mic!
 

DeletedUser23722

Sunt cuvânt

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sării un rănd
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt , decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ iar eu … un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa ! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua puneo cu zâmbet, cu mine-n gând
şi … îndulceşte-o , gâdeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştep !
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt !
 

DeletedUser

Ego
(George Bacovia)

Tot mai tacut si singur
În lumea mea pustie --
Si tot mai mult
m-apasa
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât
de bine --
Aceeasi nepasare
De oameni, si de tine.
 

DeletedUser

Lumea intreaga e a ta daca stii sa admiri.

ps: am uitat cine e autorul citatului....:confused:
 

DeletedUser

"Baroc"

Ochii tăi marini de foc
Strâng tot cerul în moţoc,
Spaima mea umbrită-n foc,
Parcă totul e un joc.

Părul răsucit de valuri ,
Ţipă norilor cu aburi.
Răzvrătit ,aruncă fum,
Chipul tău e un tutun .

Capul meu picat în palme ,
Stinge al luminii marş ,
Grămădind în disperare,
Luna bleagă , carul mare.

Pe al inimii sonor,
Tremură bătaia-n tihnă
Drumul său obositor,
Spre a lungului odihnă.

Glacial , curpins de spaimă,
Nici nu ştiu ca să mai simţ,
Iar suflarea îmi păleşte,
Chipul meu...alb ca de var.

Astăzi sunt o picătură,
În a timpului sculptură,
Mâine,plec,vă las de tot...
Parcă nu am fost deloc...

Dar tu,ispită celestă,
TU mă chemi în somnolenţă,
Mă ridici în depărtare
Într-o lume-ntruchipare.;

Plecat din toate
Şi deschis în vise ,
Descopeream aici singurătatea
În vremea timpului nescris.

Era o fericire surdă
Umbrită de-o lună nocturnă;
Era un simţământ opac
Văzut prin inimă de drac :

Prelung cutreieram cărării,
În locuri bântuite de nimic
Şi colorăm seninătatea
În minima culoarea-orbilor.

Căci m-aşteptăm să te-ntalnesc aici,
Să te zidesc în simplu vers
Şi să rimezi cu mine pe cadrane,
În simfonia lumii schimbătoare.

Am fi danssat un liric vals
Pe-al anilor neînţeles balans;
Când eu pictam din negru stele,
Tu puneai lumina-n ele.

Tu n-ai venit !
N-ai apărut deloc ,
Era de înţeles ,
Ce se-ntamlpa aici . :

Timpul desfăşura o cale antonima ,
Dând formelor contur manol ,
Îngrămădind în simplul eu ,
Întâmplătoare amintiri din viitor ....
 

DeletedUser5809

But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread upon my dreams."--Yeats

Dar eu, sărac fiind, am doar visele mele;
Mi-am aşternut visurile la picioarele tale;
Păşeşte uşor, deoarece calci pe visele mele.-Yeats
 
Sus