gaurile negre sunt fenomene naturale sau cosmice care sunt, de fapt, extra-cosmice si non-naturale. de ce? pentru ca universul este un continuum spatio-temporal, iar gaurile negre, desi interactioneaza asupra materiei si a energiei aflate in spatiu-timp, sunt situate in afara lui. ele se formeaza ca urmare a unui proces cosmic suficient de violent incat sa distruga textura spatio-temporala. astfel de procese sunt colapsurile gravitationale ale stelelor. o stea de masa medie sau mare, intr-o faza avansata a evolutiei sale, in lipsa combustibilului necesar pentru continuarea proceselor termonucleare, de fuziune a unui element intr-altul, poate sa intre in colaps gravitational. principiul de functionare al unei stele este relativ simplu. initial, toate stelele contineau cu precadere hidrogen, cel mai usor element chimic, care era si elementul cel mai raspandit la inceputurile universului. prin fuziunea nucleara, 4 protoni de hidrogen erau transformati intr-un proton de heliu, iar surplusul de masa al hidrogenului- deoarece 4 protoni de hidrogen sunt putin mai masivi decat un proton de heliu- era transformat in energie, energia fantastica degajata de o stea. odata cu epuizarea rezervelor de hidrogen o stea trece din cea mai lunga etapa a evolutiei sale- secventa principala- in faza finala. aici heliul, ramanand elementul cel raspandit in compozitia stelara, este fuzionat in carbon. dupa ce se epuizeaza si rezervele de carbon se trece la arderea neonului, oxigenului, siliciului. astfel putem spune ca stelele sunt corpurile care au creat planetele- prin expulzarea straturilor exterioare ale atmosferei lor- si au difuzat toate elementele chimice in univers- ele sunt adevaratele creatoare ale formei actuale a materiei din univers: toate elementele chimice de pe pamant s-au gasit candva, intr-o alta stare de agregare, pe soare. insa nu toate stelele trec cu bine peste aceste momente nodale, momente cand, epuizandu-se rezervele elementului predominant si utilizat la fuziunea nucleara, se trece in mod natural la fuzionarea urmatorului element din punct de vedere al masei si, implicit, al prezentei sale in compozitia stelara. mai exact, exista un moment critic cand steaua se contracta crescandu-si densitatea si temperatura, insa pierzand din masa, straturile periferice ale atmosferei ei sunt expulzate in exterior, tocmai ca urmare a contractiei gravitationale, daca temperatura creste suficient de mult, se poate trece la fuzionarea altui element, daca nu, contractia gravitationala continua pana cand are loc un colaps gravitational prin care se produce o gaura neagra. gaurile negre sunt concentrari ale materiei deosebit de mari care curbeaza pana la penetrare structura spatio-temporala. cele mai multe dintre stele, prin pierderile de materie si suplimentarile de densitate succesive reusesc sa depaseasca momentele critice devenind supernove, pitice albe sau chiar continuandu-si existenta ca stele "tipice". insa mai devreme sau mai tarziu, o stea care a depasit mai multe momente critice si care si-a pastrat suficienta masa- deci care de la inceput a avut o masa considerabila, caci altfel nu ar fi trecut peste mai multe faze- se va gasi in imposibilitatea de a genera o temperatura suficient de mare prin pierderea de masa si cresterea densitatii incat va imploda dand nastere unei gauri negre. iar gaurile negre nu fac altceva decat sa absoarba materia si energia din universul limitrof lor. ele au o forta de atractie foarte mare avand , datorita acestui lucru, si un rol esential in stabilitatea universului. se presupune ca fiecare galaxie are in centrul ei o gaura neagra, formata in perioade mai timpurii ale universului, prin colapsul unor stele, iar aceasta imprima intregii materii galactice miscarea quasi-circulara fata de centru si determina stabilitatea materiei galactice astfel incat aglomerari mari de materie de tipul galaxiilor pot exista intr-o forma unitara.