Soarele apunea peste intinderea tribului. Trecuse sezonul de lupta. Lasase sabia grea din mana si luase plugul. Pune din nou paine pe masa familiei obtinuta cu sodoarea fruntii lui. De mult nu-si mai vazuse nevasta asa zambitoare. Copiii se jucau toata ziua umpland curtea si casa de rasete vesele si nevinovate. Din cand in cand se mai trezea strangand ceva in mana, tare, scrasnind din dinti, cu gandul departe. Grozaviile razboiului inca il mai bantuiau. Cateodata parca simtea in gura gust de sange. Metalic. Niciodata sangele lui. Acum statea pe prispa casei si privea copacii unduitori in bataia vantului, de un verde din ce in ce mai inchis odata cu coborarea soarelui. "Ce bine e acasa". Din bucataria de vara, in aer liber, se inalta un miros de tocana si mamaliga. "Cu muraturi si vin rosu" gandi instinctiv. La mare distanta fierul se lovea de fier. Caii nechezau. Ordinele se dadeau raspicat, amanunte se stabileau intre comandanti. Maine in zori vor ajunge la destinatie. Micul colt de rai, cu copaci unduitori nu va mai fi niciodata ce a fost.
Felicitarile mele.
