Precum spune si Tzberro, momentul in care l-am vazut plangand neputincios, a fost poate cel mai emotionant moment din istoria mea recenta. Nu cred ca era in stare sa lege 2 propozitii, dar suferinta era mai mult decat vizibila pe chipul sau. A ramas intr-o stare de, nici macar nu stiu cum sa o descriu, chiar dupa ce Andrei a fost acoperit de tarana, se clatina doar mai mult si desi in ochii lui erau lacrimi, nu cred ca mai avea ce sa planga. Odihneste-te in pace Andrei si Doamne Dumnezeule din ceruri ai mare grija de bietul copil ramas marcat de trecerea fratelui sau in nefiinta. Crazy va incerca sa-i fie alaturi, macar cu o vorba buna, la fel si colegi din Sibiu, pentru care am cel mai deosebit respect. Nelutule, iti multumesc si tie pt lectia asta de viata. Pace tuturor.