poezii, citate, maxime preferate

[DeletedUser1195]

Fata cu sosete de diamant
Mircea Cartarescu


zvelta ca o pipeta
trece pe bicicleta
fata cu sosete de diamant.
ea are parul de diamant
si fata de diamant
si fusta verde de brocart.
in pulpa de sticla a acestei fetite
se vede sapat un mecanism cu rotite
si un piston de argint.
rotitele se rotesc
pistonul pompeaza
si adolescenta inainteaza
tarandu-si parul de diamant pe Calea Mosilor.

sub bluza de fildes
sub sanul ce-ntinde-si
boticuri rotunde de diamant
ea are cosite
legate cu lite
si coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, in colivia toracica, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastra si ma uit la pomii de musama.

ce bine e in pieptul ei!
cerul e albastru ca peruzeaua!
norii sunt de plastilina colorata
cum tu, cititorule, poate ca n-ai vazut niciodata
(pe tine poate nu te-a iubit nici o fata…)
aicea soarele e de zgarci, luna de portelan
si pana si tractoristii il stiu pe de rost pe Paul Celan
si pana si papadia si musetelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.

ce fermecata lume! trec prin seara
taxiuri de clestar si scortisoara
si printre limuzine se strecoara
fata cu sosete de diamant.
in soldu-i de sticla
are o pacla
de rotite dintate si un piston de argint.
rotitele se rotesc, pistonul pompeaza
si adolescenta inainteaza
tarandu-si parul de diamant pe Calea Mosilor.

 

[DeletedUser12196]

De vorbă cu iarna

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman...

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi...
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc...

Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte...
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer... Literatură...
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti...

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!...

ION MINULESCU

**************************************************************
**************************************************************
MAY IT BE

 

[DeletedUser]

Hailed Be The Heroes
Knjaz Varggoth - poet contemporan


Once in Ukraine the cannons where roaring
True heroes knew how to rule
With swords they conquered freedom and glory
The glory washed in the rivers of the blood
Once in Khortitza they were building stronghold Sich
Defended our land and gave their lives for it
Upon the Aryan honor and enemies' bones
We shall lead the true way to the glorious Valhalla
Pure heart filled with Aryan blood
Let it beat and let heroic archetypes arise
The spirit yearning to battle
Forever be with you
In your purest blood
It's in your family
It's in your fatherland
It's still alive
And shall shine again in the native Ukraine
Raise your swords the way up high to hail the sun
It's death or victory
These are two ways that lie before our choice
White race would be the highest goal
The warriors of Galychina
Is an avaging blade in strong Slavonic hands
You were stoped one step before the victory
Now it's our turn to realize your dreams
Betrayal stood upon your way
Red butchers destroyed our land
And now Jewisk pest dominates
Brother hold your weapons firm

 

[DeletedUser13067]

DEPARTARE

Ţi-am aşezat rugăminţi la picioare
Pline de necunoscute 'ntrebări,
Mi-ai răspuns că la piept strângi o floare
Sau un vânt călător printre zări.

Mi-ai zâmbit în auz, într-o clipă
Şi mi-ai spus să aştept... Până când?
De ce facem din timp o risipă,
Amăgindu-ne veşnic în gând?

Am s-aştept şi-ai să-mi simţi aşteptarea;
Vei uita să-mi răspunzi la 'ntrebări
Şi-ai să strângi la piept depărtarea
Unui vânt rătăcit printre zări.

 

[DeletedUser13067]

Adrian Păunescu
Spune-mi ceva

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

 

[DeletedUser]

"Patriotism is the last refuge of a scoundrel."

Samuel Johnson (1775)

The most heterogeneous ideas are yoked by violence together.

* Dr. Samuel Johnson, Lives of the Most Eminent English Poets, "Cowley" (1781)

Heroism by order, senseless violence, and all the pestilent nonsense that goes by the name of patriotism — how I hate them! War seems to me a mean, contemptible thing: I would rather be hacked in pieces than take part in such an abominable business.

* Albert Einstein, "Mein Weltbild" (1931)

Violence is the last refuge of the incompetent.

