Despre cit de meseriasi pot fi meseriasi
Hai sa va povestesc una mica ...asa de "bun venit"
Inainte vreme Marian ma scotea in lume....acum nu imi mai da nici sa maninc , cica tine la silueta mea ( pe unde o mai fi ea acum???).
Intr-o vara ma duce pe Litoral ( ce chestie nimeni nu mai foloseste cuvintul asta acum) adica in Neptun la o cafenea-pizzerie in stil turcesc.
De obicei mergem in Mamaia cu taxiul ca sa bea si el ceva dar acum era seara mea....puteam sa fac ce vreau....drept urmare m-am tavalit bine-bine pe si prin toate divanele intinse prin cafenea, am gustat din toate liqueur-urile din bar, am stropit cafeaua cu vre-o doua feluri de rom m-am descaltat, am stat turceste, am mai vrut asa... de final si vre-o 2 Cuba libre si cind am cerut si narghileaua Marian a zis stop de la atita miscare executata cu corpul si cu manutele ti s-o fi facut si tie foame ..... si hai sa-ti dau o pizza ca ti-o ajunge periplu prin Anatolia via Caraibe. Am parasit cu regret decorul in care ma gindeam sa pozez in odalisca pentru vre-un pictor talentat.
M-am adunat si cuminte , spasita si descaltata am mers cu grija vre-o 15 metri mai incolo si ne-am asezat la masa. Vine unul lung, desirat, bubos si cu miinile rosii si ne intreaba ce vrem: Noi? buna pace....si 2 pizza si niste vin ...de care aveti?
La sticla zice el ...si in acel moment l-am si incadrat in categoria oamenilor cu care eu nu am ce discuta. Sunteti sigur ca nu e la butoi? zic eu . La care el spre stupefactia noastra totala zice : ma duc sa intreb! L-am scos de acolo unde il incadrasem si ma gindeam unde as putea sa-l bag acum....n-am gasit asa ca l-am lasat suspendat. Se intoarce si zice: avem doar la sticla . Noi incapatinati insistam : de care? El : alb si rosu.
Ahaaaaaa , deci rose nu aveti ???? Casca ochii mari la mine ....il incuiasem pe vecie.
Marian intervine salvator : un meniu aveti? Nu de alta dar daca pentru un pahar de vin pierdusem 10 minute si tot nu aflasem nimic ,ne-am dat seama ca asta nu o sa invete italiana in timp util ca sa-i putem face o comanda pe care s-o si inteleaga si sa fie in stare sa o aduca.
Cu meniul pe masa apasind tare cu degetelele pina la albire ,pe ce vroiam sa mincam am spus fara sa scoatem un cuvint , totul. Stupoare... individul avea memorie vizuala asa ca am capatat tot ce am cerut, repede.
Eu n-am putut sa maninc tot, asa ca am lasat in farfurie o bucata maricica de pizza. Marian pentru ca a fost cuminte si a mincat tot a fost premiat prin luarea farfuriei din fata ....pe a mea parca nici nu o vedea. Am fumat prima tigara cu ochii tinta la el si toate indemnurile mele facute cu genele si sprincenele " ia-mi ma, farfuria din fata" au ramas fara raspuns.
La a doua tigara mi-am dilatat si pupilele si....tot nimic, el nu avea ochi pentru mine dar incepuse sa se uite ingrijorat spre farfurie. In sfirsit am inteles: nu stia ce sa faca, saracul.
Il chem si il iau cu binisorul: tu de unde esti? din Mangalia zice el. Fii atent, eu iti spun, iar tu sa tii minte in felul asta sa vada tot poporul ce ospatari stilati sunt in Dobrogea: cind tacimurile sunt puse asa.... ( incrucisez repede tacimurile in farfurie iar el sperios, tresare) inseamna ca persoana respectiva mai maninca daca sunt asa ( si le mut cum au stat ele in ultima jumatate de ora) inseamna ca poti sa iei farfuria ... Deci ce iti spun tie tacimurile astea acum? Se uita la mine fix si curios incepuse sa-mi numere circumvolutiunile, pe la cinci a pierdut sirul si a renuntat intuind ca sunt mai multe decit stie numara el, dar privirea admirativa inca si-o pastrase si cu veneratie, gituit de emotie ma intreaba pe un ton constatativ: sunteti ospatara! Am crezut ca iau foc si i-am raspuns cit am putut de intepat: eu sunt de profesie om civilizat!
Farfuria mi-a disparut din fata si o data cu ea si dorinta mea de ai mai invata pe altii meserie!
