Un singur lucru nu il inteleg, de ce multi ii condamnati, mai mult sau mai putin subtil, pe noi, noi cei care de exemplu au acum vreo 13 ani, asa cum am eu. Nu e vina mea ca m-am nascut intr-o perioada in care tehnologia era un lucru fara de care multi nu puteau trai. Unii credeti ca acum, copilaria nu e copilarie, ca nu mai e la fel ca atunci, ca voi ati fost mai fericiti decat am putea noi sa fim vreodata, si va inselati amarnic. Exista atatea lucruri care pe mine ma pot face fericit, si sunt lucruri simple, ca o melodie, un joc, si nu unul pe calculator, o iesire cu toti colegii, un film, o carte, si alte sute de lucruri.
Eu ma consider un copil obisnuit, pentru ca am o sora mai mare care m-a invatat foarte multe lucruri, si ii multumesc pentru acestea din suflet, caci daca nu ar fi fost ea, poate acum as fi fost implicat intr-o bataie in spatele blocului. Eu am invatat sa ma feresc de toti cei care au chef de cearta, si am invatat sa le spun verde in fata lucruri care conteaza mai mult decat un pumn in freza.
Daca voi credeti ca acum copilaria e diferita si din alte motive decat din cauza perioadei in care e traita, atunci puteti sa mai meditati. Cu postul asta nu vreau sa dau gata nu stiu ce persoane, vreau doar sa stie ca nu se merita sa faci o asemenea diferentiere. Nu e vina mea si in general a noastra ca ne-am nascut dupa '96 si ca deja aparuse internetul, iar multe lucruri obisnuite si poate chiar sofisticate in alte vremuri acum au intrat la naftalina pentru unii.
Pentru unii da, pentru unii nu, eu inca stiu sa fiu copil, eu inca mai cred ca sunt "gifted" pentru ca sunt copil, eu inca mai fac lucruri obisnuite, eu inca stiu sa ma port normal pe strada, si mi-e de-ajuns, de la astea au pornit toate lucrurile cu care acum ma mandresc.
Atat era de zis
