Asta imi aduce aminte de mine...
Era in vara lui 198...si ce mai conteaza?Aveam doar 16 ani si eram o rebela,credeam eu (ceva de genul spun ca tine ca nu ma doare gura dar fac numai cum ma taie capul).Credeam ca il iubesc pe Marius pentru ca el spunea ca ma iubeste si se tinea ca un catelus dupa mine dar, daca ar fi sa fiu sincera, imi placea doar sa-mi inebunesc prietenele care visau la Elvis si la...Marius.
Eu, ca totdeauna, aveam alte preferinte cum ar fi
Piere Brice si
David Essex din pricina caruia am fost data afara din sala de cinema pentru ca am aruncat cu pantoful in ecran (sau cum i-o spune panzei aleia pe care se fac proiectiile, hai ca stiti ce vreau sa spun
).
Dar sa revin...
Era vara, era vacanta si prin discotecile "Schit" si "Zalomit" a trecut asa,ca un curent electric, zvonul ca Bogdan a gasit un club sportiv unde se face motocros .
Dar unde era afurisitul de Bogdan care nu-si mai prea arata mutrita prin discoteca?
Pana la urma am facut rost de adresa lui si intr-o seara, insotita de inca trei prietene i-am facut o vizita...dar usa blocului era inchisa.
Ce sa facem acum? Sa plecam acasa? Sa-l cautam a doua zi? In nici un caz...
Asa ca am format un cor de strigatoare care il chemau pe diverse tonuri pe Bogdanel.
Si Bogdanel a venit dar nu inainte de a ne primi injuraturile de rigoare din partea asistentei,in persoana locatarilor nemultumiti care nu concepeau sa fie deranjati dupa "sfanta ora ...22:00", ca doar de aceea inchideau si usa de la intrare,nu?
Degeaba a incercat el sa ma convinga sa renunt .Pana la urma eu si Aurelia ne-am dat intalnire cu el a doua zi la Bucur Obor ...
Si dragul de el a fost punctual...nu si noi, doar eram fete si nu me puteam dezmintii. Am ajuns cu o mica intarziere de 25 de minute si, desi cred ca si-ar fi dorit sa nu fi ajuns deloc, nu a spus decat ca se bucura sa ne vada si ne-a condus la clubul "METALUL"(unde acum este depoul de metrou Pantelimon).
Antrenorilor nu le venea sa creada ca doua fete vor sa faca acest sport dar ideea de a avea si fete in echipa le-a placut.
Am fost intrebate daca vrem curse pe teren accidentat sau circuit de viteza si cum Aura tacea ca melcul am ales eu...viteza.I-am satisfacut si curiozitatea bietului antrenor spunandu-i ca fac acest sport din pricina lui Essex. Cred ca m-a crezut nebuna si zau ca nu era prea departe de adevar.
Am falsificat semnatura tatalui meu pe formularele de inscriere si, dupa o noapte in care am visat curse nebune si aterizari spectaculoase in piscina clubului, cu tot cu motocicleta bineinteles caci altfel nu ar mai fi fost spectaculoase, a doua zi ne-am prezentat la antrenament...
Ce sa va spun, n-am retinut nimic din detaliile tehnice prezentate.Aveam un singur gand : sa ma vad pe motor.Strangeam pumnii si imi spuneam ca nu pot fi gasca si ca nu am de ce sa am emotii doar mersul pe motocicleta e unul si acelasi cu mersul pe bicicleta.
Am fost invitate sa ne alegem motoarele de antrenament si echipamentul iar eu am luat o Honda rosie si echipament negru -rosu.Apoi a venit dezamagirea...cu Honda participam doar la concursuri, antrenamentul il faceam cu o "rosinanta" veche si prafuita iar prima cursa aveam sa o fac cu antrenorul in "pozitie centrala".
Mi-am dat seama ca e cam afurisit acest "mers pe bicicleta" dar nu m-au facut sa renunt nici plansul mamei ,nici implorarile bunicii, nici accidentul suferit la un antrenament care m-a scos pe tusa 6 luni si mi-a facut rost de costum gipsat de la gat si pana la genunchi pentru trei luni.
Sa nu va mai spun cum imi chinuiam colegii de clasa care erau nevoiti sa mearga o statie cu trenul (de regula pana la Perisi)ori de cate ori aveam concurs si ii spuneam tatalui meu ca merg in excursie cu clasa...
Si daca voi credeti ca acum sunt altfel, mai inteleapta si ma grijulie, ma bucur din tot sufletul sa va dezamagesc .