* Isaac Asimov, Foundation, Astounding Science-Fiction, May 1942

 

[DeletedUser]

http://forum.triburile.ro/showpost.php?p=238793&postcount=34

Most a rónán nyár tüzében ring a délibáb,
Tüzek gyúlnak, vakít a fény, s ragyog a világ.
Dolgos ormain érik már a bor,
Amennyit ér akárcsak a menyasszonycsokor.

Zöld arany a pázsit, selymes, kékezüst a tó,
Csendes éjen hallkan felsír a tárogató.

Ott, ahol zúg a négy folyó,
Ott, ahol szenvedni jó,
Ott, ahol kiomlott annyi drága vér,
Zeng a dal, Kolozsvár visszatér...

Zúg a kürt az õsi vár fokán,
Honvéd áll a Hargitán,
Erdély szent bércére zúgva száll,
Visszaszáll a magyar turulmadár.

Refr.:
Zúg a kürt az õsi vár fokán,
Honvéd áll a Hargitán,
Erdély szent bércére zúgva száll,
Visszaszáll a magyar turulmadár...


Traducere:

Acum in văi, in focul verii, dansează o himeră,
Se-aprind focuri, lumina-orbeşte, străluceşte lumea,
Pe piscuri se coace deja vinul,
Precum se coace şi buchetul miresei.

Pajiştea-i de aur verde, lacul argintiu-albastru catifelat,
În liniştea nopţii încet plânge buciumul.

Acolo unde se prăvălesc cele patru râuri,
Acolo unde e bine sa suferi,
Acolo unde a curs atâta sânge drag,
Cântă cântecul, Clujul se-ntoarce.


Sună trâmbiţa în străvechea cetate,
Oastea aşteaptă-n Harghita,
Deasupra sfintelor piscuri ardeleneşti
Se reîntoarce pasarea Turul maghiara.

 

[DeletedUser6558]

Odă scrisă în 1966

de Jorge Luis Borges


Nimeni nu e patria. Nici măcar călăreţul semeţ,
cel care ,sub zorii dintr-o piaţă pustie,
trece prin timp pe un cal de bronz;
nici ceilalţi,cei care privesc din marmură,
nici cei care şi-au risipit cenuşa răzvrătită
pe întinsul Americii
sau au lăsat un vers,o victorie,
ori amintirea unei vieţi cinstite
în nedreapta scurgere a zilelor.
Nimeni nu e patria.Nici măcar simbolurile.

Nimeni nu e patria.Nici măcar timpul
copleşit de lupte ,spade,exoduri,
si de lenta populare a regiunilor
mărginite de răsărit si amurg,
de chipurile care îmbătrânesc
în oglinzile acoperite cu pânză,
si de răbdătoarele agonii anonime
care durează până în zori,
de păienjenişul ploii
peste grădinile cenuşii.

Prieteni,patria e un eveniment veşnic,
precum veşnică este lumea.
Nimeni nu e patria ,dar noi toţi
trebuie să fim demni
de jurământul străbun
pe care l-au depus acei cavaleri,
angajându-se să fie
ceea ce nu ştiau ca sunt:argentinieni.
Să fie ceea ce erau prin însuşi faptul
de a fi jurat în această casă străveche.
Suntem justificarea acestor bărbaţi,
justificarea acestor morţi;
datoria noastra este glorioasa răspundere
pe care aceste umbre
au lăsat-o moştenire umbrelor noastre
şi pe care trebuie s-o îndeplinim.

Nimeni nu e patria,dar toţi suntem patria.
Nestins rămână în pieptul meu
şi în al vostru şi neobosit
focul acesta limpede si misterios.

 

[DeletedUser]

Draguţă ideea topicului aşa ca m-am gândit să contribui şi eu


Vei plange mult ori vei zâmbi?
-Lucian Blaga-

Eu
nu ma căiesc
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii,
că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?

 

[DeletedUser6558]

Walt Whitman


Ce crezi, de ce am luat tocul în mână, ce să
însemn?
Să scriu despre un vas de război, un model
nou, perfect, văzut de mine cum trecea
în larg, în plină viteză?
Despre frumuseţile zilei de azi, despre splendoarea
nopţii care mă înfăşoară?
Despre lăudata măreţie a oraşului
ce mă-nconjoară?
Nu!
Voi scrie despre doi oameni simpli, zăriţi
pe un chei, în mijlocul unei mulţimi
venită să ia parte la plecarea unor prieteni
iubiţi.
Cel rămas s-a agăţat de gâtul celuilalt
şi l-a îmbrăţişat cu înflăcărare.
Cel ce pleca îl strângea puternic în
braţe pe cel ce rămânea.

 

[DeletedUser7708]

Cafea dulce


Amintire dulce-amară
Întâlnită pe afară
Întro zi nu prea-nsorită
O cafea înaburită

M-a atras cu ochi de stele
Schimbători ai vieţii mele
Şi în taină-i caut desculţ
Dragi îmi sunt tare de mult

De-ar fi viata mea un râu
M-aş îneca-n tine şi-n neştire
Pentru că pot să reînviu
La cât te iubesc, pe tine

Şi de-ar fi cândva să mor
Vreau după tine, atâta cer
Să fiu mereu lângă tine-n zbor
Şi să mă ai etern

 

[DeletedUser17276]

despre criza financiara si sinuciderile oamenilor de afaceri:

" Nu inteleg de ce un om care are de 10 000 de ori mai multi bani decat mine si ajunge sa aiba doar de o suta de ori mai multi decat mine se omoara. Chiar asa de nasol traiesc eu si nu-mi dau seama?"
( Radu Alexandru - ziarist Academia catavencu )

si...

un citat al idolului meu ( Kurt Vonnegut )
~Those who believe in telekinetics, raise my hand

alt citat, alt idol ( Charlie Chaplin )
~ Failure is unimportant. It takes courage to make a fool of yourself.

 

[DeletedUser]

Repetabila povara
de Adrian Paunescu

Cine are parinti, pe pamant nu in gand,
Mai aude si-n somn ochi lumii plangand.

Ca am fost,ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi, imbatranind, ne e dor de parinti.

Ce parinti?Niste oameni ce nu mai au loc
De atatia copii si de-atat nenoroc.

Niste cruci, inca vii, respirand tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti?Niste oameni, acolo, si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.

De sunt tineri sau nu,dupa actele lor,
Nu conteaza deloc,ei albira de dor.

Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Cata munca in lus, si ce chin, cat nesomn !

Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla,
Eu ii stiu si ii simpt, patamind undeva.

Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani,
Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani.

Daca lemne si-au luat, daca oasele-i ii dor,
Daca nu au murit, tristi in casele lor............

Intre ei si copii e-o prasila de caini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei paini.

Cine are parinti , pe pamant nu in gand,
Mai aude si-n somn ochii lumi plangand.

Ca din toate, ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumi plangand, lacrimi multe s-au plans
Insa, pentru potop, inca nu-i de ajuns.

Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii?
Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii.

Mai asteapta si-acum semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii, cum ca ar fi norocosi.

Si, ca niste stafii, ies arare la porti,
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

cine are parinti inca nu e pierdut,
Cine are parinti are inca trecut.

Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana aici
Unde avem si noi insine-ai nostri copii.

Enervati pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi,
Si , in genere, sunt si nitei pisalogi.

Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii pre mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui sa le explici.

Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal.
Te intreaba de stii pe vreun sef de spital.

Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot/?

Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine, ca si cand te-ar ruga.

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinte povara acestui apus.

SI pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor imputina cei ce n-au si ne cer.

Iar candva vom incepe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii.

Si abia intr-un trist si departare tarziu,
Cand vom sti disperati vesti,ce azi nu se stiu,

Vom pricepe de ce fiii uita curand,
Si nu vad niciun ochi de pe lume plangand.

Si de ce nu e potop de cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,

Desi lumea in care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduita de plans.
( taticului meu)

 

[DeletedUser]

Dragă Marc
de Nechita Stănescu

Se dedică lui Marc Antoniu

În ultima vreme sunt din ce in ce mai mirat de natură
şi de laşitatea mistică de a privi absurdul ei.
Ar mai avea vreun înţeles numele unui om
dacă prin naştere este condamnat la moarte!?
Marc, de acum 4000 de ani
sunt prieten cu tine în secolul viitor.
Ce mai faci?
A început să se retragă în mine timpul
că tot a devenit o unică secundă
de îmi vine să-i spun:
"opreşte-te, tu, clipă,
o, cât de frumoasă eşti."

 

[DeletedUser13067]

There is much suffering in the world - physical, material, mental. The suffering of some can be blamed on the greed of others. The material and physical suffering is suffering from hunger, from homelessness, from all kinds of diseases. But the greatest suffering is being lonely, feeling unloved, having no one. - Maica Teresa

 

[DeletedUser]

Grigore Vieru (Lui Tudor Chiriac)


Stiam ca tot
Ce in mare se varsa
Cale intoarsa nu are.
Apropiatu-m-am de cantec,
Fiind Tara departe si alt
Sprijin, alt reazam
Neavand.
Toate in jur
Se intindeau straine,
Iar singurul loc
De-ntalnire cu el
Era cel de pe cruce.
Da, numai crucea
Ne apartinea.
Cu mare dispret
Impinsu-ne-au cu piciorul
Chiar de pe ea.
Si-atunci n-am mai putut
Indura umilinta,
Am luat sabia-n mana,
Si, cum am stiut,
Cum am putut
Crucea ne-am aparat.

 

[DeletedUser]

Voi posta niste poezii scrise de mine cu ceva timp in urma... sper sa va placa

Mă pierd!

Sunt ca o frunză
Lăsată în bătaia vântului,
Sunt ca o gâză
Intimidată de razele soarelui.
Mă las în puterea destinului,
Mă afund în negura nopţii,
Mă strecor printre greutăţile vieţii,
Visez apropirea sfârşitului,
Analizez eternul.
Dar descopăr trecutul,
Sunt om!
Dar nu voi fi autonom,
Simt un control,
Aproape domol,
Dar nu e...
Nu e EL.
A dispărut,
S-a pierdut
Într-un abis
Sau poate un vis...

 

[DeletedUser]

Visul unei nopţi de vară

Soarele apune încet
Peste lanţul montan,
Lăsând în urmă un zâmbet
Dulce roşcovan.

Prinţesa măiastră a nopţii
Îşi face apariţia pe cerul înstelat.
Luna, aştrii, meteoriţii
Par a fi diamantele de pe pământ.

Noi doi privim fermecaţi
Spectacolul naturii.
Eu mă pierd în braţele tale,
Pletele-ţi îmi mângăie buzele

Ochii mei îi caută pe ai tăi,
Buzele mele le caută pe ale tele.
Mă pierd în ale tale sărutări...
În acest moment noi doi
Ne-am unit pe veci,
Acum suntem o singură persoană.
O lacrimă mi s-a prelins pe obraz,
Atunci realizez că a fost doar
Visul unei nopţi de vară...

 

[DeletedUser]

Era...

Îmi voi aminti mereu
De tine, deşi mi-e greu.
O privire,
O vorbă,
Un zâmbet.
M-ai fulgerat...
Erau doar flori de mai...

Mergeam alene
Pe cărare,
Atunci mi-ai oferit
O sărutare.
Sentimentul s-a mărit,
S-a înzecit,
Dar erau doar flori de mai...

O vale multicoloră
Mi se arată,
O gâză mă ceartă....
Privirea mi se îndreaptă,
Doar către tine,
Ai încredere în mine!
Erau doar flori de mai...

Acolo unde ne-am cunoscut
Un înger a apărut,
El a binecuvântat
A noastră legătură,
Printr-o lovitură
Ce m-a săgetat.
Erau doar flori de mai....

Ne-am iubit,
Acolo ne-am întâlnit.
Mereu îmi vor aduce aminte
De tine...
Acele flori de mai...

 

[DeletedUser]

stiu ca nu's tocmai reusite... da'...
enjoy it!